Arhive categorie: Atitudine

Atentia, constientizarea, vointa, din inima libera, din om creativ: floarea

Pasque Flowers Michael Levine-Clark via Compfight

O stiu pe Georgina de 20 de ani. Am cunoscut-o mai bine, recent.

Este un om, toata lumina, pe interior, sprijin pentru oameni si pentru copii.

Ca sa vezi asta, e sa-i privesti minunile-actiunile.  Mari, mici,  marunte, bunatate toate.

Dincolo de actiuni par cuvintele, uneori, … curios, tare, pentru mine care cred in cuvinte ca-s directoare. In cazul ei e energia de dincolo de ele.  E asa cum crede ea.

„Cazuri” si „cazuri”, vasazica…

Nu c-ar fi cuvinte nepotrivite. Deloc asa! Spun numai ca inspre faptele ei, când privesti, te luminezi si-o vezi intreaga. straluceste de bine impartasit.  Sa vezi atent.

Stiam despre ea ca ii place natura, precum iubeste oamenii si  e „in serviciu” de o viata, asta însemnând a se oferi spre ajutor celor din viata ei.

O face zilnic, ca si cum isi spune rugaciunea, inca o data si iar.

(Stiu. Si tu esti asa. Sunt convinsa de asta.)

Apoi ca a facut o scoala de arte si iubea cândva sa picteze. Are unele lucrari care se odihnesc prin casa ei, drept temei al spuselor mele. Le numeste exercitii, asta sunt. Oricând vorbeste despre pictura, arte, parca vorbeste despre Dumnezeu, asa se simte, iar chipul-frumos dintru-nceput, de om bun ii straluceste,  mai ceva, mai viu,  mai tare.

(Ce-mi place sa-i privesc pe oameni asa…)

(Spun drept ca n-a cerut ajutor. Nu la-nceputuri.

Insa când a facut-o, am fost atenta si-am venit, am asistat, cel mai mult, uneori am adresat intrebari, am privit. Cel mai mult am avut rabdare sa aiba rabdare cu sine. Ea a muncit.)

Apoi ca mi-ar fi placut mie sa mai vad ce deseneaza in momentele acestea, de prezent fiindca mi-a aratat niste modele, create anume pentru nepoate, intr-o joaca de-a lor, la casa de vacanta, unde petrec timp uneori…  e adevarat.

Asa-i mai spuneam -sub forma de rugaminte ca tare mi-ar placea sa mai vad ceva desenat ori in grafica ori in acuarele.

Asa a-nceput.

Dupa ce-am finalizat cartile-primele doua –Aleg sa traiesc Azi, le-a procurat, a dorit sa le citeasca.

M-a anuntat intr-o seara, …

…dupa vreo cateva zeci de zile, asa, fara pregatire sufleteasca –ca-s si eu o emotie si-un fel de om care duce la cote inalte, cate-o bucurie din asta, …. asa ca, taman bine… mi-a spus ca tocmai citeste impreuna cu sotul ei o povestire din cartea pentru copii: Fractia, parte din intreg (Aleg sa traiesc Azi. Copiii. Lumina lumii).

Acum te cunosc si eu, Simona! Imi pare bine!

(Da,.. si mie imi place istoria aceasta din carte.  🙂  … E una dintre toate cele preferate.)

In cursul firescului bucuriei, m-am entuziasmat ca i-a placut si a inteles gândul meu pe limba sufletului sau. Ma bucur de orice minune dintr-aceasta, ca si cum ar rasari dimineata soarele. Ma bucur tare când oamenii citesc ce scriu…

A  urmat rugamintea mea de a scrie o prefata, pentru cartea mea viitoare: DoRa.

A scris si prefata Georgina.

(Eu te astept pe tine sa citesti despre copii si despre gânduri din primele 2 carti, timp in care mai vremeluiesc printre rânduri de manuscris sa potrivesc detalii de forma din carte-am zis acolo despre povestirile DoRei. Apoi cunoaste si DoRa lumina de tipar).

Si-a urmat o surpriza.  Frumoasa!

Asteptam o pictura, o schita noua, de-acolo izvorata din sipetul minunat al inimii pline de bogatie a Georginei.

Ea, intai spune asa: (in scris)

„Ce prietena!

A trebuit sa treaca destul ca sa ma convingi tu, buna prietena, bun om, ca trebuie sa pun pe hartie ceea ce gândesc.”

(Spun onest,  repetând, ca eu am „cerut” o pictura, ceva ce stiam eu din ce era la vedere, ca ii place Georginei sa faca. Intr-un fel, poetic asa, imi era un fel de dor sa-i vad sufletul cantand… Ma gândeam ca de-acolo vine cantecul interior).

Cu sfiala si  nesiguranta, cred ca „un dirijor de suflete” la fel ca si dirijorul marilor orchestre ale lumii m-ai decis sa actionez intru acest dar minunat, al gândurilor si al simtamintelor.

Oamenii sunt de multe facturi sufletesti; intre ei unii stiu sa imparta cu ceilalti din ceea ce sunt si simt…(simtind asa, eu cred ca Georgina se bucura de ea insasi, de descatusare, si pune pe seama mea ceva ce a faptuit ea singura, da’-i de mare bine… fiindca actiunea a perseverat….)

Da, buna prietena, mi-ai facut un mare bine, ai destelenit o planta si ai ajutat-o sa-si indrepte frunzele spre Tatal -soare si poate sa si infloreasca intr-o zi… Iti multumesc!

Mi-a folosit motivatia care sa ma faca sa incep: am primit curajul si determinarea.”

De fapt a pasit Georgina inainte, din pasul inlauntrul sau si-a iesit bucurie.

Ca sa vezi o lumina din sufletul ei, al Georginei, uite cum scrie:

Chemarea

(fragment)

O zi de iarna, de sfarsit de ianuarie, cu un cer atat de curat si de inghetat pe ulite straine, dar cu multa nadejde.

El si Ea isi cheama Marele Parinte, sa le trimita, daca ar vrea, o stea mica, buna si jucausa sa incunune viata lor.

-Cum o sa coboare steluta curata, stea limpezita sau mai  bine zis, curatita, stearsa de umbrele din indepartatele constelatii, care au facut-o sa uite ce-i pe-acolo, pe unde a zburat nestingherita… ?

-Da, nestingherita de nimeni, decat de… (poate) un deget îngeresc sau de causul palmei Divine, care sa-i arate drumul printre atatea miliarde de locuri…, pe unde, impreuna cu multi, multi frati si prieteni a tot haladuit…

De acolo, din acele locuri indepartate, cu lumini divine, ea „steluta” chemata aude ca si o muzica a ingerilor, dorinta lor,…., a parintilor, de a o avea aproape.

Scrierea aceasta s-a intregit intr-o rugaciune pentru parinti care iubesc si-si doresc sa cheme in viata lor un prunc.

Daca am stiut cum scrie Georgina? Stiam ce frumos s-asterne sufletul deschis pe-o panza din culoare.

Am aflat si cum scrie din cuvinte sentimentele. S-a intamplat  citindu-i paginile de manuscris.

Si de atunci scrie, scrie si se infloreste pe sine, cu fiecare fila de cuvinte vii ale inimii ei, despre care- spunea initial ca i-ar placea sa imi foloseasca mie.

Later edit:

Si mai ales, din nou, picteaza.

Am explicat,  in timp ca ceea ce scrie  imi place, imi incanta sufletul, ca asta  e munca ei, care, ar putea sa inspire, la vremea potrivita si oameni mai multi. Si-i ea -nsuflet pace, si-i ea bucurie…

Am depasit impreuna si credinta aceasta ca e pentru mine ceea ce scrie.

E de la ea, pentru ea insasi, fiindca o exprima si-apoi e pentru cei ce-si amintesc ca a citi e mare bogatie.

Iubesc momentul in care s-a decis sa se exprime.

Parca de-asta sunt eu.

Imi place asta cel mai mult din viata mea, sa privesc oamenii care se bucura facand ceea ce le place. Cei care isi amintesc ca stiu sa mearga singuri pe-un drum frumos.

Antrenamentul zilnic,  observarea, auto-observarea, acea cercetare interioara,  bucuria dintru începutul creatiei, a fiecaruia dintre noi  e munca mea.

E acel entuziasm pe care imi place sa il provoc, bland, avand ca temelie un act de vointa, o actiune scoasa la lumina, din interior.

Fiecare om o are asupra sa, e acea putere, ce stie  sa daruiasca fiintei viata, bucuria, mereu si mereu, care duce inainte, izvorand cumva din „inapoi”.

De-aici inzvoraste proiectul SCOALA DE PASIUNI pe care il derulez in recentii ani pentru adolescenti si copii.

Constatam iar ca Scoala aceasta de Pasiuni nu cunoaste varste si ma bucur tare!

Stiu ca fiecare om are potentialul acesta de a renaste, si mai stiu  unde duce calatoria inceputa si sustinuta.

 Pentru fiecare dintre noi drumul isi are samanta in buna intentia din gândurile, convingerile, faptele repatate, innoite, inobilate de adevaruri ale inimii curate.

PS. Pe 25 martie are loc in Brasov seminarul interactiv de dezvoltare personala Aleg sa traiesc Azi. Adulti, adolescenti in armonie.

Relatii si inscrieri pe mail.

Simona Ciobanu, cu drag,

simona_azi@yahoo.ro

***

Consiliere in dezvoltare personala

Ma inclin (fiindca ma bucur sa întâlnesc stralucurea aceea de miracol, de bucurie, de divin din sufletul tau; de-asta) si iti multumesc ca esti!

photo by:

Povestea schimbarii din izvorul constientizarii


 

Treci uneori pe langa oameni ca e firesc si te prind ganduri rostite parca anume, in lume:

„Nu mi-a placut „ploaia rece” neaparat. Dar m-a trezit.” **

Am patit asa, da-mi convine „programul”. Nu l-as schimba.

Ma aflu in pozitia de a negocia?

(Poate-atunci cand il construiesc eu, in rolul de angajat al meu.)

***

S-apoi, intamplari…

E duminica: sunt 3 angajati in supermarket, 100 de clienti care aleg sa se relaxeze la cozi.
Angajatii, atatia sunt ei toti.

Un vis? (stadiu de imaginat?) S-aude muzica de relaxare in perimetrul caselor de marcat.

Ganduri la buna vedere: „Alta data cand vreau operativitate, ma organizez cu constientizare. Merg la piata. Poate vinerea.”

Si tot asa…

Cred eu ca alegerea de a face cumparaturi intr-un magazin foarte mare, un singur scop-intentie are: acela pentru care acesta, supermarketul a fost infiintat. Sa-ti furnizeze produsul, al carei calitate sa fie ceva garantat.

Despre organizare interna, organigrama, timp de servire/client-sunt acestea norme de simt bun, integru, iar respectarea lor tine de integritatea fiecarui om care ia parte simultan la vreo actiuneprecum si de sistemele de valori insumate si asumate. De observat persoanele implicate.

 

Asa-i?

Oare vorbim, cu cuvinte sau dincolo de ele, pe aceleasi intelesuri, avem in minte aceleasi ‚modele”?

Sigur altfel este, cand sunt diferente intre asteptari si rezultate.

Atunci?

Oriunde mergi e important sa ai in vedere ca e posibila o re-creare.

Varianta ta-varianta de la fata locului, creatia comuna prin comunicare si negociere buna si rezultatul, cu alegere cu tot a acceptare.

Ce de operatiuni…

 

Transformarea in om se petrece atunci cand el reuseste sa traiasca provocarea din perspectiva rezolvarii ei, ca si cum ar intoarce-o pe partea binecuvantarilor pe care le aduce.

Oricare e provocarea.

Privita asa, aceasta se transforma, omul isi schimba credinta despre ea si reuseste asa sa vada „altfelul” din situatie.

De-aici, altfel devenind gandurile si trairile, in consecinta se schimba din realitatea traita, detaliile. Apare bucuria, c-ai vazut o solutie. „Iesirea din…”, lumina.

Atitudinea, schimbarea perspectivei face diferenta.

E drept ca fiecare om isi munceste cum vrea, cum stie, cum invata, cum permite, viata cu bucurie. Si-apoi e bucuria o achizitie noua sau o redescoperire?

Ne gandim asa: cu revenire la ideea de „magazin”.

Si educatia? Cat costa educatia? Cu ce produs o putem compara?

 

O noua achizitie, un cost mai inalt?

Nu stiu cat de mult e vorba despre a fi „ieftin” sau „scump” ori „gratuit”. Un cost mai mare implica un grad de constientizare + folosinta.

Adica -la treaba cu tine- si cu produsul ori cartea ori serviciul achizitionat.

Cati dintre noi au cumparat un telefon si l-au odihnit in sertar? Cati au cerut de la magazin „vreau masina sa-mi fie dar”?

„Gratuitatea”, sa vedem… In ce masura aplicam, traim, apreciem?

*** Educatia, ca achizitie. Cum o apreciem? Eu stiu ca felul de a aprecia da tonul unei schimb[ri intentionate si constiente. Tu? Ce spui?

 

 

Cand alegi sa lucrezi cu tine si pe langa aceasta consideri ca ai pretui un rol de asistenta, ghid, observator, apeleaza cu incredere, pregatindu-te sa te sustii zi de zi.

Sunt aici ca sa pot sprijini.

 

Aleg sa traiesc Azi

Concept de Dezvoltare personala. Constientizare.

Simona Ciobanu

simona_azi@yahoo.ro

In prezent

For, That Alone is The Pursuit Of Life.... -Reji via Compfight

Pentru unii dintre noi timpul pare să fie un element rar.

Intrăm în fiecare dintre zile ca într-o casă de oaspeți, uneori, musafiri în viețile noastre, fără să zăbovim prea atent asupra a ceea ce trăim și mai ales fără să ne întrebăm ”ce facem aici, acum și de ce”.

Unde ne-om fi ”vândut” timpul?

Cât ne-ar lua să ne îl recuperăm? Și cum am face?

Să fie vremea noastră,  așa cum sângele din venele trupului  ne aparține, și să renunțăm la a ne privi existența aidoma unui râu care izvorăște de undeva și se-ndreaptă, iar,spre un loc precis, cu noi, privitori, pasivi ce privim așa, spectatori fiind.

Când am respira odată viața curat, ne-am opri din depănat un ghem gata lucrat și-am schimba cursul lui ”mă tem” în ”iubesc să trăiesc așa” și ”îmi place asta”?

Câteva clipe de trăire în acum durează să te așezi pe scaunul din clipa conștientizării.

Să te bucuri de miracolul de a respira, de a fi viața.

Să iei un loc acolo unde te simți tu în siguranță, în spațiul sublim dinlăuntrul tău, în inima care știe toate răspunsurile fiindcă le simte adevărul cu care ești și tu congruent: iubire, pace, sănătate, oameni, pamânt, soare, colaborare.

Să te redescoperi și să regăsești așa siguranța de a trăi în acord cu pacea inimii.

E clipa aceasta tăinuită în cât ai închide ochii, ai respira, iar, curat și profund.

Să respiri, să asculți, să fii una cu viața care curge prin tine, cu tine trăind, prin tine fiind bucurie, și să-ncepi, schimbând cu răbdare, câte-un gând, câte o trăire, câte-o acțiune. Să perseverezi.

Să te-asculți ce spui și să alegi: ”asta e pentru mine, asta …nu-i” și să purcezi la schimbare printre acele gânduri, ale tale care-ți grăbesc timpul, spre destinații mai puțin corespunzătoare.

Să începi să spui și să trăiești ca și cum mergi la serviciu fiindcă tare-ți place, să inspiri și copilului tău apoi, echilibru, pasiune, bucurie, pace…

Un început.

Detașarea e un fel de a te redescoperi pe tine, de a te odihni, când și când în prezent.

Să cauți confortul simplității și al esenței din viața ta trăită e alt pas.  Să așezi așa, clipă cu clipă, perle de bucurie măruntă și prețioasă.

Să pleci cu bucurie spre oameni, să te-ntorci tot cu bucurie, acasă. Să duci pace, s-aduci seninul în mijlocul alor tăi. Să faci și să fii ce ție ți-ar plăcea să primești, din inimă, cu inimă bună.

Închizi, când și când ochii cât să fii din nou în legătură cu tine?

Asculți muzica inimii din dulci și suave armonii, bătăi pulsând sănătate, și simți așa că tot ce nu e pace e o iluzie în care ai ales să crezi prea multă vreme, așa-i de ușor.

Pentru o clipă-prezentul-permite fluxului vieții să  te redea ție, pe tine.

Ia decizia aceea de a merge câteva minute la pas cu tine, prin viața ta și permite-ți un zâmbet sincer la conștientizarea unui gând. Culege pace de-acasă sufletească și dăruiește-o oamenilor cu care interacționezi.

Fă o oprire unde simți că-i locul.

Ca și cum te-ai așeza pe un câmp întins și-ai privi cerul, e momentul prezent, o oprire a alergatului prin viața ta, un moment conștient.  O realizare a măreției, a infinitelor posibilități care îți stau la dispoziție. Un dar.

Dăruiește prezentului miracolul de a respira limpede, a trăi frumos și adevărat.

Un dar precum e primăvara asta care vrea și-ncepe iar.

Inspirație:

Imn to the present moment

 

 

 

Armonia? Matematica iubirii

Zvonuri de bucurie, stiri

 


Ce de  dimineti…

Cand zarea imbraca-n zori de zi, asa, azurie culoare

Semn pare de oarecare nerabdare…

Ori scrisoare

 pe care primavara a ales s-o scrie

Ca sa aseze-anticipand in suflete de om

O poezie:
C-apoi asa se poate inspira
Sa insufleteasca muguri 
Ghiocei…
Tot a bucurie si ei.

 

Ce-ar fi, primavara care se-aude prin cer cantand, si semana flori cu adieri de vânt

 altceva decat…

Intoarcerea la iubire?

Asa-i?

Anotimp, dupa anotimp infloreste iubirea din oameni in muguri iar…

 

Am admirat, de tare curand, lumina din sufletul unui adolescent coborand in cuvinte blajine si domolind.

Era ca intelepciunea de „bun” numa’ca-n frageda primavara a vietii genialului magician.

Cuvinte ca susurul lin abia simtit, de izvor.

Sau am ascultat…

Lumina din om se simte in mii si miriade de feluri. De-asta, detaliez.
S-a auzit, linistitor, un glas de om care stie pacea inimii s-o daruiasca, iar zbuciumul ori surplusul-greutate sa le prefaca in calm pe toate.
Parca vedeam gingasia unei flori de primavara, deschidere-soare de dimineata.
Cam asa…
Si s-a facut ce era omul despre care drag imi e sa zic ceva-n cuvinte.
Imi canta si acum, bucurie, inima…
Ce frumusete, cat dar sa vad!

 

Intoarcerea la iubire?

Asa-i?

Anotimp, dupa anotimp infloreste iubirea din oameni in muguri iar…

Cum e cand.. inveti tabla inmultirii?
O intelegi si o-nveti: repeti, repeti, repeti pana o stii bine. Face parte din tine .
Si un rol de actor?
Repeti, repeti, repeti pana ajungi sa te identifici cu personajul.
Cam cat? Pana la spectacolul cu public.
E clar?
Si cand ai fi atent tu… ce spectacol pregatesti in viata ta?
Care-i gandul ce te preocupa si pe care te observi a-l repeta?

Un inteles sublim, un fel de transfigurare, gasesti si-ntr-un cantec anume, când alegi sa ai rabdare s-auzi mesaje revelatoare,

cand Omul si Pamantul canta impreuna…

🙂

ori Clientul si Vanzatorul…
Elevul si Profesorul.
Publicul cu Actorul.
***
Ori „cine vrei tu” cu „celalalt”-„dragul meu” cu ‘cea draga”,
oricare,
subiect activ in comunicare, cu care comunica si coopereaza”: iubirea asa rezolva lucruri, dintr-un cantec, impreuna
o strofa canti,
una asculti si 
alta construiesti,
refren.

***

Inceputuri

O culoare de cer, 

Pe pamant inca una

Si-mpreuna, a treia e -o cale.
De strabatut.

cand ritmic,

cand

agale. Zi noua:

Azi, s-o urcam impreuna,

fiecare

pe drumul inimii sale.

 

PS. Pe 24 februarie 2017 are loc Atelierul interactiv Aleg sa traiesc Azi. Relatii. Armonie, in Brasov.

Te poti inscrie printr-un un mail la simona_azi@yahoo.ro

***

O zi frumoasa, cum iti place, ca o dimineata de pace!

Citeste, zambeste, iubeste, traieste. S-aducem pace prin linistea din suflete, impreuna.

Simona, cu drag

Ma inclin!

Azi, e în fiecare zi

Fiecare zi,
cu experiențele pe care ți le oferă spre trăire, te deprinde cu ”instrumente” necesare ca sa te poți bucura de visul tău cel frumos.
(Visul. Orice gând îți surprinde inima cântând și e perseverent în tril, așa…)

Te descoperi pe tine, când observi că te-ai detașat de cărți citite, de sfaturi cerute și primite și privești cu luare-aminte la momente trăite, ca să înțelegi.
Viața, e joc frumos, jucat cu succes când îi trăiești cu bucurie ”regulamentul”. Regulament din valorile tale care te slujesc și te împlinesc, ca om.

O mare valoare din viața mea e ”copilăria” și n-o explic, ci o trăiesc serios. Joaca, de-a omul bucuros care este chiar așa și naturalețea.
Uite cum, drept exemplificare,
Într-o zi ca asta, m-am gândit ori am simțit: să vină copiii bucuroși la școală-așa ar fi în fiecare zi un fel de răsărit.
Ei sunt, fiecare, soare care luminează suflete de oameni mari. Luminează universuri infinite.
Chipuri, zâmbete, ștrengari…

(De-a Azi.
Soare, raze si copii: lumina si minunății!)
Am deschis noi fereastra să privim soarele cum răsare.. și-a rămas o vreme fereastra deschisă așa, cu „infinitul” mijlocitor…
Semn întrebător.
🙂
„Infinitul” este de aceasta dată un obiect concret, dintr-un fel de metal, un talisman găsit cândva și aflat pe pervaz, chiar așa.
Fiindcă …
Ești ceea ce te crezi pe tine, tu, a fi. (Neville)
Cred că am o idee despre cum
răsare soarele devreme de dimineață
ca sa iubească, așa cum e el,
cu taina, în strălucire
fiecare minune de viață…
Am simțit de curând -ca dintotdeauna- ceva
care-ar semăna
cu recunoștința
de a asculta in nemișcare și pace cântecul vieții care respira lin.
E-așa in suflet, senin…
Ca o rugăciune.
*
”Rugăciunea, secretul schimbării viitorului, omul fiind elanul care dă curs rugăciunii sale, prin acțiune, conformă cu ea” Neville.

PS. Eu?
Mă străduiesc și Azi să iubesc necondiționat pe cineva care a susținut că ”școala e de aruncat” și eu am mai stat să ascult.
(Iubeam deja, ori n-am știut. ..?)
Tu, unde-ntâmpini provocări?

***
„Cunoașterea este importantă, dar numai dacă suntem buni si blânzi cu noi înșine în timp ce acționăm pentru a descoperi cine suntem. „Viața trăită din toată inima” înseamnă nu doar aprofundarea cunoașterii de sine și asumarea puterii personale, ci și acceptarea fragilității și vulnerabilității noastre.” – Brene Brown. Aici e-o ”cheie”. Cred în darul pe care îl reprezintă fiecare zi trăită cu prezență.

Asta vreau? Ce răspund ori spun, mi-ar plăcea și mie să primesc…? Fiindcă prin ce sunt, dăruiesc.

Simona, cu drag.

Mă înclin!

Și mai ales, îți mulțumesc că ești!

Anul 2016: Mulțumesc!

2016. Eu. Doamne, mulțumesc că sunt și mai mulțumesc că suntem!

Anul acesta… anii aceștia, am ținut aproape, am învățat sa iubesc, încă învăț asta, să privesc așa cum știam din copilărie, cu ochi de suflet, oameni
oameni care vindecă,
oameni care întâmpină viața,
oameni. Daruri.

Mi-e de ajuns, când uneori „se-ntamplă” ceva, la fiecare dintre ei să mă gândesc.

De-asta, de sărbători m-am bucurat să mulțumesc, mai mult cu tăcere. Ca tare-i frumusețe între oameni, cand doar asculți și te bucuri așa.

Eu sunt… Sunt un om simplu.


Mă bucur  pentru fiecare dintre întâmplările frumoase. De fapt, ca să spun drept, cred că întâmplările vin ca să ne prindă dintru începuturi gândurile și trăirile.  Se fac împreună, o minune, așa. Le-am ascultat eu pe ale mele… Mie așa mi-a ieșit ”rezultatul”.

Undeva, prin copilărie am descoperit cât de minunat poți să te simți când ”e ziua ta”. Cumva, de la înțelegerea aceasta, așteptam, iar și iar momentul, cu oameni -la-nceput, firește, copii, mai ales, oameni veseli, relaxați, oameni-sărbătoare. Iubesc să simt aceasta stare.

Pe parcurs, m-am gândit că mi-ar plăcea să trăiesc senzația de bine, cât de des, cât de ”în fiecare zi”. O experimentez și de când lucrez, fiindcă sunt binecuvântată să trăiesc mai ales printre copii,

Ce-am  mai descoperit?

De fiecare dată, oamenii. Oamenii sunt descoperirea. Ei, adică noi, potențialul. Apoi starea, care în mulțime-oameni laolaltă- devine știre energetică ce se transmite fără să te-ntrebe pe tine. Dacă ești atent, știi ce vrei simți și decizi. Altfel, ”vizionezi”.

Din „potențial”, stare și muncă, credință și bunătate faci visul realitate. Fiindcă te-ajută tot universul, mai ales, când, la rândul tău, poți să dai o mână de ajutor. Așa de ușor.

Eu… mai recunosc. Dintotdeauna, m-am situat în rol principal în viața mea, așa am reușit fiecare vis.  Așa, și cu credința în ele și cu o rugăciune în suflet. M-am gândit mereu că e musai să existe cineva mai departe, care duce pașii următori, după îndrăzneala de a începe. Și cred că există. Mulțumesc că este!

Timpul-prieten de nădejde îți poate arăta filmul bucuriei, al stării de bine autentice. Zic astfel, fiindcă -cu timpul-am remarcat, că și omul celălalt, cu care te întâlnești-indiferent de vârsta lui, ori alte coordonate -e tot un om cu rol ”principal” ca și tine. Are dreptul să spună ”Da”, ori ”Nu”, tu să știi să fii ancorat în valorile tale, bine.

M-am plâns și eu și m-am temut… Și toate-acestea au trecut c-un pic de acțiune bună, mereu. Trec toate, ca să vină, alte… știu eu.

🙂

Ba de… iarnă, ba de lipsă, ba de iubire, ba-mai ales de vreun fel de cuvânt.

Ceva, mai presus de orice, + un fel de acțiune, proprie, personală – mie îmi place să scriu- în pas molcom, așa + din încredere în oameni, parcă trimiși la loc stabilit anume, toate astea te fac să poți să te ridici mereu și să mergi. Să te bucuri puțin, să te scuturi, să zâmbești, iar să pornești. Să te bucuri mai mult și să-ți amintești că poți orice gândești, indiferent de vocile din jurul tău. (Fiecare știe ceea  ce ”a reușit el”, asta poate să te-nvețe și pe tine.)

Declar onest-și poate-mi reușește în anul care vine, o transformare-când vine vorba despre școală ori despre dascăli, ori despre copii, iar cei ce povestesc sunt din afară, ori au intrat de multă vreme-ntr-o clădire de școală, da spun ei ceva… mă manifest într-un fel, construind-uneori tăcându-mi gând cu gând, alteori cu voce tare: ( iubesc toate sclipirile din care e făcută școala- fără ea, unde-avea azi omenirea socoteala…?) Cred că școala-i o carte pe care-o scriem azi împreună, filă cu filă din educația de-acasă, din viața noastră, din experiențele toate.

2016-Recunoștința!
Ce an minunat! Și ce oameni frumoși! Oameni sănătoși, calmi, împliniți, vindecați. oameni bogați! Mi-e drag să privesc!

Oameni făptuitori de lucruri grozave. Știu ei cum, cu calm și pace, jocul vieții frumos să și-l joace.

Am cunoscut de-aproape, tare-tare pe cineva care întâmpină viața pe pământ, drept la sosirea ei… Ce crezi?  Minune de om!

Sunt înconjurată -la ”serviciul meu”- de meșteri magicieni care fac minuni din fiecare clipă petrecută în mijlocul miracolelor-copii Poți să-ți imaginezi și tu cum e, . .. să știi…

🙂

Orice om care știe că prin viață e de înotat, că pleacă de pe un mal și ajunge, acolo unde și-a propus, pe celălalt, a reușit și mă bucură. Pot și eu. Și tu!

Minunile mele te așteaptă și pe tine în librării. Ca să spun onest, eu le-am scris, doar, la un îndemn sufletesc, așa, cât să merg înainte pe calea visului meu.  Să fac ceva și să mă bucur. Sunt trăiri pe care am îndrăznit să le așez pe hârtie, ca să-ți placă și ție.

Înțeleg cum …

Ceea ce porți în suflet, acesta-i belșugul din care tu  dăruiești.
Darul acesta ți-l faci, mai întâi, ție, fiindcă și celelalte avuții: sănătate, împliniri, bucurii, vin spre tine îmbogățindu-te, după cum trăiești, după cum simți și… cum vorbești. (Și gluma-i tot un vis… doar să fii atent/ă).
Iată cum am înțeles că primești ceea ce simți tu că EȘTI.

Viața fiecăruia dintre noi e-o alegere despre care putem sa ne îngrijim A NE AMINTI zi de zi.
Anul-2017-poate fi o alegere frumoasă. Poate însemna ca iubești viața, ca iubești oamenii, frumusețea, adică și pe tine!
Așa să fie tot anul care vine!

Îți doresc un An nou grozav, cu liniște, sănătate și pace!

Ai putea.. să pui un bilet câștigător deja la loto-ul tău sufletesc- șase/doisprezece numere transformate în vise -câte vrei și crezi tu că poți să câștigi, cine să te-oprească?- și să te antrenezi să le reușești. Așa fac și eu.  Cu  ”biletul tău”-treaba  e ta.

Cele de anul acesta,  dorințele-gânduri muncite cum m-am priceput eu- ca pe niște magice numere pe care le-am notat în cuvinte, undeva cu un an înainte,  mulțumesc Doamne au ieșit cu surplus!

Mai scriu unul.  Încă un bilet și îl postez la vedere, chiar pe frigider, cu un magnet, ca să-l pot desprinde ușor.

Să avem în toate spor!

 

Simona, cu drag, îți mulțumesc,

Mă înclin!

Declaratie de prietenie

Camila & Chema DE01 www.NandoFoto.com via Compfight

„-As vrea azi sa-ti propun…

E o intrebare:

Putem, fiecare, si fim, celuilalt, drag,  cum ii e omului, omul de-alaturi, bun.

Cat tumult, tot atata senin, clar ca exista si in noi,

Si iubire. De-acolo suntem.

-Asa intregi, cu toate, iubire suntem?

-Din iubire venim. Sansa-i asta, sa ne întâlnim…E drept, poti sa nu-ntelegi, din asa alergare: eu cunosc de undeva adevarul acesta.

Tu stii sa aduni, sa te organizezi.

Eu ma pricep sa-ti arat ce frumos si sanatos e sa crezi, sa visezi, sa creezi. Cum sa faci din ganduri povesti …

 

-Ce mai stim?
-Eu sa tot spun. Tu sa taci, sa asculti. Eu, sa desenez visul cu inima. Tu,casa sa-i faci.

Vrei? Si-nvatam astfel. Descoperim minuni sufletesti, privindu-ne, traind. Primesti?

Te-cer-prieten-om-bun!zise asa de repede, ca-ntr-o nanosecunda, cat sa se-auda cuvintele si sa taca-ntr-aceeasi clipa. Fara  urma de frica. Se deschise-floare-iubirea din doua suflete.

-Stii… ce? Mai cere-odata, sa vad e aievea…. A treia oara, când formulezi, pot sa primesc pe loc. Sa-nteleg, ai deprins sarguinta, ai siguranta? Prieten-cu-tine-ma fac.”

Prezent: conștiință, curcubeul- culori

 hello, darling : gerber macro,  painting, scott richard, san francisco (2014)Creative Commons License he who would be lost via Compfight

Ce se întâmplă acolo unde, în lume

Între oameni,

printre valuri de conștiințe, culori

se cristalizează, din roșu, portocaliul,

fără ca acesta din urmă să se ridice la rang de culoare nouă?

Zicem că roșul atât de mult și-a colorat experiența de viață, încât timpul și -mai degrabă-conștiența

I-aduc ceasul de pas înainte.

Și el, îl simte, fi-va orange, un altfel de roșu metamorfozat.

”Să fiu eu … un alt?”

Portocaliul, încă se simte înroșit,

Pas de-l convinge că-i vreme, în sus, de urnit!

(Numai cât s-o hotărî…)

”Hai, te lasă din rădăcini înălțat, că ele rămân tot ție-n adâncuri.

Te pregătește de însorit, e mai nimerit…”

Cum să urci astfel, o treaptă de culoare așa de nouă, pe scară…? pare răcoare-afară.

”Mai sus de-atât e galbenul de la soare, ș-apoi verdele ierbii crud te-așteaptă si el.

Verde viu și drag al vieții, iar și  iar.

Hai, portocaliu-le, ia-ți nou hotar!”

Și mai sus ce-i?

Cuvântul!

Albastrul senin al cerului-gândul.

Vii?

Azi?

De unde știi că pot eu fi portocaliu?

Poți fi ce vrei. Te-ai colorat frumos a amurg.

Da.. ai dreptate! Fii ce vrei tu.

Să-ți  mai spun că pe cerul albastru nori de violet din penel

curg?

Eu? Pot dintr-o dată să fiu…

curcubeu?

Re-creatie

B-Pop Coloring Book Character Cartoon CD Crayon Pink Blue Japanimation Anime Manhua Doll Action Figure Superhero Toy Halloween Comic Book Poster Image Shonen Jewelry Seinen Chibi Kawaii Cartoon Character Costume Outfit Doll Picture Symbol Paint Girl SuCreative Commons License nalends via Compfight

Re-creatie.

Cateva sute de copii se pregatesc de ceea ce urmeaza: alt curs, alte invataturi, alta concentrare de atentie. Se-odihnesc.

In curtea unei scoli sunt cateva bare, de folosit in orele de sport, in catarari.

Porti metalice, mici si mari, de avut in vedere intre limite sanatoase-spre siguranta, intre scolari. In recreatii,  atractii cu rol in autocontrol.  Unii oameni le vad asa. Altii… Tu, cum?

Rol? „Le privesti” si le lasi acolo.

Trei-patru dascali si trei-patru-sute de copii care elibereaza energii,  petrec impreuna sub soarele cald ce straluceste pe cerul blajin de toamna, cateva minute.

O doamna si-un voinic de sapte ani,  cu ceva distanta intre ei se potrivesc langa o constructie metalica, ca cele despre care e povestea. Doamna observa, copilul se joaca, firesc. Cumva, impreuna, construiesc.

Voinicul se anina, de-o mana, apoi cu cealalta prinde bara… iata-ndrazneala…  Ca sa nu omitem, langa el se mai afla un scolarel. Observator, cam implicat si el…

Se leagana usor, in vreo 3 exersari, inainte-napoi.

Doamna il zareste, asa cum intelegi si-ti imaginezi si tu, cititor in actiunea mentionata in regulament pe voinic-pe cel mai implicat dintre ei- si-l cheama, intrebandu-se-ca are timp-un gand-lumina, oare,.. ce idee de intrebare ar putea sa-i vina.

„Ce-o sa-i zic, cat sa evit … sa interzic” Sa se simta tot el, copilul, care face dintr-o recreatie scolara, pauza lui preferata-exact, asa poti gandi cateodata…  ?

Se apropie, poate simte ca-i chip de tratat de pace, fiindca nu infatiseaza vreo urma de teama.

„Ce zici tu de-o-mbratisare?”

Ochii de copil se fac mai mari, parca, se umplu de-o mirare frumoasa, pasii mai iuti, hotarati, vine precis: o imbratisare se face! Schimb.

„S-apoi de bara aceasta, stii tu ceva? Ce cauta-aici in calea ta? Ce zici sa facem cu ea?”

Ceilalti copii, si mici si mai mari?

Cele inca trei sute de copii? Petrec, dupa caz, acelasi ragaz. Unii alearga, altii se plimba, unii privesc spre munte, ca-i aproape. Trec clipele de re-creatie cat ai scrie cuvântul „poveste” pe cer, cu mintea ta. Curioasa treaba, ce s-ar desena…

 

Uneori, interactiunile ‘ies’ exact asa, cand ai timp sa te-ntorci in prezent, ajungi sa fii cumva congruent cu energia situatiei si tot ce se-ntampla in jurul tau sa fie parte din aceeasi poveste. Ce se petrece, sa fie parte dintr-o rezolutie -pe cale de intuitie.

Alteori, cuvintele acestea vin cat sa coloreze povestea si sa intelegem ca facem parte dintr-un joc mai complex, in care fiecare actiune e supravegheata si ca siguranta din sufletul tau, al omului care traieste experienta, are-un rost.

Actiune-re-actiune

Creatie-re-creatie

Asteptari-confirmari?