Viața, școala de a trăi în prezent (2)

Falconeer talks to her birdCreative Commons License Thomas Quine via Compfight

Bunicul prezent, om conștient

L-am cunoscut mai bine pe acest om, exact cum te aștepți, așa cum cunoaștem pe oricine: în acțiune.

Cum s-au petrecut mai exact lucrurile, pe îndelete…

Era în vara anului trecut, când pregăteam experimentul Școala de pasiuni, în paralel cu seminariile din ciclul Iubirea și legile Universului.

Experiențe grozave care mi-au testat perseverența, hotărârea și limitele. Și alegerea de a le depăși precum și căutari de felul ”cum?”

Am înțeles mai profund și gândul:

Ai început, continuă! (în ritmul tău. E important, am înțeles eu să îți înțelegi pașii, să ajustezi acțiunile și să justifici ție, prin motivație clară, serioasă, interioară).

***

 

Într-o sâmbătă seara, din iulie 2015 am primit un telefon de la sora mea. Mă anunța că urmează, într-un grup de vreo 7-8 oameni să parcurgă un traseu nou-nou, de vreo 11 ore dus-întors în Munții Piatra Craiului.

Am primit cu bucurie să mă alătur și eu, fiindcă iubesc sentimentul pe care îl simt cu inima, mai urcând din munte, încă un gând, și-ncă un pas și-ncă un gând. Fantastic exercițiu de pace și tot unul de autocontrol.

 Ora plecării, a doua zi de dimineață fusese fixată la opt.

În fața casei surorii mele ne-am întâlnit, fiindcă urma să parcurgem drumul până la Zărnești cu mașinile. Totodată, pe parcurs întâlneam și pe ceilalți iubitori ai muntelui care participau la traseu.

Fiindcă timpul e o importantă resursă, atunci când participi laolaltă la o acțiune ca aceasta, te sincronizezi.

Timpul e tot ce avem? În rest, suntem.

În punctul următor de întâlnire, preluăm pe încă doi oameni și-astfel ajungem la baza muntelui, pregătiți de urcuș pe la ora nouă.

Nu-i cunoșteam decât pe jumătate dintre pasionații de ascensiuni montane. Știam că sunt antrenați de ani buni în genul acesta de acțiuni, cât iubesc ei muntele, iar știam.

Mă gândesc azi să povestesc, așa cum am primit și încuviințarea, despre ”bunicul”. Toți oamenii cu care-am urcat spre înalt sunt povești frumoase de iubire. Și tu! Fiecare.

Mă opresc la dumnealui și la lumina pe care am simțit-o:

”Bunicul”.

Așa îi spun prietenii. Ghilimelele sunt de la mine. Din punctul meu de vedere dă strălucire sănătoasă cuvântului, pe cea adevărată.

Bunic – tinerețe asumată odată cu experiența acumulată de viață.

Antrenamentul de a rămâne ceea ce îți place să fii, în mijlocul unei mări de asocieri cu fel și fel de alte poezii despre vârsta aceasta.

Are 60 și încă 14 ani. Astfel declară. N-ai decât să privești și să te convingi: Așa-i.

Dacă privești o nestemată de munte, care sare în clipe binecuvântate vederii tale printre creste înalte și privești la dumnealui îi admiri sincer suplețea. Și vitalitatea.

Bunicul e cel care conduce la suiș șirul de 9 oameni. Este totodată și unul dintre inițiatorii acțiunii.

Așa și începe, povestind pas cu pas, fiindcă știe el bine traseul, cum arătă prima parte din drum, cum i s-ar părea mai potrivit, recomandări în ce privește ritmul de urcare.

Sunt sigură că îți vor plăcea tare și cuvintele-izvoare de frumos pe care, tot cu permisiunea dumnealui, le-am notat în agendă, dar din dar să le ofer aici.

Să-ți istorisesc puțin, dintr-un calcul matematic fugar, faptul că vârsta biologică a bunicului cumulează, tot două-câte două vârste ale celorlalți montagnarzi.

Eu și sora mea împreună adunate vârstele, avem vârsta dumnealui, a bunicului, cu o marjă mică-mică, de aproximare. Alții doi –asemenea.

Ca să vezi, coincidența, suntem tot grupe de doi, cu coordonator principal, ”bunicul”.

Iubește de când se știe și stânca și apa, și aerul și felurite plante despre care îți povestește la popas, câte întrebuințări au, când să le culegi, pe care să le admiri. Știu că nu te miri…

”Stau cu oamenii care au suflet tânăr, e simplu între cei ca voi. La vârsta voastră încă credeți c-ați atinge munții cu pasul.”

Povestea este una adevărată, iar eu mă simt binecuvântată că am trăit-o.

 Ce-nseamnă bunic/bunică pentru tine? Ce simți că-i de dat mai departe?

Îți mulțumesc că citești! Îți mulțumesc, când simți așa, că împărtășești prietenilor tăi!

Simona, cu drag.

Mă înclin!

comments

Lasă un răspuns

Or

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *