Arhive lunare: noiembrie 2016

Prezent: conștiință, curcubeul- culori

 hello, darling : gerber macro,  painting, scott richard, san francisco (2014)Creative Commons License he who would be lost via Compfight

Ce se întâmplă acolo unde, în lume

Între oameni,

printre valuri de conștiințe, culori

se cristalizează, din roșu, portocaliul,

fără ca acesta din urmă să se ridice la rang de culoare nouă?

Zicem că roșul atât de mult și-a colorat experiența de viață, încât timpul și -mai degrabă-conștiența

I-aduc ceasul de pas înainte.

Și el, îl simte, fi-va orange, un altfel de roșu metamorfozat.

”Să fiu eu … un alt?”

Portocaliul, încă se simte înroșit,

Pas de-l convinge că-i vreme, în sus, de urnit!

(Numai cât s-o hotărî…)

”Hai, te lasă din rădăcini înălțat, că ele rămân tot ție-n adâncuri.

Te pregătește de însorit, e mai nimerit…”

Cum să urci astfel, o treaptă de culoare așa de nouă, pe scară…? pare răcoare-afară.

”Mai sus de-atât e galbenul de la soare, ș-apoi verdele ierbii crud te-așteaptă si el.

Verde viu și drag al vieții, iar și  iar.

Hai, portocaliu-le, ia-ți nou hotar!”

Și mai sus ce-i?

Cuvântul!

Albastrul senin al cerului-gândul.

Vii?

Azi?

De unde știi că pot eu fi portocaliu?

Poți fi ce vrei. Te-ai colorat frumos a amurg.

Da.. ai dreptate! Fii ce vrei tu.

Să-ți  mai spun că pe cerul albastru nori de violet din penel

curg?

Eu? Pot dintr-o dată să fiu…

curcubeu?