Arhive lunare: august 2015

Bicicleta? O iubim.. Echilibru stim. Sa fim

 

 

Îmi stăruie în minte, chiar și așa, când au trecut luni bune de la întâmplare o poveste cu o fetiță de clasa a patra cu care m-am întâlnit să ”corectăm” împreună o tema de vacanță, la matematică.

De a Azi raspunsuri primind

Anul trecut, pe vremea aceasta…

Ca să vezi…

De fapt, cercetam amandouă unde-i ..oprirea. Cum se procedează la pedalatul înainte cu matematica și necunoscutele în alei lungi.

O fetiță cu calm în gesturi.

Diana are o privire limpede și suflet domolit. Se remarcă aceasta din felul în care așterne soluții pe caiet. E-așa de ordonată, că întâi o admiri, încetinind tu ritm.

Fără grabă. Când ajunge la un semn de întrebare, se oprește așa, cumva și nu mai bate la poartă. E ușa –e clar o cheie. Și dacă-i poarta descuiată?

Ne-am întâlnit de câteva ori, vreo 3, ca să înțelegem împreună care e rostul necunoscutei dintr-o expresie matematică mai lungă și, mai ales, să vedem de unde vine… teama ei de a persista în antrenamente, a deslușire și împacare cu genul acesta de exerciții.

Blocajele, adică.

Grad de dificultate? Așa-i. Sporit.

Ceea ce nu-ți place uneori eviți? A..deseori?

Ți se întâmplă și ție?

 

La vremea aceea am întrebat, firește și cum/dacă îmi este permis să pot depista cauza acelui blocaj.

Erau mai multe. Așa le simțeam eu.

  1. Că-i musai să obții rezultate maxime, la toate disciplinele/ariile curriculare în condițiile în care admiți deschis că disciplina e o provocare.

?

Aici părinții pot să expliciteze și să adopte poziții, cu argumente… Toți părinții care asta simt, port să facă fie-n scris, fie-n viața lor, fie-n gând…

În funcție de cât de bine îți cunoști copilul, cât îl întrebi deschis și îl observi că are oarecare înclinații, cum îl sprijini tu să se deschidă spre viața, accentuând că-i grozav când face ceva demn de apreciat…

În momentul când îți scriu articolul acesta, îmi vine în minte un gând.

Despre ultimul seminar la care am participat recent. STIMA DE SINE este tema anuală pe care în întâlniri lunare, invitați din domenii diverse o abordează.

Este o manifestare frumoasă, dedicată cu sufletul sufletului înspre Bună Stare..

Dar din Dar.

Spre finalul întâlnirii, derulată în Brașov, la librăria Șt. O Iosif s-a accentuat aici termenul de ”reziliență.” Și cred că e potrivită o adâncire de semnificații. Are legătură cu orice evoluție și învățare-indiferent de vârstă, cu precădere, excelent de înțeles pentru educatorii care au misiunea de a lumina.. copii.

Cu întoarcere spre întâlnirile cu Diana, fetița despre care îți povestesc…

”I se oferă toate condițiile, numai ea să învețe. Merge și la un program de efectuare teme, sunt mai mulți copii acolo, aproape toți din clasa ei și… tot sunt semne de întrebare…

  1. Participarea afectivă a fetiței la acest eveniment-provocare:? Mă împotmolesc, când văd că nu-mi iese REZULTATUL. Nu știu, sunt prea grele.. O singură colegă din clasă reușește să le facă fără greșeală…”

Sigur, vine întrebarea: Cine-a reușit vreodată ceva durabil, fără antrenament și fără erori dintru început.

Mari inventatori cale lungă au tot străbătut până la atingerea de succese notabile, realizări care au contribuit la..viața noastră tot mai simplă, mai frumoasă.

Se mai remarcă încă un aspect:

”Vreau ca mama să fie mulțumită”! Diana mi-a spus exact așa.

Ca să spun drept, eu am învățat matematica mulți ani. Din motiv că la început ne-am situat în tabere… opuse. Și mie îmi era teamă de erori.

Am învățat predând altora, cum până a ajunge la performanța aceasta, m-am antrenat în repetate rânduri, suplimentar, la ceas de examene, ori m-am împrietenit cu.. matematiciana clasei din liceu-așa o vedeam eu și mi-e prietenă și acum, mulțumesc lui Dumnezeu că frumos Om este! Te ”învață” numai cât ..respiră că-i viața o poveste….

S-o vezi cum manifestă încă ”dor de-nvățător” când se face că nu înțelege..cum taman toamna, din cam patru în patru ani, are una sau două..angajate noi, pe care e musai să le deprindă cu tainele bucuriei pe care a învătat s-o transmită ea oamenilor; aceea de a te îmbraca. Așa-i că-i grozav?

 

Și tot zilele acestea, căci eu studiez/admir oameni frumoși ca tine, găsesc un comentariu care se potrivește aici, simt eu, foarte bine…

Cred ca , cea mai importanta schimbare pe care o putem face fiecare dintre cei care suntem parinti/educatori , este sa crestem o generatie de oameni care sa faca diferenta dintre iubire de sine si egoism, dintre modestie si lipsa de respect pentru propria persoana… Mai sunt oameni carora li s-a spus (iar ei au acceptat) ca, a se iubi pe sine, este ceva nedemn de un om „cumsecade” ..

Despre stima de sine. Dia Deea

 

Așa, și…. Unde-i bicicleta?

Aha. Am omis să povestesc…

Să zic de la Einstein, fiindcă ce a scris ori demonstrat și mi se-aplică Azi, iubesc…

Viata e ca mersul pe bicicletă.

E echilibru.

La debut de întâlnire, am uneori așa un fel de obicei. La-am învățat din întâlnirea cu Diana Răceală, la curs, la București și l-am adaptat.

Minuni face…

Așa tare-mi place să îmi imaginez și să îmi adresez și personal întrebări, apoi să cumpăr o surpriză din aceasta….

Să cumpăr un ou Kinder. Să-l las acolo să-și aștepte primitor.

(Îți spun drept, l-am oferit, câteodat”…tuturor prietenilor.)

Când m-am întâlnit, prima data cu Diana, i-am oferit și ei unul. A asamblat, cu relaxare o bicicletă în întreaga ei splendoare…

După exercițiile de familiarizare-desene, conștientizare și câteva exerciții cu necunoscute, ne-am întors  la bicicletă..

Ce caută bicicleta aceasta la tine? Am întrebat-o spre încheiere de ședință. Are vreo legătură cu vreo întâmplare de-a ta?

Îmi place foarte mult ideea, îmi răspunde.

Însă mi-e frică să-nvăț. Mi-e teamă să cad.

(A-ha!)

De-atunci a trecut fix un an.

Părinții Dianei au vrut pentru ea o mai clară înțelegere a matematicii cu necunoscute între expresii lungi-ce presupun o buna capacitate a ”rezolvitorului” de dewtașare. De desprindere din întreg și reluare a unei călătorii spre început. Câți dintre noi asta n-au vrut?

Despre frici?

Frica de greșeala?

A greși presupune clar și că urmează să te ridici…. Aceasta e REZILIENȚA cu care m-am întâlnit eu, iar, la un seminar.

Acesta-i articolul rezultat.

E 11:11, am finalizat!

Ce-i cu BICICLETA? Ce-i cu echilibrul, ce-i cu BUCURIA? Ai de cercetat în viața personală, Sunt parte din entuziasm cu care te trezești, zi de zi, dimineață cu dimineață?

Ce trăiri scoate la suprafață scrierea mea, să depistezi e alegerea ta.

Cu bucurie, mă înclin și-ți mulțumesc!

 

Simona, cu drag.

Cum să te deschizi vieții, Azi

Poarta?

E de  altundeva decât din minte..

Știi și tu de unde. E despre a deschide inima. A privi lumina care izvorăște din ea.

Am să ”explic” pe îndelete, cum se simte, în cazul meu.

777 Incredere

O variantă:

La cumpăraturi:

Găsești un … bazar plin cu lucruri frumoase și folositoare, poate-s semne magice, așa ți se pare și când crezi asta, așa și este…

Poveste …

Cobori pe meleag cu negustori.

Aici fiecare îți/ăși laudă marfa și face ajustări de preț-aceeași valoare, instant. E așa cum ai trăi exact clipa.

Seamănă vânzătorii aceștia cu târgoveții pe care, precis îi știi și tu de undeva anume.. poți sau nu spune ( cu gândul tău).

Vânzătorii?

Te simt, privindu-te și îți oferă posibilitate de negociere. Au intenția să îți vândă.

Acesta-i comerțul adevărat? Se poate negocia orice, în granițele limitelor și valorilor personale? Cred că da. Am învățat asta din minim trei surse…:) privite în acțiune. Cu rezultate dintre cele bune!

Cineva, undeva, cunoaște noțiunea de valoare iar aceasta pe cei mai experimentați îi inspiră.

Ei merg mereu pe câștig. Negustorii de aici. Cei clar intenționați să facă artă din vânzare. Fie câștigă banul, în schimbul a ce cumperi tu, fie pe tine, ca potențial cumpărator care știe să mai vină aici.

Adesea auzi la 2-3 fraze și ”cuvântul-cântec :Dumnezeu”. Așa am auzit, chiar Azi, aici și eu…

Se simte peste tot un fel de libertate care-mi place tare…

Îți cam place să vii în bazar, fie și ca s-admiri: cupluri de negustori, felurite.

Să te uiți la ei cum sunt iubire în manifestare, ori cum o învață, alții, fiecare…

Prin felul în care pot să iubească, eu văd ”afacerea” ce poate să crească. Îmi imaginez-așa îmi place.

Recunosc-merg adeseori să mă uit la oameni pe-aici.. Și la mărfuri.

Mă uit cu inima. Cum să pot explica?

Uite-așa:

Văd tot felul de decorațiuni și materiale, atrăgătoare ș-apoi aud ce spun oamenii despre ele.

E-o zonă care-mi place: doldora cu..materiale de care mă folosesc ca să inspir bucurie-așa cum procedez acum cu gându-acesta care-ți scrie…

După ce iau tot ce cred că-mi este necesar, verific..iar,…monetar.

Constatare-cu reluare: merg după bani care să exprime valoare. Las o sacoșă plină cu bucurii la negustoreasă.

Ca să nu uit, mai spun ceva:

-Puneți vă rog –se aude– la vedere- ce marfă cumpărați, apoi plătiți înainte să plecați!

Ascult și merg sa aduc să plătesc.

Mă-ntorc.

La vederea vânzătoarei, întreb:

-Ce ziceți, facem o verificare, să numărăm produsele ?

(Cu gând la Dumnezeu, prea puțin cunosc eu cum de am rostit asemenea cuvinte. M-am auzit vorbindu-le.)

Vânzătoarea, femeie frumoasă, mă privește răspunde scurt:

-Aici au fost toate, nimeni n-a umblat la sacoșa dumneavoastră.

-Vă cred, mulțumesc! A fost o întrebare. Mă gândeam că vreți dumneavoastră să vă asigurați…

M-am uitat încă o dată să văd de mai găsesc ceva. Negustoreasa s-a retras într-o parte.

Chiar am mai gasit.

 

Am chemat-o să plătesc. Mi-a făcut dar achiziția din final.

Cred ca a fost o ”tranzacție win-win”: în ce mă privește despre încredere e povestea.

Cel ce are încredere în.. mușterii (folosesc termenul cu gând detașat, poate c-am citit, de copilă multe istorii în care m-am întâlnit cu cuvântul…cu recunoștință-amintire: am însoțit în călătorie-direct la Istanbul, cândva, o dragă prietenă și mi-a plăcut tare să învăț așa dezvoltare personală din arta ei de a tranzacționa.,..) primește încrederea înmiit.

Știi ceva? ACASA am găsit produsele toate în sacoșă.

Care-or fi fost motivele pentru care, la început, vânzătoarea atenționa asupra procedurii corecte: e chiar treaba sa.

Ce cred eu acum e că atunci când am întrebat de verificare, a conștientizat ceva. E iar… percepția sa.

În drum spre casă, cu inima

Drumul e spre un pranz așteptat.

Ajung spre o intersecție cu sens giratoriu, c-un gând undeva… omit să trec pe banda I de circulație.

Ușoară aglomerație…

Tot semnalizez, fără ]ngrijorare, atentă la ceilalți parteneri de drum,  gândind:

”Când am mai intrat eu aici pe sensul acesta spre casa? De obicei eram în șir. La rând. Azi e prima…”

Mă văd rămânând exact acolo, pe banda a doua și înțeleg că am ieșit mai ușor spre înainte.

Chiar așa, fără ca aceasta să fie din vreo grabă.

Am parcurs mai fluent un sens giratoriu- simbol pentru mine-ca să spun așa…de pe banda…a doua.

Cu inima- o spun ușor artistic.. și –cred- regulamentar.

Și mi-a plăcut, am experimentat „nou”.

 

De la încredere… cadou.

Ai vreun exemplu când ”te-ai dat pe mâna ei”?

A încrederii asumate, a intuiției?

A curgerii firești prin viață?

Se simte cu inima. Se duce-un gând acolo, chiar așa…

Simona, cu drag și Azi.

Mă înclin!

O poveste de citit din suflet Azi

Fan .. Steaua.

Dintotdeauna. Tot blocul copilariei „fotbalistic”era repartizat pe zone. Oltenii, unii cu Craiova. Iar noi ceilalti, majoritari, stelisti. Aveam campionate, chiar si asa, fiind mai mult fete prin bloc..(din ce imi mai amintesc)..

Sunt fata care a jucat fotbal destul…:) Cred ca suntem multe..Eu eram.. Hagi. Mai „aveam in echipa” Marius Lacatus, Ilie Dumitrescu, Dan Petrescu..

Despre Hagi? „Gasisem” prin vecini -la ceva blocuri distanta si un om care semana cu el. Asa-i. Si azi il mai vad 🙂

Ca sa reusesti un Vis inalt aveai musai nevoie de-un fel de ancora. Chiar si atunci numele ori metoda nu se infatisa asa. 🙂

 

Si eu priveam spre fel si joc de geniu, pe atunci :fireste, Hagi. Si dintotdeauna. Si mereu.

(Ma mai uit din cand in cand spre el. Pe unde am decupajele din ziare, unde-i o scrisoare pe care am scris-o eu, printr-a opta, cand urma sa plece din tara, cu ce suflet am privit vestea. Ani ceva…mai incolo invatam despre detasare si neconditionare 🙂

Simbolul acesta m-a ajutat sa fiu admisa …la liceu. Ca lumii din jurul meu visul parea mare.

Simbolul si antrenamentul. Si determinare.

Ca sa revin, ce gand…hazliu…:)

Vreo 16/17 ani, mai tarziu, aveam pe stadion in Bucuresti sa fiu-Vis:) si sa ma aflu cand in galeria Stelei- cand te manifesti Bucurie -deschis… cand in celelalte.

Fiindca eram intr-un parteneriat onest:) Si …

Cand, asculti si te bucuri in suflet cand echipa „ta” da gol… Iti „taci” bucuria. Eu explic acum, din respect:)

Asa simt sa traduc, cu iubire Azi alegerea de a privi un meci din galeria cealalta. E Legea Opuselor.. Acceptare.

Am iubit Steaua. Iubesc si cuvantul si semnificatia.

‘La liceu am recitat tot… La Steaua… Eminescu.

Si multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare stea din suflet.

(Acum ca gasii agende:) )

Asa, concis, cand vrei sa-ti tii FOCUS, spre -un mare Vis: poti:

sa gandesti ca esti in galeria..cealalta si sa te rogi in gand pentru o reusita a echipei tale -„echipa” sa fie gandurile tale bune concentrate si-ntro actiune, azi un pas, maine alt pas… (sa fie bine tie, inseamna in fapt, binele oricui 🙂

Stiu ca si Daniel Zărnescu​, are amintiri despre Hagi.  Am citit.

Poate acesta unul dintre motivele pentru care” l-am intalnit”, la un curs grozav, online.

Cand vrei sa inveti determinare, el e un om care poate sa-ti arate. Inteleg ca se reinventeaza chiar acum, isi transforma site-ul.

Stim fiecare si tu stii..ca-i draga actiunea despre a privi la arta unui om care reuseste. Asa te poti molipsi…:)

PS, Priveam spre Gheorghe Hagi, ca spre un „imparat al terenului verde”,om care in viata a experimentat destul si pentru mine a reusit sa-si implineasca visul.

hagi-steaua

Stia sa aduca surpriza. Ce bucurie era uimirea… dansai in suflet si-i faceai loc..

Zambet in alergare.

Mereu cu o mana-ndreptata spre inima. De fiec are data, recunostinta cerului pentru bucurie. Parca avea si-un dans.. Il imitam si eu:)

Adesea..dupa jocul impreuna, se desprindea el singur de echipa si asa stralucea.

Vedea de la distanta. Goluri de la mijlocul terenului? Reusea:)

(Parca mi-i drag sa caut vreo inregistrare..asa mi-am indus  o pofta sa revad.. miscare )

Te-ntreb?

Tu, Azi? Spre ce privesti? Pe cine-admiri? Ce viata-ti place sa traiesti.,..?

Si-acum ,  gandul de Azi eu  il conchid asa:

Marcus Aurelius:

“Ai putere asupra mintii tale; evenimentele din exterior nu au aceasta putere. Realizeaza acest lucru si vei gasi fericirea.”

Simona, cu drag!

Ma inclin.

Azi: Prosperitatea din interiorul tau

 Spatele si banii ?

„Am dureri de spate si in zona nervului sciatic. Mi s-a spus ca aceste afectiuni au legatura cu banii. Este adevarat?”

Afectiunile zonei inferioare a spatelui si ale nervului sciatic au legatura fie cu banii, fie cu bunurile materiale.

Iata descrierea metafizica a celor doua afectiuni.

Asa cum apare in cartea „Cine esti tu?“ problemele in zona inferioara a spatelui sunt caracteristice unei persoane care se ataseaza prea mult de viata materiala.: se nelinisteste inutil cu privire la munca sa, la bunurile sale, la bani, la tot ceea ce are legatura cu aspectul material, cu lumea fizica de pe pamant. Aceasta atitudine provoaca deseori o tristete reprimata, o lipsa de bucurie.

Propsperitate P8

Partea inferioara a spatelui de la baza coloanei vertebrale, osul sacru, este o parte foarte importanta pentru sprijin, pentru sustinere.

O persoana care are nevoie de multe bunuri materiale pentru a se simti sustinuta in viata isi atrage multe afectiuni in zona inferioara a coloanei vertebrale.

Bunurile materiale pot fi folosite-sunt meritate (nota personala) pentru a ne apropia de Dumnezeu si nu pentru a simti sprijin din exterior.

 

Sprijinul tau este in tine insuti/insati. Ai primit toate puterile din lume pentru a-ti crea viata, orice s-ar intampla.

(Tu sa stii sa crezi in tine, ca parte din Dumnezeu. Si reusesti!-iar nota personala…)

Cand cineva nu se simte sustinut, acest lucru se intampla, de obicei pentru ca nu este sustenabil.

Este vorba despre o persoana care vrea ca ceilalti sa faca ceea ce vrea ea, cand vrea ea, asa cum vrea ea.

S-apoi visele celorlalti, cum s-or mai derula…?

La un moment dat, oamenii nu mai vor sa sustina o peroana atat de inflexibila.

Cand ai nevoie de sustinere in viata ajungi sa intelegi cae important sa accepti cum ceilalti te sustin in felul lor.

Cand nu accepti ca lucrurile sa se faca altfel, decat vrei tu, atunci e grozav sa le faci tu ca sa stii sigur ca reusesc!

Poti face totul si pe cont propriu cand dezvolti o atitudine mai pozitiva si mai putin dependenta de ceilalti.

Problemele de spate denota, de asemenea, o persoana care ii acuza des pe ceilalti pentru propriile sale dificultati. Aceste probleme se pot regasi si la o persoana care isi determina valoarea umana pornind de la bunurile materiale, in loc sa accepte ca este o fiinta spirituala, care are capacitatea de a-si crea viata si care exista pentru a iubi neconditionat.

Nervul sciatic este cel mai lung nerv din corpul uman. Incepe in zona lombara a coloanei vertebrale, trece prin zona feselor, prin coapse si gambe, pana la laba piciorului.

O nevralgie a nervului sciatic indica o frica de lipsa de bani si o nesiguranta fata de viitor.

Pentru a-ti afla gradul de dependenta fata de bani- intrebare, la dispozitia ta:

„Daca mi-as pierde locul de munca sau toti banii pe care ii am azi, care ar fi reactia mea?“

(Intrebarea e frumoasa tare, frumoasa de tot, fiindca cere, parca si-o agenda. Eu scriu..)

Mesaj precis?
Este momentul sa faci Azi descoperire colosala:

Siguranta e un sentiment interior.E dincolo de a se masura prin valoarea bunurilor pe care le detii.

Si-mai ales- esti cine simti ca adevar interior ca poti sa fii. Fara dubii!

(Lise Bourbeau-Despre bani si abundenta)

Povestea? Acum se „explica”… Fiindca mereu exista o explicatie, adica.

Eram ieri in supermarket, la casa.

Tocmai exersez sentimentul de siguranta interioara-am descoperit si declar aici, franc.

In spatele meu-aud..“Banii astia…“ si te las sa-ti imaginezi ce continuare vrei.

Erau doi oameni, poate cuplu, de frumoasa varsta, mijlocie spre tanara foarte, vreo 55 la vederea ochilor mei sa tot fie anii.

N-apoi, cand au privit spre mine, asta deja se cheama intriga in actiune –clar- eu in exercitiu, cum iti spun.. am inteles imediat ca ma-ntreaba ce cred eu despre bani: ) Ii iubesc, cred ca ii merit.)

Si zic:

-Stiti ce fac eu, ca m-a invatat o doamna draga, la un curs fenomenal??

 

(E Diana Raceala. Magiciana , pentru mine, ca energie. O femeie minunata. Un zambet toata. E ca o poveste de frumoasa…  Te bucuri cu sufletul de o experienta impreuna, ca asa-i sfatul dinspre  inima, timp in care incepi mai clar sa iti citesti si viata ta.. .Apoi din ce citeesti, tot scrii, tot scrii. Despre tine, Ca-ti place.)

Revenind in magazin:

(Ochii tot un semn de curiozitate.. Se implica in conversatie si casiera. Si dumneaei ma priveste. Vor sa spun. E asa de evident! Ce rost sa mai opresc cuvintele… Si cat drag imi e ca nu vorbesc asa, neintrebata…:) )

Pun restul in portmoneu. Iar bonul, alaturi de marfa, in geanta de cumparaturi.Zic. Si mai explic. Ca-s invatatoare.

-Separ, ca uleiul de apa, plusul de minus.

Plusul e ce am in portmoneu, iar plata e din importanta echilibrului- intreg,…

Dintotdeauna purtam si plus si minus asupra noastra. Depinde pe ce contam.

Asa stiu eu. Si-s fara spaime de bani. Asa ma declar.

Ma astept la minuni si fac cate ceva pentru a le intampina. Cu asta imi ocup eu mintea…

(Antrenamentul meu din magazin…cu tel cunoscut, e mai complex. Fiind in plina cercetare, eu asupra mea, imi rezerv dreptul sa mai astept cu concluzii…Imi adresez intrebari, pe o tema data, actionez niste solutii si inregistrez apoi rezultate. Pana aici, minunate!)

Prosperitatea Coperta

Si uite cum, de-aici…

M-am aplecat spreo carte, ca tare mi-i drag sa le deschid. Sa le citesc. Sa aplic ce mi se potriveste mie. Sa traiesc.

Cu fiecare carte, caci mi-am facut rezerve serioase. J

 

Eu stiu si-o mantra, e ceva personal. Mi-am inventat mai multe, ca sa am de ales.

 

Cand se face .. loc gol in portmoneu, e semn bun- numai ca de aici intervii si tu cu un gand, c-o actiune, cu ceva…asa apaare musai oportunitate.

Eu?Stiu precis.Creez ceva nou, re-combin, ma joc iar…ori ma-ntalnesc cu-o Raza de soare.

Asa-i de frumos!

Poti orice tu, inventa. Totul e sa fii siguranta de sine. Se e-xer-sea-za! Ca spalatul pe dinti. Zi de zi.

S-apoi sa-ti mai spun o vorba…?

Am descoperit ca numa’salariul primit e ceva fix. Cand pui si tu o fapta …colea, se face“mobil“.

Dau fuga la alergare- ca-i ceasul trecut putin de ora-programare si-ti trimit si tie..

Cu bucurie,

Simona!

O imbratisare!

Tu, ce crezi?

Azi despre Valoarea de Om

 

Minunata zi de Azi sa ai!

E luni… Inceput. Bucurie este.

Azi poti dintr-un gand, cand simti sa rescrii poveste.

Cum simti?

Despre ce-am experimentat intr-o luna pe care tocmai am sarbatorit-o –luna iulie-luna a saptea din an- eu sunt un numar 7 de destin iar despre asta o sa povestesc cum si ce am remarcat, intr-un alt articol, asa, putin).. poti tu imagina un foc de artificii pe cer ?

(Am participat, la propriu si la asemenea eveniment, exact in luna iulie.)

Un buchet de emotii transformate in suflet..in primaveri?

Cam asa ceva deseneaza inima mea luna iulie a acestui an.

VALORI onestitate

Sa revin…

Despre Factorul Fred citeam unor copii minunati, primii cu care am lucrat impreuna, exercitii de fericire constientizate si repetate, precum un ritual. Se intampla acum vreo 4 ani.

Cartea –Factorul Fred, scrisa de Mark Sanborn– descrie postasul care isi iubea atat de mult meseria …pentru ca iubea oamenii. Noi asa am inteles.

Obisnuia sa fie atent la fiecare dintre oamenii carora le aducea corespondenta.

Cand remarca absenta vreunuia- fie ca pleca in vacanta, fie ca era in vreo delegatie, alegea sa pastreze el toate documentele destinatarului, pana la revenire.

(Ca sa fie el sigur ca totul ajunge la client.)

Se infatisa, cu o cutie de scrisori si le inmana, cu o sclipire in ochi, multumind –asa-el intai pentru serviciul pe care il oferea.

„Copiii mei“-elevii si eu, alaturi, cu totii am fost fascinati de Omul descris aici.

Am inceput, in taina- sau deschis, sa cautam in jurul nostru oameni ca acesta.

Cu elevii despre „Factorul Fred“-explicit, n-am mai povestit.. Pot sa iti spun sincer, cum am vazut si printre ei atatia oameni buni cu soarele stralucind in zambete…

De-o vreme, la scoala unde merg sa ma bucur de viata, intai, intalnirea cu acesti minunati, mereu „altii“ prin prospetime copii.. lucreaza un Om. A dat si examinare.

Prezenta sa e asa ca o adiere de vant-necesara- printre sarcini si „atributiuni din ..fisa postului.”

Am sa-ti spun si cati ani, biologic, detine si cat cred eu ca sufleteste se declara ca ar exprima.

Are ani 60, iar maiestria si angajamentul sunt de vreo 25.

 

(E destul de putin spatiul sa-l mai si umplu cu cuvinte, pentru ca expresia de ansamblu, cand ma gandesc sa-ti spun cum vad eu acest om ca este….e ceva de domeniul zborului pe cer al unui..soim– sufletul tau l-ar zari de departe…asa mi-a venit in gand descrierea 🙂 potrivita momentului acum.

Ce sa-ti spun?

Sigur si tu ai vazut oameni din acestia, care:

Te intampina cu o privire, la intrare.

Te supravegheaza- de copil sa-ti fie confortabila sederea.

Iti explica pe un ton domol, cu intelepciune, de bunic cu iubire, cum de acolo e mai potrivit sa lasi cataratul pentru alta data.

Iti aduce-tot bland-aminte cum ca la o intalnire intre doua persoane, a saluta iti face onoare.

Cand copiii se odihnesc de scoala, in vacanta, il vezi, dupa lucrul sau, cum stie sa repare-are liste, pe care le-am vazut- cu clasificare de „operatiuni“. (Erau la vedere, ..)

Prin incaperi, il auzi cum isi insoteste munca de un tril-si vrei sa-ti spun ceva- canta mi-nu-nat (ce sa fac, m-am „nimerit sa fiu acolo, si..am auzit, am ascultat…)

 

Iar „treaba“ dumnealui e sa fie.

Poti sa zici (si iar asa simt s-o marturisesc) zici ca-i ..“un sol“ al lui Dumnezeu printre oameni si copii. Mereu vesel.

E el insusi.

As avea si am atatea sa-ti scriu si ma presc aici, ca sa pastrez inca cu inima bucuria –taina, si recunostinta sa cunosc asemenea om.

Asemenea Om esti si tu. Vezi, tu citesti. La fel, om minune esti!

Am scris „la prima vedere“ bucuria aceasta, cu o emotie cat cerul si pamantul, la un loc.

E o scrisoare-rugaciune „Multumesc“ .

Sa vezi in jur asa viata e binecuvantare! Ma inclin!

 

Mai stai putin sa-ti mai marturisesc ceva: asemenea bucurii de oameni te inspira sa fii ca ei. Asa ca, astfel si cu inca vreo 2-3 modele sau 23, sau toti oamenii Pamantului-ramane sa-i privim in iubire … ai curaj sa declari la o intrebare:

„Ce-ai vrea sa fii cand o sa fii…MARE?“

Eu iti spun „precisa”… vreau sa ma fac asa …bunica! declar ca vin cel putin -in saptamanile viitoare cu exemple concrete de bunici care sunt tineri zvelti in minte si bucurii de urcat munti.

Si ca sa-ti mai spun ceva, omul acesta a participat la Atelierul despre Iubire.

A gasit un biletel cu informatii despre ..eveniment. A cautat..dealul pana l-a gasit. Si –a declarat.

„Musai am zis sa vin, ca m-am simtit invitat.

Ce bine v-am gasit!“

 

Cu drag si Azi,

Simona

O imbratisare!