Iubirea rămâne, fiindcă dintotdeauna este

An alone flower M.G. Kafkas via CompfightOamenii se schimbă. De cele mai multe ori, Înțeleg, învață, pentru că de asta vin pe pământ.

Știu despre decizia de a pleca sau a rămâne într-o relație, într-un job, într-o afacere, într-un oraș, că e  absolvită de orice vină.  E  o alegere. Alegerea presupune conștientizare a responsabilității pentru faptele tale.

Alegerea  are în vedere cunoaștere: cauze-efecte, a oferi-a primi, faptă-răsplată, semințe-roade, a porni-a ajunge și un timp relativ de ”coacere”, așa cum din sămânța de trandafir, cu răbdare de anotimpuri și transformare ai să vezi o minunată floare, exact așa cum ți-o imaginezi, din câteva ”premise” (semițe, butași-la trandafiri facem referire).

În momentele de orientare a responsabilității pentru fapte și evenimente proprii spre factori din afara ta, persistă  sentimentul de vină.

Da, vina! Vina, care pare exterioară, înrădăcinată fiind adânc în ființa celui care o resimte.

Când începi să vezi cum tu prin stare interioară dai viață gândurilor tale se schimbă vina într-un exercițiu răbdător de acceptare: acceptare de sine.

Întâi de orice, iubirea face bine mereu.  Iubirea vindecă. Iubirea e calm, e pace, e zâmbet, e sprijin, e bine. Aceea-i iubire. Altceva, orice, altfel, face bine ca lecție, dându-ți posibilitatea-iar- să alegi cât și ce mai înveți și mai ales de câte ori repeți experiența. Iubirea presupune a-l accepta pe celălalt exact așa cum este.  E ”contractul” sufletesc pe care e important să-l ținem la vedere când înțelegem să iubim autentic, din inimă. Nu ”te obligă” nimeni și nimic în afară de tine să rămâi unde nu poți accepta o situație. Schimbarea începe cu tine, e nouă și presupune depășire de situație, transformare. Ai opțiuni. Și altele în afară de  a enunța, repetat că s-a întâmplat ceva și îți displace. Acțiune! (Da!)

A fi luat prin surprindere de o schimbare, a sta acolo, în mijlocul furtunii de gânduri fără umbrela înțelegerii că totul se întâmplă spre binele personal și general înseamnă că mai sunt încă lecții de învățat despre constanța, relativitatea, frumusețea vieții. Când le înțelegi, ai îngăduință, mai ales pentru tine.

De la înțelegere la trăire e-o trecere.

Carolyn N. Bushong, în cartea sa Șapte greșeli prostești pe care oamenii inteligenți le fac în relația de cuplu:

„Am dat greș în căsnicie și înainte de asta, relațiile mele cu bărbatii au fost niște eșecuri… De fiecare dată când am impresia că am găsit persoana potrivită-cu atât de multe eforturi- nu se întâmpla niciodată ca ele, eforturile mele susținute să capete vreo apreciere.”

Povestea noastră românească cu drobul de sare, care era să cadă… (a mai căzut?) transformată în ”crede și vei trăi”.

Poate ai trecut și tu pe-aici:

1.A învăța să descoperi, să cunoști, să ai răbdare /Forțarea intimității

2.A ști să comunici, să spui până la clarificare ceea ce simți/Așteptarea ca partenerul să îți citească gândurile

3. A ști ce meriți,  cunoscându-te pe tine, fiindcă iubești conștient/Adoptarea rolului de martir

4. A înțelege că adevărul e o trăire, o credință interioară/Impresia că numai tu ai dreptate-dorința de a fi mereu așa

5. ( Care e contrariul?) Salvarea partenerului

6.A avea încredere în tine, în viață/A considera mereu că ai un partener sigur

7. Iubirea e participare, e creativitate, e fiecare zi ca, ca prima zi/A lăsa pasiunea să se stingă

Ne naștem iubind, de-am înțelege și că viața e un test blând al aducerilor-aminte…

Văd cartea ca pe o experiență grozavă, de reflecție, pentru iubirea care vrea să se maturizeze.

Adică? (Ar întreba un copil genial pe care îl cunosc eu bine…)

Adică… Cât de bine te cunoști pe tine?

Te-ai născut iubire.  (De asta, sunt ”precisă” 🙂 )Ai fost învățat ce e bine? Sau ai făcut ce ai simțit tu că este? Simplu, complex? Ai ales dintre variante-viață ce ai simțit tu că ți se potrivește?

Ideea de cuplu, asociere mi se pare o ”hologramă” genială la nivel de umanitate. Societatea omenească de azi este construită din toate reprezentările, pe trepte de conștiință ale familiilor, cuplurilor toate. Holograma? E ”modelul”  multiplicat, cu respectarea predominanței.  (Motiv de studiu individual).

Imaginează-ți…

”doi bucătari care stau în fața unui castron cu aluat, încercând să facă o prăjitură excelentă din două rețete greșite. Amestecă ingrediente precum abuz și iubire, secretomanie și intimitate, resentimente și pedepse, comportamente dependente. Fiecare își respectă rețeta sa. O alta.

Când prăjitura nu crește, glazura e sărată, umplutura e acră, fiecare presupune, fără să stea pe gânduri că partenerul său a greșit ceva.”  Carolyn N. Bushong.  Va pune vreunul la îndoială rețeta sa? O va citi din nou. A scris-o vreodată ca să știe?

Cum ar fi, la început de prăjitură, onest să împărtășim ”rețetele”?

Să spui. Ce valori interioare te ghidează și ce părere ai tu despre ele, valorile  de cladire a unei temelii bine cimentate a unui cuplu?

Am scris o schiță a acestui articol, ca urmare a discuților similare cu oameni care au experimentat momente de uimire.Și drept observare, auto-observare. Multe studii de caz, ca să înțeleg, în principal unde sunt eu, în ecuația vieții de azi. Sunt doi ani de când am această idee ”salvată” printre notele de reflecție.

”A plecat!” (Un subiect de consultație, temă de discutat.)

A fost un motiv, când a plecat,. Fără vină. Motiv.  Poate că o lecție s-a încheiat. Cel ce a plecat e un profesor minunat. Tu mereu rămâi ca să înțelegi ceva. Ai învățat?  Eu, da.

Când ”se întâmplă” e cel mai bun lucru care se putea trăi. Altfel, nici nu s-ar povesti. Crezi tu că întâlnirile cu oameni vin vreodată așa, aleator? În cazul acesta, prin Univers  unde vezi să fie lăsat ceva la voia hazardului?

Mai întreb uneori, când sunt consultată, dacă ”există vreun portret al omului cu care intenționezi să trăiești”, cum să fie el, privind cu luare-aminte spre cine ești tu. ” I-ai spus, la primele întâlniri?” Adesea întrebarea vine tot c-o întrebare, drept răspuns.

”Dar… ”trebuie”?

Știu și eu? Când vezi, la final de ”curs” în ”evaluare”-căci vine, firesc, ori se continuă minunat pe mai înalt, mai pace, în sublim, ori o altă lecție-ncepe, și vezi..ziceam că ceva nu se potrivește, nu era important să ai o imagine clară a ceea ce îți dorești? Pare o reciprocă.

Era important să știi, ca să poți alege în cunoștință de cauză?

Vreau ..să merg din Brașov la Constanța. Pornesc, cu automobilul spre Sibiu?

Vreau să fac o salată de roșii. Cumpăr paste integrale?

Vreau să învăț înmulțirea. Citesc un curs de literatură?

În jur privești, toate au legi naturale, firești, iar Legea Legilor este înțelegerea ”funcționalitășii iubirii”.

I Heart Coffee Julie Jablonski via Compfight

Orice întâlnire cu oameni e precum oglindirea noastră în apa unui lac cu unde clare. Este despre autocunoaștere. Sa iubesti experiența, presupune întâi să știi ce înseamnă să te iubești pe tine si să accepti că cel mai mare bine al tău e pe cale să se întâmple.

Ai rămas să descoperi încrederea în tine că meriți, că știi ce vrei, că poți să întâlnești un partener minunat de cuplu.

Știu un om, pe mine. Atâta-i de descoperit…Și am în suflet o imagine vie a sentimentului de înțelegere a iubirii, îmi amintesc cumva de unde venim. 

Dintre experiențele mele- destul de diversificate 🙂 a fi învățator a fost cea mai simplă.

Aleg să primesc fiecare experiență din viață ca pe o binecuvântare. Totul este minunat exact asa cum este.

La ideea că am reușit să scriu, pe limba omenească fără frica de vibrațiile cuvintelor jubilez.

Spor si magie și azi!

Iubirea nu fuge niciunde. Iubirea ești tu mereu! Iubirea rămâne fiindcă începe cu tine. Când îți place pacea, calmul și să respiri curat, înțelegi că iubirea e viața de învățat.

Aștept cu drag să scrii într-un comentariu ce te-a învățat viața despre iubire până azi. Pe mine mă învață să trăiesc cum îmi place să scriu.

Îți mulțumesc că ești!

Simona Ciobanu

comments

Lasă un răspuns

Or

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *