Cartea: aur curat

Buna dimineața răsărit!- carte a Soarelui pentru Pământ.

Bucuria de a deschide ochii.

Dimineață cu soare-n gând.

Alei noi străbătute, cuvânt cu cuvânt.

Povestea ta din povestea minunat istorisită de viața împărtășită a altcuiva, generos să deschidă sufletește poarta spre iubire.

Azi e zi noua

Cum așa?

Povestea odată citită se transformă, din percepția ta, fie în dorința de a experimenta ceva, fie în altceva.

Coperta?

E pentru a proteja comoara care dintotdeauna te așteaptă undeva înlăuntru, sanctuar fiind însăși inima ta s-o înțeleagă.

Tu om frumos, ai sigur la-ndemână zi de zi, energia protectoare care să-ți țină încrederea aproape?

O  carte te-nvață că e potrivit să te așezi calm uneori în povestea ta și s-aștepți o mână care să te deschidă… în timp ce povestea interioară continuă. Pagină după pagină. .. Un suflet să primească invitația spre a se recunoaște în foi de iubire.

Ș-apoi filele?Minunată disciplină….

Încep în pas de introducere o informare. O clarificare. (Ce cauți tu în cartea aceasta, oare?)

Invitațiile precise-cuvintele– trimit indicii clare către mintea ta, spre a se așeza, a imagina, a închide ochii spre a visa, a respira călătorii minunate prin timpuri și spații- virtual-îndepărtate.

Citind o carte, ai privilegiul să simți în inimă că mintea se redecorează. Apar tablouri noi. Și scări pot să apară, interioare. Te conduc spre tine, …

Precum o casă, se împrospătează cu aer nou, își deschide larg ferestrele, descoperă pădurea din apropiere, în cazul în care a uitat să o vadă, ori a uitat s-o străbată…

Și finalul? Pentru mine, o provocare. Cum e cu tine, când ajungi aici?

Ți s-a întâmplat? Vreodată să te vezi în situația de a-ndrăzni tu să schimbi ceva? Mie, da.

Așa e semnul Universului că…. Minunata carte pe care tocmai am citit-o m-a primit pe mine în povestea sa. Mi s-a-ntâmplat, frecvent, mai ales de copilă.

Adesea am trăit poveștile ca și cum ar fi ale mele. (Până am înțeles cum e cu libertatea de a alege ce să trăiești. ) De-aici sunt gânduri de alte povești…

Revenind, mi-aduc aminte neastâmpărul din gând, copil de 7 ani care abia aștepta să învețe să deschidă tainele cărții. Mi se părea cel mai grozav lucru de pă Pământ, era ca și cum aș fi învățat să cânt pe grai de vânt.

Știi ceva?

La fel mi se pare și Azi.

Deschid o carte ș-am emoția de-atunci. Dintotdeauna.

Cu drag și încă întrebare… îmi amintesc acum  o întâmplare: m-am întâlnit într-o zi cu o colegă din clasele primare, într-un supermarket. După 20 de ani și mai bine de la recenta revedere. Dintre povești aduse-n prezent, Monica mi-a adus în suflet o amintire:

”Mai știi că în clasa întâi ai câștigat concursul la citit?”

Nu-mi aminteam. Concurs de citit ? Înseamnă că-s eu J Înseamnă că eram … și-atunci.

Cum de la 7 ani visul oricărui copil e de a deschide taine de carte?

Și cum de cartea –pas cu pas- te-nsoțește până la visele atinse cu mâna ta de om mare?

Și încă …cum te lasă tot ea, cartea dragă să fii conștient de prezent?

Privește în jur în universul tău imediat și vezi ce-i mai aproape?

Ai ”mecanismul” vreunui aparat automat de furnizat programe ori ții pe noptieră o carte?

….

Iubesc cartea.

În ce mă privește –”aș preda” o disciplină doar cu referire la ea.

e-atâta miracol în construcția sa.

 

Când privești spre oamenii ce zâmbesc și te privesc senin-ochii lor povestesc deja toate cărțile înțelese de ei cu inima.

Cum să faci altfel?

Cartea, când permiți, te redă ție pe tine. Ai și am privilegiul acesta, de la primul pas pe lume, conștient. Unele cărți sunt nescrise, se citesc altfel… Altele au cuvinte…

Actiune

A deschide o carte este o alegere de A FI în prezent.

Citești și afli unde te găsești, cine ești.

Cartea e ca o zi nouă în care te lași poveștii cu încredere în Dumnezeu și în gândul-disciplinat de pace-al tău 🙂

Secretul cărții e că oricând ai citi-o e mereu nouă. (De experimentat.)

În loc de final, un buchet de gânduri, cu iubire de oferit, dintr-o carte în care recent m-am regăsit:

***

”Lumea era mare şi nesfârşită, şi dacă s-ar fi lăsat numai un pic condus de oi, ar fi descoperit şi mai multe lucruri interesante. Problema este că ele nu ştiu că fac drumuri noi în fiecare zi.

Nu-şi dau seama că păşunile se schimbă, că anotimpurile trec, pentru că sunt ocupate numai cu adăpatul şi cu mâncarea. Poate că aşa este cu noi toţi, îşi zise ciobănaşul. ”

„Tocmai posibilitatea să-ţi împlineşti un vis face viaţa interesantă”, reflectă el în timp ce iarăşi privea cerul şi grăbea pasul. 

-Nu ştiam că ciobanii citesc cărţi, se auzi un glas feminin lângă el.

-Asta pentru că oile te învaţă mai multe decât cărţile, răspunse băiatul.

Alchimistul-Paulo Coelho

Aici ai o idee despre ce-ai putea alege să citești.

Despre alegeri, inima știe ce să să facă. Are necesar ceva antrenament și răbdare ca timp-tu cu tine în prezent.

Mai spune Paulo Coelho în cartea sa ceva :

”De câte ori căutăm să fim mai buni decât suntem, totul în jurul nostru devine mai bun.”

Ți s-a-ntâmplat, așa-i?

”Iubirea este forţa care transformă şi face ca Su­fletul Lumii să fie mai bun. Când am pătruns în el pentru prima oară, am crezut că este perfect. Apoi am văzut că era o oglindă a tuturor fiinţelor şi îşi avea războaiele şi patimile lui. Noi suntem aceia care hrănim Sufletul Lumii, iar pământul pe care trăim va fi mai bun sau mai rău după cum noi vom fi mai buni sau mai răi.”

Vad în carte un instrument de Bine.

Ca să vezi cum e …. înseamnă să treci la acțiunea de a citi. Să îți acorzi răgazul. C-așa înțelegi a cui e responsabilitatea mai binelui din Viața.

Despre acțiuni devenite ritualuri

„Tot ce se întâmplă o dată, poate să nu se mai întâmple niciodată. Dar tot ce se întâmplă de două ori, se va în­tâmpla cu siguranţă şi a treia oară.”

( Ritualurile sănătoase fac viața minune.)

Să citește o carte? Cred ca e manifestarea dreptului tău la bucurie.  Una dintre ele.

Cartea e strada pe care pornești, când pășești. E la îndemână și e comoară. Sunt trăiri adunate, înțelesuri profunde, gânduri transformate în fapte. Provocări în alegeri conștiente.

Cu drag, mă înclin și te îmbrățișez,

Simona Ciobanu

 

Împărtășește, când simți, articolul cu prietenii tăi. Spre bucurie și întrebare sufletească: ce-i o carte? Unde-ai lasat-o?

comments

Lasă un răspuns

Or

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *