Arhive lunare: noiembrie 2015

Noul care eliberează

Cu recunoștință,îți mulțumesc pentru că citești!

Azi. Un ocean de informații.

Tot unul, de întrebări. Schimbări.

Descoperiri făcute în sensul că fiecărui om îi corespunde modelul lui de unicitate și numai acela.

Posibilitatea de a trăi împreună cu alții modelele lor de împăcare cu viața. A te împăca cu viața- conștientizare.  De aici absolvirea de teste, cu promovare, fără repetare a lecțiilor pe care sufletește, le știi. Cândva, le poți reaminti.

De-a Azi. Alegeri, dar

Mulți începem descoperirea teoretică a lui ”Cum se trăiește pacea”, când aceasta căutăm. Ce e echilibrul? Reamintire. Știm asta, undeva în interior.

Pasul înainte e de a o trăi cu adevărat. Aici e diferența, aici de învățat.

Iubirea e simplu de trăit, atunci când o înțelegi, ca stare.  Când o știi. O știi fiindcă o simți parte din sufletul tău. Pentru a trăi-o, ai observat-o, în timp cum se simte.

Mai știi jocul ”Nu te supăra frate” ? De câte ori te-ai simțit re-adus la locul tău pe cale, la primul pas, ca la un început? Aceiași pași de-aici, vezi c-ai făcut?

Când vezi trecutul, ca pe o călătorie a înțelegerii care te plasează pe tine în prezent, observă ”cheile” care ți-au descuiat  oportunități minunate. Cum s-a întâmplat? Ceva vechi? Ceva nou? Expansiune? Încordare? Spre ce te-ai concentrat?

Despre recunoștință. Azi. A trăi

Cum să fii mulțumit când în lume sunt ploi cu noi?

Ploi cu noi, când din gânduri picură rânduri…

Ești recunoscător/recunoscătoare fiindcă ceea ce trăim ,fiecare, vine ca răspuns la întrebări.

Primești ceea ce ești. Ceea ce oferi. (Ce am de învățat eu din experiența asta?)

Tu primești. Eu primesc. Toți, asemenea.  Înainte de acestea, ai oferit deja. Viața fiecăruia e o reflexie întru totul a celei interioare, a alegerilor anterioare.

E o logică a Universului în legile sale, fără ca o acțiune sau alta, sau o cumulare a lor să schimbe efectul cauzelor. Efectele ilustrează cauze, fără vreo îndoială.

Și-atunci, acei oameni care se miră de sisteme, de efecte?  Au uitat. Ori nu ei înșiși sunt cei ce au determinat realități. Văd în afară. Ce înțeleg la nivel conștient? Să schimbe ori să promoveze, să perpetueze o stare de…exact- de dorit! Schimbă vechiul creând noul. Nu așa era de primenit ?

Sunt oameni…care gândesc că există responsabilități în afara lor? Că exteriorul le creează viața. Cu al cui accept?

Răspunsuri, posibilități

Programare. O întrebare? La bine sau la teamă reacționezi mai prompt? Onest?

Te poți ghida, după ce observi:

Cum deschizi știri/emailuri cu vești…uluitoare.

Un mail intitulat ”iubire”, se citește precum și unul numit.. întrebare/provocare?

Cuvintele? De care sunt? Ce cuvinte te-atrag? Că-s cuvinte acolo. Ele te-ndeamnă să deschizi știrea, ori să sari subiectul.

Reacționezi sau răspunzi?

A primi vești-bucurie? Cât de mult le aștepți, cu credință că ele există?

Poți să testezi ceva diferit. Că tot auzim și știm că la nivel neurologic se produce de când lumea programare prin intermediul limbajului, determinant de comportamente specifice repetitive.

Faci și tu altceva? Ce simți tu. Ce crezi tu că e bine. Ceva și ție să trăiești ți-ar plăcea, ”condiția” ca Universul să trimită înspre tine tot oaze de bine.

 

”Rețete”? Câți oameni cu-ndrăzneala s-o spună: ”știu eu, cum… Eu am reușit. Am perseverat. Mă reinventez, zi după zi. Mă bucur. Sunt. Creez. Toate, cu specific.”

Testul reușitei? Tu cu viața ta trăind-o, exact cum ai visat.

Bucuria de a fi care e altfel trăită de absolut fiecare om în parte. Neasemuită cu a altuia. Așa-i! Provocare? Păstrează-te bucurie în prezentul acesta, și ai puterea să te menții tu cine ești.

Funcționează ceva din ce vezi la alții și pentru tine? Poți testa. Răspunderea ta.

Și-o carte, după ce o citești, de tine depinde, când la fel sau altfel alegi să trăiești. Poate fi vindecare, poate fi răscolitoare. Ambele variante, dintotdeauna sunt la dispoziția ta.

Viața funcționează așa, cu asumare. Altfel, te trezești că indici pe altcineva responsabil pentru tine.

Sistemul de sănătate.

Sistemul de educație.

Sistemul.

(În corpul uman care e un sistem minuțios, excelent pus la punct, celula care îl compune la nivelul bazal are rol primordial. Orice celulă, cât de mică e fantastică, ca rol. )

Interesantă mi s-a părut  noțiunea ”stop- pierderi”, întâlnită în cartea scrisă cu titlul de cântărit: ”Lasă grijile, începe să…trăiești”, Dale Carnegie.

Adică? Concret?

Plasează o comandă stop-pierdere pe fiecare grijă și pe fiecare neplăcere trăită. Și fii pe drumul tău. Păstrează energia pentru viață. Pentru starea de echilibru.

”Când iau un pachet de acțiuni, să zicem, la 50 de dolari acțiunea, plasez imediat pe el o comandă stop-pierderi, la 45 de dolari acțiunea.

În consecință, limitându-ți pierderile la cinci puncte, poți să înregistrezi o grămadă de cazuri cu eșec în schimbare-se cheamă experimentare/invalidare și să faci o grămadă de pași înainte.” ( o explicație tehnică, din cartea amintită).

Traducerea în evoluție și dezvoltare a a acestui fragment inspirat din tranzacții financiare? O văd așa:

Poți investi în șanse ale înnoirii conștientizate, necesare exact atâta viață și implicare cât să mai ai încă dorința de a merge înainte. Detașat de rezultatul exact, cu gând de împlinire aprins.

…………………………………… (aici traducerea ta, bazată pe experiențe personale)

Henry Thoreau afirma:

”Costul unui lucru îl reprezintă cantitatea din ceea ce eu numesc viață ce trebuie schimbată contra lui imediat sau pe termen lung.”

Câtă energie atribui Azi unui fapt deja consumat?

Ce cantitate de energie rămâne pentru a face alături de alți oameni frumoși ca tine o schimbare în lume?

 

Neutralitate-capacitatea de a discerne între interesele tale, care îți susțin viața și de a înțelege ansamblul, întregul.

A face ceva într-o zi ca aceasta, să strălucească viața! A zâmbi, a tăcea, a munci, a oferi, înainte de a primi. A te iubi, a te aproba. A te menține așa! A începe. A continua.

 

”Celui care are, i se va da.” Bucurie. Optimism. Pace.

Țin la bucuria de a fi, și recunosc că-i cercetare, e parcurs, experimentare.

Tot în lumea românească m-am ivit în viața asta pe pământ, în aceeași istorie de umbre și lumini, frumoasă.

Noul care eliberează?  Iubirea. Compasiunea pentru tot ceea ce este. Există așa, cu un rost. Se poate schimba prin tine, prin conștientizare, tot ce a fost.

 

Tu încotro privești, ca să trăiești?

Simona, cu drag!

O îmbrățișare!

Îți mulțumesc pentru like & share!

Calm și prezență. De-a Azi: congruență

The Ending Of A DayCreative Commons License Olin Gilbert via Compfight

Bine, vezi, spui astfel:

Tot ce se întâmplă în lume e o parte trăită deja la nivel individual,  fiecare om o cunoaște în sinea sa. Și-atunci? Ce-i de făcut? Acceptam. Schimbam felul de a privi. Iubim ceea ce este. Iubind, transformam.

Respiri Azi pe pământ. Înseamnă că ”treabă” mai este.  Că ai și tu un rol. Și vremurile acestea, oricum ar părea ele, din iluzii și temeri create, privite din lumină sunt file de poveste.  E-o binecuvântare să primești să trăiești în timp de de conștiință în schimbare. Imaginația ta, gândul și credința au un rol fantastic de mare. Chiar de încă nu te-ai trezit în suflet, să știi, te afli în prezent ca să participi, prin iubire și conștientizare. La bine să participi.

Tot ce se petrece Azi sunt eu? Cum așa?

Fiecare teamă, fiecare moment în care puteai să fii tu și-ai fost cum se poartă. Răspunsuri cauți? Unde? De unde le aștepți? De-afară? De la cine-anume?

O discuție onestă tu cu tine, din gând spre inima ta.” Cum pot eu face ca-n  lume să fie iubire și pace?”

De unde să știu să aud ce îmi spune?  Cum știu că sunt eu? Cum știu că e bine ce simt?

Fără a gândi adânc, primește cele de-nceput senzații, trimiteri, imagini. Ia-le pe rând. Ce ai tu de rezolvat, e partea ta de iubire pentru pământ.

Și asta, și cealaltă, cu îngăduință.

De unde știi că mesajele de la inimă vin? Știi pentru că te simți bine cu gândul, când te-așezi la sfat așa. Nu-i pe repede-nainte, ci pe calm, respirat cu inima.

Scriem ziua, Azi cu pacea inimii?

Azi întâi și-apoi, tot câte-o zi, astfel. Poți să lași jos teama? Hai, te-aștept. Poți să cânți un zâmbet? De trimis, ca o lumină din gând, unde-auzi gânduri multe de vânt a furtună?

Poți să crezi pe loc acolo, că se face lumea bună? Ș-apoi, acțiunile tale.

Simona, cu drag!

Mă înclin!

Îți mulțumesc că ești! Îți multumesc că citești! Mulțumesc pentru că împărtășești!

Cine eram odată, Azi cum să fiu?

Minunată regăsire în Azi! Simona sunt.

Situații des regăsite în ședințele recente, în sesiuni de dezvoltare personală, m-au făcut să scriu despre:

”Cine eram odată, cum să mai fiu?”

Constiinta si echilibru

Ne întâlnim în viață, în dezvoltarea personală, ”terenul acesta nou”, de vechi ce este, în redescoperire de sine cu solicitarea formulată așa: ”vreau să fiu cel/cea care eram odată”.
Un obiectiv.
Când remarci diferențe, înseamnă că ți-ai schițat povestea și știi cine ești. O ai în minte.
Când știi cine ești,  revezi valorile, treci succint cu privirea peste domenii din viața ta și vezi că-i așa. Că sunt potrivite valorile tale cu existența curentă.

E foarte posibil să fie simplu de povestit în cuvintele altcuiva și diferit în a acționa. Perfect de acord. Din experimentări variate, știu că se poate. Rămâi într-o circumstanță de viață atâta vreme cât ai ce învăța. Frumos citeam, chiar Azi un gând potrivit căruia tu, cel din viața ta hotărăști, prin gând cât și cum.  Poți învăța prin iubire și poți învăța prin temeri experimentate.

Ai o poveste de viață? Cum sună ea? Ascultă-o  întâi. Îți place cum se aude? Când e altfel, se poate reedita.

Se ia ipostaza de cândva, cu transformarea firească a omului care ești, la care se asociază doleanțe prezente precum ”vesel”, ”plin de vitalitate”,”fericit”.
Pentru fiecare dintre corelațiile acestea, cu ființa ta, o sugestie ar putea să fie: din care activități ale tale respiri veselie?
Când te simți plin de vitalitate? Mai desfășori și Azi acțiuni similare?

Cel ori cea de ieri de atunci au evoluat în cine ești Azi. S-a transformat.
Cel de ieri se bucura? Cum reușea? Ce făcea?
Cum ar putea să fie și Azi așa?

Poate că pentru prezent, un prim pas în a deveni conștient e întrebarea: ”ce fac concret să ma simt bine”, ”ce vreau să trăiesc”?
”Cu cine mă compar?” Cu mine. Tu, cu cine?

În acceptarea de sine e curaj. E curaj și e, cred, cea dintâi iubire. E și lumină și umbre sunt, în ființa ta.
Imaginează-ți că te-ai trezit privindu-te întins pe pământ.

Ce să faci? Te-nțelegi, întâi și-ți imaginezi adevărul.  Adevărul e benefic. E spre ajutor. Te privești cu înțelegere, dezbraci haina de vină. Adevărul e că Dumnezeu e cu tine, prin tine și-aici.  Știe clar că poți și vrei să te înalți din nou, cu seninătate.

Ori să ți să pară toate câte sunt întâmplări? Cum ar fi când ai ști că în pacea și relaxarea din interiorul, tău sunt răspunsuri care abundă în creativitate? Când alegi să mergi înainte, te ridici, fiindcă așa ai ales, cu avânt.
Cel ori cea de ieri ai fost, cel/cea de Azi tot devii.

Am povestit recent cu două dintre prietenele mele, în zi de vineri, început de relaxare.

Prima dintre ele finaliza decorațiuni pentru  o delicatesă, un tort ce urma să fie livrat, cu asta se ocupă și o face cu pasiune, iar cea de-a doua deschidea un sediu nou pentru activitatea ei. Făcea măsurători, cerceta idei în amenajare. Timpul le era ”ocupat” cu temei.

Ce e prezentul?
E Marele Film pe care fiecare dorim să-l vedem.

Ceea ce accepți în totalitate în minte se va pune în practică, indiferent de condițiile, circumstanțele, forțele implicate. Mintea ta are putere de decizie în orice schimbare. Când corpul ajunge să o creadă se petrece o transformare.

A-ți rosti interior convingerile cu constanță e a te bucura de viață.

De unde vine bucuria? Din gânduri. Gândurile devin adevăruri.
”Sănătatea e a mea.”
”Eu sunt bunăstare.”

Subconștientul e mediumul creator în care adevărurile pe care ți le repeți, mental, prind viață, lucrurile frumoase încep să se manifeste.
În loc de ”Nu pot”, scrie pe cer  ”Voi face”,  privește des pe cerul acesta, adu-ți aminte, c-ai scris cu voință, ai încredere, fiindcă încrederea e baza oricărei realizări. Există o putere uriașă în convingerea că putem face un anumit lucru.

Inspirație: Joseph Murphy, Cum să folosim puterea subconștientului

PS. Ca posibilitate, și-un drum nou poate să fie calea  spre calm, pace și bucurie. Ce părere ai? Tu cum trăiești prezent/ă? Ideile tale pot să inspire oameni.

”Cine eram odată și cum să fiu?”

E-un pas să te decizi și să te urmezi în alegerea ta cu îngăduință. Să știi ce vrei, să știi cine ești, e de aflat, când tot ce știm și am învățat se dezvață. E-o nouă viață, trăită tot acum.

Grădina în care plantezi semințe de bine e mereu cu tine. E subconștientul care conține deja programe ce rulează. Acestea se pot schimba. Un adevăr în care îmi place să cred: să iubești să semeni cu tine. Crezi c-ai putea?

 

Simona, cu drag, Mă înclin!

Iți mulțumesc! Mulțumesc pentru împărtășire, pentru timp de citit, pentru Azi!

De-a Azi: ce-ar fi să chiar deschizi ochii sufletești, când te trezești?

Imaginează-ți că te trezești, ca dintr-un vis și te-ntrebi (că tot vin vise, că tot sunt treziri):
 
 
2015-10-31 13.23.56În câte feluri se exerseaza așteptări de bine acolo unde sunt mase largi de oameni?
Ce se anticipează?
 
(Și ce poți tu să faci, ca să însemni schimbarea, căci așa e rostul…)
 
Ce fel de exerciții se repetă cu precădere? Ce-ai ”pune în loc” de situații de alarmare?
 
 
Iar, cu luare-aminte joacă-te cum ar fi jocul că abia acum înveți să citești… Viața.
Cum să se-nvețe iubirea? E musai, simți și tu?
Că eu aici sunt… Și m-am oprit nițel, ca să stau cercetaș pe gând-simtire-cuvânt.
 
Ce se propagă în școli?
Exerciții de fericire. Cum să te comporți în situații de ”minunare”… Așa-i?
(Cunoscut ca răspuns ideal, potrivit vibrațional; cum arată el, ca realitate, pe plan ”local”?)
 
Care e starea care se perpetuează?
Relaxarea, creativitatea, bucuria.
(Răspuns știut, simplu de scris pe hârtie, și virtuală să fie..).
De trăit? E de construit.. De la temelie. O știu și-o simt și eu.
 
Ce se  aude la fiecare adunare de gând, unde doi sau mai mulți oameni vezi povestind:
”Mirific predă profesorul Cutărescu copilului meu…”!
”Ce om minunat, vecinul acesta al nostru…”
”Ce răbdare grozavă să am cu omul acesta de la ghișeu, că mă deservește pe mine și pe toți cei din
șir, din spatele meu…
 
 
Sau măcar că-i altfel, tăcerea-i vindecare. A face tu cât poți de bine, ce parcă vezi că altul ar
putea, aceea-i, cred, o binecuvântare.
Tăcerea și acțiunea, din partea celui de observă viața, ca ”îndreptare”, pe partea lui de Bine.
 
PS. Știi ce propun? Hai … ”să dăm în mintea” copiilor minunați. Conștienți că au ce să ne învețe.
Cu discernământ, firește! Hai să înțelegem că rolurile sunt inter-schimbabile și că de la un
punct încoace, copiii vin drept maeștri pe pământ și așteaptă să ne vadă treji și acționali spre bucurie.
Hai să citim viața, încetinind alergătura după certitudini care-s nisip în mișcare.
Hai, la ore fixe, după modele multe… să gândim altfel decât ”oferta afișată vederii externe” o
lume a integrității , dispuși să o învățăm, căci asta înseamnă început.
Hai, diminețile, oriunde am fi, orice am munci, să începem prin a mulțumi! Pentru viață,
pentru oameni, pentru bucurie, pentru că ești și sunt, pentru produsele pe care le găsim
necesare, pentru prosperitate că-i permisă, Pentru unicitate! Listă deschisă…
Hai la 11:11 din fiecare zi de Azi să mai rostim un  ”Mulțumesc”!
La orele 17.00 fix să imaginăm o lume a prosperității și a păcii între gânduri, de-aici între
oameni, și bunăstare. Să vedem filmul pe care ne place nouă să-l trăim! Hai să muncim.
Să vedem cât de mult ni se potrivesc tiparele sociale, cum se renunță la vechi, cât ar
însemna să facem fiecare să răsară în primăvara din fața ochilor noștri câte o sărbătoare…
Cum se face asta?
Cu atenție la gând!  Cu hotărâre. Cu iubire pentru celalalt ca pentru tine, oricine ar fi el și
oriunde s-ar afla, gândind că-i lângă tine…și-așa e vibrațional, oricând.
Gând cu gând se face viață acolo unde trăim împreună. Fiindcă suntem ca unul.
Și Azi și mereu! O știi și tu, o vezi, din ce în ce mai clar…
Să mai spun ?
 
 
Te-mbrățișez Om bun!
Și știi ceva? Trăiesc la fel ca tine, de întreagă, cu zi și noapte laolaltă.  Mă bucur când
primesc ca dar o nouă dimineață!
Pe 11.11  (11noiembrie) îți propun să gândim cu iubire viața.  Ziua toată. C-apoi ne-om învăța cu asta.
Ce zici, lucrăm împreună?
 
Fiecare poate să-și imagineze, cu îngăduință, cu el însuși să lucreze.
O zi întreagă în care să fii atent/ă la viață, să o privești, cu înțelegere nouă și să schimbi cu un
zâmbet, cursul de gând. Când consideri că-i rând.
 
Pare poezie ?  : )   inima transmite: mintea-n realitate are  prim cuvânt.
Simona, cu drag.
Mă înclin.
Îți mulțumesc că ești! Îți mulțumesc că citești!
Sunt aici, cu ceea ce am trăit și trăiesc, învăț și aplic, ca om printre oameni, cum știu, să ajut.
Mulțumesc pentru share & like!
 

Lumea din gânduri: Azi, natural

2015-10-31 13.29.12Minunată regăsire în prezent, suflet calm!

Da, e Azi, iar și mereu. Cum se simte în interiorul tău?

Vibrează vremuri… simți? Lumea e nouă. Cunoști?

O lume în care ne dorim să trăim începe din noi. Cu noi.

Gândurile, cuvintele, acțiunile predominante se constituie în aspecte-realități. Contează natura lor. Importă spre ce privești. Ce programe rulezi. Dacă-s ale tale.

Luăm ca exemplu anotimp la îndemână: toamnă blajină.

O vezi, silențioasă? Își urmează programul, maiestuoasă.

Ți-arată covor de frunze, culori, deși căzute, tot vii. Le vezi acolo, altfel decât A FI ele însele?Ce roluri joacă toamna, în afară, ca realitatea ei să o percepem iar?

E regină?

Ce mai bal…

Câtă abundență, când munca a precedat-o, e-n hambar…

E gazdă?

Ce plimbări frumoase prin păduri te invită să faci?

Mergi pe cărări fiindcă toamna, o placi! E frumoasă! Își joacă adevărul său. Și e natură în splendoare. Ce gânduri Universul să gândească oare când e atâta toamnă minunată pretutindeni de simțit? Și ce fac oamenii cu-așa miracol?

Ce cuvinte să ilustreze văile prin suflet omenesc când e-atâta aur prin ramuri, atâta purpuriu de iubit?

Credința dinainte în asta, antrenament, ajustare, te plasează în vibrații dorite.

Suntem energie. Suntem ceea ce gândim.

Se întâmplă, fie că conștientizezi în prezent, (”ce e gându-acesta, e ce vreau sa trăiesc?”) fie că descoperi ulterior.

Mai știi? ”Unde-s mulți, puterea sporește”. Ce-am vrea, conștient, să sporească? Când am ști și știm, fiecare de-alegeri, cum o lume să se nască?

”Este la fel de ușor să îți imaginezi că ai succes așa cum este să îți imaginezi un eșec, dar este mult mai interesant.” Joseph Murphy

Ce e succesul? Depinde. Știu din trăire că place. E deschidere, expansiune, viață.

Ce e eșecul? Ceva ce lasă un semn de întrebare, la care, când găsești răspunsul se transformă în binecuvântare.

Cine-ți poartă cu prezență, în conștiență, viața? Cine iubește cel dintâi zorii dimineața?

Să vorbesc despre o scuturare de vechi?

E provocare a prezentului pe care o trăiesc și eu. În conștientizare, accentul e pe experimentare, acord sufletesc: ”hai să văd, îmi place ce trăiesc?”

În aceeași mare a conștiinței colective m-am ivit și eu, cu aceeași scânteie de Dumnezeu ca și tine.

Să schimbi o lume începe cu tine. Cum?

Ai în tine prezența, puterea de a-ți schimba viața, (Ester si Jerry Hicks) au subliniat-o experimentând oameni, mulțime.

Ești manager peste propriul tău domeniu conceptual: tu ai putere asupra gândurilor, sentimentelor, emoțiilor, răspunsurilor/reacțiilor. Poți oricând acționa: ”Am în mine putința și puterea de a rezolva situația aceasta. Sunt în stare să găsesc un răspuns la această întrebare.”

Apoi…

Imaginația este cea mai puternică însușire, Ester si Jerry Hicks.

Testezi?

Imaginează-ți numai lucruri frumoase și folositoare. Ești ceea ce îți imaginezi că ești.

Creativitatea începe cu imaginația. Vorbim despre imaginația controlată, disciplinată, canalizată.
A-ți imagina înseamnă a concepe ceva, a impregna acel ceva în subconștient.
Tot ce se imprimă în subconștient capătă expresia formei și a spațiului, a funcției, a experienței și a eventualității.

Are sens pentru viața ta să privești în alte grădini mentale? Cum e nimerit? Să cultivi florile tale… să îngrijești cu compasiune fiecare loc din minte. Să înțelegi corespondente cu lumea în care trăiești.
Cum de privesc mai des spre păduri și toamne, când atâția oameni sunt împrejur?

Simplu. E pace–n natură și-s puține cuvinte. Infinite-s trăiri. Iar pe cele pe care le simți tu adevărate, le aflii mai lesne-n tăceri… Gândești în anotimpuri. Vezi frunzele se fac împreună pentru pământ covor… Se lasă trecerii în acceptare, o fi gândul lor.

Despre lumea din gânduri ale noastre? Gând cu gând -frate se face. Prin asemănare.

Poți să fii doar în locul tău. Poți ajuta pe oricine, când te pricepi tu bine, deja.

Să cultivăm gând de sănătate, împreună: tu ce crezi, om cu om, după ”model” natural, poate?

 Simona, cu drag!

Te îmbrățișez! Mă înclin!