Cum să te deschizi vieții, Azi

Poarta?

E de  altundeva decât din minte..

Știi și tu de unde. E despre a deschide inima. A privi lumina care izvorăște din ea.

Am să ”explic” pe îndelete, cum se simte, în cazul meu.

777 Incredere

O variantă:

La cumpăraturi:

Găsești un … bazar plin cu lucruri frumoase și folositoare, poate-s semne magice, așa ți se pare și când crezi asta, așa și este…

Poveste …

Cobori pe meleag cu negustori.

Aici fiecare îți/ăși laudă marfa și face ajustări de preț-aceeași valoare, instant. E așa cum ai trăi exact clipa.

Seamănă vânzătorii aceștia cu târgoveții pe care, precis îi știi și tu de undeva anume.. poți sau nu spune ( cu gândul tău).

Vânzătorii?

Te simt, privindu-te și îți oferă posibilitate de negociere. Au intenția să îți vândă.

Acesta-i comerțul adevărat? Se poate negocia orice, în granițele limitelor și valorilor personale? Cred că da. Am învățat asta din minim trei surse…:) privite în acțiune. Cu rezultate dintre cele bune!

Cineva, undeva, cunoaște noțiunea de valoare iar aceasta pe cei mai experimentați îi inspiră.

Ei merg mereu pe câștig. Negustorii de aici. Cei clar intenționați să facă artă din vânzare. Fie câștigă banul, în schimbul a ce cumperi tu, fie pe tine, ca potențial cumpărator care știe să mai vină aici.

Adesea auzi la 2-3 fraze și ”cuvântul-cântec :Dumnezeu”. Așa am auzit, chiar Azi, aici și eu…

Se simte peste tot un fel de libertate care-mi place tare…

Îți cam place să vii în bazar, fie și ca s-admiri: cupluri de negustori, felurite.

Să te uiți la ei cum sunt iubire în manifestare, ori cum o învață, alții, fiecare…

Prin felul în care pot să iubească, eu văd ”afacerea” ce poate să crească. Îmi imaginez-așa îmi place.

Recunosc-merg adeseori să mă uit la oameni pe-aici.. Și la mărfuri.

Mă uit cu inima. Cum să pot explica?

Uite-așa:

Văd tot felul de decorațiuni și materiale, atrăgătoare ș-apoi aud ce spun oamenii despre ele.

E-o zonă care-mi place: doldora cu..materiale de care mă folosesc ca să inspir bucurie-așa cum procedez acum cu gându-acesta care-ți scrie…

După ce iau tot ce cred că-mi este necesar, verific..iar,…monetar.

Constatare-cu reluare: merg după bani care să exprime valoare. Las o sacoșă plină cu bucurii la negustoreasă.

Ca să nu uit, mai spun ceva:

-Puneți vă rog –se aude– la vedere- ce marfă cumpărați, apoi plătiți înainte să plecați!

Ascult și merg sa aduc să plătesc.

Mă-ntorc.

La vederea vânzătoarei, întreb:

-Ce ziceți, facem o verificare, să numărăm produsele ?

(Cu gând la Dumnezeu, prea puțin cunosc eu cum de am rostit asemenea cuvinte. M-am auzit vorbindu-le.)

Vânzătoarea, femeie frumoasă, mă privește răspunde scurt:

-Aici au fost toate, nimeni n-a umblat la sacoșa dumneavoastră.

-Vă cred, mulțumesc! A fost o întrebare. Mă gândeam că vreți dumneavoastră să vă asigurați…

M-am uitat încă o dată să văd de mai găsesc ceva. Negustoreasa s-a retras într-o parte.

Chiar am mai gasit.

 

Am chemat-o să plătesc. Mi-a făcut dar achiziția din final.

Cred ca a fost o ”tranzacție win-win”: în ce mă privește despre încredere e povestea.

Cel ce are încredere în.. mușterii (folosesc termenul cu gând detașat, poate c-am citit, de copilă multe istorii în care m-am întâlnit cu cuvântul…cu recunoștință-amintire: am însoțit în călătorie-direct la Istanbul, cândva, o dragă prietenă și mi-a plăcut tare să învăț așa dezvoltare personală din arta ei de a tranzacționa.,..) primește încrederea înmiit.

Știi ceva? ACASA am găsit produsele toate în sacoșă.

Care-or fi fost motivele pentru care, la început, vânzătoarea atenționa asupra procedurii corecte: e chiar treaba sa.

Ce cred eu acum e că atunci când am întrebat de verificare, a conștientizat ceva. E iar… percepția sa.

În drum spre casă, cu inima

Drumul e spre un pranz așteptat.

Ajung spre o intersecție cu sens giratoriu, c-un gând undeva… omit să trec pe banda I de circulație.

Ușoară aglomerație…

Tot semnalizez, fără ]ngrijorare, atentă la ceilalți parteneri de drum,  gândind:

”Când am mai intrat eu aici pe sensul acesta spre casa? De obicei eram în șir. La rând. Azi e prima…”

Mă văd rămânând exact acolo, pe banda a doua și înțeleg că am ieșit mai ușor spre înainte.

Chiar așa, fără ca aceasta să fie din vreo grabă.

Am parcurs mai fluent un sens giratoriu- simbol pentru mine-ca să spun așa…de pe banda…a doua.

Cu inima- o spun ușor artistic.. și –cred- regulamentar.

Și mi-a plăcut, am experimentat „nou”.

 

De la încredere… cadou.

Ai vreun exemplu când ”te-ai dat pe mâna ei”?

A încrederii asumate, a intuiției?

A curgerii firești prin viață?

Se simte cu inima. Se duce-un gând acolo, chiar așa…

Simona, cu drag și Azi.

Mă înclin!

comments

Lasă un răspuns

Or

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *