Arhive etichetă: ACCEPTARE

Povestea schimbarii din izvorul constientizarii


 

Treci uneori pe langa oameni ca e firesc si te prind ganduri rostite parca anume, in lume:

„Nu mi-a placut „ploaia rece” neaparat. Dar m-a trezit.” **

Am patit asa, da-mi convine „programul”. Nu l-as schimba.

Ma aflu in pozitia de a negocia?

(Poate-atunci cand il construiesc eu, in rolul de angajat al meu.)

***

S-apoi, intamplari…

E duminica: sunt 3 angajati in supermarket, 100 de clienti care aleg sa se relaxeze la cozi.
Angajatii, atatia sunt ei toti.

Un vis? (stadiu de imaginat?) S-aude muzica de relaxare in perimetrul caselor de marcat.

Ganduri la buna vedere: „Alta data cand vreau operativitate, ma organizez cu constientizare. Merg la piata. Poate vinerea.”

Si tot asa…

Cred eu ca alegerea de a face cumparaturi intr-un magazin foarte mare, un singur scop-intentie are: acela pentru care acesta, supermarketul a fost infiintat. Sa-ti furnizeze produsul, al carei calitate sa fie ceva garantat.

Despre organizare interna, organigrama, timp de servire/client-sunt acestea norme de simt bun, integru, iar respectarea lor tine de integritatea fiecarui om care ia parte simultan la vreo actiuneprecum si de sistemele de valori insumate si asumate. De observat persoanele implicate.

 

Asa-i?

Oare vorbim, cu cuvinte sau dincolo de ele, pe aceleasi intelesuri, avem in minte aceleasi ‚modele”?

Sigur altfel este, cand sunt diferente intre asteptari si rezultate.

Atunci?

Oriunde mergi e important sa ai in vedere ca e posibila o re-creare.

Varianta ta-varianta de la fata locului, creatia comuna prin comunicare si negociere buna si rezultatul, cu alegere cu tot a acceptare.

Ce de operatiuni…

 

Transformarea in om se petrece atunci cand el reuseste sa traiasca provocarea din perspectiva rezolvarii ei, ca si cum ar intoarce-o pe partea binecuvantarilor pe care le aduce.

Oricare e provocarea.

Privita asa, aceasta se transforma, omul isi schimba credinta despre ea si reuseste asa sa vada „altfelul” din situatie.

De-aici, altfel devenind gandurile si trairile, in consecinta se schimba din realitatea traita, detaliile. Apare bucuria, c-ai vazut o solutie. „Iesirea din…”, lumina.

Atitudinea, schimbarea perspectivei face diferenta.

E drept ca fiecare om isi munceste cum vrea, cum stie, cum invata, cum permite, viata cu bucurie. Si-apoi e bucuria o achizitie noua sau o redescoperire?

Ne gandim asa: cu revenire la ideea de „magazin”.

Si educatia? Cat costa educatia? Cu ce produs o putem compara?

 

O noua achizitie, un cost mai inalt?

Nu stiu cat de mult e vorba despre a fi „ieftin” sau „scump” ori „gratuit”. Un cost mai mare implica un grad de constientizare + folosinta.

Adica -la treaba cu tine- si cu produsul ori cartea ori serviciul achizitionat.

Cati dintre noi au cumparat un telefon si l-au odihnit in sertar? Cati au cerut de la magazin „vreau masina sa-mi fie dar”?

„Gratuitatea”, sa vedem… In ce masura aplicam, traim, apreciem?

*** Educatia, ca achizitie. Cum o apreciem? Eu stiu ca felul de a aprecia da tonul unei schimb[ri intentionate si constiente. Tu? Ce spui?

 

 

Cand alegi sa lucrezi cu tine si pe langa aceasta consideri ca ai pretui un rol de asistenta, ghid, observator, apeleaza cu incredere, pregatindu-te sa te sustii zi de zi.

Sunt aici ca sa pot sprijini.

 

Aleg sa traiesc Azi

Concept de Dezvoltare personala. Constientizare.

Simona Ciobanu

simona_azi@yahoo.ro

In prezent

For, That Alone is The Pursuit Of Life.... -Reji via Compfight

Pentru unii dintre noi timpul pare să fie un element rar.

Intrăm în fiecare dintre zile ca într-o casă de oaspeți, uneori, musafiri în viețile noastre, fără să zăbovim prea atent asupra a ceea ce trăim și mai ales fără să ne întrebăm ”ce facem aici, acum și de ce”.

Unde ne-om fi ”vândut” timpul?

Cât ne-ar lua să ne îl recuperăm? Și cum am face?

Să fie vremea noastră,  așa cum sângele din venele trupului  ne aparține, și să renunțăm la a ne privi existența aidoma unui râu care izvorăște de undeva și se-ndreaptă, iar,spre un loc precis, cu noi, privitori, pasivi ce privim așa, spectatori fiind.

Când am respira odată viața curat, ne-am opri din depănat un ghem gata lucrat și-am schimba cursul lui ”mă tem” în ”iubesc să trăiesc așa” și ”îmi place asta”?

Câteva clipe de trăire în acum durează să te așezi pe scaunul din clipa conștientizării.

Să te bucuri de miracolul de a respira, de a fi viața.

Să iei un loc acolo unde te simți tu în siguranță, în spațiul sublim dinlăuntrul tău, în inima care știe toate răspunsurile fiindcă le simte adevărul cu care ești și tu congruent: iubire, pace, sănătate, oameni, pamânt, soare, colaborare.

Să te redescoperi și să regăsești așa siguranța de a trăi în acord cu pacea inimii.

E clipa aceasta tăinuită în cât ai închide ochii, ai respira, iar, curat și profund.

Să respiri, să asculți, să fii una cu viața care curge prin tine, cu tine trăind, prin tine fiind bucurie, și să-ncepi, schimbând cu răbdare, câte-un gând, câte o trăire, câte-o acțiune. Să perseverezi.

Să te-asculți ce spui și să alegi: ”asta e pentru mine, asta …nu-i” și să purcezi la schimbare printre acele gânduri, ale tale care-ți grăbesc timpul, spre destinații mai puțin corespunzătoare.

Să începi să spui și să trăiești ca și cum mergi la serviciu fiindcă tare-ți place, să inspiri și copilului tău apoi, echilibru, pasiune, bucurie, pace…

Un început.

Detașarea e un fel de a te redescoperi pe tine, de a te odihni, când și când în prezent.

Să cauți confortul simplității și al esenței din viața ta trăită e alt pas.  Să așezi așa, clipă cu clipă, perle de bucurie măruntă și prețioasă.

Să pleci cu bucurie spre oameni, să te-ntorci tot cu bucurie, acasă. Să duci pace, s-aduci seninul în mijlocul alor tăi. Să faci și să fii ce ție ți-ar plăcea să primești, din inimă, cu inimă bună.

Închizi, când și când ochii cât să fii din nou în legătură cu tine?

Asculți muzica inimii din dulci și suave armonii, bătăi pulsând sănătate, și simți așa că tot ce nu e pace e o iluzie în care ai ales să crezi prea multă vreme, așa-i de ușor.

Pentru o clipă-prezentul-permite fluxului vieții să  te redea ție, pe tine.

Ia decizia aceea de a merge câteva minute la pas cu tine, prin viața ta și permite-ți un zâmbet sincer la conștientizarea unui gând. Culege pace de-acasă sufletească și dăruiește-o oamenilor cu care interacționezi.

Fă o oprire unde simți că-i locul.

Ca și cum te-ai așeza pe un câmp întins și-ai privi cerul, e momentul prezent, o oprire a alergatului prin viața ta, un moment conștient.  O realizare a măreției, a infinitelor posibilități care îți stau la dispoziție. Un dar.

Dăruiește prezentului miracolul de a respira limpede, a trăi frumos și adevărat.

Un dar precum e primăvara asta care vrea și-ncepe iar.

Inspirație:

Imn to the present moment

 

 

 

Când schimbi perspectiva, lumea devine vis

M-am născut pe meleaguri moldovenești. Am obârșie răzeșească.

(Asta, cu tot ce-am experimentat eu despre A FI ai cum schimba, prin ”a domoli”.

Cum să explic…

Vulcanul, când e el cel mai activ… Doamne, cam așa și eu…  pot să fiu. Știu.  )

”Țin”, evident cu Ștefan cel Mare din motive foarte clare. Cu toată inima, din toată convingerea-istoric, vreau să subliniez.

Mi-a plăcut istoria mult și o iubesc și acum: disciplina asta m-a învățat că se repetă până la însușire temeinică, cu etape din ce în ce mai elaborate o temă anume. Așa cred eu. Experiența pe care îmi bazez credința e -firește-cea personală, și cea colectivă, fiindcă trăim împreună într-o lume construită  parcă anume pentru noi.

Ce-mi mai place mult e expediția în timp pe care- tot istoria, disciplinată o prilejuiește, din timp în timp-că-i trecut, viitor, ori prezent, celui ce preferă să devină un om atent și conștient.

Revenind la gând și la Ștefan cel Mare am să mă opresc asupra unei idei la care am reflectat îndelung:

… bine-bine, ne-am luptat cu turcii vreme multă, de prin 1450 și ceva încoace, gândindu-mă tot la vremea domnitorului moldovean, exclusiv, astfel. Așa știu eu de la cei ce s-au încumetat să scrie, ca să avem noi azi dovezi și urme de civilizație, ori răspunsuri la întrebări despre rădăcini strămoșești. Aici, când îmi e permisă-în loc de sfat,  opinia,  căci tu, cercetând, tot variante inedite, noi, poți să găsești. Alegi, selectezi, îți servesc binelui tău. le adopți.

Ne-am luptat cu turcii.

Bun așa. Așa s-a scris pentru noi istoria.

Ce căutau ei la noi?

hippie bus Indra Galbo via Compfight

Fără dubii, veneau într-un loc minunat, bogat, cu pământ rodnic, îmbelșugat. România. Și azi e asemenea. Minune de locuri frumoase-frumoase.

Și dacă…  turcii veneau în drumeție? (Îmi permit un fel de șagă, scopul e o intenție bună.)

Dacă auziseră de-așa frumusețe de ținut încât, câtă frunză și iarbă au venit aici să se convingă. Daca voiau armurile și iataganele să le ofere la schimb? Și dacă au fost interpretați eronat, din motiv că ai noștri tot la dușmani-prin veacuri, au învățat să se aștepte…?

Cu-așa o mândrețe de țară dragă, crezi c-o fi ușor să vii s-o cercetezi?

D-apoi s-o stapânești.

S-a gândit careva la posibilitatea ca cele două tabere română și otomană să aibă perspective diferite? Iar la întâlnire, doar așa să-și poată ei negocia felul de a comunica? Privim la noi, în timpuri noi…

 _MG_9230 Immigrant family. Sakuto via Compfight

Am să vin cu un exemplu concludent, cât pot eu de autentic și de recent, din prezent. E din lumea copiilor. Da-i cu relevanță.

Pauză școlară. Zarvă, sute de voinici. Băieții imită luptele adulților, pe-te-miri-ce, fiindcă ei așa învață, prin modelare. 3 dintre ei se încaieră nițel, timp în care unii dintre elevii personali au vrut să-i împace. Și-au luat firește- o porție egală de mic conflict și ei, fiindcă majoritatea nu avu timp să conștientizeze ideea de pace. Fiecare recunoaște ceea ce este deja în sine, așa se-ntâmplă și cu noi, adulții fel de fel.

Aha?

Mai bine ”salvatorii” îți vedeau de treaba lor. Corect! Da… mulți copii erau acolo laolaltă ca să fie timpul unui gând așa de relaxat…

Energie… Dă-i conflictului pace.

Vreau să revin acum la turci și moldoveni-români, adică.

Curioasă să aflu cum e omul în țara lui, după sute de ani  de istorie în care ne-am intersectat, am explorat și eu Turcia în două vacanțe.

Am fost să-i cunosc așadar pe turci ca oameni, acasă la ei. Bucuroasă și uimită și …. mă-nclin în ce fel am văzut eu că sunt.

Omului, pe care-l întâmpină plecându-și sufletul până la pământ, turcii le sunt, dar.

(Că vorbesc despre o experiență acum ,și am darul de a ”insista pe cuvânt” o știu și cred că-i un fel de ”fel de-a fi al meu”,  drag mi-a fost să descopăr așa, e posibil, chiar evident…., omul e frumos când te vede când te apreciază, când e la tine, atent.)

În 2009 am fost prima dată în Kusadasi, iar în 2014 la Istanbul.

Dacă mi-a plăcut bazarul? Da.  Și de-acolo am priceput că turcii preferă să știe omul care cumpără de la el, om mulțumit. Depinde de abilități.

Aș putea să scriu o carte, că-mi place să dau frâu liber cuvântului din a simți natural. Prefer să conchid cu o părere, accentuată și-n țara noastră, acasă, fiindcă oamenii aceștia, au magazine și restaurante, lucrează cu noi și pe-aici și-s la fel:  blajini, primitori, generoși, calmi, surâzători.

Ce ..i-a schimbat în 700 de ani așa?

Ori a-nceput să-i privească cineva …altcumva. Sunt oameni, ca noi.

Cred că undeva în timpul lor a existat un moment de schimbare de mentalitate. Eu l-am găsit-momentul- și-l știu cumva, fără să vreau a-ți forma opinia ori a te influența, iți spun că am să citesc pe-ndelete despre momentul la care fac referire.

Din povestea cu Ștefan cel Mare și luptele sale de apărare a gliei iau valorile pe care îmi place să le cultiv și să le transmit mai departe:

curajul,

iubirea de glie ( că mi-am permis aici să etalez o anumită interpretare, a mea)

adevărul,

comuniunea

spiritul de echipă

limitele personale sănătoase (cred că românii nu voiau să dea țara lor în explorare)

Și mă gândesc cât de mândru s-ar face marele domnitor ”moldovan” când urmașii ar face pace din valorile pe care le-a conservat Domnia Sa.

De-o atentă reflectare:

Și dacă omul a venit pe Pământ să ajute alți oameni?

Să fie el omul pe care-l vrea regăsit în oamenii de lângă el?

Și când am reuși să vedem -că indiferent de țară- contează cum te simți acolo unde ți-e dat, alegi să trăiești, să fii atent la cine sunt cei cu care te însoțești?

Și dacă toți avem dreptul sublim de a locui pe frumosul Pâmânt, grijă să-i purtăm, fiecare?

Și când ”Pământ” s-ar scrie cu ”P” mare de la  ”pasiune”, ”pot”, ”picioare” de mers pe drumul tău, ca să trăiești cum îți place? Și dacă suntem aici să facem împreună o frumoasă demonstrație de pace?

Ce spui?

***

Simona, cu drag,

Ma înclin!

 

 

Ce stiu eu sa fac cel mai bine?

Tie..
O intrebare care te descopera.
Ce  anume stii, de parca te-ai nascut cu asta, exact asa sa fii?
(Scrie un comentariu, ca sa-nvatam impreuna.)
Spun si eu.
Sa invat imi place. Sa invat lucruri noi, folositoare  sa le aplic, sa constat schimbarea dorita.
Si-mi mai plac oamenii care vor si reusesc.
Invatator,
Ce stiu eu sa fac e sa … domolesc teama, ca-apoi vezi solutiile tu.
*
De unde stiu?
Lucram in proiectul Orange, la CGS, in vara unui an- amintiri din vacante de invatator, in 2012, cred.
Povestea asa e itita cu fire de aur in mintea mea, fiindca, imediat dupa convorbirea despre care imi amintesc acum, mi-a stralucit un gand de care stiu ca m-am aninat taare: „ce bine-ar fi fost sa fi inregistrat apelul….”
Am simtit eu ca-i de tinut minte!
E un apel-experienta de 3 minute care m-a premiat fantastic, in valoare.
Spun ce-am facut sa il castig. Retrospectiv.
1. N-am stiut ca-i concurs. Sau nu ma gandeam la asta… La ce ma gandeam? La economii, la finantari, la castigarea experientei de a asculta oamenii …si-aici era musai….
2. „Simona Ciobanu sunt. Cu ce va pot ajuta”? Asa incepea. Era ca o poezie. Eu o credeam.
Atenta deplin la ce spune omul, sa vad ce pot face.
Da, stiam ca acolo esti bine platit pe vanzari.
Doamna, care initiase apelul, toata emotie-n grai, si-aproape plangand imi povesteste, cum sotul ei a plecat in Paris cu treburi si-a uitat sa activze „permisul de vacanta”.
Si-avea un cost, iar dumneaei se necajea…
Permisul de vacanta era o optiune excelenta in roaming care, activata scutea clientul de costuri suplimentare.
Putin probabil sa imi amintesc cuvant cu cuvant ce-am spus. Ideea e ca apelul s-a terminat si cu binecuvantari si cu vanzare de „permis de vacanta”.
Cred- fara sa fi programat-caci, cine s-ar fi asteptat, zic onest ca nu… am dibuit un fel de misiune in apelul asta, pe viata: sa -ti spun si sa-mi spun ca oricare ar fi problema exista solutii.
Focus pe ele!
Ca depasirea ei vine cu „premii” pe termen lung, la care nici nu te-astepti.
Ca darurile-acestea-s frumoase tare, ca-ti schimba lumea din temelii.
3. In felul meu… de la apelul asta de la CGS m-am descoperit mie. La asta ma pricep destul de bine. Sa-ti spun ca sunt solutii, doar sa te calmezi si sa respiri.  Si sa mergi…
De-aici incolo, si mai -nainte de asta, am aplicat cum m-am priceput mai bine in viata cautarea de solutii pe calm, mi-a iesit, cu preponderenta, inainte cale mai am… 🙂
Ce stiu e ca viata asta merita traita de la nivelul inimii.
(Uite unde-i cartea si iata-ma-asa.
Cartea de mai jos nu e doar pentru copii.
Titlul ei deseneaza un principiu in care cred de cand ma stiu.
Cred in mesajul Aleg sa traiesc Azi. O sa apara in carti multe. Personal le traiesc cu ganduri vrute…. Ca si tine.
Ma inclin!

Cum treci la actiune

Azi?

Chiar asa!

Actiune.

Intai… Impulsul acela care te pune in miscare, stare naturala a lucrurilor,  energie fiind, când te gandesti putin.

777 Prosperitate Nou

Alegi din gânduri relevante, reflectate o vreme, asezate in proiecte in care crezi si pornesti.

A… analizezi in prealabil si iti asumi consecintele, atat pe cele cunoscute, cat si pe minunatele imprevizibile, fiindca viata uneori le presupune. Reponsabil si constient. Asta se petrece cu viata de adult, in prezent.

Motivul pentru care scriu articolul acesta deriva din Intrebari de la cititori/clienti:

Cum treci la actiune?  Ce faci?

Definesti tipul- dupa „domeniul” de interes.

Te-ntrebi lamuritor, care e-actiunea. O stii?

  1. Vrei si te angajezi tie sa actionezi. Esti pregatit si pentru momentul de ”nu” si pentru cel de ”da” când planul tau e-zicem ipotetic- sa prezinti o oferta spre vanzare unui client. Tu mergi inainte, cum stii. Ai de ajuns unde ti-ai propus. Asta nu uiti.
  2. Iti asiguri instrumentele necesare la indemana si la vedere. Ai cercetat cam ce ti-ar fi util, necesar. Detii un inventar.
  3. Ai un plan pe care il urmezi.  Intentia din spatele lui e integra, adica iti respecta valorile si pe cele ale legilor naturale. (Pe parcurs, esti atent si consemnezi ce se intampla). Tii o evidenta e util si necesar, ca sa stii ce urmeaza sa faci.
  4. Te ridici si mergi. Tot ce-ti spui, face parte din planul tau, constientizezi. Tu propui un proiect vietii tale, cu universul negociezi prin gânduri pe care le asociezi demersului tau. De vrei reusita, crede mereu si creeaza oportunitati. Asa cresti, asa fac oamenii care stiu sa mearga inainte. Putini se opresc sa vada ce face cel ce n-a urcat in tren. Calatorii din tren ajung la destinatie.
  5. Pleci dintr-un loc ca s-ajungi unde stii tu ca vrei sa vezi cum e si ai cercetat, ai studiat.
  6. Evaluezi si iar te ridici. Schimbi cateva obiective, unde vezi tu necesar.  Esti ceva rigoare, planificare
  7. Te deschizi oamenilor si esti tu. Celor care inteleg si doresc, sau solicita.

Exemplificare:

Poti avea 18 ani si poti simti, ca stare ca esti altfel, ca si tu te straduiesti sa te intelegi, ca oamenii ceilalti, parca respecta un anume model.

Sa fii altfel e minunat!

Sa exersezi sa-ti placa cine esti, e un… deziderat, obiectiv.

E grozav  sa stii sa-ti afli loc bun in viata ta. Fiecare ne traim  ”spatiul personal”, zi de zi.  ”Spatiul social” il construim. De-aceea sunt frumosi oamenii.

S-apoi sunt pasiuni diferite de experimentat, sporturi de practicat, intelegere de acordat si tie si incredere de a deslusi caile potrivite.

Asa te descoperi, vazand ce iti place, asa te cunosti.

In lumea in care iesi in fiecare zi exista o frecventa, o latura a ei care vine din perceptia ta asupra sa. Cam asa… Ce vezi, tu crezi despre ea ca este, ori ti s-a spus si ai invatat.

Antreneaza-te spre a trai din adevaruri ale gândului curat. Aici iti setezi-la orice varsta, o colectie de valori. Pe viata, comori. Cu ele mergi inainte. Cu ele alergi dimineata ori seara, te hidratezi, ai prieteni tot din baza lor. A valorilor.

Stiu despre varsta adolescentei ca-i o perioada de incubatie frumoasa a viselor mari, ca e de acordat credit, de sprijinit, de binecuvantat. Am trecut pe-acolo, vad si azi minuni-oameni de privit cu luare-aminte.

Poti avea 45 de ani, la fel de bine si când privesti in jur sa para sa se fi schimbat o intreaga lume. O intrebare buna e daca nu cumva si aici, schimbarea porneste din perceptia ta. (De cele mai multe ori, da.)

Ma gândesc eu ca oriunde ai pleca, din mediul in care esti/profesezi, traiesti- duci cu tine privirea interioara. De-aici incepe sa vezi.

Vorbim despre varsta de 60 de ani?

Amintesc. ca sa fie concis de varsta intelepciunii de aur, unde timpul pare sa-si faca rabdare cu asa zisa-evaluare, blanda asupra a ceea ce ai trait/ai de trait inainte. Vad si acum oameni dispusi, când simt sa faca schimbarea de-acolo de unde incepe, din minte. Ce oameni frumosi!

Cum treci la actiune?

Tii far -gândul ca mai intai visul tau e creatie mentala, ca se petrece in prezentul acum, ca sunt posibile experimentari si re-evaluari fiindca actiunea poarta pecete personala. Intentia cu care actionezi e colosala.

Si te ridici si mergi iar, cu tinta.

Adaugi  un  ingredient, demonstrat cu viata:

Se ”pune”  entuziasm in actiune.

Entuziasmul-energia si bucuria- aduc rezultate stralucitoare in ceea ce intentionezi sa faci.
Ia-ti o clipa-doua-trei sa observi daca ai ingredientul acesta magic in atitudinea cu care abordezi viata-aspectul, domeniile asupra carora te concentrezi..
Cand vrei sa reusesti, „te faci ca esti”, pana se creeaza starea.
Jucam vreme necesara rolul acesta, pana devenim una cu el, una cu bucuria, una cu viata.

„Casa”-mintea-corpul-relatiile-emotiile-profesia- armonia-viata.

***

Esti vanzator si vrei sa stii cum faci sa vinzi? Treci mai departe de clientul care n-a cumparat. Asa de simplu. Faci produsul mai atractiv, mai adevarat si crezi in ce faci.

 

Si-apoi-costatare personala, când treci la actiune, alegi, când e cazul, cu cine te asociezi, fiindca:

Nuu… nu sunt oamenii toti la fel.
E farmecul vietii s-accepti si sa-ntelegi.
Sunt una, fiindca-s iubire, da’s diferiti prin nivel de constientizare.
Unii „boboci”, altii „fruct”, unii „floare”.
Sau…
Ca-n „somnul de dimineata”?
Cam la fel.
Unii oameni il dorm altii sunt treji, fel de fel.

Uneori ai de descoperit asta.
Si de-asta
zici tu ca te doare.
C-ai vrea sa fie la fel ca tine, uitand cine esti
pana iti iei tu timp sa-i descoperi, sa-i privesti…
E ca un fel de constientizare a ta… „O sti ce-o vrea’ se intreaba de sus de tot iubirea din care vine ..„eu pot„.
„Tine minte cine esti, tine minte ce doresti si verifica cu viata”!  Ia-ti valorile cu tine!

Eu trec la actiune când scriu pentru oameni ca tine! Si când consiliez, in calitate de invatator particular -consilier in dezvoltare personala-tot asta fac, tin cursuri, prezentari, lucrez cu copii.

Si când ma rog, in fiecare zi.

Actiunile ies frumos la iveala, când esti atent la congruenta gand-adevar-simtire-cuvant-actiuni.

Actiuni-actiuni. Simetrie-incredere in minuni.

PS. Exemplul tau de trecere la actiune? Hai sa-mbogatim cu el o lume frumoasa deja!

Când vrei sa participi la un fel  de actiune care ma defineste particular, te invit pe 2 august, in Brasov, la seminar.

Simona, cu drag!

Iti multumesc ca esti! Iti multumesc ca impartasesti!

 

Jocul vietii dintr-o zi

trampolineCreative Commons License Bill Abbott via Compfight

Fiindca:

Inceputurile se scriu cu litere mari…

asa, ca rasaritul de soare. Nu ti se pare? Cum se iveste dintai oricare dintre începuturi?

Cu majuscula 🙂
Cu incredere se iscalesc. Toate. Altfel, ar mai incepe ceva?

Gandeste-te clipe, cateva, la unele dintre începuturile tale. (Ne luam timp, si tu si eu, fiecare… Merita sa- ti amintesti ca la drum incaltarile cu care pornesti sunt „incredere”.

(Vezi tu, eu scriu povestile cum sunt ele, vii…

Le insufletesc cu butonul reeditare, când isi cer ele vreo completare… si-acum se intampla.)

Joc. Incredere. Pas inainte. Toate-s in … litera mare.

Litera asta mare le straluceste pe rand, le contine pe fiecare. Etapa din joc al vietii, cu etapa, inaintare.
Reflectam…?

Numele de orice fel de fiinta, obiect sau loc-substantive proprii zicem, romanesti, asemenea debuteaza cu ea, cu majuscula.

La inceput, de-oricare-ar fi „proiectul” derulat, fiindca te-ai hotarat,  ai deliberat, ai decis:  toate conditiile-ti plac. Oamenii, locurile, actiunile, interactiunile.

E nou, e provocare, e creativitate, e miscare. E bine. Biine.

E ca la urcus de munte. Ceru-i sus, calea-nainte, mersul tau face lucrurile sa se intample.

Când pleci alaturi iei parteneri de urcus,  oameni, iubitori, ca tine, de miscare.

  E si antren e si comunicare si acomodare, ritmuri se dezvaluie, a adaptare…

Ajungi întotdeauna sus. Asa-i? Pe munte.

Ai in fata ochilor privelistea intreaga. Cat timp ai petrecut, pe unde ai suit, ce vai ai depasit, ce flori minunate s-au infatisat in tacere ochilor tai, cum ai ales sa le admiri si sa-mpartasesti trairea.

Ce faci de-acolo, de sus?

Asa-i, cobori, de cele mai multe ori.

Mereu?

Cobori, ca sa urci iar,  alt traseu sa intocmesti, sa faci parteneriat din nou cu prieteni iubitori, ca tine de-ale muntelui solemne povesti intiparite-n frunze si stanci… Si-atunci?

Urci, stiind ca si cobori. Ca sa urci, iar, cu vointa.

Cel mai pretios dar?
Viata.

Cum e viata?

Frumoasa!

Ce e viata?

Iubire-i.

De unde vine iubirea?
Traind-o.

***

Cum sa-ti spun ca nu e nimeni „vinovat” pentru ceea ce traiesti? O stii.
E  responsabilitate.
Ai ales candva o cale. Ai tot mers pe ea pana se facu una cu tine.
Iar tu esti tu si drumul e alegere.
Poti sa te bucuri, poti sa schimbi, poti sa mai construiesti.
Poti sa mergi pe alta-cale,  poti ramane pe ea. Alegerea, oricat ai simti altfel, e a ta.
Orice poti tu face, oricum ti s-ar parea, tu o s-o faci si pe-asta,
in locul tau, asa cum s-a-ntamplat mereu.

A denumi-a privi drept ceva- a materializa- a crea
Dumnezeu, oriunde ar fi e trait de tot si toate-s una, orice a creat cu gandul s-a materializat cu cuvantul: pe Dumnezeu il putem simti asa, ca-i o relatie personala, cu inima.

Aleg sa traiesc Azi. Joc si pace. Actiune si rugăciune. Fapte bune!
(Jocul e locul din prezent unde se scrie mereu… Viata-n litere – cuvinte- povesti, de undeva de unde vii si tu si sunt si eu.)

Stii?

Gandurile infloresc cu rapiditatea intentiei asumate; adevar si realitate.

Deschide ploii fereastra spre inima ta, s-auzi

Povesti dintotdeauna, istorii cu timp etern

Iubire de viata.

Stropi vii si calmi,

Pamantului balsam,

Pura eliberare sunt,

Energie si vindecare.

Ploaia-i miracol…

Binefacere, dar.

Calatorie a apei din mare prin soare, iar pe Pamant

Si intoarsa in prezent-prin cuvant.

 

Cantec de ploaie… m-auzi?

Fost-am un gand, uscat de vant si-nflorit iar cuvant,

Rostit mai bland,

Aud

Norii se joaca visand

chipuri de ploi curgand..


Aleg sa traiesc Azi e despre optiune si constientizare.
A-ti da valoare.

Antrenament

Dintr-o alergare

Copacii se fac umbrele
De ploaie si de soare..
(dupa caz si vreme)
Prin impreunare.

Ipoteza:
Un munte si un gard, ori un arbore inaintea sa.
Ai intentia de a-l fotografia; muntele ca inaltime, doar el, asa.

Pas intr-o parte, lateral sa-l vezi falnic, limpede, clar.
Cale-n dar !

Dar?

Sa simti verdele frunzei, catifea,
Ca si cand ai gandi culoarea cu inima.

Vezi adesea

Pietrele atinse de picior de om iau adesea forma inimii.
(Ia drumul Poienii (Brasov) si-ai sa stii…)
Stii de ce?
A aduceri aminte.
Cele cu forma clara, sunt bine ancorate in pamant.
Inimi cu radacini? Constructii.
Case
Poduri
sosele-directii.
Lumini.

Gânduri-adică…PS.

Doamne, incep oamenii sa invie, exact in viata lor…
Incep sa o traiasca.
Stiu si isi amintesc cum sa iubeasca…

Stiu ca -i bucurie viata,

stiu si-o aleg.

Frumos culeg!

Iti multumesc ca citesti!

Simona Ciobanu, cu drag

 

Victoria vietii. Re-nastere: DoRa

Buna vreme minunata, om drag!

Ma tot cerceteaza soli, ganduri.
Cum s-a-ntamplat? Ce rost are puzzle-ul acesta de trairi …
Sa-ncep… poveste.

Couleur de vie Lilac and Honey via Compfight

Cred c-am retrait nasterea pe Pamant.
Si-ti spun ca intr-un fel nu voiam. Am simtit o re-trimitere inapoi. Eu am ales, m-au convins imprejurarile. Parea ca stiam… Parea ca acolo mai usor; mai simplu straluceam.
Acolo, inainte de a porni in calatoria vietii.
Familia m-a primit, cu acceptul meu. C-am primit cumva.
M-au chemat parintii. Fratii, o prietena buna.
Si sufletul -echipa/pereche scria in gand:
„Mergi pe pamant…
Te-asteapta oamenii.
Au nevoie sa te stie langa ei. Copiii; mai ales.”
Ma priveam alegand. Ma vedeam.
Si-am venit. 🙂
Pe incredere in spusele lor. Bucuria de a trai urma construita sa fie din gânduri in care sa cred cu tarie. Asa…poezie.
Vedeam totodata imagini care, prin maiastra interpretare, pareau complexe…taare.
„Convingatorii”?
Se aflau simultan deja in realitate, totodata in visul din minte.  Argumentau cu „viata” pe Pamant… ca merita experimentata.
„Viata ti-a dost data dar. Mergi si-o traieste.. „
Se facea… astfel ca inainte de a te naste vedeai filmele toate..
Intamplarile, oamenii, povestile.
Tot se stia dinainte. Tablouri vii erau.
Se afisau animat, temeri, ocazii de invatat.
Vedeai, mai ales frici. De ce asa, o sa zici?? De ce „mai ales”?
Ele fricile…
Le vedeai conform „paritatii bine-rau” de pe Pamant. Oamenii sunt in stare sa creada grozavii. Când le-ar crede pe cele care le fac viata bine… Cum ar fi?

Despre bucurii?
Bucuriile erau la loc sigur, in sipetul sufletului.
In locul secret. Se depanau, blajine, frumoase, dragi, fine, calde inimii. Acolo, mereu.

Portocale, zi de scoala, prima carte, brad de Craciun, RaZa.. copiii, cartile, oamenii, marea, muntele, vacantele, rugaciunile, toate-toate.
Frici?
De medici.
De bani.
De singuratate.
Rezolvate prin rugaciune toate. Incredere, iubire, bunatate.
Si rabdaaare.
Prin joc si zambet si „driblare”. Driblare de temeri, iubire de vise-mplinite.
Ca stim fotbal…si-i maiestrie (actiune) din mers inainte…
***

Partea asta cu iubirea care se creeaza-recreeaza mereu  a fost piesa  convingere-cheie.
Asa am primit sa traiesc.
*
Pai ..cum sa merg?? Sa reinvat A FI? CacI SUNT.
Printre oameni. Mai ales printre copii.
Darul tau va fi timpul. Petrece-l cu rost.
„Tu ai timp…”. Asa-i. Adesea am trait ce scrie aici, alaturat. Am timp fiindca sunt.
Si intre oameni, ce sa fac, anume?
Fii tu.
S-or lua dupa tine…
Pe Pamant traiesti, in Iubire dintotdeauna esti.
*
Aleg sa traiesc Azi.

Asa s-a nascut visul… Iar aceasta e o re-amintire, careia ii aduc cu sufletul recunostinta.

Iar tie, iti multumesc ca esti! Scriem impreuna din viata traind, povesti.

Simona, cu drag!

Ma inclin!

Importanța lui A ști ce vrei tu

Ne imaginam ca alegi ceva sa faci. Intentionezi, dar…

si ca sa fie clar-clar, o notezi si-n agenda ta-fapta, intentia, in agenda de buzunar, ori in vreun calendar personal de impliniri.
Care e experimentul?

AziDrum 777
Dimineata, printre alte treburi, planificari curente, revezi intentia ta.
Porneste unde ti-e pasul de-ndreptat-cum stii tu planificat,  si vreme de vreo 3 zile initial, asaza-te si pe-observat..
Cumva, acasa, pe-nserat aduci si intentii, ganduri care-s diferite de a ta, cea principala, cea scrisa cu mana ta, din gand alegere transpusa de cuvant:
Ce poti sa faci? Poti, cand alegi asa, drumul a da… altor ganduri si sa revii la planul tau, fara vreo alta osteneala.
Are sa-ti placa sa mai fii cercetator asa?
Treaba ta? Intentia.

Iar joc? Mai joci?

Ne imaginam…(ori, dupa caz ne amintim… )
Iti place fotbalul. Mergi ..fix in Bucuresti la derby Steaua Dinamo si „nimeresti” in galeria ” adversarului” … Strigi „victoria” cu glasul ori in gand…? Mi s-a intamplat.
&
Cam la fel si cu antrenamentul mental intru bucurie, antrenament gandului tau, fidel.
Oricum ar fi si orice-ai gandi poti sa tii pentru tine.
O lectie de dezvoltare personala invatata, cu ani in urma,.. bine . Si de mine.

În loc de PS.

Tocmai mi-am amintit un amanunt semnificativ, din clasa a patra primara.
Am facut cu drag parte din „detasamentul Tot inainte!
Mi-amintesc  si scrisul, in antet si … planificarea pe activitati clare.
Lunare.
Eram pe „detasamente” organizati adicaa.. detasati de griji, ,si in loc de asta-cutezatori.

Cand tot imi place sa interpretez si stiu ca-i personal, invat si care-i avantajul chestiunii. A fi pe val, una cu el..

See what’s next…

(Gand de inima stralucind in iubire)
Traducere romaneasca aproximativa, in AFIRMATII croita ad-hoc
(Zambet raspuns…)
Merg inainte, mai urc un munte
Pana ajung acolo, de unde incep din nou….

Stau putin, respir si privesc
Si-ti spun,
Hai, ca poti si tu
E-un pas firesc…
Esti dar, esti zambet ceresc…

(Si mai vedem cum se „potrivesc”…)

 Stii?
Exista dintotdeauna  explicatii pentru toate.

Simona, cu drag! Ma inclin!
Pace si iubire! Spor si magie oriunde Azi!

Iubirea rămâne, fiindcă dintotdeauna este

An alone flower M.G. Kafkas via CompfightOamenii se schimbă. De cele mai multe ori, Înțeleg, învață, pentru că de asta vin pe pământ.

Știu despre decizia de a pleca sau a rămâne într-o relație, într-un job, într-o afacere, într-un oraș, că e  absolvită de orice vină.  E  o alegere. Alegerea presupune conștientizare a responsabilității pentru faptele tale.

Alegerea  are în vedere cunoaștere: cauze-efecte, a oferi-a primi, faptă-răsplată, semințe-roade, a porni-a ajunge și un timp relativ de ”coacere”, așa cum din sămânța de trandafir, cu răbdare de anotimpuri și transformare ai să vezi o minunată floare, exact așa cum ți-o imaginezi, din câteva ”premise” (semițe, butași-la trandafiri facem referire).

În momentele de orientare a responsabilității pentru fapte și evenimente proprii spre factori din afara ta, persistă  sentimentul de vină.

Da, vina! Vina, care pare exterioară, înrădăcinată fiind adânc în ființa celui care o resimte.

Când începi să vezi cum tu prin stare interioară dai viață gândurilor tale se schimbă vina într-un exercițiu răbdător de acceptare: acceptare de sine.

Întâi de orice, iubirea face bine mereu.  Iubirea vindecă. Iubirea e calm, e pace, e zâmbet, e sprijin, e bine. Aceea-i iubire. Altceva, orice, altfel, face bine ca lecție, dându-ți posibilitatea-iar- să alegi cât și ce mai înveți și mai ales de câte ori repeți experiența. Iubirea presupune a-l accepta pe celălalt exact așa cum este.  E ”contractul” sufletesc pe care e important să-l ținem la vedere când înțelegem să iubim autentic, din inimă. Nu ”te obligă” nimeni și nimic în afară de tine să rămâi unde nu poți accepta o situație. Schimbarea începe cu tine, e nouă și presupune depășire de situație, transformare. Ai opțiuni. Și altele în afară de  a enunța, repetat că s-a întâmplat ceva și îți displace. Acțiune! (Da!)

A fi luat prin surprindere de o schimbare, a sta acolo, în mijlocul furtunii de gânduri fără umbrela înțelegerii că totul se întâmplă spre binele personal și general înseamnă că mai sunt încă lecții de învățat despre constanța, relativitatea, frumusețea vieții. Când le înțelegi, ai îngăduință, mai ales pentru tine.

De la înțelegere la trăire e-o trecere.

Carolyn N. Bushong, în cartea sa Șapte greșeli prostești pe care oamenii inteligenți le fac în relația de cuplu:

„Am dat greș în căsnicie și înainte de asta, relațiile mele cu bărbatii au fost niște eșecuri… De fiecare dată când am impresia că am găsit persoana potrivită-cu atât de multe eforturi- nu se întâmpla niciodată ca ele, eforturile mele susținute să capete vreo apreciere.”

Povestea noastră românească cu drobul de sare, care era să cadă… (a mai căzut?) transformată în ”crede și vei trăi”.

Poate ai trecut și tu pe-aici:

1.A învăța să descoperi, să cunoști, să ai răbdare /Forțarea intimității

2.A ști să comunici, să spui până la clarificare ceea ce simți/Așteptarea ca partenerul să îți citească gândurile

3. A ști ce meriți,  cunoscându-te pe tine, fiindcă iubești conștient/Adoptarea rolului de martir

4. A înțelege că adevărul e o trăire, o credință interioară/Impresia că numai tu ai dreptate-dorința de a fi mereu așa

5. ( Care e contrariul?) Salvarea partenerului

6.A avea încredere în tine, în viață/A considera mereu că ai un partener sigur

7. Iubirea e participare, e creativitate, e fiecare zi ca, ca prima zi/A lăsa pasiunea să se stingă

Ne naștem iubind, de-am înțelege și că viața e un test blând al aducerilor-aminte…

Văd cartea ca pe o experiență grozavă, de reflecție, pentru iubirea care vrea să se maturizeze.

Adică? (Ar întreba un copil genial pe care îl cunosc eu bine…)

Adică… Cât de bine te cunoști pe tine?

Te-ai născut iubire.  (De asta, sunt ”precisă” 🙂 )Ai fost învățat ce e bine? Sau ai făcut ce ai simțit tu că este? Simplu, complex? Ai ales dintre variante-viață ce ai simțit tu că ți se potrivește?

Ideea de cuplu, asociere mi se pare o ”hologramă” genială la nivel de umanitate. Societatea omenească de azi este construită din toate reprezentările, pe trepte de conștiință ale familiilor, cuplurilor toate. Holograma? E ”modelul”  multiplicat, cu respectarea predominanței.  (Motiv de studiu individual).

Imaginează-ți…

”doi bucătari care stau în fața unui castron cu aluat, încercând să facă o prăjitură excelentă din două rețete greșite. Amestecă ingrediente precum abuz și iubire, secretomanie și intimitate, resentimente și pedepse, comportamente dependente. Fiecare își respectă rețeta sa. O alta.

Când prăjitura nu crește, glazura e sărată, umplutura e acră, fiecare presupune, fără să stea pe gânduri că partenerul său a greșit ceva.”  Carolyn N. Bushong.  Va pune vreunul la îndoială rețeta sa? O va citi din nou. A scris-o vreodată ca să știe?

Cum ar fi, la început de prăjitură, onest să împărtășim ”rețetele”?

Să spui. Ce valori interioare te ghidează și ce părere ai tu despre ele, valorile  de cladire a unei temelii bine cimentate a unui cuplu?

Am scris o schiță a acestui articol, ca urmare a discuților similare cu oameni care au experimentat momente de uimire.Și drept observare, auto-observare. Multe studii de caz, ca să înțeleg, în principal unde sunt eu, în ecuația vieții de azi. Sunt doi ani de când am această idee ”salvată” printre notele de reflecție.

”A plecat!” (Un subiect de consultație, temă de discutat.)

A fost un motiv, când a plecat,. Fără vină. Motiv.  Poate că o lecție s-a încheiat. Cel ce a plecat e un profesor minunat. Tu mereu rămâi ca să înțelegi ceva. Ai învățat?  Eu, da.

Când ”se întâmplă” e cel mai bun lucru care se putea trăi. Altfel, nici nu s-ar povesti. Crezi tu că întâlnirile cu oameni vin vreodată așa, aleator? În cazul acesta, prin Univers  unde vezi să fie lăsat ceva la voia hazardului?

Mai întreb uneori, când sunt consultată, dacă ”există vreun portret al omului cu care intenționezi să trăiești”, cum să fie el, privind cu luare-aminte spre cine ești tu. ” I-ai spus, la primele întâlniri?” Adesea întrebarea vine tot c-o întrebare, drept răspuns.

”Dar… ”trebuie”?

Știu și eu? Când vezi, la final de ”curs” în ”evaluare”-căci vine, firesc, ori se continuă minunat pe mai înalt, mai pace, în sublim, ori o altă lecție-ncepe, și vezi..ziceam că ceva nu se potrivește, nu era important să ai o imagine clară a ceea ce îți dorești? Pare o reciprocă.

Era important să știi, ca să poți alege în cunoștință de cauză?

Vreau ..să merg din Brașov la Constanța. Pornesc, cu automobilul spre Sibiu?

Vreau să fac o salată de roșii. Cumpăr paste integrale?

Vreau să învăț înmulțirea. Citesc un curs de literatură?

În jur privești, toate au legi naturale, firești, iar Legea Legilor este înțelegerea ”funcționalitășii iubirii”.

I Heart Coffee Julie Jablonski via Compfight

Orice întâlnire cu oameni e precum oglindirea noastră în apa unui lac cu unde clare. Este despre autocunoaștere. Sa iubesti experiența, presupune întâi să știi ce înseamnă să te iubești pe tine si să accepti că cel mai mare bine al tău e pe cale să se întâmple.

Ai rămas să descoperi încrederea în tine că meriți, că știi ce vrei, că poți să întâlnești un partener minunat de cuplu.

Știu un om, pe mine. Atâta-i de descoperit…Și am în suflet o imagine vie a sentimentului de înțelegere a iubirii, îmi amintesc cumva de unde venim. 

Dintre experiențele mele- destul de diversificate 🙂 a fi învățator a fost cea mai simplă.

Aleg să primesc fiecare experiență din viață ca pe o binecuvântare. Totul este minunat exact asa cum este.

La ideea că am reușit să scriu, pe limba omenească fără frica de vibrațiile cuvintelor jubilez.

Spor si magie și azi!

Iubirea nu fuge niciunde. Iubirea ești tu mereu! Iubirea rămâne fiindcă începe cu tine. Când îți place pacea, calmul și să respiri curat, înțelegi că iubirea e viața de învățat.

Aștept cu drag să scrii într-un comentariu ce te-a învățat viața despre iubire până azi. Pe mine mă învață să trăiesc cum îmi place să scriu.

Îți mulțumesc că ești!

Simona Ciobanu

Viața, școala de a trăi în prezent (2)

Falconeer talks to her birdCreative Commons License Thomas Quine via Compfight

Bunicul prezent, om conștient

L-am cunoscut mai bine pe acest om, exact cum te aștepți, așa cum cunoaștem pe oricine: în acțiune.

Cum s-au petrecut mai exact lucrurile, pe îndelete…

Era în vara anului trecut, când pregăteam experimentul Școala de pasiuni, în paralel cu seminariile din ciclul Iubirea și legile Universului.

Experiențe grozave care mi-au testat perseverența, hotărârea și limitele. Și alegerea de a le depăși precum și căutari de felul ”cum?”

Am înțeles mai profund și gândul:

Ai început, continuă! (în ritmul tău. E important, am înțeles eu să îți înțelegi pașii, să ajustezi acțiunile și să justifici ție, prin motivație clară, serioasă, interioară).

***

 

Într-o sâmbătă seara, din iulie 2015 am primit un telefon de la sora mea. Mă anunța că urmează, într-un grup de vreo 7-8 oameni să parcurgă un traseu nou-nou, de vreo 11 ore dus-întors în Munții Piatra Craiului.

Am primit cu bucurie să mă alătur și eu, fiindcă iubesc sentimentul pe care îl simt cu inima, mai urcând din munte, încă un gând, și-ncă un pas și-ncă un gând. Fantastic exercițiu de pace și tot unul de autocontrol.

 Ora plecării, a doua zi de dimineață fusese fixată la opt.

În fața casei surorii mele ne-am întâlnit, fiindcă urma să parcurgem drumul până la Zărnești cu mașinile. Totodată, pe parcurs întâlneam și pe ceilalți iubitori ai muntelui care participau la traseu.

Fiindcă timpul e o importantă resursă, atunci când participi laolaltă la o acțiune ca aceasta, te sincronizezi.

Timpul e tot ce avem? În rest, suntem.

În punctul următor de întâlnire, preluăm pe încă doi oameni și-astfel ajungem la baza muntelui, pregătiți de urcuș pe la ora nouă.

Nu-i cunoșteam decât pe jumătate dintre pasionații de ascensiuni montane. Știam că sunt antrenați de ani buni în genul acesta de acțiuni, cât iubesc ei muntele, iar știam.

Mă gândesc azi să povestesc, așa cum am primit și încuviințarea, despre ”bunicul”. Toți oamenii cu care-am urcat spre înalt sunt povești frumoase de iubire. Și tu! Fiecare.

Mă opresc la dumnealui și la lumina pe care am simțit-o:

”Bunicul”.

Așa îi spun prietenii. Ghilimelele sunt de la mine. Din punctul meu de vedere dă strălucire sănătoasă cuvântului, pe cea adevărată.

Bunic – tinerețe asumată odată cu experiența acumulată de viață.

Antrenamentul de a rămâne ceea ce îți place să fii, în mijlocul unei mări de asocieri cu fel și fel de alte poezii despre vârsta aceasta.

Are 60 și încă 14 ani. Astfel declară. N-ai decât să privești și să te convingi: Așa-i.

Dacă privești o nestemată de munte, care sare în clipe binecuvântate vederii tale printre creste înalte și privești la dumnealui îi admiri sincer suplețea. Și vitalitatea.

Bunicul e cel care conduce la suiș șirul de 9 oameni. Este totodată și unul dintre inițiatorii acțiunii.

Așa și începe, povestind pas cu pas, fiindcă știe el bine traseul, cum arătă prima parte din drum, cum i s-ar părea mai potrivit, recomandări în ce privește ritmul de urcare.

Sunt sigură că îți vor plăcea tare și cuvintele-izvoare de frumos pe care, tot cu permisiunea dumnealui, le-am notat în agendă, dar din dar să le ofer aici.

Să-ți istorisesc puțin, dintr-un calcul matematic fugar, faptul că vârsta biologică a bunicului cumulează, tot două-câte două vârste ale celorlalți montagnarzi.

Eu și sora mea împreună adunate vârstele, avem vârsta dumnealui, a bunicului, cu o marjă mică-mică, de aproximare. Alții doi –asemenea.

Ca să vezi, coincidența, suntem tot grupe de doi, cu coordonator principal, ”bunicul”.

Iubește de când se știe și stânca și apa, și aerul și felurite plante despre care îți povestește la popas, câte întrebuințări au, când să le culegi, pe care să le admiri. Știu că nu te miri…

”Stau cu oamenii care au suflet tânăr, e simplu între cei ca voi. La vârsta voastră încă credeți c-ați atinge munții cu pasul.”

Povestea este una adevărată, iar eu mă simt binecuvântată că am trăit-o.

 Ce-nseamnă bunic/bunică pentru tine? Ce simți că-i de dat mai departe?

Îți mulțumesc că citești! Îți mulțumesc, când simți așa, că împărtășești prietenilor tăi!

Simona, cu drag.

Mă înclin!