Arhive lunare: septembrie 2014

Exercițiu de iubire, din iubire, cu iubire, dintr-o alergare

foto 23 sept 400 Dintr-un senin de dimineață:
Cand visul luminează-n suflet bucurie, fă-l cu-ncredere sa fie!
Chiar… Ce faci cu darul zilei de Azi?

Aceasta-i o întrebare menită, spre conștientizare ”țintită”.

Si-acum, ce sa faca omul?

O varianta… Respiri și răspunzi- în pace cu tine.

Atât.

Și viața vine.

Gândul stăruind o schițează: stai cu tine de la-nceput de când zorii se țes lumină și ea-ziua ta- apoi-întreg de întâmplări frumoase se desenează lină.

Last joys of summer

photo:

Dragi îmi sunt oamenii și-ncă dragi au să-mi fie, cu cât aflu ce-i lumina din sufletul meu…

Asta se întâmplă oricui și mereu,

Cu cât te descoperi pe tine, demn inimii

Sinele tău ți-aduce lumea -aproape, descoperită cu ochi limpezi de iubire.

Tot ai tăi sunt ei-sunt ferestre clare, ochii tăi,

Doar că Azi

Ai privit doar tu cu ei..

Oriunde-ai căuta soluții, tot spre tine te îndreaptă universul tot.
Calea de mers e-ntotdeauna așa de frumoasă și unică, tocmai fiindca-i a ta, fiindcă-i personală. Știut e, din trairi concrete si-mpartasite (una-i si-a mea) că sanctuarul sufletului tău cunoaște toate răspunsurile la întrebări. Toate-toate…oricâte-oricate… infinite. Tu stii cel mai bine raspunsul in locul tau. restul e metoda experimentata. Una e metoda pe care ti-o explic, altu-i rezultatul tau, diferit de-am meu, chiar ambele multumitoare tare. 

🙂
Când vine vremea- le-nșiri, alegi, trăiești….pășești.

E Azi momentul? Poftim la cutezanță, responsabilitate cu libertate!

Atâta vreme cât iubești, respecți viața-începi cu tine și fraternizezi întru bine, universul îți răspunde asemenea.

Azi vorbesc despre alergare, despre mișcare. E-o poezie simplă despre un vis pe care îl exersez zi de zi. Il tin in suflet de când eram copil. de-atunci imi place.

Iubirea pentru om începe-am realizat, cu respectul pentru casa sufletului, trup sănătos, de gând bun scăldat. Începe…se menține,  viața continuă. E un fel de curgere lină din izvor spre mare de lumină. Respect pentru el fiindca-i prima si cam singura casa permanenta in schimbare-a ta. Ce paaradox frumos, nu-i asa?

Călătorind cu gând în timp, pe la 10 ani m-am văzut hotărâtă să mă-nscriu la un club de atletism. Și-am alergat ani buni.

Cred că-mi placea ”să fug” și -mi plăcea iuțeala.. Și să simt vântul.

Și Azi iubesc s-alerg și am descoperit viu gândul. Că pas de gând e instantaneu cuvânt.

Ieri copilăream și visam, bucurie și libertate eram.

Și Azi sunt.

Azi alerg cântând… (interior, vorbind).

foto 23 sept 208

Observând…

Reprizele de alergare s-au repetat cu cadență. Cu câteva opriri- reluări, apoi.

(S-a ridicat așa un val de ceață și văd-trăind-e minunat -mișcarea este viață… din mișcare se iscă perpetuu schimbare.)

Să alerg, la propriu e simplu și drag miracol din zi. e poate ceam mai sclipitoare bucurie. Mi-nu-ne. (Uite, acum ca re-editez, stiu si locul unde Azi am s-alerg, il vizualizez..)

Sunt 5 ”turele” de parc; pe care am de gând să le explicitez puțin.

Până la locul de plecare-e-o minunată plimbare cu rol pregătitor, e familiarizare cu aerul ce-ți lasă timpul să respiri adânc. E-o liniște în fiecare mușchi pregătit să fie în mișcare.

Aducere-aminte: pas de bucurie, inspiri relaxare.

Și calm.

Expiri- orice gând de eliberat spre transformare -n lumină.

Tura 1- e ” hai să văd cum e Azi”

Lejeritate, gânduri mai vin, gânduri mai pleacă- tu le privești și alergi- fără să faci caz…

E începutul. Încălzirea.

E siguranța că după aceasta-încă mai e vreme de-o mișcare repetată; și-ai să poți să accelerezi-dacă alegi, ritmul- ori ai să te oprești o secundă -din infinit de lumină-să saluți o rază de soare în asfințit, care luminează , divină…sau ai s-o culegi, cu gând bun și s-o sădești în minte…

Apoi s-o transformi în cuvinte…

Dar ce zic eu-mă luai cu povestea de început -și cum s-a inițiat-prima tură uite-acum că s-a realizat.

Tura 2

Începi să te vezi alergând, se strecoară undeva-interior o trăire. E bucuria c-ai reușit să ajungi să faci asta și Azi.

E-un sentiment de mulțumire. Cald se simte.

Chiar așa, alergând, mulțumești iar și iar  zilelor frumoase din senin calendar. Știi că și-o asemenea acțiune e lesne de urmat, când adie vânt domol și soarele e-n asfințit.

Semn: când alegi să urmezi un gând, te-nțelegi cu natura, ești parte din ea, pact de colaborare solemn. Reușești. În postura de început, ceea ce ai tu de făcut e să „te| pornești 🙂

Vezi alergând pe cale oameni ca tine.

Sentiment de bine. Minunat!

Tura 3

Pasul devine ferm.

Te înalți alergând. Armonie-i între mișcari și respirație.

Urci pe-o altă vibrație.

Ești una cu vântul. Da, zbori: ritm și înălțare, toate, ale tale!

Tura a 4 -a e specializare cand vrei, poți direcția să schimbi, cine să te-oprească? Mai curând atenția o accelerezi…

(drept e că-n arhivă-e o exersare… zile, una după alta, cu continuitate, dimineți sau seri, ”alergate”toate vreo câteva zeci, cu sinceritate-cu 2 pauze luate; c-așa ”s-a construit” dintru început planul; și-alte-or să mai fie).

Tura 5

Ce-i mai interesant, la tura finală e că aceasta conține și-o bucurie lăuntrică: finalizare.  Proces incheiat. Treaba grozava. E repede ca vântul din păr fluturând-dacă vrei… E pas săltat, cu temei.

Cum așa, să mă bucur că s-a sfârșit… experiența?

Mă bucur?

Da.

Pot să mai alerg și-n ziua următoare. Și mă bucur tare-tare, c-am reușit Azi.

Știu că urmează o altă experiență, diferită relaxare si  înțeleg că-i firesc să încep și să termin actiunea de alergare. Să alternez aceasta cu altă activitate preferată planificată ori…de suflet inspirată.

E firesc!

Așa o alergare ori în natură, o plimbare sunt fiecare declarații de iubire,

Ție, care meriți!

Sunt cuvintele TE IUBESC adresate trupului, minunat ”Mulțumesc!”

Cele două cuvinte
Des rostite, cu sentiment curat,
Fac aerul proaspăt
De respirat!
Și când testezi?
Exercițiu- învățare:
Pot.
Știu să simt.

Azi e specific OMENESC”…. indiferent de ce s-a întâmplat…cu oricine, înaintea mea-strămoși, arbori, iubire, culori, amici, ninsori..:
Repet și trăiesc până la a simți firesc….
Te iubesc !

PS: Sentimentul repetat- zi de zi- se inspiră,  cu privirea la soare, cu gândul la toamnă, cu inima bucurându-se de-un cântec… de-un cuvânt și-o reușită, de-o alergare, de-o plimbare,  și-apoi când le-ai trăit pe toate-acestea -orice suflet-bucurie ȘTIE…să iubească- și-ntr-o poezie de două inimi pereche:
Spor și magie!

Cu iubire, o zi frumoasa, ca tine!

Simona, cu drag. Ma inclin!

 

Exercițiu de recunoștință- Azi

Minunată să-ți pulseze de bucuria trăirii, ziua-clipă cu clipă- existență divină!

Dintre toate atitudinile, Recunoștința te face să renaști.

Celui ce are, i se va mai da…. celui ce plânge, asemenea.

Ceea ce funcționează de minune în Univers, în care tot și toate-s interconectate, are legătura si cu principiul asemănării. E de ajuns o simplă observare…

Pentru aceasta e musai să înveți să observi. Fără a emite  păreri, vei ajunge să vezi.

E ceva exercițiu, dar intenția merită cu prisosință….

Orientare a atenției- cercetare.

Încă o dată- fă-ți timp să vezi!

Dintotdeauna, acum și aici, ceea ce vrei să ți se-ntâmple e ceea ce povestesti predominant. Când știi aceasta- îți permiți să respiri adevărat. Profund. Ai răbdare să inspiri. Ai iubire față de tine și eliberezi, expirând orice griji.. Și ai TIMP să alegi... să lași alergarea dintre gânduri de teamă- de la unul mai puternic la altul, mai departe de tine….

Gânduri- flori- alegi, căci dintre ele se iscă comori.

Zilele -dacă se desfășoară, după vreun tipar anumegândurile tale, și-apoi vorbele rostite- au a-ți spune din ce pricină dau curs unor asemenea evenimente….

O zi în conștiență! E o zi cu prezență!

(Iubirea-i așa- și pacea-i aidoma…)

daisylike_flowers_5140157

Și chiar?

CUM să ajungi să fii mulțumit cu ceea ce ești?

Acesta, chiar că-i un punct de plecare într-o călătorie de schimbare…

Interioară, să fie!

Îți amintești cum ai învățat să vorbești?

Dacă te grăbești să răspunzi…

Stai o clipă.

Cum adică

Să-ți amintești..?

Minunată funcțiune a psihicului -imaginația, abia-abia aștepta o provocare ca onorabila… Intervine si ea in amintire…

Dintotdeauna se începe pe un fond de calm și pace.

Se obține, cel mai precis

Respirând rar- decis….

Inspirând,

Expirând

Mereu și mereu la fel: (de diferit)

Fiecare om- procedează- sieși în manieră personală- credincios, fidel…

E-o încetinire de care memoria ta are trebuință

Că să facă aducerea-aminte cu putință….

Vorbeam de amintirea primelor cuvinte…

Să mergi acum-tot respirând rar și profund- cu ochii închiși- de-ți iei un timp, vezi cel mai bine scena…

În locul cel mai sigur al ființei tale. Cu siguranță este unul.

(Dă-mi voie să-ți împărtășesc aici o taină-  dragă Ana draga-mentor- minune când a descoperit că-n sinea ei e un loc secret care știe toate răspunsurile- a reușit pe loc să deseneze un triunghi- fără prea multă teoretizare; nu-l cunoștea dinainte, ci l-a găsit printre infinite răspunsuri.

Numai ce-a dat fuguța în grădina minunată, cu flori, păsări și băncuțe și soare…

Și-a reușit să unească trei puncte.

Și-a mărturisit un mulțumesc că i-am amintit!)

Freedom to dream / Explore

Cu revenire la tine- ajuns/ă în sălașul de pace interioară- lasă minții libertatea să vadă cum ai învățat tu primele cuvinte să legi…

Timp cu tine ia-ți, să înțelegi….

Bucură-te de amintire- exact așa cum ți se înfățișează și copilul de-atunci cu iubire, îmbrățișează-l.

Posibil e să-ți adreseze ceva cuvinte.

Ce gânduri de-atunci vrea el, îți transmite.

Și de-aici din locul în care toate minunile înfloresc povești de viață, la răsărit de soare… adresează intrebare: cum să înveți să fii mulțumit/ă? (Întreabă, calm și așteaptă cu încredere)

Oricare-i răspunsul- din experiența personală- eu îți spun că-i răspuns așteptat.

Și-apoi -după- ce-ai mai stat cu tine clipe-bucurii

înspre realitatea celui care Azi se-ntreabă despre cum să fii Mulțumire,

Revii.

Dacă ne amintim de primele sensuri în vorbe articulate- în stare prezență de conștiență- știm- și tu și eu- c-am tot auzit- în jurul nostru o seamă de cuvinte.

Cei dragi ne adresau adevărate întrebări la care- răspundeam cu gândul -și-apoi emiteam ce credeam că reprezintă el sonor-un sunet, ori mai multe- gângurit gândit cu inima.

Am repetat, am repetat și iar am repetat- cu sârguință-zi după zi- până am învățat să rostim.

Ce-ar fi de Azi- să începi, cu îngăduință să întocmești- motive de bucurie, în primul rând pentru faptul că trăiești.

Până să simt cu inima adevărul din cuvinte, eu am scris ani- repetat- motivele mele.

De recunoștință.

Le-am tot scris, rând pe rând- din cuvânt și gând… până sufletu-a simțit că-i realitate… și-a înflorit cum se știa cel mai bine.

Și de-atunci încoace- Pace. ..

Apoi să văd răsărituri de soare mi s-a părut dintr-odată binecuvântare! Și prima, pentru mine, cea mai mare!

Mă trezeam- repetat- răsărit după răsărit să mulțumesc c-a venit, dragului Soare…

Lucrurile-acestea- cum… de învățat – vin de la Sine…

Mecanism de explicat în cuvinte? Mai curând experimentezi.

Altfel spus, cum să manifești recunoștință? Îndreptând atenția spre tine.

  1. Te întrebi cine ești și ce vrei. Stărui să știi. Mergi în pace- de câte ori simți în locul unde e dintotdeauna Bucuria ta de viață -acasă…,acolo în sufletul tău:

  2. Înțelegi că locul în care te afli- din toate punctele de vedere-Azi, aici, acum- e cumul de alegeri personale. E dincolo de ”așa mi-a fost scris”, cu selecție de gânduri ”creatoare”.

  3. Te mulțumești cu ceea ce ești acum, aici, Azi.  Și când intenționezi schimbare…de aici-  începi să muncești căutând căi noi- imaginând vise îndrăznețe. Cere timp și răbdare. Merită, pentru că și tu meriți să trăiești curat.

  4. Scrii -în momentul preferat din zi- în agendă- recunoștința o exprimi în cuvinte. E angajament al tău față de tine că începi să-ți amintești- cine ești, ce potențial ai- alegerea să înveți să crești.

  5. Zâmbești. Când se poate, chiar râzi în hohote.

  6. Iubești. Începi cu tine! Te ierți și-ți permiți să trăiești cel mai bine!

  7. Respiri!

Cum să fii un om recunoscător?

Îndrepți mâna toată- nu doar un deget arătător- spre tine- cu responsabilitate. Simți așa- inima cum pulsează de viață, de generozitate și îți asumi fiecare alegere, cu credință în tine și-n Dumnezeu, în Univers, dacă vrei. Cu temei.

S-ar putea ca acesta să-ți fie un joc nou- însă deprinderea pe care o deslușești și o integrezi Ființei tale- e deplin înalt sufletesc. Sublim ceresc.

Ce caut eu? Sau Cine SUNT EU Azi?

Ce spun oamenii care s-au întrebt deja, existențial asupra scopului lor pe pământ….
Sensul existenţei şi datoria fiecărui om este creaţia.(Mircea Eliade)

Cu alte cuvinte ești aici, pe pământ să faci mai frumos locul în care trăiești aducându-ți contribuția prin talentul tău, care-i unic. Incomparabil.

În ce fel?

La tine e răspunsul.

Există miliarde de feluri de competențe -tot atâtea câți oameni sunt pe planetă- ceea ce ne diferențiază fiind capacitatea de a visa, puterea voinței și bucuria de a ști cine ești.

Ține de puterea mea a-l servi pe Dumnezeu sau a nu-l servi. Servindu-l, eu adaug ceva propriului meu bine și binelui lumii întregi. Neservindu-l, îmi pierd propriul bine și privez lumea de acest bine propriu, care stătea în puterea mea să-l creez.” (Lev Tolstoi)

Reflecții cu fericită aplicare-prin aceeași, minunată și Azi, exersare:

Chiar Azi-  începe cu angajament pentru ca visul lăuntric să devină manifestare: Azi- e când citești.

Dincolo de credințe care limitează, potențialul tău stă să se manifeste: bucuria asumării de înalte creste! Cu privire înainte:)

Să învățăm împreună Iubirea- cu asumare a responsabilității pentru noi înșine și pentru cei alături de care trăim.

Schimbarea înalță: mereu e mai bine:)

Cu fiecare zi, tot mai aproape de tine;

In pace, sufletul traieste sublim prezent.

Spuse mereu- dintotdeauna- și Azi- iți luminează Viata pe de-a-ntregul; ce-i de făcut, e de experimentat și de observat efecte:) Eu îți mulțumesc!

Iartă-mă!

Mulțumesc!

Te iubesc!

Te rog!

Simona, cu drag!

Deschidere spre lume- Echilibru interior

 

Excelentă vreme la ceas de amiază și Azi:

Studiu concentrat pe metode diverse

Și odihnă presărată-n clipe prezente (experiență personală precisă):

Sunt atâtea bucurii de simțit

Câte cărți de iubit și citit

Câți oameni de privit cu suflet împlinit!

Și o viața frumoasă de trăit în Iubire, căci prezența ta e un dar pentru omenire!

 Prezenta ta e dar pentru lume

Scriam recent despre curcubeu, despre culori. Și despre OM.

Minunată legătură divină- omul între cer și pământ e lumină.

Știi că poți- alegând, să-l vezi tu oricând…

Adu-ți aminte că imaginația te poartă -fără condiții și fără lacăte ferecate

Oriunde-ai vrea să deschizi minții vreo poartă de cetate…

Atâta am scris-despre Vis și împlinire- și-atâtea experiențe frumoase vin să coloreze prezentul- în ce mă privește, că dacă am reluat vreodat‘ –și s-a întâmplat- tehnica de aplicat- a fost din motiv de echilibru interior, de exersat.

Așadar, despre ECHILIBRU e vorba Azi. Și dintotdeauna.

Pacea ființei tale realitate clară este, când ajungi să fii stăpân interior.

Înainte de a stabili intenții și ținte exterioare, atenția face act de prezență grozav, când se concentrează pe ceea ce se petrece la nivel intim, profund.

E așa, precum ai căuta să cercetezi, tot cu Iubire, adâncurile unui lac a cărui oglindă e limpede și nemișcată -în afară, spre vedere exterioară.

Lacul acesta, ori mare adâncă, râuri repezi și uneori aprige a colectat și poate să o mai facă și Azi, încă. Unda lui e pace și limpezime, vibrează de calm- și-atunci când ape repezi ajung unison- preiau vibrația de bine, cântând Pacea unanim.

Poți zice că apa- în nemișcare, stătătoare- e cea care-i dirijor de echilibru interior, oricât ar fi tumultul de curenți ce-o conțin și-o compun totodată.

Și-acum îmaginează-ți tu cum apa unui râu, străbate un ținut, cu forme felurite. Țelul său e să ajungă în marea cea lină.

La fel, energia cosmică, divină e cea care străbate corpul tău– și Azi.

E permanentă acomodare în contexte minunate de viață.

Dacă-ai cântat vreodată- și sigur s-a întâmplat- notele din scara muzicală: do, re, mi fa, sol, la si…. do… :)- ai putea să continui cântând așa urcușul apei, în sens de înalt.

Energia aceasta – râu înterior- suie cu putere și are țel: urmărește a-ți spune ție cine ești și ce dar pe Pământ ai venit să manifești.

În sens ascendent e cea care te susține mereu, te ajută să crești.

Urci pe do- prima scară- la baza coloanei tale vertebrale-un râu care-n loc să coboare se-nalță- fiindcă-i fir de lumină-și barajul de frici îl ridici.

Tăcere în gânduri și senin în suflet- când alegi să experimentezi cu atenția lăuntric orientată aici, din ușurință respiri. Mai amplu. Minții să gândească viața care-ți place, poți supraveghea cum se întâmplă precis. Poți să observi, tot astfel, că totul e etern prezent. Ea, mintea e cea care împarte clipa în trei-trecutul și viitorul, atașate de prezent- atenția spre alte fapte, decât cele de aici, când dirijezi, vrei sau nu vrei.

Te centrezi interior- respiri mereu sublim și rar- orice blocaj numit teamă îl depășești, cântând.

Poți chiar să vezi interior- că-i un vârtej energetic bazal- cel de pe treapta primei note cântate- și lași curgere lină oricăror temeri, trimise în lumină. Pământul -energie supremă le preschimbă în cutezanță și siguranță.

Căci meriți să trăiești senin, în deplină siguranță, așa cum orice arbore știe că rădăcinile sale sunt sursă de viață.

Re- e a două treaptă- urcă cântec interior luminos și sonor și -i însoțit de iertare.

Orice blocaj din calea apei divine trece ca gândul fără atenție – ca norul călător de pe cerul păcii interioare.

Te întreabă care-s motivele pentru care încă te consideri în vreun fel vinovat și acceptă că totul e parte din viață. Și așteaptă răspunsuri.

Cântă ca apa cea liberă-n fire și dă-ți dezlegare de orice fel de învinovățire. Meriți să fii liber, să te bucuri, cu iubire, să experimentezi, când alegi să înveți din toate acestea, cine ești!

Poți să-ți imaginezi treapta aceasta de urcuș lin- în zona abdomenului inferior.

Stăruind cu iubire chiar acolo, contemplând-o, afli cale spre răspunsuri minunate interioare și primești limpede purificare.

Mai departe, Mi e nota -treaptă a înălțării luminii tale interioare.

Situată în zona stomacului- și-mprejur- e soarele tău interior- foc lăuntric – purificator. Orice urmă de rușine se dizolvă aici. Cântecul soarelui divin eliberează în lumină fapte ce-s petrecute– și acolo stau.

Cum poți modela flacăra interioară, așa se construiește tăria ta de OM, scânteie din divin, suflet sublim. Descătușează în iubire puterea de a fi stăpânul vieții tale, Azi.

În pace, imaginând astru divin luminos interior- tăria sa eliberează și însănătoșește corpul fizic de boli, alungă teama de foc.

Cântec de iubire, râul de lumină suie, până în zona inimii.

Intonat pe treapta notei fa- eliberare de orice urmă de supărare.

Floare vie de lumină pură se deschide -căci orice pierdere ai fi crezut c-ai suferit cândva- aici e teritoriul sacru unde are loc regenerare. Aici iubirea sălășluiește pururi. Aici să vii și să ter-așezi , mereu în pace.

Lasă durerea să plece-n senin. Tu ești iubire, ești gând divin.

Știi că iubirea e energie universală, nesfârșită. Începe dintotdeauna din sufletul tău: iata-i iatacul- acum că -l știi, ai să știi că-i mereu.

Zăbovește în tihnă în loc minunat- chiar aici în zona inimii tale – interior ascultă-i mesajele clare. Fă-ți timp pentru tine, cu răbdare.

Mai urci încă o treaptă?

Și cântă- e sol!

Ai tot urcat pas cu pas, do-re-mi -fa-sol și-ai ajuns să fii lumina înaltă din ținutul Adevărului interior.

În zona gâtului -fizic localizat-eliberezi cu intenție divină orice umbră de neadevăr. Poți, chiar să oprești- când acestea există – orice gând care nu-i în acord cu tine, ca făptură plină de Iubire. E timpul să îți spui cu sinceritate- pentru cine crede că poate- ce crezi că meriți de la viața.

Așa-i de simplu- cum te așezi în fața unei file albe și-ncepi să povestești, aflându-te cu tine.

”Merit să trăiesc ușor frumos și foarte bine”-cu exemplificări concrete-adică.. CUM?

Și dacă-ți place să scrii, poeme, povești -e minunat atenția să îndrepți -cu pace spre locul acesta- punct de energie, conectat la tot, ca inspirația să fie tot mai clară.

Să respiri cum știi, calm și să faci pace, concentrându-te exact pe zona unde-și află loc forme-gând despre ce-i realitatea ta, care-i adevărul, în ce constă integritatea Ființei.

Spune-ți adevărul despre tine.

Schimbă-l cu ce știi că Ești, când simți că-i vorba de-o schimbare.

Ajungi să cânți o notă mai înaltă-la- e treapta către ceilalți.

Aici din înălțimi se vede bine că toți suntem una- Iubire din iubire.

Spațiul fizic dintre cele două sprâncene- e locul conferit deschiderii spre unitate.

E privirea atotcuprinzătoare care înțelege lumea.

E deschiderea minții spre tot.

Exercițiul constant cu atenția menținută aici e eliberare. E întoarcere spre esența pură. Și orice vis menținut treaz se face faptă minunată, pe căi de Dumnezeu știute, ca fiind cele mai potrivite.

Dincolo de teamă.

Să mai cânți si? Încă un sunet. E încă un urcuș – o înălțare a luminii tale interioare. E ridicare și detașare.

Conectare a ta la energia cosmică. E gândul creator. Eliberare de posesiune. Conștiință că EȘTI.

Râu de lumină se revarsă împrejurul ființei tale, după ce-a urcat triumfător mereu, pe trepte muzicale…

Do-re-mi-fa-sol-la-si-do….

De unde încă-un do?

Din infinit și din nemărginire- din esența veșnică a sufletului tău, parte din Univers, conectat cu el!

Îmaginează-ți să-ncepi dimineți cu Iubire cântând așa un urcuș- vizualizând o cascadă de lumină curgând binefăcătoare, exact așa cântată, pe trepte de lumină- inspirate de Soare!

Cântă și fii Bucurie de viață!

Trăiește cum îți place-și Azi!

Fii ceea ce îți place să primești

Și consemnează – ca să știi prin ce meleaguri dragi călătorești!

Spor și magie, întru bucurie!

Echilibru și pace!

Cu drag, Simona, mă înclin!