Arhive lunare: aprilie 2015

Acceptare de sine- ție, îmbrățișare

Așa am început eu a citi:  ”Fă rai din ce ai.” Și m-am gândit… e vremea să scriu despre asta Azi. Să faci rai din ce ai -să iubești cine ești.

Există două zile mărețe în viața fiecărui om: ziua în care ne naștem și cea în care descoperim de ce.” William Barclay

Viața e frumoasă. Îi dai voie să fie?

Sufletul e pace

Din bunăvoințâ, acceptare de sine, cu toate cate sunt, iubirea de viata, de oameni vine.
Cum sa fii bun/a cu fiecare zi?

Începe cu tine.

Inceputul e .. esential. Știi. 🙂 De aici se derulează viata intr-un Azi cum ți-l doresti să fie. Bucurie, flexibilitate, acceptare, măiestrie de a valorifica fiecare oportunitate.

Dimineața, ca ritual:

Zâmbește-ti în zori, la trezire, conștientizare!
Primul gând:
un zâmbet să fii! Din creștet până în tălpi lasă zâmbetul să te relaxeze-în tine trăiască…
Fiecare zi, început de lumină: zâmbetul care ești să-nconjoare pământul.
să străbată cerul.

Ușor ca vântul…

Apoi să se-ntoarcă, iubire să fie.

Revenind la oportunități și sesizare a lor, după ce ziua ta începe luminos:

Te-ai putea gândi….

Cum sa te accepti pe tine? Cum să uiți să diferențiezi concepte precum …rău ori bine.

C-ai deslusit, ca oricum le-ai privi, cuvintele acestea definesc, la nivel subtil, un întreg. Unde totul ESTE. Alb si negru fac impreuna poveste, fara a se exclude.

Cum sa-ti imbratisezi azi gandurile?

Când te-ai gândi că ești aici, azi și acum, cu un rost.

Că poate ai mai fost și-ai venit să te bucuri încă.

Să te ”specializezi” în lăuntrică pace interioară-să faci din lumea în care ești un colț de rai autentic- la care și tu- începând din gând, construiești progresiv.

O idee, care functionează-în ce mă privește, cu exersare- e sa ții minte- ceea ce-ți place.

Îmi place să văd:

Florile din grădina înșirate-n soare, fie pe ram, fie frumoase, colorate, de-a lungul aleii, cărare…
Primesc deja cercetași
Albine.
Fiecare dintre zburătoare
caută, la rând
fără a sari pe vreo floare
Nectar din aurie culoare.
Si-un bondar
mai mare
Facu la fel, trecand -tot din floare-n floare.
Stia metoda- o aplica la fel.
M-am uitat concentrat după el:
cred c-au urmat aceeași scoala de culegători… Albinele, bondarii? Eu zic că-s într-un parteneriat constructiv.

În ce ne privește pe noi:

Ce ne construiește, ne formează se constituie din experiențe, fel de fel. Alegerile conștiente ne așază pe traiectorii-fie verticale, fie circulare- după cum intenționăm să experimentăm jocul vieții pe Pământ.

Fiecare nouă alegere e la distanță de alt gând.

Raman sa rodesc

Cum mă accept pe mine cine sunt?

Renunț.

Renunț să mă identific cu frici. Că mai vin….

Se întâmplă uneori să simți toate fricile omenirii. Le poți accesa, din motivul că vibrația ta, ca energie, le seamănă, într-o clipă. Ori- e-o testare ad-hoc….

Și-atunci, ce să fac? Acționezi! Acționez-în gând-întervenind.

Privesc în grădini la albine, bondari, flori, ori spre munți înalți.

Exersez: reacția mea la ce se întâmplă, ca viață, să fie lumină și iubire.

Privește și tu cu luare-aminte ciclul unei zile: e dimineața, e toi al zilei, prânz și e-nserare, ca apoi o dimineață nouă să renască-n suflet, iar.

Ce crezi, care mesaj al Universului să fie mai clar?
Nu-s ele două dimineți la fel, consecutive
Tocmai să ne deprindă Soarele cu răbdare în fire
Și timp de înflorire gânduri să prindă.
E-atata de simplu: ești Univers în oglindă.

 

Orice-ai găsi în tine Azi teamă, vinovăție, rușine, dezbrac-o , ca pe-o haină.

Fă asta, cu perseverență răbdătoare.

Cine, în locul tău să fie mai îngăduitor/îngăduitoare?

Creează-ți o poezie a minții vindecătoare:

EU SUNT….. (și urmează ce îți place cu adevărat să trăiești Azi). Știu -intervine aici o provocare: să știi cu adevărat ce vrei să experimentezi și să afli cum.

Cum- vine din cunoaștere de sine.

Ce-ți spui când pare că nu reușești? Acela/aceea nu ești.

Despre mine? Sunt..în cercetare. Viața pe fiecare ne ia ca studiu în caz, curs de formare:

Eu sunt libertate. Conceptul acesta mă antrenez să îl înțeleg despre mine. Privind la ceea ce fac, ca observator, ce-mi pare că-mi iese minunat de bine e gândul care știu că vine dintr-alte taine.

Uneori îl scriu aici, ori îl împărtășesc în zile-bucurii, cu dragi voinici…

Antrenamentul ?

Să fii ca apa- flux de conștiință curgătoare: să ții minte visul spre care curgi: mare.

Intenție: Învăț să fiu. Așa așa se șlefuiește răbdarea. Știu.

Te vezi-din timp în timp ca focul adesea cu putere arzând-dorințe clare- cu perseverență- împlinite; și-aici, în ce mă privește e de lucrat pe purificare.

Despre împământare, stabilitate, atributele dragului pământ. Atâtea de spus sunt.

Mă gândesc acum că fiind ceea ce ești- o combinație inspirată de calități precum cele ale apei, focului, pământului ori aerului-reușești. 

Într-o particulară situație de viață, ce-ar fi să respiri profund și-apoi să te întrebi calm, pe rând:

Ce-ar face apa, în acest caz?  ce-ar lăsa, curgând? Cum s-ar manifesta putere focul? Ce și-ar asuma, ca libertate aerul?

Ce-ar simți pământul care ne susține?

Sau-laolaltă toate- cum ar proceda Iubirea?

Și oricum ar fi, acceptă-te pe tine. Cu gândul că din sământă de faptă -la fel faptă vine.

PS. Mulțumesc!

Spor și magie! Iubire în gând!

Cu drag și Azi, Simona sunt.