De-a Azi, o sedinta naturala

Pacea e exercitiu. Zilnic.
E ca tema buna-de casa. Uite-un „antrenament” ori o „sedinta de BunaStare-cum vrei tu sa o numesti- pe care il impartasesc- timpul petrecut cu mine, cu tine-se poate astfel desfasura o activitate, adaptata. ori cu un copil, intr-o poveste si mers spre deal. In fapt, eu asa lucrez. Calea-i naturala. Si-n principal ma bucur sa iubesc si sa invat fiecare zi.

Despre plimbare?

Miracol. Relaxare!

Chiar la debut de-al toamnei carnaval…

777 CE SE INTAMPLA

Buna vreme, Om drag!

M-am gandit putin pe care dintre povestile traite recent sa le descriu. S-au adunat ceva. Ce bune-s agendele.. 🙂

E-un timp al declansatorului de constienta- prezent- in care cel mai clar -pentru mine-functioneaza intrebarea: (in marea aceasta de energii..)

Ce vreau de fapt Azi? Vreau sa-ti scriu despre copii.

(Reiau nitel niste idei: apa, odihna, chiar somn cand corpul o cere, natura, timp cu tine, relaxare, suflet bucuros. Asa simt sa-ti spun ca-i reteta mea de prezent. Si… Ma astept la minuni.)

Si scriu asa…

Ieri dimineata, dupa o alergare minunata, m-am oprit la o poarta si-am facut  invitatie ad-hoc, acceptata, de toate „partile implicate”, tot pe loc. Liber arbitru manifestat. Cu invitata, ceva am negociat. Mersul pe jos…

E vorba de-o plimbare cu nepoata mea mezina, un urcus, si-o -aducere aminte.,. de comunicare intre noi.

Unde-am pornit?

Pe „dealuri preferate” observatori de prosperitate: toamna care canta in toate.

2015-09-19 11.58.48

„Ce-nseamna toamna?”

„Inseamna frunze de toate culorile”.

„Mai e ceva pana ajungem?”

„Cat sa vedem iarba unde ne-om desculta”.

Si-i-urcam pe poveste, exact din intrebari dintr-aceste, chiar asa…

Asa camarazi, eu-40, iar draga mea de 4 ani si jumatate ori mai bine, maestra a varstei sale-cunosti si tu minunile-copii, cu raspunsuri clare la fiecare- a mea ori din univers, intrebare,..tot mergem.

„Pana cand?”

„Pana cand ajungem. Uite-acolo ne oprim.” (I-arat un indicator-arbore in departare.)

E zi cu soare, gasim dupa case, la suis si-o tufa de mure…

O aud cantand.. „Mergem la padure, dupa fragi si mure„-

„Moni, noi chiar facem asa ca in cantec.”.. 🙂

(Eu sunt Moni)

„Facem”.

„La gradinita ai fost ? ”

„Inca nu a inceput”.

„Si ce-ai facut tu frumos zilele astea?”

„M-am plimbat cu bunicul si cu King. Stii tu …ca King poate sa mearga fara lesa? Si stie si drumul…”

Grozav! Stii  ce-nseamna King in limba noastra romaneasca?

…?

Rege inseamna. Si uite cum ai fost tu la plimbare cu un caine-rege. Ce intamplare…” (Imi amintesc, cum ne jucam pe-aici, „de-a regina” )

Ma priveste, se amuza si se bucura in acelasi suras…

Ne odihnim putin -gasim o banca si ne hidratam. Este o bancuta din lemn, in urcus construita.E si propunerea ei.

Data trecuta cand am fost impreuna aici- si-am cules zmeura-gasit-am „tronuri’ felurite. Din trunchiuri de copaci. Ne-am jucat atunci de-a regina si de-a sfetnicul.

Isi aminteste si reia procedura…

🙂

„Te numesc sfetnicul meu de incredere”. Eu ma inclin. Ne sfatuim in privinta directiei de mers, apoi ne odihnim.

Propun sa stam pe iarba verde, sub doi arbori care se zaresc in departare.

„Mergem fara papuci!”

Dupa o negociere sustinuta, accepta si ea. Si eu.

Gasim la fiecare pas, palcuri, ca soli de pace, branduse. Si cate una, si cate trei, si laolalta, mai multe.

Primesc cu bucurie indicatii despre grupuri… sociale. Familii de branduse, ori prieteni, adica.
„E o familie intreaga de branduse-aici… bunici, mamici, tatici si ..noi 🙂

Eu parca vad.. Iubire. Tot asa inseamna..

Gasim si-un mar, de la mama Natura despre care povestim putin, cum are grija ea, mama noastra a tuturor de toti oamenii, de animale, de arbori si de gaze…

Aici mai intervine o poveste-n poveste despre ACCEPTARE.

Ana vazuse o vacuta. Pe drum, cum urcam.

Pe pajistea unde-am ales sa facem popas   mi-arata ca sunt semne ale trecerii lor-a animalelor- pe aici. Aici unde facem oprire. Pare ca dezaproba.

Ne asezam unde iarba e iarba.. Si ma gandesc cum sa  explic ca ingrasamantul acesta natural e o avere.

Ne uitam la frunzele colorate: unele inca verzi, altele ruginii, aurii ca soarele, nestemate, toate…

„Stii tu ce se intampla cu frunzele acestea dupa ce au cazut?

(Ma asculta, asteapta urmarea..)

„Se intorc toate la Mama Pamant.

La fel si tot ce intra in corpul omenesc, ori corpul oricarui animal- o parte ii  foloseste, o alta e eliberata ca sa  fie iar hrana buna. Pentru copaci, pentru plante. Asa cresc din pomi fructele dulci.

Si ce vezi tu aici, devine  asa bogatie. Creste rod gustos, iarba mai verde.
Asa se intorc toate la locul lor, tot in natura care ne iubeste.”

„Si hartiile tot la mama Natura merg?”

Cred ca da, in alt fel.

Ele se depoziteaza in locuri speciale.  Fiindca hartiile  nu cresc in natura. Isi refac drumul, asa cum au fost create. Salvam copacii cand le refolosim.. Invatam odata cum, ca sa stim.

Ne odihnim…

La drum de-ntoarcere am observat maciesii si ne-am inteles, ca fructele coapte sa le luam acasa, multumind, intai.

Sa facem ceai, ca-i vitamina C.

„Ce-i vitamina C?”

E un suport de energie, ca sa urcam si-alta data dealuri cu voiosie…

2015-09-19 10.47.21Maciesii au si ei spini.

La atingere inteapa putin.  Eu cant, cand simt cate un alint dintr-acesta… Fac vocalize, Ana rade uimita de raspunsul meu la intepatura.

Si eu rad. Sincer, de unde sa simt c-am sa cant…? 🙂 Spontanul se primeste si se traieste, cand se potriveste. De simntit cu inima.

Asa  punem la punct metoda de cules. Ca sa evitam intepaturi si sa ne purtam bland cu arbustul.

Cu mainile libere, amandoua, tinem cu blandete, de-un ram iar cu mana cealalta culegem bucuria-fructul. Cel care-i parguit.

Ne impartim arbustul pe zone-dupa inaltime..

„Sigur vrei tu sa ma ajuti?”

„Sigur, s-apoi impartim, ca sa facem si ceai si gem bun… :)”

Petrecem aici momente bune de tacere si de munca in echipa. Mai mult, cand zona ei de cules s-a eliberat, schimbam mod de actiune..Eu culeg, Ana tine mainile caus si pune maciesele in punguta.

Apoi pornim spre casa. E aproape pranz.

„Si… daca ne ratacim?”
Cum sa ne ratacim, suntem vreodata singuri?”

Zicem ingerasul de cateva ori ca sa ne reamintim…? Zicem.
S-apoi, ca sa fim sigure de ganduri gandite, gasim si-o piatra in forma de „buton de acces”, pe care Ana apasa, cu siguranta- „tu o sa ne-aduci acasa.”

E minunata si varianta asta…
Eu ii mai arat si-un semn clar ca drumul e bun- o cladire pe care-o cunoaste si o recunoaste- caci se vede clar inainte.
Apasa iar. si butonul si pornim…
Multumim, multumim, multumim!

PS.  Povestea  continua…

Cand „ai scris cu gand” …o fapta/un eveniment, poti reedita/rescrie. Important e pe drum ales, nou  sa mergi cu pasul tau inainte.

Din agenda saptamanii viitoare:
marti, 22 septembrie-SCOALA DE PASIUNI -Echilibrul emotional si scoala
orele 15.30-17.00
Codlea, Brasov

vineri, 25 septembrie-PROSPERITATEA CA STARE-seminar de dezvoltare personala pentru adulti
orele 19-21
Codlea, Brasov
Inscrieri: mail: simona_azi@yahoo.ro

Simona cu drag,

Ma inclin!

comments

Lasă un răspuns

Or

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *