Arhive lunare: octombrie 2014

Zbor cu Supersonicul- Descoperire

Undeva, pe la începuturi, aici,  scriam despre minunata lume a copilăriei.

Scriem câte-o poveste de iubire în suflet  mereu.

Sunt- copiii-acea lumină a lumii  pe care o iubesc!

Sunt recunoscătoare că am memorat -celulă cu celulă-prin exercițiul întâlnirii cu ei entuziasmul-cu atribut de firesc…

Trăiesc împreună cu ei- zi de zi, magice clipe, senine- dintotdeauna, de când mă știu. E una dintre misiunile bucuriei mele pe Pământ, să povestesc cu minunile zâmbitoare, despre vânt, Soare și cuvânt….

Mult ne place să cercetăm împreună diminețile-la întâlnire răsăritul de Soare.

Privim cu luare-aminte, apoi desenăm ziua întreagă cu strălucire, culoare.

În alte dăți, discutăm despre frici, despre ce nu se poate face…

Și se face-tăcere.

I-auzi apoi că lor ”frică nu le e- să inventeze una?”, mă întreabă.

Și-apoi descoperă că poate să existe.. teama că nu ascultă destul pe oamenii mari, că sunt ei cam năzdrăvani, că uneori mai răspund, așa cum primesc în loc să lase darul- dacă nu le place, la cel ce-l oferă….

Deunăzi c-au învățat să scrie cuvântul ”mama” din două litere magice, repetate cu sărguință, și-n rostire și-n scris, legământ- au unit cu bucurie cerul lor de senin cu ,miraculosul Pământ- loc în care s-au născut să aducă Pace și vindecare.

Nu-i de mirare, ei știu cine sunt!

Și Azi a venit vremea unei povești din universul lor. Căci tocmai par a fi descoperit o cheie a…”dictărilor”.

foto 23 sept 516

Copiilor le place să zboare! Am deslușit aceasta, stând de vorbă cu ei-infinit le place să fie ei la comanda avionului personal.

Și-atunci, la prima dictare din istoria de școlar, am introdus un rol de pilot principal în ”joc”.

Care-i misiunea pilotului de avion: ce responsabilitate are el?

E-atent să țină drept avionul în aer, să înainteze spre o destinație precisă, apasă pe atâtea butoane -toate menite să dea ”mersul înainte”. (Ai văzut avion mergând cu spatele? Nici ei! Cine-a văzut, să spună… 🙂 )

Și-atunci, binișor, de câte ori demarăm o dictare, m-am gândit c-ar fi folositoare urcarea într-un avion imaginar și zbor ..plenar printre litere și cuvinte- c-așa ajungem, fiecare să deslușim tainele lumii scrise anume pentru noi, cu scop să fie ”citite”.

Să-nvățăm și scrisul și zborul e o citire a cărții vieții, m-am mai gândit!

Și dacă vrei să știi, primul zbor de felul acesta, a izbutit! Sunt avioane multe, care zboară împreună-fiecare pe drum personal. Poți să crezi- zbor în echipă-i acesta, și-i în cer un senin și-o pace…. De-ți place!

(Așa l-am și gândit.)

Cine-ar fi crezut că Azi se iscă poveste cu năzdrăvani și-o dictare?

Supersonicul? E orientarea ATENȚIEI spre ce avem de făcut, spre destinație. Funcționează minunat cu ..această proapspătă generație de copii.

Îți spun că ideea aceasta a venit pe ”hârtie”- virtuală, așa tam-nisam, fără vreo programare mentală; poate… sufletească-firească :).

E  poveste trăită, frumoasă -inspirație dinspre personajele miraculoase-copii-care o însuflețesc.Și Azi, zi de zi…

Feți Frumoși și Ilene Cosânzene, pe toți- vă iubesc!

Lumina de lângă tine

Doar privește atent…

Minunată vreme în bucurie-ziua de Azi 🙂 cu ochiii minții deschiși să primească.

 

British Freedom

photo:

Imaginează-ți: Azi. Călătorie cu bucurie.

Te oprești din cale – răgaz- cât să procuri dar pentru două nepoate-surori: fructe, dulciuri… și ceva comori:)

Drumu-i senin din flori de gând -căci dans de suflet molcom e bucuria de a petrece împreună timp cu copilăria.

Întâi firește- dacă te afli într-un automobil, cobori.

Intri in magazinul cu de-toate- de la fructe minunate, la culori dulci preferate de copii-acadele felurite modele -ademenitoare- dintre câte-or fi…

Când știi exact ce cauți– fie și-ntr-un magazin-direcția spre rafturi e firească- precisă și clară. Ai în minte scop-știi că -i bucuria de a trăi entuziasm, amintindu-ți de tine- copil,  alături de minuni zâmbitoare.

Alegi niște fructe și iei și ciocolată- dintr-aceea ”feliată”, cu lapte, pentru copii, specială.

Cât să fie strălucirea din ochii Cosânzenelor, două- plină! 

Te îndrepți spre ieșire, căci urmează să plătești produsele gândite dar.

Și-aici – oameni ca tine, așteaptă să confirme alegeri. Le confirmă, plătind.

Altfel, mă gândesc, ar fi o renunțare- conștientizată… la mărfuri doar cercetate, chiar acolo la ”casă”.

În față- primul dintre oameni a ajuns să ofere la schimb pentru mărfuri achiziționate- bani.

Se ”întâmplă un blocaj” în sensul că aparatul de înregistrat valoare, casa de marcat- are ceva cuiva… de comunicat. Devii atent/ă.

Doi interlocutori- și-n rând așteptând oameni- spectatori. Ca-n viață. Că e viață.

Spectatori- într-adevăr, suntem noi- cumpăratori potențiali, ulteriori- căci urmează un regal demonstrat, excepțional prin simplitate- de pace interioară și calm asumat:  e lecție de bucurie!

Interlocutori, firește- clientul care să plătească urmărește și casierul- cel care primește echivalența valorii.

A da- a primi.

Cel ce oferă, pregătește card- mașinăria e momentan nepregătită să primească.

Ochii cumpărătorului transmit celui ce intră în panică- de nereușită a primei acțiuni de încasare-calm. Are expresia celui care știe să fie. Simplu. Și om. Infinit.

Mai mult de atât se aud chiar cuvinte:

-Fiți calm, eu pot plăti și cu bani! 

Oferă soluții-de rezolvare cale- și transmite înțelegere. Chipul îi e paneceu, cu totul. Pentru cine poate să primească. Și zâmbetul iar, și direcția luminii pe care le exprimă vorbind, ajung la noi…cei din șir.

A venit în magazin, ca noi toți să cumpere- iar când simte că-i rost, știe să dăruiască. Din ceeea ce este, nu din ceea ce cumpără.

(Înainte de asta, șeful de magazin i-a arătat casierului prins acum de gânduri și bonuri pe casa de marcat- blocate ambele- un cod de bare pe care nu-l sesizase.  A fost tot o demonstrație cu public. De aici- eveniment trecut- atenție expertului în încasări bonuri- era important să fi trecut- la momentul prezaent- ulterior- acela al comunicării cu un alt client. Zic.

Însă -când aceasta s-ar fi petrecut,  experiența aceasta minunată a unui exercițiu de a fi OM FRUMOS? când s-ar fi petrecut: toate așadar au tâlc și importanță, la moment ”știut”.)

În momentul acesta, caut și eu cuvinte…

Mai simplu e să simt în suflet bucuria pe care am trăit-o întâlnind om PREZENT. Și să nu mai caut- doar să le primesc, să vină (cuvintele)

Conștientizarea aceasta- un moment de respirație profundă.

Relaxare stând la rând 🙂 (și-am petrecut vreodată și timp la cozi de portocale:) ; știu să sesizez.)

Ce frumoasă întâmplare!

Wings of Freedom

Trezire-iar- în Azi:

Oameni strălucesc în viață trăind.

Cu gând să cumpăr dar, am simțit că primesc eu înmiit, intrând în sala de spectacol –o scenă din viață- anume pregătită- de data aceasta magazin- surâs interior accentuat și repetat!

Zâmbetul pe care l-am primit- asistând, observând- iată-l azi îți scrie, gând de dimineață, cu bucurie și ție.

Cât ai închide ochii și i-ai deschide spre interior-așa de clar,

Vezi strălucind Lumina și pace

Oriunde trăiești calm, în acceptare.

M-am bucurat, știind că așa există Viața.

Când vin confirmări, sufletul dă o raită prin tot universul, semn că te-a întâlnit pe tine, omul din el:)

E precum copilul care știe că Iubirea e el.

E atâta bucurieee! De aici, zborul!

PS. Mărturisesc provocare în exprimare! M-am entuziasmat infinit să trăiesc prin participare, bucuria aceasta!

Cine găsește cuvintele mai strălucinde, să-mi ierte stângăcia. Așa m-am născut! Scriu cu mâna stângă:) Am exersat și încă se întâmplă să scriu și cu mâna dreapta.

Eu am admirat un om cu răbdare și suflet senin și-am simțit să scriu.

Am văzut cu ochii fizici Suflet luminând. Cumpăra – ceva… dintr-un magazin.

Doar am fost atentă…puțin.

Semne magice? Da! La pas, oriunde privești cu pace! Sunt convinsă că ai de scris pagini infinite și tu cu bucurie.  De unde vin? Din întrebări adresate Sinelui divin- de acolo se născocesc întâmplările cu tâlc.

Când se iscă întrebări, iată câteva:

Cât de puternic este focul tău interior? Este el plin de viaţă, animat, vioi? Poate lumina cerul? Când intri într-o cameră, ceilalţi simt prezenţa, focul interior? 

Sunt eu ceea ce doresc să fiu?

Mă simt puternic în interiorul corpului meu?

Alegerile pe care le fac, sunt ale unei persoane care are un foc interior intens, sănătos? Debbie Ford 

Simona, cu drag!

Spor și magie din bucurie de a trăi conștient!

Mașina gândurilor

 

Bun regăsit, suflet frumos!

Cum ți-ar sta să conduci Azi- și tu și omenirea întreagă, mașina gândurilor, fără frână?

Ești într-o mașină, pe autostradă, iar gândurile se materializează instant.

Preiei gândul, îl amplifici- vezi urmarea- imediat.

Mașina în care te situezi are două opțiuni- bucurie și griji. Conduci spre bucurie drumu-i lin!

Spre griji- ai să-ntâlnești mulțimi de semafoare! Toate, te opresc din cale…

În funcție de alegerile tale- conștiente- căci de-acum totul devine accelerat:) … ajungi unde îți propui la plecare.

Cum vezi perspectiva?

Și când devine aceasta ceva…adevărat?

Simți o emoție?

De care?

E evident- că înainte să conduc așa ceva îmi este necesar ANTRENAMENT”, îți spui.

Da? pe ce perioadă? De când până când e ..cursul de inițiere?

Cum să conduc, dacă frâna e scoasă din dotare?

Emit gândul..și ce să fac, dacă-s mai puțin atent??

Altfel, puteam să-ntorc, puteam să mă răzgândesc…puteam acțiunea emergentă din gând să opresc…

Iubesc bucuria- conduc relaxare:)

Ce ușurare…

Privesc giratoriul care urmează, oare câți oameni cu conștiență șofează- câți știu că gândurile sunt lipsite de înfrânare?

Oare?

Gândește-te-pentru o respirație adâncă- cum că realitatea e cumulată, materializată din gânduri de același fel- e biblioteca gândurilor- cea universală- pentru tine un model de viață ? Ce cursuri de viață-de acolo preiei, spre aprofundare?

Legea Universului- cauzală e pretutindeni prezentă. Orice sămânță roade naște. Unele cu altele seamănă, altele prin deosebire se regăsesc…

Cum ar fi să experimentezi, cu constanță alegerea conștientă a ceea ce vrei să trăiești?

 foto 23 sept 478

Imaginează-ți că ai ajuns! Ai reușit așa- gândind Iubire.

Deschizi..ușa mașinii gândurilor tale:

E abia deschisă.

Ceea ce poți să zărești -de unde-o privești- e un fir de lumină.

Inspiri profund, expiri orice încordare.

Stai clipe cu tine- și lași gândurile să zboare.

Aștepți să treacă-gândurile.

Apoi -privind spre ușa-care pare să aștepte un pas-ales

Te îndrepți acolo-cu un vis de iubire.

Poate fi ce vis vrei-primul- care-și face, aici și acum plăcută ivire-din suflet, îl simți

Ai făcut câțiva pași înainte, iar te oprești, cu luare aminte.

Strălucirea aceea divină

Te întruchipează pe tine- Lumină, așa cum ai îndrăznit cu vis să visezi, îndelung…Te vezi pe tine cum te bucuri trăind!

Dă-ți voie, tu ție să fii!

Privește-te ce faci… ce simți, ce construiești.

Cu cine ești.

Simte cum e să fii Inimă iubind pe de-a-ntregul viața,

Îmbrățișează cu gând de lumina oamenii pe care îi simți aproape- ca soarele dimineața întinsul…

Fii una cu Visul tău de Iubire:

Fii Visul!

Simona, cu iubire și Azi!

Cine ești Azi?

”E un secret bine acuns al vieții care face ca atunci când crezi că te prăbușești în gol, să te întorci de fapt la tine însuți. E așa ca atunci când soarele apune, ca să răsară iar.
Ceea ce credeai inițial a fi gol se dovedește a fi un preaplin. De aceea, când renunți la vechi, noul se manifestă instantaneu.
Iată ce să faci atunci când ești într-un moment de panică-să folosești puterea voinței pentru a-ți regăsi controlul asupra vieții.

foto 23 sept 188
1. Apasă pe butonul PAUZĂ-suspendă pe loc dialogul interior. Treci de la starea de spirit de felul ”am o problemă” la îndeplinirea unei bucurii personale, oricât de mică.
2. Identifică-te mai profund cu corpul tău. Calmează-te. Ascultă tăcerea. Dilată-ți câmpul energetic și creează-ți mai mult spațiu interior. Asta înseamnă să te întorci acasă.
3. Focalizează-te asupra calităților sufletului: bucuria, sinceritatea, inocența și creativitatea jucăușă. Caută și percepe FRECVENȚA TA DE BAZĂ, care a existat în tine încă de când erai un copil minunat. Gândește-te la ceea ce iubești la tine, la ceea ce simți atunci când ești fericit, generos. Scufundă-te în plăcerea propriei tale ființe. Lasă frecvența ta de bază să îți satureze fiecare parte a corpului, emoțiile și mintea.
4. Când te-ai impregnat cu această frecvență de bază, imaginează-ți-o ca pe o frecvență muzicală și ”pune-ți în vibrație propriul diapazon”. Lasă vibrațiile sale să emane din tine, umplând întregul câmp din jurul tău. Umple viața, lumea cu bucuria de a fi!
5. Imaginează-ți cum frecvența de bază îți reprogramează și recalibrează celulele corpului, în timp ce tu savurezi experiența. Orice realitate inedită și autentică ce apare în această stare interioară de calm, corespunde vibrației frecvenței tale de bază. Că e o emoție profundă, o idee, o curiozitate, o oportunitate, ori o persoană, urmează impulsul, angrenează-te plenar în respectiva realitate.”

Descoperirea frecvenței de bază-Penney Peirce

Despre a conduce-a porni și a ajunge- unde Azi dorești

Acum- într-o zi- în exercițiul direct al mersului pe o șosea, către locul unde întâlnesc bucurii- zi de zi, un gând ca acesta, în mintea mea se cuibări… Și -mi dădu pace- numai când se văzu inscripționat pe hârtie- să-ți placă ideea și ție…

Conduci mașina? E timp prezent. Ești tu-cel conștient. Mergi- cel mai des- înainte. Ai o țintă precisă. Vrei să ajungi într-un loc anume. De obicei- ai în gând și un termen orar. Așa-i de clar!

foto 23 sept 470

Și pentru că ceea ce interesează e starea de bucurie din acțiune- am să las deoparte acele elemente care compun imaginea de ansamblu de pe șosea, care o zugrăvesc- în echilibru. Ca să fii bucurie în mișcare, te asiguri, de la început că toată călătoria aceasta se derulează pe fond interior de relaxare.

Mă ocup de grozava ATENȚIE pe care o solicită capacitatea de a conduce vehicule. Încă de la pornire- mai vag, sau…mai precis- după destinație și scop-ai în minte un interval orar în care te încadrezi.

Poți ..vag? Ori cert e precis scopul și durata/ori care e locul unde vrei să ajungi? De-i loc de întors chiar aici-poți să zici…

Când te îndrepți spre țintă -ora de începere a vreunei activități -despre care ai stabilit cu oficialități -șef din afară ori direct- tu cu tine și oameni care se bucură de ceea ce oferi- un orar fix- ajungi să-l respecți, face parte din înțelegere.

Cu alte cuvinte-pornești dintr-un loc- numit ”acasă”- dimineața- ca să ajungi într-altul numit ”serviciu”, și ai un timp de execuție-a deplasării- definit.

 Din punctul A-acasă zic- în punctul B- un loc specific- de călătorit. Până aici-totul e lămurit…

Pornești.

Te asiguri că pe calea ta e libertate de mișcare. E prima lecție de viața în a conduce. Să-ți fie LIBERĂ calea și să oferi exact același avantaj și celor ce călătoresc deja- pe șosea. Ochii mari -privesc și panoramic și segmentar-de-acum- s-ajungi unde-ai gândit, când te-ai decis să pleci la drum.

Ce se poate întâmpla pe parcurs…

Biciclistul

În miez de oraș- bifurcație de străzi- unele principale- altele secundare- reguli- vehicule, diferite, care mai de care… În fața ta- un biciclist- căci privirea cu constanță are predominanță-înainte.

Mergi cu băgare de seamă și intuiești care să-i fie direcția- la intersecție. Și aștepți cumva să vezi- când a-l depăși iese din plan-c-așa-i șoseaua- ca design. Poate să-ți indice și ție- c-o mișcare a mâinii- și se cheamă minunat parteneriat- în trafic, oarecum aglomerat… încotro știe că-i mersul. Ce faci în celălalt caz? Cu ATENȚIE observi și păstrezi distanță, ca să ai timp de orice manevră necesară. Idee care a și fost salutară!

MERGI ÎNAINTE. Spre locul tău.

2 mașini și o singură semnalizare

În fața ta rulează o mașină care a traversat benzi de circulație, silențios- fiecare participant la trafic și-a concentrat în cazul acesta priviri și simțuri ca să înțeleagă și-aici care-i direcția de mers- căci de semnalizat -e acțiune ulterioară.

Altă mașină- alt șofer. Poți zice că-i o călăuză. Întâi de toate- în marea adunare de mașini colorate și-a permis să îți facă un loc- la schimbarea direcției tale de mers. Ajunge – la un punct din traseu- pe poziția de dinaintea ta- și poți observa că viteza-i lină- moderată. Și-a luat timp să ajungă, oriunde ar merge, zic-primul gând. Cu referire la mașina despre care-ți vorbesc- remarci lumini care indică schimbare- din vreme- despre semnalizare… Și dacă această manevră tot te determină să ții atenția personală- cu vervă- activă- e dinspre acest comportament – un fel de relaxare… Care? Că  tocmai ai ajuns!

 Și Viața e o ancorare în prezent. E împlinire când alegi să fii conștient. E așa cum mergi pe șosea, cu atenția. Oricare ar fi partenerii de drum- tu știi unde, tu știi cum- să ajungi la timp și cu bucurie! Cu timp și răbdare, cu clară destinație- de la plecare.

Și acum…Mă gândesc, că tot am vorbit despre șofat- cum e să pornești de pe loc cu viteza a cincea- direct… Și-aici mă și opresc- evident. E de început cu treapta I- ca la școala primară. Știu eu că-s cazuri excepționale când ”te ajută mașina de-i musai ”și ieși în rulaj și cu viteza a doua- e la mijloc o chestiune de ..ambreiaj… (știu, fiindcă-am fost și eu pe-acolo). Vorbind din trăire-așa am învățat și eu să conduc. Să mă conduc- ghidată interior- apoi și să îmi placă ce trăiesc.

Om drag, condu cum îți place și ție să vezi că se-ntâmplă-Bucurie! Și Azi, mulțumesc!

Simona, cu drag.

Gândul ca apel – ce faci tu când e unul anonim?

Imaginează-ți că sună Azi telefonul. Ascultă-l întâi. Sună.

foto 23 sept 406

Te-ai gândit vreodată: răspunzi că alegi să vorbești chiar acum-la telefon, ori e deja o obișuință? Sună-răspunzi.

Alegi să vorbești? Minunat!

Înseamnă că apelul acesta e unul …conștientizat:)

Mai privești și spre identitatea celui care te apelează-așa-i? Firește că da! E afișată, la clară vedere? Ca să știi cine te caută.

Altfel, ai răspunde poate diferit. Conversația telefonică despre care vorbim- ia note particulare, în funcție de persoana cu care alegi să stai de vorbă. Sau e altfel?

Să vedem… nițel.

Din experiența de consilier în servicii publice- îmi amintesc- destule erau solicitările clienților cu privire la identitatea acestor oameni care îi apelează- fără nume.

Voiau să știe cine le tulbură liniștea; majoritatea-dacă nu chiar toate- erau de această ..factură.

Dacă stau acum și mă gândesc- care-i motivul pentru care să răspunzi la un apel ”anonim”?

E și aici un fel de asumare a avântului spre …necunoscut- când știi că telefonul- în principiu -pentru o comunicare decentă- între oameni situați la distanțe fizice considerabile- a fost făcut.

Ce poți să faci, ca să cultivi cu tine înlăuntru pace?

Chiar asta- lași telefonul să sune- îi oferi ce-ți place-așadar, pace!

Că telefonul sună- de-aceea-i inventat?

În locul tău -doar tu răspunzi… e-un exercițiu Azi de responsabilitate asumată.

Stai-momente bune, câte poți- în calm cu tine și te întreabă: de câte ori un gând anonim- despre care știi că nu -i al tău, ți-a fost binecuvântare și a creat în viața ta experiență de iubire împlinitoare?

De câte ori în sâmbure de îndoială a scos vreun trandafir de viață înflorită la iveală pentru tine?

De câte ori din temeri a strălucit o schimbare în ”foarte bine”?

Pentru mine:

o alegere frumoasă- experimentare are dintotdeauna chip, nume, culoare- face sufletul să joace Bucurie, e caldă lumină care-ți strălucește-n ochi, divin…

De aceea, orice apel anonim- pleacă de unde a venit- nedeslușit:)

Că sentimentul interior menținut- e o alegere conștientă- ține de prezență.

Și vreau să spun că am răspuns și eu vreodată la gânduri-ori apeluri dintr-acestea anonime. Și zic c-am învățat- din ce-am trăit- să știu, de-acum s-aleg.

Mai scurt- despre al gândurilor șirag- să-ți imaginezi – excelent exercițiu- de vorbă cu tine:

-Alo, cine-i acolo?

-Sunt tot eu- Iubirea de sine pentru tine. Te-am sunat să-ți spun că meriți tot ce e grozav în viață. Să fii încredințat de asta – așa cum ești sigur de soarele care în fiecare zi răsare-în nouă dimineață… Că tu alegi să culegi dintr-o mare de idei pe acelea care îți oferă sufletește pace.

Că rușinea, teama ori vinovăția sunt din gânduri care nu-s ale tale… Pe ele le poți tu lasă să zboare; căci știu pe cineva care le preschimbă-n Iubire… De-asta te-am sunat Azi; ca să-ți dau de știre”..

Cu drag și Azi, Simona. 

Mă înclin frumuseții din suflet minunat, care ești!

De Azi Poveste: cele 4 anotimpuri și lunile anului

Cu ceva vreme înainte, când soarele se simțea căldură în suflet- așa îl recunoșteai- dincolo de cuvinte, patru surori, care se trezeau în fiecare dimineață, să antreneze gând bun și suflet cu pace, au găsit o comoară.

Era și caldă și aurie și dulce și amară. Semăna cu felurite chipuri de Iubire.

Alergau ele- dimineața pe cărări de pădure, când au dat cu ochii de-o Lumina strălucitoare tare:

Comoară-comoară- se vede cu ochii fizici, dar ce să fie, oare?

La prima vedere erau ..12 străluciri. Te puteai uita o clipă spre ele- apoi îți mutai..priviri. Căci rămâneau sentimente în suflet.

Poți să crezi, au aflat… Iubiri?

Căci ea- iubirea e orice e calm și răbdare. E și țărm e și mare… și lună și soare-și-auriu și-argintiu gând. Și cer și pământ.

Iar strălucirile-acestea stăteau laolaltă- diferite tare- și iubeau s-aștepte așa, în nemișcare.

Cred că știau c-au să fie găsite. Așa cred, aspecte de iubire erau.

Patru surori- alergau prin poteci de pădure,  cum ți-am mai spus. 

Frumoase și zvelte, tot un zâmbet chipul… Una dintre ele, adiere lină- Primăvară, alta caldă și înmiresmată rază de soare- Vară, rod în vorbă de-un blajin auriu- Toamnă și strălucitoare cristalină bucurie, vânt răcoros ce-nsoțește uimirea-Iarnă zglobie.

Găsiră ele aurie bogăție și-au stat la sfat.

Câte giuvaiere să prindă fiecare în subțiri cosițe… Dacă-s 12- toate – și deosebite, frumoase, toate diferite…iar ele surori în gând  și simțire, au început să glăsuiască:

-Poftim, una mie, una ție, alta ție și una și ție…

Au împărțit sclipirile frumoase, diafane, după cum le-a șoptit gândul și-a încuviințat inima.

Egal au primit crâmpeie de Iubire- câte 3 fiecare, după chipul și asemănarea cu sine:

Toamna blajină a primit caldă lumină aurie- septembrie, octombrie, noiembrie…

Cunoaștere-școală-de început.

Inițiere în tainele vieții, păsări spre țări depărtate zburând.

Moment de privit la tot ce viața a zămislit pentru tine.. și de unde existența izvorăște, vine…

Iarna -decembrie, ianuarie, februarie- și-a făcut șirag, cu bucurii copiilor cu sănii și oameni de nea, cu răbdare de a vedea minuni.

Adaptare la schimbare de vreme.

Haine mai groase- schimb de idei; gânduri din care să rasară forme noi.

Uimirea din ochii copiilor bucuroși de joc-descătușare.

Să vezi cu ochii tăi că finalul de an- început curat izvorăște…

Primăvara martie, aprilie, mai- flori și muguri și-a desenat pe veșmânt

De păsări măiestre, cânt și încrederea în nou început.

Trezire, înflorire, balsam de iubire…

Flori, culori, păsări- cu pui gingași.

Ghiocei, mândre femei, pricepuți bărbați și copii temerari.

Dereticare…

Vara pe iunie, iulie și august- le-a vrut. Și-a mai vrut vacanțe, pentru copii, oameni frumoși- cireșe coapte, mere dulci. Experimentare a coacerii. Pârg. Spic de aur bogat. Soare-n splendoare, strălucind mai tare. A lăsat toamnei bucuria de a strânge nuci. Și struguri dulci.

Patru surori alergau iar, în fiecare dimineață ș-aveau în cunună averi: răbdarea de toamnă, ca rod să se coacă, înțelegere și relaxare în somn -repaos acțiunilor conștiente- în adâncuri din eternitate viu- iarna, trezirea din somn în bucurie- cu primăvara viorie, cântec de Soare înalt și fierbine- la echilibrul vieții, cu luare-aminte…

 Tu, ce spui, ești de-acord că împărțeala-i frățească? Cum au știut ele- surorile anotimpuri șă se înțeleagă, omenirii i-ar fi ușor să ia model și s-aplice cu chibzuință? 

Simona sunt și te îmbrățișez. Cu iubire!