Din litere, cuvinte, din cuvinte ordonate atent: povești. Azi ce pagină citești?

New Treasure V A.Currell via Compfight

Mai ții tu minte emoția de început, când ai învățat pentru prima oară literele?

Ce-ai crezut, ce-ai simțit atunci?

S-a luminat a soare tot Universul?

”Era clipa dintâi a scoaterii din ceață a unei povești”:  (reușise copilul să citească în întregime și să-nțeleagă o poveste de Ion Creangă: ”Acul și barosul”-titlu cu tâlc.)-cu gândul acesta asociez eu bucuria acestei descoperiri uimitoare. Mi se părea fantastic să știu să citesc!

Îți amintești clipa de lumină? Ce-a fost emoția aceea? Uimire, descoperire, recunoștință?

Și când vorbim de miracolul citirii pentru prima dată,  ce anume, mai mult a contat?

Să vezi cum legăturile dintre litere cunoscute iscă cuvinte ți-a plăcut? Conexiunea lor, în anume feluri, miraculoase  cum generează un rezultat…

Cuvintele..

Primul cuvânt citit și scris ?  ”Mama” era. Coincidență… Că-i tot mama întâia ființă pe care ochii o recunosc alegere.

Despre alfabet? Litere. Semne.

Izvoare de cuvinte, într-o disciplină a înțelesurilor au scris împreună primele idei.

Ordinea lor în cuvânt te-a ajutat să le imaginezi, apoi să le creezi ca realitate. Le-ai putut înțelege, le-ai transmis la rândul tău, comunicând cu oamenii ți-ai adus -firesc- contribuția cu conexiuni, înțelesuri noi.

Ș-apoi…Admiți? Una e să scriu: ctrae, amestecând slovele oricum, alta e să scriu limpede… ”carte”.

Povestea, mai departe?

Din câte două-trei cuvinte unite și ele ca semnificație au reieșit primele comunicări.

Au fost  enunțurile-constatări.  Adevăruri văzute de jur-împrejur s-au făcut credințe, prin imitare.

Observații ale altora, citite de-acum cu expresivitate, grație exercițiului constant de a citi, s-au făcut ”ale tale” . pe multe dintre ele și cu implicare personală-le-ai scris, mi se pare, ori datorită actului cititului, le-ai pronunțat cu voce tare. Ai învățat, te-ai făcut auzit.

Au venit descoperirile, uimitoare! După constatări , observații asupra vieții apar semnele de întrebare.

Răspunsurile? Creatoare.

Perseverența duce la învățare de meșteșug. Și azi ”citești”. Oriunde privești, citind, pricepi și alegi.  La propriu, la figurat, când înțelegi tot mai mult… Citești mereu. Etichete, denumiri, indicatoare, facturi, cărți…

Fiindcă deja cunoști rostul literelor și felul în care ele se unesc în cuvinte, ai început să redai forma lor în realitatea curentă. Creezi. Crezi?

Toată această poveste cu litere, începuturi, scriere după dictare, scriere liberă, compoziție personală sunt dintr-un suflet care începe să înțeleagă palierele vieții, viața, o școală.

***Trecem de la litere și alfabet utile în creații literare, spre alfabetul trăirilor interioare? Un pas.

Dacă din litere, semne de început, filme de anvergură, viață s-au făcut, când citești în suflet semne-stare de bine ori altceva-emoții noi, te întrebi vreodată dacă-s ale tale?

Când ”ceea ce numim materie, în esență este energie dublată de informație” (D. C. Dulcan), poți fi de acord sau nu cu ideea că suntem, asemenea, energii și noi.

La nivelul acesta, energetic ne întâlnim, cu toate literele alfabetului emoțional, fizic, mental,  din ceilalți oameni, asemeni nouă.  Pe unele le citim adesea mai clar, decât pe altele. Se văd pregnant. Se simt.

De ce-i importantă cunoașterea de sine, a ști ce vrei, a ști să menții?

Fiindcă, după felul în care predominant gândești și vibrezi, modul în care îți onorezi corpul fizic cu odihnă, hrană și altele necesare-poți fi, fie farul, de lumină, fie buretele care absoarbe tot.

Cum?

Imaginează-ți o sală cu studenți în ani diferiți, cu specializări diverse, care vin laolaltă, într-o sală de așteptare, ca să-și dea examenele. Susțin  examenul, fie la biologie, fie la management, fie la educație fizică, fie la psihologie. Sala de examen a Universului mare cuprinde orice specializare.

Merg oamenii în săli diferite și scriu, povestesc.  Scrii și tu, când acolo cu scop similar ai ajuns.

Mergi, susții lucrarea, te îmbogățești cu o experiență.  Remaci, observând atent, exerciții de”evaluare”, la tot pasul prezent.

Te-ai gândit vreodată că pot exista și alte examinări, mai subtile?

Poate ai remarcat cum…Te simți cumva dintr-odată, altfel. Atent/ă la gândurile, la emoțiile, la trăirile pe care le deții, le iei cu tine, înainte și după ce ai fost într-o mare  de oameni, -la piață, în supermarket, ori unde alegi tu, te-ntrebi, ”ce poate aceasta să mai însemne?”. (Din câte știi, ce anume exerciții de autocontrol ai și aplicat? E tot asemenea cu ”a citi” mereu…)

Știi să imaginezi pe loc o cascadă minunată care se revarsă din înalt? O poți privi în minte.

Când așa cum ai învățat a citi, știi corespunzător să stăpânești  și forul emoțional interior, te câștigi.

Rămâi tu. Știi încotro? Te răsplătești cu plimbare pe jos, Respiri conștient. Faci cel puțin 3 lucruri noi, simple, ca să-ți menții creierul atent și prezent, conștient de tine. Te bucuri.

Când ne gândim că tot ce ne-nconjoară, Universul ”se formează tot printr-o evoluție de la simplu la complex, după un model general, cu legi comune de organizare și funcționare” (Dumitru Constantin Dulcan) -aidoma literelor din alfabetul care generează într-o coerență anumită cuvinte și povești…, noi toți, ”ca toate structurile vii, avem capacitatea de a primi și prelucra informația”.

Cel care preia informația de o anumită vibrație, ce va prelucra și va retransmite, ca emițător?

Bucuria se răspândește pe sine-tot bucurie. Pacea, la fel. Fapta bună, tot!

***

Când acum sute de ani transportul se făcea prioritar pe picioarele domniei sale, omul, iar azi s-a inventat zborul cu avionul, ce era motiv declanșator?

Evoluție. Știință. Exercițiu. Voință. Muncă.

Când felul de a gândi și a acționa de azi ne indică o contribuție clară asumată la evoluția globală.

Tot evoluție. Conștientizare. Voință. Exercițiu.  A ști ce vrei să trăiești.

Multe ”povești” de viață te-nvață să-ți reții drumul când te-a condus unde-ai ales să ajungi. E poate inițierea ta în sensul vieții tale pă Pământ. Să-ți memorezi cumva indicatoarele. Să recunoști pe cale oamenii ca tine.

Cum să fac să râmân ce sunt? Cum să știu, să pot?

E despre a continua ”să citești” în ritmul tău. A avea încredere în mintea ta, în Univers, în Dumnezeu. A crede că meriți. Așa cred eu.

…A te cunoaște. A intra în jocuri de gând calm. 

Una e să scriu: ctrae, amestecând slovele oricum, alta e să scriu limpede… ”carte”.

Știi toate literele, poți crea cuvinte noi!  Cuvinte cu sens.  Conexiuni dorite. Vise-povești.

Povestea întreagă a Universului în care suntem, o facem. Din gânduri, din armonii între vise. Rămâne să crezi,  să vezi.

Inspirație: Dumitru Constantin Dulcan, În căutarea sensului pierdut

Simona, cu drag!

comments

Lasă un răspuns

Or

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *