Atentia, constientizarea, vointa, din inima libera, din om creativ: floarea

Pasque Flowers Michael Levine-Clark via Compfight

O stiu pe Georgina de 20 de ani. Am cunoscut-o mai bine, recent.

Este un om, toata lumina, pe interior, sprijin pentru oameni si pentru copii.

Ca sa vezi asta, e sa-i privesti minunile-actiunile.  Mari, mici,  marunte, bunatate toate.

Dincolo de actiuni par cuvintele, uneori, … curios, tare, pentru mine care cred in cuvinte ca-s directoare. In cazul ei e energia de dincolo de ele.  E asa cum crede ea.

„Cazuri” si „cazuri”, vasazica…

Nu c-ar fi cuvinte nepotrivite. Deloc asa! Spun numai ca inspre faptele ei, când privesti, te luminezi si-o vezi intreaga. straluceste de bine impartasit.  Sa vezi atent.

Stiam despre ea ca ii place natura, precum iubeste oamenii si  e „in serviciu” de o viata, asta însemnând a se oferi spre ajutor celor din viata ei.

O face zilnic, ca si cum isi spune rugaciunea, inca o data si iar.

(Stiu. Si tu esti asa. Sunt convinsa de asta.)

Apoi ca a facut o scoala de arte si iubea cândva sa picteze. Are unele lucrari care se odihnesc prin casa ei, drept temei al spuselor mele. Le numeste exercitii, asta sunt. Oricând vorbeste despre pictura, arte, parca vorbeste despre Dumnezeu, asa se simte, iar chipul-frumos dintru-nceput, de om bun ii straluceste,  mai ceva, mai viu,  mai tare.

(Ce-mi place sa-i privesc pe oameni asa…)

(Spun drept ca n-a cerut ajutor. Nu la-nceputuri.

Insa când a facut-o, am fost atenta si-am venit, am asistat, cel mai mult, uneori am adresat intrebari, am privit. Cel mai mult am avut rabdare sa aiba rabdare cu sine. Ea a muncit.)

Apoi ca mi-ar fi placut mie sa mai vad ce deseneaza in momentele acestea, de prezent fiindca mi-a aratat niste modele, create anume pentru nepoate, intr-o joaca de-a lor, la casa de vacanta, unde petrec timp uneori…  e adevarat.

Asa-i mai spuneam -sub forma de rugaminte ca tare mi-ar placea sa mai vad ceva desenat ori in grafica ori in acuarele.

Asa a-nceput.

Dupa ce-am finalizat cartile-primele doua –Aleg sa traiesc Azi, le-a procurat, a dorit sa le citeasca.

M-a anuntat intr-o seara, …

…dupa vreo cateva zeci de zile, asa, fara pregatire sufleteasca –ca-s si eu o emotie si-un fel de om care duce la cote inalte, cate-o bucurie din asta, …. asa ca, taman bine… mi-a spus ca tocmai citeste impreuna cu sotul ei o povestire din cartea pentru copii: Fractia, parte din intreg (Aleg sa traiesc Azi. Copiii. Lumina lumii).

Acum te cunosc si eu, Simona! Imi pare bine!

(Da,.. si mie imi place istoria aceasta din carte.  🙂  … E una dintre toate cele preferate.)

In cursul firescului bucuriei, m-am entuziasmat ca i-a placut si a inteles gândul meu pe limba sufletului sau. Ma bucur de orice minune dintr-aceasta, ca si cum ar rasari dimineata soarele. Ma bucur tare când oamenii citesc ce scriu…

A  urmat rugamintea mea de a scrie o prefata, pentru cartea mea viitoare: DoRa.

A scris si prefata Georgina.

(Eu te astept pe tine sa citesti despre copii si despre gânduri din primele 2 carti, timp in care mai vremeluiesc printre rânduri de manuscris sa potrivesc detalii de forma din carte-am zis acolo despre povestirile DoRei. Apoi cunoaste si DoRa lumina de tipar).

Si-a urmat o surpriza.  Frumoasa!

Asteptam o pictura, o schita noua, de-acolo izvorata din sipetul minunat al inimii pline de bogatie a Georginei.

Ea, intai spune asa: (in scris)

„Ce prietena!

A trebuit sa treaca destul ca sa ma convingi tu, buna prietena, bun om, ca trebuie sa pun pe hartie ceea ce gândesc.”

(Spun onest,  repetând, ca eu am „cerut” o pictura, ceva ce stiam eu din ce era la vedere, ca ii place Georginei sa faca. Intr-un fel, poetic asa, imi era un fel de dor sa-i vad sufletul cantand… Ma gândeam ca de-acolo vine cantecul interior).

Cu sfiala si  nesiguranta, cred ca „un dirijor de suflete” la fel ca si dirijorul marilor orchestre ale lumii m-ai decis sa actionez intru acest dar minunat, al gândurilor si al simtamintelor.

Oamenii sunt de multe facturi sufletesti; intre ei unii stiu sa imparta cu ceilalti din ceea ce sunt si simt…(simtind asa, eu cred ca Georgina se bucura de ea insasi, de descatusare, si pune pe seama mea ceva ce a faptuit ea singura, da’-i de mare bine… fiindca actiunea a perseverat….)

Da, buna prietena, mi-ai facut un mare bine, ai destelenit o planta si ai ajutat-o sa-si indrepte frunzele spre Tatal -soare si poate sa si infloreasca intr-o zi… Iti multumesc!

Mi-a folosit motivatia care sa ma faca sa incep: am primit curajul si determinarea.”

De fapt a pasit Georgina inainte, din pasul inlauntrul sau si-a iesit bucurie.

Ca sa vezi o lumina din sufletul ei, al Georginei, uite cum scrie:

Chemarea

(fragment)

O zi de iarna, de sfarsit de ianuarie, cu un cer atat de curat si de inghetat pe ulite straine, dar cu multa nadejde.

El si Ea isi cheama Marele Parinte, sa le trimita, daca ar vrea, o stea mica, buna si jucausa sa incunune viata lor.

-Cum o sa coboare steluta curata, stea limpezita sau mai  bine zis, curatita, stearsa de umbrele din indepartatele constelatii, care au facut-o sa uite ce-i pe-acolo, pe unde a zburat nestingherita… ?

-Da, nestingherita de nimeni, decat de… (poate) un deget îngeresc sau de causul palmei Divine, care sa-i arate drumul printre atatea miliarde de locuri…, pe unde, impreuna cu multi, multi frati si prieteni a tot haladuit…

De acolo, din acele locuri indepartate, cu lumini divine, ea „steluta” chemata aude ca si o muzica a ingerilor, dorinta lor,…., a parintilor, de a o avea aproape.

Scrierea aceasta s-a intregit intr-o rugaciune pentru parinti care iubesc si-si doresc sa cheme in viata lor un prunc.

Daca am stiut cum scrie Georgina? Stiam ce frumos s-asterne sufletul deschis pe-o panza din culoare.

Am aflat si cum scrie din cuvinte sentimentele. S-a intamplat  citindu-i paginile de manuscris.

Si de atunci scrie, scrie si se infloreste pe sine, cu fiecare fila de cuvinte vii ale inimii ei, despre care- spunea initial ca i-ar placea sa imi foloseasca mie.

Later edit:

Si mai ales, din nou, picteaza.

Am explicat,  in timp ca ceea ce scrie  imi place, imi incanta sufletul, ca asta  e munca ei, care, ar putea sa inspire, la vremea potrivita si oameni mai multi. Si-i ea -nsuflet pace, si-i ea bucurie…

Am depasit impreuna si credinta aceasta ca e pentru mine ceea ce scrie.

E de la ea, pentru ea insasi, fiindca o exprima si-apoi e pentru cei ce-si amintesc ca a citi e mare bogatie.

Iubesc momentul in care s-a decis sa se exprime.

Parca de-asta sunt eu.

Imi place asta cel mai mult din viata mea, sa privesc oamenii care se bucura facand ceea ce le place. Cei care isi amintesc ca stiu sa mearga singuri pe-un drum frumos.

Antrenamentul zilnic,  observarea, auto-observarea, acea cercetare interioara,  bucuria dintru începutul creatiei, a fiecaruia dintre noi  e munca mea.

E acel entuziasm pe care imi place sa il provoc, bland, avand ca temelie un act de vointa, o actiune scoasa la lumina, din interior.

Fiecare om o are asupra sa, e acea putere, ce stie  sa daruiasca fiintei viata, bucuria, mereu si mereu, care duce inainte, izvorand cumva din „inapoi”.

De-aici inzvoraste proiectul SCOALA DE PASIUNI pe care il derulez in recentii ani pentru adolescenti si copii.

Constatam iar ca Scoala aceasta de Pasiuni nu cunoaste varste si ma bucur tare!

Stiu ca fiecare om are potentialul acesta de a renaste, si mai stiu  unde duce calatoria inceputa si sustinuta.

 Pentru fiecare dintre noi drumul isi are samanta in buna intentia din gândurile, convingerile, faptele repatate, innoite, inobilate de adevaruri ale inimii curate.

PS. Pe 25 martie are loc in Brasov seminarul interactiv de dezvoltare personala Aleg sa traiesc Azi. Adulti, adolescenti in armonie.

Relatii si inscrieri pe mail.

Simona Ciobanu, cu drag,

simona_azi@yahoo.ro

***

Consiliere in dezvoltare personala

Ma inclin (fiindca ma bucur sa întâlnesc stralucurea aceea de miracol, de bucurie, de divin din sufletul tau; de-asta) si iti multumesc ca esti!

photo by:

comments

Lasă un răspuns

Or

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *