Arhive lunare: martie 2017

Atentia, constientizarea, vointa, din inima libera, din om creativ: floarea

Pasque Flowers Michael Levine-Clark via Compfight

O stiu pe Georgina de 20 de ani. Am cunoscut-o mai bine, recent.

Este un om, toata lumina, pe interior, sprijin pentru oameni si pentru copii.

Ca sa vezi asta, e sa-i privesti minunile-actiunile.  Mari, mici,  marunte, bunatate toate.

Dincolo de actiuni par cuvintele, uneori, … curios, tare, pentru mine care cred in cuvinte ca-s directoare. In cazul ei e energia de dincolo de ele.  E asa cum crede ea.

„Cazuri” si „cazuri”, vasazica…

Nu c-ar fi cuvinte nepotrivite. Deloc asa! Spun numai ca inspre faptele ei, când privesti, te luminezi si-o vezi intreaga. straluceste de bine impartasit.  Sa vezi atent.

Stiam despre ea ca ii place natura, precum iubeste oamenii si  e „in serviciu” de o viata, asta însemnând a se oferi spre ajutor celor din viata ei.

O face zilnic, ca si cum isi spune rugaciunea, inca o data si iar.

(Stiu. Si tu esti asa. Sunt convinsa de asta.)

Apoi ca a facut o scoala de arte si iubea cândva sa picteze. Are unele lucrari care se odihnesc prin casa ei, drept temei al spuselor mele. Le numeste exercitii, asta sunt. Oricând vorbeste despre pictura, arte, parca vorbeste despre Dumnezeu, asa se simte, iar chipul-frumos dintru-nceput, de om bun ii straluceste,  mai ceva, mai viu,  mai tare.

(Ce-mi place sa-i privesc pe oameni asa…)

(Spun drept ca n-a cerut ajutor. Nu la-nceputuri.

Insa când a facut-o, am fost atenta si-am venit, am asistat, cel mai mult, uneori am adresat intrebari, am privit. Cel mai mult am avut rabdare sa aiba rabdare cu sine. Ea a muncit.)

Apoi ca mi-ar fi placut mie sa mai vad ce deseneaza in momentele acestea, de prezent fiindca mi-a aratat niste modele, create anume pentru nepoate, intr-o joaca de-a lor, la casa de vacanta, unde petrec timp uneori…  e adevarat.

Asa-i mai spuneam -sub forma de rugaminte ca tare mi-ar placea sa mai vad ceva desenat ori in grafica ori in acuarele.

Asa a-nceput.

Dupa ce-am finalizat cartile-primele doua –Aleg sa traiesc Azi, le-a procurat, a dorit sa le citeasca.

M-a anuntat intr-o seara, …

…dupa vreo cateva zeci de zile, asa, fara pregatire sufleteasca –ca-s si eu o emotie si-un fel de om care duce la cote inalte, cate-o bucurie din asta, …. asa ca, taman bine… mi-a spus ca tocmai citeste impreuna cu sotul ei o povestire din cartea pentru copii: Fractia, parte din intreg (Aleg sa traiesc Azi. Copiii. Lumina lumii).

Acum te cunosc si eu, Simona! Imi pare bine!

(Da,.. si mie imi place istoria aceasta din carte.  🙂  … E una dintre toate cele preferate.)

In cursul firescului bucuriei, m-am entuziasmat ca i-a placut si a inteles gândul meu pe limba sufletului sau. Ma bucur de orice minune dintr-aceasta, ca si cum ar rasari dimineata soarele. Ma bucur tare când oamenii citesc ce scriu…

A  urmat rugamintea mea de a scrie o prefata, pentru cartea mea viitoare: DoRa.

A scris si prefata Georgina.

(Eu te astept pe tine sa citesti despre copii si despre gânduri din primele 2 carti, timp in care mai vremeluiesc printre rânduri de manuscris sa potrivesc detalii de forma din carte-am zis acolo despre povestirile DoRei. Apoi cunoaste si DoRa lumina de tipar).

Si-a urmat o surpriza.  Frumoasa!

Asteptam o pictura, o schita noua, de-acolo izvorata din sipetul minunat al inimii pline de bogatie a Georginei.

Ea, intai spune asa: (in scris)

„Ce prietena!

A trebuit sa treaca destul ca sa ma convingi tu, buna prietena, bun om, ca trebuie sa pun pe hartie ceea ce gândesc.”

(Spun onest,  repetând, ca eu am „cerut” o pictura, ceva ce stiam eu din ce era la vedere, ca ii place Georginei sa faca. Intr-un fel, poetic asa, imi era un fel de dor sa-i vad sufletul cantand… Ma gândeam ca de-acolo vine cantecul interior).

Cu sfiala si  nesiguranta, cred ca „un dirijor de suflete” la fel ca si dirijorul marilor orchestre ale lumii m-ai decis sa actionez intru acest dar minunat, al gândurilor si al simtamintelor.

Oamenii sunt de multe facturi sufletesti; intre ei unii stiu sa imparta cu ceilalti din ceea ce sunt si simt…(simtind asa, eu cred ca Georgina se bucura de ea insasi, de descatusare, si pune pe seama mea ceva ce a faptuit ea singura, da’-i de mare bine… fiindca actiunea a perseverat….)

Da, buna prietena, mi-ai facut un mare bine, ai destelenit o planta si ai ajutat-o sa-si indrepte frunzele spre Tatal -soare si poate sa si infloreasca intr-o zi… Iti multumesc!

Mi-a folosit motivatia care sa ma faca sa incep: am primit curajul si determinarea.”

De fapt a pasit Georgina inainte, din pasul inlauntrul sau si-a iesit bucurie.

Ca sa vezi o lumina din sufletul ei, al Georginei, uite cum scrie:

Chemarea

(fragment)

O zi de iarna, de sfarsit de ianuarie, cu un cer atat de curat si de inghetat pe ulite straine, dar cu multa nadejde.

El si Ea isi cheama Marele Parinte, sa le trimita, daca ar vrea, o stea mica, buna si jucausa sa incunune viata lor.

-Cum o sa coboare steluta curata, stea limpezita sau mai  bine zis, curatita, stearsa de umbrele din indepartatele constelatii, care au facut-o sa uite ce-i pe-acolo, pe unde a zburat nestingherita… ?

-Da, nestingherita de nimeni, decat de… (poate) un deget îngeresc sau de causul palmei Divine, care sa-i arate drumul printre atatea miliarde de locuri…, pe unde, impreuna cu multi, multi frati si prieteni a tot haladuit…

De acolo, din acele locuri indepartate, cu lumini divine, ea „steluta” chemata aude ca si o muzica a ingerilor, dorinta lor,…., a parintilor, de a o avea aproape.

Scrierea aceasta s-a intregit intr-o rugaciune pentru parinti care iubesc si-si doresc sa cheme in viata lor un prunc.

Daca am stiut cum scrie Georgina? Stiam ce frumos s-asterne sufletul deschis pe-o panza din culoare.

Am aflat si cum scrie din cuvinte sentimentele. S-a intamplat  citindu-i paginile de manuscris.

Si de atunci scrie, scrie si se infloreste pe sine, cu fiecare fila de cuvinte vii ale inimii ei, despre care- spunea initial ca i-ar placea sa imi foloseasca mie.

Later edit:

Si mai ales, din nou, picteaza.

Am explicat,  in timp ca ceea ce scrie  imi place, imi incanta sufletul, ca asta  e munca ei, care, ar putea sa inspire, la vremea potrivita si oameni mai multi. Si-i ea -nsuflet pace, si-i ea bucurie…

Am depasit impreuna si credinta aceasta ca e pentru mine ceea ce scrie.

E de la ea, pentru ea insasi, fiindca o exprima si-apoi e pentru cei ce-si amintesc ca a citi e mare bogatie.

Iubesc momentul in care s-a decis sa se exprime.

Parca de-asta sunt eu.

Imi place asta cel mai mult din viata mea, sa privesc oamenii care se bucura facand ceea ce le place. Cei care isi amintesc ca stiu sa mearga singuri pe-un drum frumos.

Antrenamentul zilnic,  observarea, auto-observarea, acea cercetare interioara,  bucuria dintru începutul creatiei, a fiecaruia dintre noi  e munca mea.

E acel entuziasm pe care imi place sa il provoc, bland, avand ca temelie un act de vointa, o actiune scoasa la lumina, din interior.

Fiecare om o are asupra sa, e acea putere, ce stie  sa daruiasca fiintei viata, bucuria, mereu si mereu, care duce inainte, izvorand cumva din „inapoi”.

De-aici inzvoraste proiectul SCOALA DE PASIUNI pe care il derulez in recentii ani pentru adolescenti si copii.

Constatam iar ca Scoala aceasta de Pasiuni nu cunoaste varste si ma bucur tare!

Stiu ca fiecare om are potentialul acesta de a renaste, si mai stiu  unde duce calatoria inceputa si sustinuta.

 Pentru fiecare dintre noi drumul isi are samanta in buna intentia din gândurile, convingerile, faptele repatate, innoite, inobilate de adevaruri ale inimii curate.

PS. Pe 25 martie are loc in Brasov seminarul interactiv de dezvoltare personala Aleg sa traiesc Azi. Adulti, adolescenti in armonie.

Relatii si inscrieri pe mail.

Simona Ciobanu, cu drag,

simona_azi@yahoo.ro

***

Consiliere in dezvoltare personala

Ma inclin (fiindca ma bucur sa întâlnesc stralucurea aceea de miracol, de bucurie, de divin din sufletul tau; de-asta) si iti multumesc ca esti!

photo by:

Povestea schimbarii din izvorul constientizarii


 

Treci uneori pe langa oameni ca e firesc si te prind ganduri rostite parca anume, in lume:

„Nu mi-a placut „ploaia rece” neaparat. Dar m-a trezit.” **

Am patit asa, da-mi convine „programul”. Nu l-as schimba.

Ma aflu in pozitia de a negocia?

(Poate-atunci cand il construiesc eu, in rolul de angajat al meu.)

***

S-apoi, intamplari…

E duminica: sunt 3 angajati in supermarket, 100 de clienti care aleg sa se relaxeze la cozi.
Angajatii, atatia sunt ei toti.

Un vis? (stadiu de imaginat?) S-aude muzica de relaxare in perimetrul caselor de marcat.

Ganduri la buna vedere: „Alta data cand vreau operativitate, ma organizez cu constientizare. Merg la piata. Poate vinerea.”

Si tot asa…

Cred eu ca alegerea de a face cumparaturi intr-un magazin foarte mare, un singur scop-intentie are: acela pentru care acesta, supermarketul a fost infiintat. Sa-ti furnizeze produsul, al carei calitate sa fie ceva garantat.

Despre organizare interna, organigrama, timp de servire/client-sunt acestea norme de simt bun, integru, iar respectarea lor tine de integritatea fiecarui om care ia parte simultan la vreo actiuneprecum si de sistemele de valori insumate si asumate. De observat persoanele implicate.

 

Asa-i?

Oare vorbim, cu cuvinte sau dincolo de ele, pe aceleasi intelesuri, avem in minte aceleasi ‚modele”?

Sigur altfel este, cand sunt diferente intre asteptari si rezultate.

Atunci?

Oriunde mergi e important sa ai in vedere ca e posibila o re-creare.

Varianta ta-varianta de la fata locului, creatia comuna prin comunicare si negociere buna si rezultatul, cu alegere cu tot a acceptare.

Ce de operatiuni…

 

Transformarea in om se petrece atunci cand el reuseste sa traiasca provocarea din perspectiva rezolvarii ei, ca si cum ar intoarce-o pe partea binecuvantarilor pe care le aduce.

Oricare e provocarea.

Privita asa, aceasta se transforma, omul isi schimba credinta despre ea si reuseste asa sa vada „altfelul” din situatie.

De-aici, altfel devenind gandurile si trairile, in consecinta se schimba din realitatea traita, detaliile. Apare bucuria, c-ai vazut o solutie. „Iesirea din…”, lumina.

Atitudinea, schimbarea perspectivei face diferenta.

E drept ca fiecare om isi munceste cum vrea, cum stie, cum invata, cum permite, viata cu bucurie. Si-apoi e bucuria o achizitie noua sau o redescoperire?

Ne gandim asa: cu revenire la ideea de „magazin”.

Si educatia? Cat costa educatia? Cu ce produs o putem compara?

 

O noua achizitie, un cost mai inalt?

Nu stiu cat de mult e vorba despre a fi „ieftin” sau „scump” ori „gratuit”. Un cost mai mare implica un grad de constientizare + folosinta.

Adica -la treaba cu tine- si cu produsul ori cartea ori serviciul achizitionat.

Cati dintre noi au cumparat un telefon si l-au odihnit in sertar? Cati au cerut de la magazin „vreau masina sa-mi fie dar”?

„Gratuitatea”, sa vedem… In ce masura aplicam, traim, apreciem?

*** Educatia, ca achizitie. Cum o apreciem? Eu stiu ca felul de a aprecia da tonul unei schimb[ri intentionate si constiente. Tu? Ce spui?

 

 

Cand alegi sa lucrezi cu tine si pe langa aceasta consideri ca ai pretui un rol de asistenta, ghid, observator, apeleaza cu incredere, pregatindu-te sa te sustii zi de zi.

Sunt aici ca sa pot sprijini.

 

Aleg sa traiesc Azi

Concept de Dezvoltare personala. Constientizare.

Simona Ciobanu

simona_azi@yahoo.ro

In prezent

For, That Alone is The Pursuit Of Life.... -Reji via Compfight

Pentru unii dintre noi timpul pare să fie un element rar.

Intrăm în fiecare dintre zile ca într-o casă de oaspeți, uneori, musafiri în viețile noastre, fără să zăbovim prea atent asupra a ceea ce trăim și mai ales fără să ne întrebăm ”ce facem aici, acum și de ce”.

Unde ne-om fi ”vândut” timpul?

Cât ne-ar lua să ne îl recuperăm? Și cum am face?

Să fie vremea noastră,  așa cum sângele din venele trupului  ne aparține, și să renunțăm la a ne privi existența aidoma unui râu care izvorăște de undeva și se-ndreaptă, iar,spre un loc precis, cu noi, privitori, pasivi ce privim așa, spectatori fiind.

Când am respira odată viața curat, ne-am opri din depănat un ghem gata lucrat și-am schimba cursul lui ”mă tem” în ”iubesc să trăiesc așa” și ”îmi place asta”?

Câteva clipe de trăire în acum durează să te așezi pe scaunul din clipa conștientizării.

Să te bucuri de miracolul de a respira, de a fi viața.

Să iei un loc acolo unde te simți tu în siguranță, în spațiul sublim dinlăuntrul tău, în inima care știe toate răspunsurile fiindcă le simte adevărul cu care ești și tu congruent: iubire, pace, sănătate, oameni, pamânt, soare, colaborare.

Să te redescoperi și să regăsești așa siguranța de a trăi în acord cu pacea inimii.

E clipa aceasta tăinuită în cât ai închide ochii, ai respira, iar, curat și profund.

Să respiri, să asculți, să fii una cu viața care curge prin tine, cu tine trăind, prin tine fiind bucurie, și să-ncepi, schimbând cu răbdare, câte-un gând, câte o trăire, câte-o acțiune. Să perseverezi.

Să te-asculți ce spui și să alegi: ”asta e pentru mine, asta …nu-i” și să purcezi la schimbare printre acele gânduri, ale tale care-ți grăbesc timpul, spre destinații mai puțin corespunzătoare.

Să începi să spui și să trăiești ca și cum mergi la serviciu fiindcă tare-ți place, să inspiri și copilului tău apoi, echilibru, pasiune, bucurie, pace…

Un început.

Detașarea e un fel de a te redescoperi pe tine, de a te odihni, când și când în prezent.

Să cauți confortul simplității și al esenței din viața ta trăită e alt pas.  Să așezi așa, clipă cu clipă, perle de bucurie măruntă și prețioasă.

Să pleci cu bucurie spre oameni, să te-ntorci tot cu bucurie, acasă. Să duci pace, s-aduci seninul în mijlocul alor tăi. Să faci și să fii ce ție ți-ar plăcea să primești, din inimă, cu inimă bună.

Închizi, când și când ochii cât să fii din nou în legătură cu tine?

Asculți muzica inimii din dulci și suave armonii, bătăi pulsând sănătate, și simți așa că tot ce nu e pace e o iluzie în care ai ales să crezi prea multă vreme, așa-i de ușor.

Pentru o clipă-prezentul-permite fluxului vieții să  te redea ție, pe tine.

Ia decizia aceea de a merge câteva minute la pas cu tine, prin viața ta și permite-ți un zâmbet sincer la conștientizarea unui gând. Culege pace de-acasă sufletească și dăruiește-o oamenilor cu care interacționezi.

Fă o oprire unde simți că-i locul.

Ca și cum te-ai așeza pe un câmp întins și-ai privi cerul, e momentul prezent, o oprire a alergatului prin viața ta, un moment conștient.  O realizare a măreției, a infinitelor posibilități care îți stau la dispoziție. Un dar.

Dăruiește prezentului miracolul de a respira limpede, a trăi frumos și adevărat.

Un dar precum e primăvara asta care vrea și-ncepe iar.

Inspirație:

Imn to the present moment