Arhive etichetă: Adulti

In prezent

For, That Alone is The Pursuit Of Life.... -Reji via Compfight

Pentru unii dintre noi timpul pare să fie un element rar.

Intrăm în fiecare dintre zile ca într-o casă de oaspeți, uneori, musafiri în viețile noastre, fără să zăbovim prea atent asupra a ceea ce trăim și mai ales fără să ne întrebăm ”ce facem aici, acum și de ce”.

Unde ne-om fi ”vândut” timpul?

Cât ne-ar lua să ne îl recuperăm? Și cum am face?

Să fie vremea noastră,  așa cum sângele din venele trupului  ne aparține, și să renunțăm la a ne privi existența aidoma unui râu care izvorăște de undeva și se-ndreaptă, iar,spre un loc precis, cu noi, privitori, pasivi ce privim așa, spectatori fiind.

Când am respira odată viața curat, ne-am opri din depănat un ghem gata lucrat și-am schimba cursul lui ”mă tem” în ”iubesc să trăiesc așa” și ”îmi place asta”?

Câteva clipe de trăire în acum durează să te așezi pe scaunul din clipa conștientizării.

Să te bucuri de miracolul de a respira, de a fi viața.

Să iei un loc acolo unde te simți tu în siguranță, în spațiul sublim dinlăuntrul tău, în inima care știe toate răspunsurile fiindcă le simte adevărul cu care ești și tu congruent: iubire, pace, sănătate, oameni, pamânt, soare, colaborare.

Să te redescoperi și să regăsești așa siguranța de a trăi în acord cu pacea inimii.

E clipa aceasta tăinuită în cât ai închide ochii, ai respira, iar, curat și profund.

Să respiri, să asculți, să fii una cu viața care curge prin tine, cu tine trăind, prin tine fiind bucurie, și să-ncepi, schimbând cu răbdare, câte-un gând, câte o trăire, câte-o acțiune. Să perseverezi.

Să te-asculți ce spui și să alegi: ”asta e pentru mine, asta …nu-i” și să purcezi la schimbare printre acele gânduri, ale tale care-ți grăbesc timpul, spre destinații mai puțin corespunzătoare.

Să începi să spui și să trăiești ca și cum mergi la serviciu fiindcă tare-ți place, să inspiri și copilului tău apoi, echilibru, pasiune, bucurie, pace…

Un început.

Detașarea e un fel de a te redescoperi pe tine, de a te odihni, când și când în prezent.

Să cauți confortul simplității și al esenței din viața ta trăită e alt pas.  Să așezi așa, clipă cu clipă, perle de bucurie măruntă și prețioasă.

Să pleci cu bucurie spre oameni, să te-ntorci tot cu bucurie, acasă. Să duci pace, s-aduci seninul în mijlocul alor tăi. Să faci și să fii ce ție ți-ar plăcea să primești, din inimă, cu inimă bună.

Închizi, când și când ochii cât să fii din nou în legătură cu tine?

Asculți muzica inimii din dulci și suave armonii, bătăi pulsând sănătate, și simți așa că tot ce nu e pace e o iluzie în care ai ales să crezi prea multă vreme, așa-i de ușor.

Pentru o clipă-prezentul-permite fluxului vieții să  te redea ție, pe tine.

Ia decizia aceea de a merge câteva minute la pas cu tine, prin viața ta și permite-ți un zâmbet sincer la conștientizarea unui gând. Culege pace de-acasă sufletească și dăruiește-o oamenilor cu care interacționezi.

Fă o oprire unde simți că-i locul.

Ca și cum te-ai așeza pe un câmp întins și-ai privi cerul, e momentul prezent, o oprire a alergatului prin viața ta, un moment conștient.  O realizare a măreției, a infinitelor posibilități care îți stau la dispoziție. Un dar.

Dăruiește prezentului miracolul de a respira limpede, a trăi frumos și adevărat.

Un dar precum e primăvara asta care vrea și-ncepe iar.

Inspirație:

Imn to the present moment

 

 

 

Când schimbi perspectiva, lumea devine vis

M-am născut pe meleaguri moldovenești. Am obârșie răzeșească.

(Asta, cu tot ce-am experimentat eu despre A FI ai cum schimba, prin ”a domoli”.

Cum să explic…

Vulcanul, când e el cel mai activ… Doamne, cam așa și eu…  pot să fiu. Știu.  )

”Țin”, evident cu Ștefan cel Mare din motive foarte clare. Cu toată inima, din toată convingerea-istoric, vreau să subliniez.

Mi-a plăcut istoria mult și o iubesc și acum: disciplina asta m-a învățat că se repetă până la însușire temeinică, cu etape din ce în ce mai elaborate o temă anume. Așa cred eu. Experiența pe care îmi bazez credința e -firește-cea personală, și cea colectivă, fiindcă trăim împreună într-o lume construită  parcă anume pentru noi.

Ce-mi mai place mult e expediția în timp pe care- tot istoria, disciplinată o prilejuiește, din timp în timp-că-i trecut, viitor, ori prezent, celui ce preferă să devină un om atent și conștient.

Revenind la gând și la Ștefan cel Mare am să mă opresc asupra unei idei la care am reflectat îndelung:

… bine-bine, ne-am luptat cu turcii vreme multă, de prin 1450 și ceva încoace, gândindu-mă tot la vremea domnitorului moldovean, exclusiv, astfel. Așa știu eu de la cei ce s-au încumetat să scrie, ca să avem noi azi dovezi și urme de civilizație, ori răspunsuri la întrebări despre rădăcini strămoșești. Aici, când îmi e permisă-în loc de sfat,  opinia,  căci tu, cercetând, tot variante inedite, noi, poți să găsești. Alegi, selectezi, îți servesc binelui tău. le adopți.

Ne-am luptat cu turcii.

Bun așa. Așa s-a scris pentru noi istoria.

Ce căutau ei la noi?

hippie bus Indra Galbo via Compfight

Fără dubii, veneau într-un loc minunat, bogat, cu pământ rodnic, îmbelșugat. România. Și azi e asemenea. Minune de locuri frumoase-frumoase.

Și dacă…  turcii veneau în drumeție? (Îmi permit un fel de șagă, scopul e o intenție bună.)

Dacă auziseră de-așa frumusețe de ținut încât, câtă frunză și iarbă au venit aici să se convingă. Daca voiau armurile și iataganele să le ofere la schimb? Și dacă au fost interpretați eronat, din motiv că ai noștri tot la dușmani-prin veacuri, au învățat să se aștepte…?

Cu-așa o mândrețe de țară dragă, crezi c-o fi ușor să vii s-o cercetezi?

D-apoi s-o stapânești.

S-a gândit careva la posibilitatea ca cele două tabere română și otomană să aibă perspective diferite? Iar la întâlnire, doar așa să-și poată ei negocia felul de a comunica? Privim la noi, în timpuri noi…

 _MG_9230 Immigrant family. Sakuto via Compfight

Am să vin cu un exemplu concludent, cât pot eu de autentic și de recent, din prezent. E din lumea copiilor. Da-i cu relevanță.

Pauză școlară. Zarvă, sute de voinici. Băieții imită luptele adulților, pe-te-miri-ce, fiindcă ei așa învață, prin modelare. 3 dintre ei se încaieră nițel, timp în care unii dintre elevii personali au vrut să-i împace. Și-au luat firește- o porție egală de mic conflict și ei, fiindcă majoritatea nu avu timp să conștientizeze ideea de pace. Fiecare recunoaște ceea ce este deja în sine, așa se-ntâmplă și cu noi, adulții fel de fel.

Aha?

Mai bine ”salvatorii” îți vedeau de treaba lor. Corect! Da… mulți copii erau acolo laolaltă ca să fie timpul unui gând așa de relaxat…

Energie… Dă-i conflictului pace.

Vreau să revin acum la turci și moldoveni-români, adică.

Curioasă să aflu cum e omul în țara lui, după sute de ani  de istorie în care ne-am intersectat, am explorat și eu Turcia în două vacanțe.

Am fost să-i cunosc așadar pe turci ca oameni, acasă la ei. Bucuroasă și uimită și …. mă-nclin în ce fel am văzut eu că sunt.

Omului, pe care-l întâmpină plecându-și sufletul până la pământ, turcii le sunt, dar.

(Că vorbesc despre o experiență acum ,și am darul de a ”insista pe cuvânt” o știu și cred că-i un fel de ”fel de-a fi al meu”,  drag mi-a fost să descopăr așa, e posibil, chiar evident…., omul e frumos când te vede când te apreciază, când e la tine, atent.)

În 2009 am fost prima dată în Kusadasi, iar în 2014 la Istanbul.

Dacă mi-a plăcut bazarul? Da.  Și de-acolo am priceput că turcii preferă să știe omul care cumpără de la el, om mulțumit. Depinde de abilități.

Aș putea să scriu o carte, că-mi place să dau frâu liber cuvântului din a simți natural. Prefer să conchid cu o părere, accentuată și-n țara noastră, acasă, fiindcă oamenii aceștia, au magazine și restaurante, lucrează cu noi și pe-aici și-s la fel:  blajini, primitori, generoși, calmi, surâzători.

Ce ..i-a schimbat în 700 de ani așa?

Ori a-nceput să-i privească cineva …altcumva. Sunt oameni, ca noi.

Cred că undeva în timpul lor a existat un moment de schimbare de mentalitate. Eu l-am găsit-momentul- și-l știu cumva, fără să vreau a-ți forma opinia ori a te influența, iți spun că am să citesc pe-ndelete despre momentul la care fac referire.

Din povestea cu Ștefan cel Mare și luptele sale de apărare a gliei iau valorile pe care îmi place să le cultiv și să le transmit mai departe:

curajul,

iubirea de glie ( că mi-am permis aici să etalez o anumită interpretare, a mea)

adevărul,

comuniunea

spiritul de echipă

limitele personale sănătoase (cred că românii nu voiau să dea țara lor în explorare)

Și mă gândesc cât de mândru s-ar face marele domnitor ”moldovan” când urmașii ar face pace din valorile pe care le-a conservat Domnia Sa.

De-o atentă reflectare:

Și dacă omul a venit pe Pământ să ajute alți oameni?

Să fie el omul pe care-l vrea regăsit în oamenii de lângă el?

Și când am reuși să vedem -că indiferent de țară- contează cum te simți acolo unde ți-e dat, alegi să trăiești, să fii atent la cine sunt cei cu care te însoțești?

Și dacă toți avem dreptul sublim de a locui pe frumosul Pâmânt, grijă să-i purtăm, fiecare?

Și când ”Pământ” s-ar scrie cu ”P” mare de la  ”pasiune”, ”pot”, ”picioare” de mers pe drumul tău, ca să trăiești cum îți place? Și dacă suntem aici să facem împreună o frumoasă demonstrație de pace?

Ce spui?

***

Simona, cu drag,

Ma înclin!

 

 

Declaratie de prietenie

Camila & Chema DE01 www.NandoFoto.com via Compfight

„-As vrea azi sa-ti propun…

E o intrebare:

Putem, fiecare, si fim, celuilalt, drag,  cum ii e omului, omul de-alaturi, bun.

Cat tumult, tot atata senin, clar ca exista si in noi,

Si iubire. De-acolo suntem.

-Asa intregi, cu toate, iubire suntem?

-Din iubire venim. Sansa-i asta, sa ne întâlnim…E drept, poti sa nu-ntelegi, din asa alergare: eu cunosc de undeva adevarul acesta.

Tu stii sa aduni, sa te organizezi.

Eu ma pricep sa-ti arat ce frumos si sanatos e sa crezi, sa visezi, sa creezi. Cum sa faci din ganduri povesti …

 

-Ce mai stim?
-Eu sa tot spun. Tu sa taci, sa asculti. Eu, sa desenez visul cu inima. Tu,casa sa-i faci.

Vrei? Si-nvatam astfel. Descoperim minuni sufletesti, privindu-ne, traind. Primesti?

Te-cer-prieten-om-bun!zise asa de repede, ca-ntr-o nanosecunda, cat sa se-auda cuvintele si sa taca-ntr-aceeasi clipa. Fara  urma de frica. Se deschise-floare-iubirea din doua suflete.

-Stii… ce? Mai cere-odata, sa vad e aievea…. A treia oara, când formulezi, pot sa primesc pe loc. Sa-nteleg, ai deprins sarguinta, ai siguranta? Prieten-cu-tine-ma fac.”

Ce stiu eu sa fac cel mai bine?

Tie..
O intrebare care te descopera.
Ce  anume stii, de parca te-ai nascut cu asta, exact asa sa fii?
(Scrie un comentariu, ca sa-nvatam impreuna.)
Spun si eu.
Sa invat imi place. Sa invat lucruri noi, folositoare  sa le aplic, sa constat schimbarea dorita.
Si-mi mai plac oamenii care vor si reusesc.
Invatator,
Ce stiu eu sa fac e sa … domolesc teama, ca-apoi vezi solutiile tu.
*
De unde stiu?
Lucram in proiectul Orange, la CGS, in vara unui an- amintiri din vacante de invatator, in 2012, cred.
Povestea asa e itita cu fire de aur in mintea mea, fiindca, imediat dupa convorbirea despre care imi amintesc acum, mi-a stralucit un gand de care stiu ca m-am aninat taare: „ce bine-ar fi fost sa fi inregistrat apelul….”
Am simtit eu ca-i de tinut minte!
E un apel-experienta de 3 minute care m-a premiat fantastic, in valoare.
Spun ce-am facut sa il castig. Retrospectiv.
1. N-am stiut ca-i concurs. Sau nu ma gandeam la asta… La ce ma gandeam? La economii, la finantari, la castigarea experientei de a asculta oamenii …si-aici era musai….
2. „Simona Ciobanu sunt. Cu ce va pot ajuta”? Asa incepea. Era ca o poezie. Eu o credeam.
Atenta deplin la ce spune omul, sa vad ce pot face.
Da, stiam ca acolo esti bine platit pe vanzari.
Doamna, care initiase apelul, toata emotie-n grai, si-aproape plangand imi povesteste, cum sotul ei a plecat in Paris cu treburi si-a uitat sa activze „permisul de vacanta”.
Si-avea un cost, iar dumneaei se necajea…
Permisul de vacanta era o optiune excelenta in roaming care, activata scutea clientul de costuri suplimentare.
Putin probabil sa imi amintesc cuvant cu cuvant ce-am spus. Ideea e ca apelul s-a terminat si cu binecuvantari si cu vanzare de „permis de vacanta”.
Cred- fara sa fi programat-caci, cine s-ar fi asteptat, zic onest ca nu… am dibuit un fel de misiune in apelul asta, pe viata: sa -ti spun si sa-mi spun ca oricare ar fi problema exista solutii.
Focus pe ele!
Ca depasirea ei vine cu „premii” pe termen lung, la care nici nu te-astepti.
Ca darurile-acestea-s frumoase tare, ca-ti schimba lumea din temelii.
3. In felul meu… de la apelul asta de la CGS m-am descoperit mie. La asta ma pricep destul de bine. Sa-ti spun ca sunt solutii, doar sa te calmezi si sa respiri.  Si sa mergi…
De-aici incolo, si mai -nainte de asta, am aplicat cum m-am priceput mai bine in viata cautarea de solutii pe calm, mi-a iesit, cu preponderenta, inainte cale mai am… 🙂
Ce stiu e ca viata asta merita traita de la nivelul inimii.
(Uite unde-i cartea si iata-ma-asa.
Cartea de mai jos nu e doar pentru copii.
Titlul ei deseneaza un principiu in care cred de cand ma stiu.
Cred in mesajul Aleg sa traiesc Azi. O sa apara in carti multe. Personal le traiesc cu ganduri vrute…. Ca si tine.
Ma inclin!

Victoria vietii. Re-nastere: DoRa

Buna vreme minunata, om drag!

Ma tot cerceteaza soli, ganduri.
Cum s-a-ntamplat? Ce rost are puzzle-ul acesta de trairi …
Sa-ncep… poveste.

Couleur de vie Lilac and Honey via Compfight

Cred c-am retrait nasterea pe Pamant.
Si-ti spun ca intr-un fel nu voiam. Am simtit o re-trimitere inapoi. Eu am ales, m-au convins imprejurarile. Parea ca stiam… Parea ca acolo mai usor; mai simplu straluceam.
Acolo, inainte de a porni in calatoria vietii.
Familia m-a primit, cu acceptul meu. C-am primit cumva.
M-au chemat parintii. Fratii, o prietena buna.
Si sufletul -echipa/pereche scria in gand:
„Mergi pe pamant…
Te-asteapta oamenii.
Au nevoie sa te stie langa ei. Copiii; mai ales.”
Ma priveam alegand. Ma vedeam.
Si-am venit. 🙂
Pe incredere in spusele lor. Bucuria de a trai urma construita sa fie din gânduri in care sa cred cu tarie. Asa…poezie.
Vedeam totodata imagini care, prin maiastra interpretare, pareau complexe…taare.
„Convingatorii”?
Se aflau simultan deja in realitate, totodata in visul din minte.  Argumentau cu „viata” pe Pamant… ca merita experimentata.
„Viata ti-a dost data dar. Mergi si-o traieste.. „
Se facea… astfel ca inainte de a te naste vedeai filmele toate..
Intamplarile, oamenii, povestile.
Tot se stia dinainte. Tablouri vii erau.
Se afisau animat, temeri, ocazii de invatat.
Vedeai, mai ales frici. De ce asa, o sa zici?? De ce „mai ales”?
Ele fricile…
Le vedeai conform „paritatii bine-rau” de pe Pamant. Oamenii sunt in stare sa creada grozavii. Când le-ar crede pe cele care le fac viata bine… Cum ar fi?

Despre bucurii?
Bucuriile erau la loc sigur, in sipetul sufletului.
In locul secret. Se depanau, blajine, frumoase, dragi, fine, calde inimii. Acolo, mereu.

Portocale, zi de scoala, prima carte, brad de Craciun, RaZa.. copiii, cartile, oamenii, marea, muntele, vacantele, rugaciunile, toate-toate.
Frici?
De medici.
De bani.
De singuratate.
Rezolvate prin rugaciune toate. Incredere, iubire, bunatate.
Si rabdaaare.
Prin joc si zambet si „driblare”. Driblare de temeri, iubire de vise-mplinite.
Ca stim fotbal…si-i maiestrie (actiune) din mers inainte…
***

Partea asta cu iubirea care se creeaza-recreeaza mereu  a fost piesa  convingere-cheie.
Asa am primit sa traiesc.
*
Pai ..cum sa merg?? Sa reinvat A FI? CacI SUNT.
Printre oameni. Mai ales printre copii.
Darul tau va fi timpul. Petrece-l cu rost.
„Tu ai timp…”. Asa-i. Adesea am trait ce scrie aici, alaturat. Am timp fiindca sunt.
Si intre oameni, ce sa fac, anume?
Fii tu.
S-or lua dupa tine…
Pe Pamant traiesti, in Iubire dintotdeauna esti.
*
Aleg sa traiesc Azi.

Asa s-a nascut visul… Iar aceasta e o re-amintire, careia ii aduc cu sufletul recunostinta.

Iar tie, iti multumesc ca esti! Scriem impreuna din viata traind, povesti.

Simona, cu drag!

Ma inclin!

Unde zici tu c-a stat (re)sursa de vindecare?

Buna dimineata, viata si Azi!

Adolescenta

Tie, om drag, care citesti, recunostinta! Am o promisiune de gand aici de asezat, in scris, concis.. De fapt, doua s0au facut.

Uite cum incep sa tot inteleg… Cand privesti trecutul- ceea ce spun aici e despre mine- poti s-o faci a:

Recapitulare

Faci sport din adolescenta.
Pentatlonul, ti-amintesti, o proba preferata. „Nimerita” des la concursuri intre orase si faze judetene.
Si saritura in inaltime era printre probele la care participai atunci. Mereu se ridica o bara, mai sus.
Porneai de undeva, ca s-ajungi, sa reusesti sa fii mai sus ca ea.
Si alergarea de viteza: 500 de m garduri mai era.
Erau si probe normale. Alergarea de rezistenta. 2000 de m. Eu 11, 12 ani.
Domnul profesor Wagner, un inger de om.
(Mama mai are de cercetat pe unde-a pus diplomele de la concursuri. Amintirile-s la mine…)

Canti, solfegiezi, inveti fiindca pare complex… Mai mult decat o ora obisnuita.
Reciti La Steaua… Povestesti La Vulturi. ..Alergi, desenezi. Te faci invatator. Matematica reluata te-nvata rabdarea cu tine, inca o data.
Trece timpul.  Intelegi.
A fi invatator inseamna a primi cunoastere, experimentand tu viata a invata de la fiecare minune cu care te intalnesti constient. Si azi, updatezi.
**

Tot spre trecut, recent, a inspiratie, si-asa ajungem la tel. De-aceea e articolul de Azi

Eram in vacant vara trecuta la Ocna Sibiului, unde-am intalnit tot oameni minunati asa ca tine. Asta cred ca e omul, fara deosebire, o minune. Autocontrolul si stiinta de a vrea, a sti ce face diamantul interior sa straluceasca in viata. Asa stiu.

Vacanta a fost un exercitiu sublim din multe perspective, dupa cum imi e obiceiul-imi place sa observ, sa-nvat.

Un detaliu aduc atentiei tale-un gand vindecare.

(Caut in agenda… si ma astept la un fel de inceput.. Stiu ca rasare.)

Seara pe terasa, ne intalneam, de drag, la poveste, turistii din curtea intreaga. Asa-i. eram mai multi laolalta.

Povestea, intocmai ca la Hanul Ancutei (de unde ideea asta ,asa…) domnul din  fata mea:

„Eram in Germania.”

(Drept iti spun si eu am fost acolo si mi-a placut sa fiu.)

„Intr-o farmacie, cand am intrat, simteam nevoia sa cumpar un leac, fiindca starea fizica asa ma anunta.

(Repovestirea devine subiectiva, intelesul ma straduies sa-l redau clar, asa cum l-am simtit)

„Fiindca erau oameni multi in fata mea, am renuntat sa mai stau, aveam o durere de cap, o stare febrila… Ies din farmacie, cu gand ca gasesc ceva de leac acasa, la sotie. Acasa-fiind locul unde dumneaei se afla, acasa, acolo, acasa mai putand insemnand si orice altceva..

In spatele meu aud strigandu-ma o doamna, era farmacista. Ma cheama sa imi ofere un medicament, fiindca a observat starea mea. Imi da cateva pilule.

Ajuns acasa, am luat o singura tableta. Mi-a trecut instant.”

Acum, catre tine drag om care citesti, cu rugaminte de intoarcere la tiltlu, mai sus, o actiune de derulare:

Ce parere ai, oare?

Unde zici tu c-a stat (re)sursa de vindecare?

***Din tolba cu zambete, c-au rasarit asa si s-au adunat manunchi:

I lost my keys. All.
I have me. (Mi-am pierdut cheile. Mi-am ramas eu…)

🙂
Ia sa le caut….

Multumesc si ma bucur. Ma bucur si multumesc iar!

PS. Pe 9 mai-gandesc o privire spre trecut cu bucurie personala si o ancorare in prezent pentru tinerii de Azi-Adolescenta. Provocare. Adevar. Binecuvantare. E o tema draga. Cand poti si vrei, sa vii.

Simona, cu drag.

 

Despre a sta pe loc, a trece, a aștepta, a ști când: alegerea

Imaginează-ți că e o dimineață obișnuită de mers la serviciu, ori de îndreptat spre școală, grădinițe, cu copiii de mână alături, tu însoțindu-i.

DON'T walk or cross or ride a bike or anythingCreative Commons License Daniel Gómez via Compfight

Zi de luni, ori zi de vineri, oricare, alegi să fie. Zi obișnuită.

Știi unde vrei să mergi, într-acolo îți sunt îndreptați pașii.

Vezi, alături de tine oameni mai mulți care merg în aceeași direcție cu tine.

Cum te verifici că știi tu ce vrei?

Știi. Ai de ajuns într-un loc anume. Conștientizezi că te-ndrepți într-acolo cu un temei… ”Merg acolo, fiindcă acolo vreau să ajung.” ”Duc copilul la școală.”

Mai presupunem ceva?

Mergem pe jos? Distanța e scurtă, cam jumătate de kilometru, parcurs în 10 minute lejere.

Să faci cu pașii tăi calea- prețuiești și călătoria și mișcarea. Ai timp. Ți-l oferi.

Ajungi, firesc la un moment dat să traversezi o stradă, fiindcă așa e traseul.

Te oprești. Este o intersecție semaforizată.

Semaforul e pentru tine și cei care merg pe jos asociat cu moment de oprire. Indică culoarea roșie pentru pietoni.

Coincidența face ca și pe șosea tot liniște să fie, tot o pauză-n trafic, așa  se descrie mișcarea autoturismelor de oricare fel, acum și aici. Inexistentă. (Copii isteți ar exclama: E ”capcană” 🙂 )

Nu trece vreun vehicul; pe carosabil oameni, copii și adulți, fel de fel.  Căciuli colorate, obraji roșiori, puțină iarnă afară și zâmbete-n suflete. Stau toți și așteaptă.

Street of Paris Franck via Compfight

Propun ca observator, în jocul nostru de-a imaginația, 2 feluri de acțiuni: 2 alegeri, mai curând. Ce se poate petrece?

Un domn cu copilul de mână, părinte, privește îndelung în fiecare parte de șosea, ia pruncul și trece calea. Firesc și copilul cu-acesta, odată a traversat.

Oamenii ceilalți, toți, așteaptă la semafor -vreo 4 minute să tot fie, ce par a se dilata, ca timp- de parcă înadins se  lasă loc de reflectare- oamenii așteaptă, iar stau, tot acolo-s, ca s-apară semnal de trecere cu ”verde colorat” indicator.

Pe carosabil, alți copii stau de mâna părinților lor. Ei și câteva întrebări murmurate și răspunsuri:

”Noi mai stăm să se facă verde semaforul”.

”Ei de ce-au trecut?” ,”Știu și ei ce e acela un semafor”…? Unii da, alți oameni își asumă să învețe.  Poate doar un aflat despre el. Nu l-au ”aplicat”.

Putem să ne închipuim sau știm deja că și în viață apar frecvent situații cu ”treceri semaforizate”. Experiențele umane cumulate, de același fel au dat un anume rezultat.  Semaforul poate fi un tâlc. O scurtătură, ori o steluță magică drept ajutor.

Poate că știm că ”verdele” e semn că poți traversa, că și așa, tot privești în ambele părți de stradă, că să te asiguri că e liber drumul pentru tine și ți-e și bine astfel.

Verdele acesta unanim e foarte posibil să se fi constituit așa, drept rezultat din experiențe legiferate în norme de circulație pentru pietoni, care pot să semene (ori știi deja, sunt unanime) cu legile naturale ale firii… Că-i nimerit să aștepți când tu ești trecător la pas, să ai siguranța acțiunii.S-aștepți momentul potrivit.  Că Dumnezeu e și toate-s alături, tu alegi ce valori să respecți.

Alte experiențele, de viață, cele care, fără semafoare, sunt cele ce pun la încercare, valorile personale și testează tot responsabilitatea pentru acțiuni. Treci strada, fără semafor și poate știi că mai atent privești în stânga/dreapta ca s-alegi ce faci.

Tu cum faci trecerea?

De unde vin deciziile? Chiar și aceasta simplă de a traversa o stradă?

Din ”rădăcini personale”, din ceea ce vedem că fac și alții și consecințele prime, aparente?

Ori din convingeri exersate prin acțiuni repetate-din obișnuințe.

***

Știai?

Creierul iubește ceea ce cunoaște deja. Mintea umană preferă ceea ce îi este familiar și dezagrează noul.  Când te gândești ce-ai face, când înțelegi cum vine asta.

Minunat e să te-asiguri că schimbarea face bine. Să treci o stradă, chiar și semaforizată pare lucru simplu.

Să schimbi un obicei? Întâi să știi că vrei, că merită, că-i spre înalt bine. Apoi să experimentezi cu acțiuni de cele noi.

Asta da ucenicie permanentă, reactualizare conștientă, viață în binecuvântări.

Grozav  mai e, să știi direct, precum cunoști ce-i verdele semaforizat, cum că fiecare acțiune are efectul ei, asociat.

În loc de final:

Exemplificare, acțiuni: Hidratare-corp fizic- sănătate.

Sticla cu apă alături, la vedere.

Informația necesară: apa curăță cel mai bine interiorul corpului omenesc  de orice fel de reziduuri, vibrații, gânduri. Ești apă, majoritar, când simți sete, bei.

Conexiuni: și lămâia din apă face minuni.  (Îți știi cel mai bine corpul, când ai învățat, c-ai intenționat să-l asculți, atent. )

Ș-apoi… din întâmplarea- joc imaginat:

Un singur om a traversat? Testul Universului pentru oamenii care știu că ei aleg să respecte culorile semaforului.  Ce zici tu?

Și dacă… la semafoare, ne-ntâlnim energii din gânduri creatoare, cu tot cu lecții ori experiențe de-nvățare? … și înțelegi că suntem în etape diferite?

Viața, despre acceptare.  Fiecare am învățat/învățăm cândva cum e cu trecerea mai ales când există și semafor!

 

Simona, cu drag!

Aleg sa trăiesc Azi-Tabără de armonizare

Tabara de armonizare Predelut 777

Arta de a creiona schimbarea în lume:
A TRĂI din inimă cu mintea deschisă
ADEVĂRUL pe care îl crezi.
Un fel de axiomă pe care
Prin A FI
O demonstrezi.
Tabăra de relaxare și armonizare desfășurată într-un cadru natural propune un program complex: exerciții, meditații, statice și active, sport, ateliere de armonizare a ființei, workshop-uri, mâncare sănătoasă.

Workshop- uri: Puterea recunostintei
Prosperitatea ca stare interioara
Alimentatie sanatoasa A fi- A face- A avea
Despre ce este Aleg sa trăiesc Azi?
E despre viața ca experiență personală: trezire la realitatea interioară. Armonizare  prin  ganduri-sentimente-actiuni: din a crede-a simti-a trai, cu bucurie.
 
A CREDE
Avem prin naștere dreptul de a fi fericiți si de a ne bucura trăind.
Asumându-ne responsabilitatea pentru propria viață și pentru propriile actiuni, in cunostinta de cauze ne putem astepta ca viitorul sa incolteasca din semintele a ceea ce suntem Azi. Ceea ce suntem Azi, mâine trăim.
A SIMȚI
”Ceea ce simți tu că EȘTI- chiar ești, iar ceea ce EȘTI, îți este dat. Neville
A TRĂI
În toate acestea factorul decizional e VOINTA ta.
ceea ce vrei și accepti se manifestă, respectându-se legi firesti, la care, când îți acorzi timp să privești, înțelegi că sunt eterne. Natura le conține, sunt lecții de viață.
Trăind cu încredere și apelând la imaginație-acest tărâm minunat care te poate duce oriunde intenționezi tu să ajungi, primești oricând îndrumare:
 
1. când mintea ta, trupul și sufletul sunt într-o minunată înțelegere și pace
2. când ești deschis/ă ca să primești.
3. când îți asumi cu încredere misiunea: adică ȘTII EXACT ce vrei.
 
Ar putea să spună Universul, ori Dumnezeu-”Sunt îngrijorat?” sau ”Eu sunt temător”?
 
Când vrei o schimbare în viața ta și dacă vrei ca dorințele tale să iasă la iveală, uiți de tot ceeea ce ai crezut că este adevărat despre tine și înveți cine ești.
 
CUM AR FI?
Gândeste-te ca ti s-a deschis o poarta- plină de oportunitati. Că mergi într-acolo. De aici, din prezent.
Universul iti transformă in realitate orice gand. ORICE gând cu constanță crezut ca adevăr.
Tu alegi. Când esti multumit/ă de ceea ce trimiti in Univers- minunat, se vede si în viață.
 
 

 

 
Inscrieri
simona_azi@yahoo.ro
oana_nbv@yahoo.com

Cartea: aur curat

Buna dimineața răsărit!- carte a Soarelui pentru Pământ.

Bucuria de a deschide ochii.

Dimineață cu soare-n gând.

Alei noi străbătute, cuvânt cu cuvânt.

Povestea ta din povestea minunat istorisită de viața împărtășită a altcuiva, generos să deschidă sufletește poarta spre iubire.

Azi e zi noua

Cum așa?

Povestea odată citită se transformă, din percepția ta, fie în dorința de a experimenta ceva, fie în altceva.

Coperta?

E pentru a proteja comoara care dintotdeauna te așteaptă undeva înlăuntru, sanctuar fiind însăși inima ta s-o înțeleagă.

Tu om frumos, ai sigur la-ndemână zi de zi, energia protectoare care să-ți țină încrederea aproape?

O  carte te-nvață că e potrivit să te așezi calm uneori în povestea ta și s-aștepți o mână care să te deschidă… în timp ce povestea interioară continuă. Pagină după pagină. .. Un suflet să primească invitația spre a se recunoaște în foi de iubire.

Ș-apoi filele?Minunată disciplină….

Încep în pas de introducere o informare. O clarificare. (Ce cauți tu în cartea aceasta, oare?)

Invitațiile precise-cuvintele– trimit indicii clare către mintea ta, spre a se așeza, a imagina, a închide ochii spre a visa, a respira călătorii minunate prin timpuri și spații- virtual-îndepărtate.

Citind o carte, ai privilegiul să simți în inimă că mintea se redecorează. Apar tablouri noi. Și scări pot să apară, interioare. Te conduc spre tine, …

Precum o casă, se împrospătează cu aer nou, își deschide larg ferestrele, descoperă pădurea din apropiere, în cazul în care a uitat să o vadă, ori a uitat s-o străbată…

Și finalul? Pentru mine, o provocare. Cum e cu tine, când ajungi aici?

Ți s-a întâmplat? Vreodată să te vezi în situația de a-ndrăzni tu să schimbi ceva? Mie, da.

Așa e semnul Universului că…. Minunata carte pe care tocmai am citit-o m-a primit pe mine în povestea sa. Mi s-a-ntâmplat, frecvent, mai ales de copilă.

Adesea am trăit poveștile ca și cum ar fi ale mele. (Până am înțeles cum e cu libertatea de a alege ce să trăiești. ) De-aici sunt gânduri de alte povești…

Revenind, mi-aduc aminte neastâmpărul din gând, copil de 7 ani care abia aștepta să învețe să deschidă tainele cărții. Mi se părea cel mai grozav lucru de pă Pământ, era ca și cum aș fi învățat să cânt pe grai de vânt.

Știi ceva?

La fel mi se pare și Azi.

Deschid o carte ș-am emoția de-atunci. Dintotdeauna.

Cu drag și încă întrebare… îmi amintesc acum  o întâmplare: m-am întâlnit într-o zi cu o colegă din clasele primare, într-un supermarket. După 20 de ani și mai bine de la recenta revedere. Dintre povești aduse-n prezent, Monica mi-a adus în suflet o amintire:

”Mai știi că în clasa întâi ai câștigat concursul la citit?”

Nu-mi aminteam. Concurs de citit ? Înseamnă că-s eu J Înseamnă că eram … și-atunci.

Cum de la 7 ani visul oricărui copil e de a deschide taine de carte?

Și cum de cartea –pas cu pas- te-nsoțește până la visele atinse cu mâna ta de om mare?

Și încă …cum te lasă tot ea, cartea dragă să fii conștient de prezent?

Privește în jur în universul tău imediat și vezi ce-i mai aproape?

Ai ”mecanismul” vreunui aparat automat de furnizat programe ori ții pe noptieră o carte?

….

Iubesc cartea.

În ce mă privește –”aș preda” o disciplină doar cu referire la ea.

e-atâta miracol în construcția sa.

 

Când privești spre oamenii ce zâmbesc și te privesc senin-ochii lor povestesc deja toate cărțile înțelese de ei cu inima.

Cum să faci altfel?

Cartea, când permiți, te redă ție pe tine. Ai și am privilegiul acesta, de la primul pas pe lume, conștient. Unele cărți sunt nescrise, se citesc altfel… Altele au cuvinte…

Actiune

A deschide o carte este o alegere de A FI în prezent.

Citești și afli unde te găsești, cine ești.

Cartea e ca o zi nouă în care te lași poveștii cu încredere în Dumnezeu și în gândul-disciplinat de pace-al tău 🙂

Secretul cărții e că oricând ai citi-o e mereu nouă. (De experimentat.)

În loc de final, un buchet de gânduri, cu iubire de oferit, dintr-o carte în care recent m-am regăsit:

***

”Lumea era mare şi nesfârşită, şi dacă s-ar fi lăsat numai un pic condus de oi, ar fi descoperit şi mai multe lucruri interesante. Problema este că ele nu ştiu că fac drumuri noi în fiecare zi.

Nu-şi dau seama că păşunile se schimbă, că anotimpurile trec, pentru că sunt ocupate numai cu adăpatul şi cu mâncarea. Poate că aşa este cu noi toţi, îşi zise ciobănaşul. ”

„Tocmai posibilitatea să-ţi împlineşti un vis face viaţa interesantă”, reflectă el în timp ce iarăşi privea cerul şi grăbea pasul. 

-Nu ştiam că ciobanii citesc cărţi, se auzi un glas feminin lângă el.

-Asta pentru că oile te învaţă mai multe decât cărţile, răspunse băiatul.

Alchimistul-Paulo Coelho

Aici ai o idee despre ce-ai putea alege să citești.

Despre alegeri, inima știe ce să să facă. Are necesar ceva antrenament și răbdare ca timp-tu cu tine în prezent.

Mai spune Paulo Coelho în cartea sa ceva :

”De câte ori căutăm să fim mai buni decât suntem, totul în jurul nostru devine mai bun.”

Ți s-a-ntâmplat, așa-i?

”Iubirea este forţa care transformă şi face ca Su­fletul Lumii să fie mai bun. Când am pătruns în el pentru prima oară, am crezut că este perfect. Apoi am văzut că era o oglindă a tuturor fiinţelor şi îşi avea războaiele şi patimile lui. Noi suntem aceia care hrănim Sufletul Lumii, iar pământul pe care trăim va fi mai bun sau mai rău după cum noi vom fi mai buni sau mai răi.”

Vad în carte un instrument de Bine.

Ca să vezi cum e …. înseamnă să treci la acțiunea de a citi. Să îți acorzi răgazul. C-așa înțelegi a cui e responsabilitatea mai binelui din Viața.

Despre acțiuni devenite ritualuri

„Tot ce se întâmplă o dată, poate să nu se mai întâmple niciodată. Dar tot ce se întâmplă de două ori, se va în­tâmpla cu siguranţă şi a treia oară.”

( Ritualurile sănătoase fac viața minune.)

Să citește o carte? Cred ca e manifestarea dreptului tău la bucurie.  Una dintre ele.

Cartea e strada pe care pornești, când pășești. E la îndemână și e comoară. Sunt trăiri adunate, înțelesuri profunde, gânduri transformate în fapte. Provocări în alegeri conștiente.

Cu drag, mă înclin și te îmbrățișez,

Simona Ciobanu

 

Împărtășește, când simți, articolul cu prietenii tăi. Spre bucurie și întrebare sufletească: ce-i o carte? Unde-ai lasat-o?

De-a prosperitatea

777 Prosperitate NouAuzim des afirmatii de tip:

De unde să economisesc, când abia îmi ajung…”  banii, timpul, orice. ”De unde ai acum”, e răspunsul pe care l-am găsit.

Cum așa?

Privind în jur, cel mai des în natură, de unde totu-i lecție despre echilibru,  te răsplătești pe tine, cu bani din ceea ce exact câștigi. Așa.

Când vrei mai mult, operezi schimbare, cu timp din timpul real pe care îl ai deja, cu tot ce ai din ce ai.

A face rai din ce ai Azi, aceasta înseamnă. (Să experimentezi, ș-apoi să vezi, c-acesta-i gândul meu.)

Și când te-ai gândi așa, în Universul acesta care-i exact cum e cel mai  potrivit construit, pe mâna cui ar oferi Dumnezeu prosperitate… Vum ar fi să-ncapă în universul unui maestru numa’-n „cheltuit”?

Unde-ar ajunge Universul să …doar consum/consumi/consumăm?

Că -n actul sfânt al respirației, cât oferim, primim.

Că mai uităm, …hai, Azi, ne reamintim?
Inspiră, înt-un loc de proaspătă natură cât simți tu că-i necesar.

Apoi expiră, pe măsură.

Acesta e un echilibru, din viață învățat de la natură. Conștientizat.

Ș-apoi, cel mai frecvent, semințele ca să rodească bucurie nouă, sunt depozite-valoare, păstratre în pământ, în iubire, în căldură.

Când știi să te organizezi, cu ceea ce ai, treci la nivelul următor de Bine și de rai…

10 % din ce câștigi acum, poți să îi treci sub titlul Premiu personal?

E evident, când obiceiul -i instalat, 10 % reușești progresiv și cumulat, fiindcă se cristalizează conștiință de prosperitate- interior își au izvoare minunile toate- în Om…. și mergi mai departe.

Timp?

Din ce ai Azi, acum poți să faci 10 % timp pentru tine? Așa. Cum altfel?

Tot așa reușești pas cu pas să organizezi resursa aceasta magnifică tot mai conștient, mai bine.

În ce mă privește, experimentez un program de prosperitate.

Analizez resurse, fac cumparături, exact necesare și încep să consider plata pentru mine ca o rugăciune. Așa am ales de-acum că se poate. (Din vizualizare de programe subconșiente reactualizate.)

11 zile din cele 30 sunt conștientă de cumpăraturi necesare.

11 zile- o provocare. Sunt la miloc și am ajuns la reușită. Gându-i acolo. Filmul îl văd.

(Și sunt 11 zile, primele astfel din restul vieții, tot așa, înainte…)

În timpul acestă, permit în voie acțiuni de observare-de la la a expira,  mai lent,  la a crea… ceva.

Ce dar pot să ofer, la schimb Universului tot… că mă învață, Slava cerului să socot că merit.

 

Aici: lucru cu inima. Exerciții de ascultare.

Poți să te descoperi, la început, într-un fel de îmbrățișare mai hotărâtă. Te ”strânge” vechiul până se desprinde. Că vine relaxarea, fără îndoială… Noul e calm. 

Când ai învățat să mergi, pentru primii pași, așa-i că a fost necesară o școală? Școala părinților de-a răbdarea. Ei știau din trăire personală că reușești să faci calea….

Și iar mi-amintesc o zicere minunată ”Când a reușit cineva, poate oricine, să vrea”.

Să vrea înseamnă ceea ce știe omul, până la reușită, să aplice.

Dezvăluire a ceea ce te-nsuflețește.

Când vrei să fii prosperitate, descoperirea a ce poți face tu pentru tine e un miracol. Apoi admirația pentru cei ce SUNT deja e răsfăț. ”Universul ți-arată rețete” 🙂

”…De-aici alege tu cu cine-ți place să semeni și tradu cu viața ta ce-nseamnă să prosperi…” (Tot de la univers, mesaj recepționat, taman..ieri 🙂 Al meu.)

Aici e magnifică privirea spre trecut și puncte -cheie care luminează.

De-acolo desprinzi indicatoare din Azi spre înainte. Ce știu să fac? Ce-a rezultat din asta grozav? Cum transform asta azi?

Prosperitate? Tot o ”treabă” din minte…

Eu ”înțeleg, trăiesc” apoi susțin și seminarul despre prosperitate. Pe rând, toate.

 

PS: Te-ai gândit vreodată cum de .. orice serviciu de valoare se plătește anticipat?

Tocmai pentru că.. cel mai frecvent constați că a meritat. Tu meriți? Unde ai mărturia? Privește-o tu. De-aici mergi spre vise.

Cine te răsplătește cel/cea dintâi? De unde-aștepți să vină?

Simona, cu drag, din lecții de viață, în antrenament: prosperitatea la timpul prezent.

Împărtășește cu oamenii la care ții, poate folosește.

Prosperitatea începe din noi.

Zi minunată !

Mă înclin!