Exercițiu de iubire, din iubire, cu iubire, dintr-o alergare

foto 23 sept 400 Dintr-un senin de dimineață:
Cand visul luminează-n suflet bucurie, fă-l cu-ncredere sa fie!
Chiar… Ce faci cu darul zilei de Azi?

Aceasta-i o întrebare menită, spre conștientizare ”țintită”.

Si-acum, ce sa faca omul?

O varianta… Respiri și răspunzi- în pace cu tine.

Atât.

Și viața vine.

Gândul stăruind o schițează: stai cu tine de la-nceput de când zorii se țes lumină și ea-ziua ta- apoi-întreg de întâmplări frumoase se desenează lină.

Last joys of summer

photo:

Dragi îmi sunt oamenii și-ncă dragi au să-mi fie, cu cât aflu ce-i lumina din sufletul meu…

Asta se întâmplă oricui și mereu,

Cu cât te descoperi pe tine, demn inimii

Sinele tău ți-aduce lumea -aproape, descoperită cu ochi limpezi de iubire.

Tot ai tăi sunt ei-sunt ferestre clare, ochii tăi,

Doar că Azi

Ai privit doar tu cu ei..

Oriunde-ai căuta soluții, tot spre tine te îndreaptă universul tot.
Calea de mers e-ntotdeauna așa de frumoasă și unică, tocmai fiindca-i a ta, fiindcă-i personală. Știut e, din trairi concrete si-mpartasite (una-i si-a mea) că sanctuarul sufletului tău cunoaște toate răspunsurile la întrebări. Toate-toate…oricâte-oricate… infinite. Tu stii cel mai bine raspunsul in locul tau. restul e metoda experimentata. Una e metoda pe care ti-o explic, altu-i rezultatul tau, diferit de-am meu, chiar ambele multumitoare tare. 

🙂
Când vine vremea- le-nșiri, alegi, trăiești….pășești.

E Azi momentul? Poftim la cutezanță, responsabilitate cu libertate!

Atâta vreme cât iubești, respecți viața-începi cu tine și fraternizezi întru bine, universul îți răspunde asemenea.

Azi vorbesc despre alergare, despre mișcare. E-o poezie simplă despre un vis pe care îl exersez zi de zi. Il tin in suflet de când eram copil. de-atunci imi place.

Iubirea pentru om începe-am realizat, cu respectul pentru casa sufletului, trup sănătos, de gând bun scăldat. Începe…se menține,  viața continuă. E un fel de curgere lină din izvor spre mare de lumină. Respect pentru el fiindca-i prima si cam singura casa permanenta in schimbare-a ta. Ce paaradox frumos, nu-i asa?

Călătorind cu gând în timp, pe la 10 ani m-am văzut hotărâtă să mă-nscriu la un club de atletism. Și-am alergat ani buni.

Cred că-mi placea ”să fug” și -mi plăcea iuțeala.. Și să simt vântul.

Și Azi iubesc s-alerg și am descoperit viu gândul. Că pas de gând e instantaneu cuvânt.

Ieri copilăream și visam, bucurie și libertate eram.

Și Azi sunt.

Azi alerg cântând… (interior, vorbind).

foto 23 sept 208

Observând…

Reprizele de alergare s-au repetat cu cadență. Cu câteva opriri- reluări, apoi.

(S-a ridicat așa un val de ceață și văd-trăind-e minunat -mișcarea este viață… din mișcare se iscă perpetuu schimbare.)

Să alerg, la propriu e simplu și drag miracol din zi. e poate ceam mai sclipitoare bucurie. Mi-nu-ne. (Uite, acum ca re-editez, stiu si locul unde Azi am s-alerg, il vizualizez..)

Sunt 5 ”turele” de parc; pe care am de gând să le explicitez puțin.

Până la locul de plecare-e-o minunată plimbare cu rol pregătitor, e familiarizare cu aerul ce-ți lasă timpul să respiri adânc. E-o liniște în fiecare mușchi pregătit să fie în mișcare.

Aducere-aminte: pas de bucurie, inspiri relaxare.

Și calm.

Expiri- orice gând de eliberat spre transformare -n lumină.

Tura 1- e ” hai să văd cum e Azi”

Lejeritate, gânduri mai vin, gânduri mai pleacă- tu le privești și alergi- fără să faci caz…

E începutul. Încălzirea.

E siguranța că după aceasta-încă mai e vreme de-o mișcare repetată; și-ai să poți să accelerezi-dacă alegi, ritmul- ori ai să te oprești o secundă -din infinit de lumină-să saluți o rază de soare în asfințit, care luminează , divină…sau ai s-o culegi, cu gând bun și s-o sădești în minte…

Apoi s-o transformi în cuvinte…

Dar ce zic eu-mă luai cu povestea de început -și cum s-a inițiat-prima tură uite-acum că s-a realizat.

Tura 2

Începi să te vezi alergând, se strecoară undeva-interior o trăire. E bucuria c-ai reușit să ajungi să faci asta și Azi.

E-un sentiment de mulțumire. Cald se simte.

Chiar așa, alergând, mulțumești iar și iar  zilelor frumoase din senin calendar. Știi că și-o asemenea acțiune e lesne de urmat, când adie vânt domol și soarele e-n asfințit.

Semn: când alegi să urmezi un gând, te-nțelegi cu natura, ești parte din ea, pact de colaborare solemn. Reușești. În postura de început, ceea ce ai tu de făcut e să „te| pornești 🙂

Vezi alergând pe cale oameni ca tine.

Sentiment de bine. Minunat!

Tura 3

Pasul devine ferm.

Te înalți alergând. Armonie-i între mișcari și respirație.

Urci pe-o altă vibrație.

Ești una cu vântul. Da, zbori: ritm și înălțare, toate, ale tale!

Tura a 4 -a e specializare cand vrei, poți direcția să schimbi, cine să te-oprească? Mai curând atenția o accelerezi…

(drept e că-n arhivă-e o exersare… zile, una după alta, cu continuitate, dimineți sau seri, ”alergate”toate vreo câteva zeci, cu sinceritate-cu 2 pauze luate; c-așa ”s-a construit” dintru început planul; și-alte-or să mai fie).

Tura 5

Ce-i mai interesant, la tura finală e că aceasta conține și-o bucurie lăuntrică: finalizare.  Proces incheiat. Treaba grozava. E repede ca vântul din păr fluturând-dacă vrei… E pas săltat, cu temei.

Cum așa, să mă bucur că s-a sfârșit… experiența?

Mă bucur?

Da.

Pot să mai alerg și-n ziua următoare. Și mă bucur tare-tare, c-am reușit Azi.

Știu că urmează o altă experiență, diferită relaxare si  înțeleg că-i firesc să încep și să termin actiunea de alergare. Să alternez aceasta cu altă activitate preferată planificată ori…de suflet inspirată.

E firesc!

Așa o alergare ori în natură, o plimbare sunt fiecare declarații de iubire,

Ție, care meriți!

Sunt cuvintele TE IUBESC adresate trupului, minunat ”Mulțumesc!”

Cele două cuvinte
Des rostite, cu sentiment curat,
Fac aerul proaspăt
De respirat!
Și când testezi?
Exercițiu- învățare:
Pot.
Știu să simt.

Azi e specific OMENESC”…. indiferent de ce s-a întâmplat…cu oricine, înaintea mea-strămoși, arbori, iubire, culori, amici, ninsori..:
Repet și trăiesc până la a simți firesc….
Te iubesc !

PS: Sentimentul repetat- zi de zi- se inspiră,  cu privirea la soare, cu gândul la toamnă, cu inima bucurându-se de-un cântec… de-un cuvânt și-o reușită, de-o alergare, de-o plimbare,  și-apoi când le-ai trăit pe toate-acestea -orice suflet-bucurie ȘTIE…să iubească- și-ntr-o poezie de două inimi pereche:
Spor și magie!

Cu iubire, o zi frumoasa, ca tine!

Simona, cu drag. Ma inclin!

 

comments

Lasă un răspuns

Or

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *