Din relații… Cum să (ne) înțelegem?

Armonie impreuna

O relație este.. o ecuație. Din care o primă necunoscută ești. Și sunt.  Legăturile stabilite între necunoscute diferite ne pot revela sensuri noi. Cu și despre noi. Dintotdeauna, oamenii din viața ta iți vor oferi exact ce te aștepți de la ei. Mai cu seamă tu, ție.

Motiv sa facem unele.. transformări (când simțim, după cum simțim, cu noi înșine.)

Întocmai. Tu ești, așa-i, primul om din viața ta?

Ce să însemne aceasta?

Dincolo de a bănui că ne putem asuma reușita vreunei schimbări în ceea ce privește o altă persoană – putem interveni cu transformare, cel mai probabil asupra propriei ființe/persoane, ceea ce putem face este să ne întrebăm ce fel de așteptări avem noi de la cei din viața noastră. De la oameni.

Și care e atitudinea lor, a noastră în interacțiuni.

Prin observație directă să fim martori activi la ceea ce se petrece. Și -urmare- să ne chestionăm convingerile interioare. Cale…

Când credem și ne dorim aceleași lucruri suntem în armonie unii cu alții.
Esther&Jerry Hicks

Conversațiile sufletești sunt cu oamenii pe care îi iubești.

Adaug: cu cei cu care te înțelegi, poți și dincolo de limbaj verbal să intuiești. Ce dragă-i liniștea dintre două priviri blajine… E mai mult decât cuvintele rostite. E un zâmbet întregit de înțelegerea a două energii similare.

După lecțiile de vieți interiorizate, unii dintre noi pot să prezinte la vedere o avere de oameni cu care conviețuiesc blajin și se înțeleg de minune.

Să spun eu…?

În ce mă privește, se întâmplă lucruri interesante. Și în privința ta, când te-ai gândi, e sigur tot așa…

Valori asumate, personale: respect, sentimentul că asculți ce spun/și eu să ascult, la fel.

Mărturisire: am experimentat și varianta transformării lumii-că așa simt eu-, nu că n-aș fi știut ce vreau, ci fiindcă am crezut că se poate schimbare, dincolo de liber arbitru. Cunoașterea era o cale, ca și acum, abia descoperită, drumul spre interior, încă fără a fi cercetat.

Și mereu, cu bună intenție- la nivel conștient. Așa-i: am crezut și eu că pot salva. Poți salva doar ce te privește pe tine, a te recupera întru bucurie.

Alte valori- când n-au fost precise dintru început-le-am descoperit din experimentare, cu viața: limite sănătoase, asertivitate, dorința de a învăța cine sunt, integritatea, ca descoperire interioară și în ce fel se acordă cu normele sociale- cum se ajustează la libertatea ființei…

Spun că a fi responsabil e cea mai grozavă lecție din A FI. O trăiesc și o simt. Zi cu zi.

Fire empatică, simt și am simțit mereu emoții, uneori m-am identificat cu ele, chiar când nu toate erau ale mele.

De aici, cât de importat e să știi ce simți când ești bine cu tine.

Acordajul la ființa interioară este dintotdeauna un sentiment de liniște, confort. E pace.

Natura prietena ta iti vorbeste

Relații cu oameni care te redau ție pe tine

Sunt întâmplări și oameni- daruri în viață care te pot face să îți amintești cine ești. Depinde cât de mult conștientizezi, când vine vremea să se întâmple.

Oamenii cu care am rezonat sufletește minunat sunt cei care au privit de la nivelul sufletesc cu acceptare și egalitate de șanse.

Îmi reamintesc cu mare plăcere de două persoane care mi-au marcat în chip asemănător oarecum, existența, devenirea.

Unul dintre personaje este un domn profesor de matematici, venerabil. Felul în care pregătea dumnealui terenul pentru ca matematica de liceu să își deschidă porți de înțelegere-unde era cazul, mai largi- era unul al poveștii ”din alte timpuri” : mi-amintesc de pe-atunci consideratele glume când ni se dădeau nume diferite de cele pe care le purtam. Eu eram Dora. Ne știam din altă existență. Avea o atitudine blajină pentru temeri-căci eu veneam cu ele de undeva.. M-am împrietenit serios, așa cu integrale și funcții complexe. Relații cordiale cât un bacalaureat de important.

De unde știa dumnealui că e chip de transfigurare-recadrare- ca să reușim parteneriat în învățare? Știa. Cuvintele îi erau clare și precis îmi plăceau, erau și limpezi, ca înțeles. Și în caz de erori -tot cu blândețe explica varianta cealaltă, rezultatul care verifica ipotezele.

(Iubesc cuvintele frumoase și adevărul din ele.)

M-am simțit câteodată, până azi și altfel decât lămurită, pentru că eu mereu am știut puterea izvorâtă din cuvânt.

Cuvintele- de oricare vibrație- de când mă știu mi-au creat viața, felie cu felie.

Acum știu că pe unele le poți investi cu atenția ta, pe altele, ba.

Mă mai gândesc și la o altă întâlnire, la fel, minunată- printre atâtea frumoase cu care viața m-a binecuvântat.

Scriam o lucrare ca cea de licență- de grad- pe o temă din domeniul educației muzicale-joc muzical, având ca îndrumător, un alt domn profesor cu o postură maiestuoasă. Simți oamenii după lumina pe care o emană.

La prima întrevedere, între 2 pahare cu apă am prezentat câteva zeci de pagini scrise-așa a ales dumnealui, ca eu să citesc. Asumat, se adunară mai multe și-am zis să încep …bogat. După finalizare am auzit:

Duduie, mata ai mai scris cărți?”

Știu așa: că tare mi-a plăcut ce am simțit și tare am fost motivată să perseverez. Să finalizez. E minunat când cineva, mai că nici te cunoaște investește încredere în tine.

Era o provocare. Ceva nou. Și a fost grozav.

Adesea ”noul” l-am dus, când am gândit că vreau, mereu pănă la produsul final. Au fost și alegeri cu alt parcurs. Momente de ezitare, ori răzgăndiri.

Acelea, zic, c-au mai mult timp de deslușire… și tot le duc la rezultat. Oricare ar fi, tot rezultă ceva. Dintotdeauna. Tot e-o transformare. Fie a gândului inițial, fie a ideii în fruct dorit.

Așa zis, așa am gândit.

Prietena mea cea mai bună are o zicere de care îmi amintesc cu drag:

Imaginează-ți mintea și inima un aeroport cu o singură pistă de decolare. (Ea face minuni naturale de mâncat… chiar și dulciuri diverse. E talentată la orice s-ar apuca să facă. E specialistă în alergare, preocupare pentru hrană sănătoasă.. E model de viață. Și are o disciplină…)

Ce vis lași să zboare, pe-acela-așteaptă-l în timp ce trăiești să se întoarcă cu reușita la tine.

Pe cale tot oameni -tot maeștri-tot ajutoare găsești. Tu să alegi de la cine înveți , cu cine te întovărășești. Că poți să înveți ..orice. Alege ce-ți este de folos.

***

Din zona în care ne-am întâlnit, să discutăm lucrarea, mi-amintesc c-am mers pe jos cale lungă să am timp să gust sentimentul acela de bucurie. Cred că zâmbeam cu toate celulele corpului meu: apreciere!

Mai reflectez și azi la afirmația cum c-aș mai fi scris vreodată vreo carte.

Azi despre ce-aș scrie? Știam de pe-atunci câ gândul curat, rostit frumos, iscă bucurie.

Atâtea s-au schimbat de când mintea mea a descoperit că inima are de spus ceva despre credințele pe care le conține ea….Omul iubește când e apreciat- mai drag muncește. Așa crește el, spre suflet, înalt.

Ce potrivit este aici Steve Jobs care în discursul său memorabil adresat unor absolvenți afirmă că poți lega puncte de pe traseul devenirii tale, privindu-le retrospectiv, așa le înțelegi mai bine.

În fapt, am scris, pentru copii, în parteneriat o lucrare, un fel de debut tot a fost.

Și-am mai scris un fel de jurnal, tot cu copii, de vârste diferite și tot în colaborare. Sunt începuturi într-un domeniu în care viața m-a plasat în chip minunat și din care încă izvorăsc.

Senzația de confort în preajma oamenilor cu care-declarativ sau nu împărtășim valori comune se simte imediat.

Oamenii-fiecare și toți deopotrivă păstrează în suflet o taină. E experiența lor de viață laolaltă cu priceperea lor specială de a străluci în lume, autentic. Despre cea de a doua e posibil să știe puțin, când au fost învățațti să fie în rând cu lumea.

E așa precum o sămânță magică stă să dea floare, una care să bucure lume întreagă prin strălucire, când lumina de încredere reușește să se deschidă.

Impreuna sustinem Pamantul

Un loc în care -când află drum spre ei- găsesc sursa bucuriei vieții.

Apare câte cineva, vede floarea-boboc în sinea ta și se bucură și spune…. Tu ești..! De parcă te-ar ști mai bine ca tine.

Până acolo, e posibil să se lase încredințați că aici pe pământ normalitatea e o stare de competiție, că locuri în fața măreției vieții sunt număr limitat, ori că la vreo întrebare e unic răspuns care-ar răzbate din minți și inimi diferit îngemănate.

Răspunsuri la unele întrebări sunt … miliarde.

Când admitem că pentru fiecare e diferită sursă a bucuriei care te trezește plin de voioșie, înțelegem.

Azi, despre cum te poți descoperi pe tine când întîlnești oameni care cred și te susțin.

Cel dintâi, dintr-o viața ca acesta, tu să fii!

***

P.S. Ție ți-a spus cineva ce minune ești?

Ce frumos, ce grozav zâmbești?

Îți spun și eu-ești ceea ce te face să vibrezi!

Răspunzi? Ce crezi?

Cu drag, o îmbrățișare! Simona sunt și mă înclin!

comments

Lasă un răspuns

Or

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *