Arhive etichetă: ANTRENAMENT ZILNIC

Povestea schimbarii din izvorul constientizarii


 

Treci uneori pe langa oameni ca e firesc si te prind ganduri rostite parca anume, in lume:

„Nu mi-a placut „ploaia rece” neaparat. Dar m-a trezit.” **

Am patit asa, da-mi convine „programul”. Nu l-as schimba.

Ma aflu in pozitia de a negocia?

(Poate-atunci cand il construiesc eu, in rolul de angajat al meu.)

***

S-apoi, intamplari…

E duminica: sunt 3 angajati in supermarket, 100 de clienti care aleg sa se relaxeze la cozi.
Angajatii, atatia sunt ei toti.

Un vis? (stadiu de imaginat?) S-aude muzica de relaxare in perimetrul caselor de marcat.

Ganduri la buna vedere: „Alta data cand vreau operativitate, ma organizez cu constientizare. Merg la piata. Poate vinerea.”

Si tot asa…

Cred eu ca alegerea de a face cumparaturi intr-un magazin foarte mare, un singur scop-intentie are: acela pentru care acesta, supermarketul a fost infiintat. Sa-ti furnizeze produsul, al carei calitate sa fie ceva garantat.

Despre organizare interna, organigrama, timp de servire/client-sunt acestea norme de simt bun, integru, iar respectarea lor tine de integritatea fiecarui om care ia parte simultan la vreo actiuneprecum si de sistemele de valori insumate si asumate. De observat persoanele implicate.

 

Asa-i?

Oare vorbim, cu cuvinte sau dincolo de ele, pe aceleasi intelesuri, avem in minte aceleasi ‚modele”?

Sigur altfel este, cand sunt diferente intre asteptari si rezultate.

Atunci?

Oriunde mergi e important sa ai in vedere ca e posibila o re-creare.

Varianta ta-varianta de la fata locului, creatia comuna prin comunicare si negociere buna si rezultatul, cu alegere cu tot a acceptare.

Ce de operatiuni…

 

Transformarea in om se petrece atunci cand el reuseste sa traiasca provocarea din perspectiva rezolvarii ei, ca si cum ar intoarce-o pe partea binecuvantarilor pe care le aduce.

Oricare e provocarea.

Privita asa, aceasta se transforma, omul isi schimba credinta despre ea si reuseste asa sa vada „altfelul” din situatie.

De-aici, altfel devenind gandurile si trairile, in consecinta se schimba din realitatea traita, detaliile. Apare bucuria, c-ai vazut o solutie. „Iesirea din…”, lumina.

Atitudinea, schimbarea perspectivei face diferenta.

E drept ca fiecare om isi munceste cum vrea, cum stie, cum invata, cum permite, viata cu bucurie. Si-apoi e bucuria o achizitie noua sau o redescoperire?

Ne gandim asa: cu revenire la ideea de „magazin”.

Si educatia? Cat costa educatia? Cu ce produs o putem compara?

 

O noua achizitie, un cost mai inalt?

Nu stiu cat de mult e vorba despre a fi „ieftin” sau „scump” ori „gratuit”. Un cost mai mare implica un grad de constientizare + folosinta.

Adica -la treaba cu tine- si cu produsul ori cartea ori serviciul achizitionat.

Cati dintre noi au cumparat un telefon si l-au odihnit in sertar? Cati au cerut de la magazin „vreau masina sa-mi fie dar”?

„Gratuitatea”, sa vedem… In ce masura aplicam, traim, apreciem?

*** Educatia, ca achizitie. Cum o apreciem? Eu stiu ca felul de a aprecia da tonul unei schimb[ri intentionate si constiente. Tu? Ce spui?

 

 

Cand alegi sa lucrezi cu tine si pe langa aceasta consideri ca ai pretui un rol de asistenta, ghid, observator, apeleaza cu incredere, pregatindu-te sa te sustii zi de zi.

Sunt aici ca sa pot sprijini.

 

Aleg sa traiesc Azi

Concept de Dezvoltare personala. Constientizare.

Simona Ciobanu

simona_azi@yahoo.ro

Când schimbi perspectiva, lumea devine vis

M-am născut pe meleaguri moldovenești. Am obârșie răzeșească.

(Asta, cu tot ce-am experimentat eu despre A FI ai cum schimba, prin ”a domoli”.

Cum să explic…

Vulcanul, când e el cel mai activ… Doamne, cam așa și eu…  pot să fiu. Știu.  )

”Țin”, evident cu Ștefan cel Mare din motive foarte clare. Cu toată inima, din toată convingerea-istoric, vreau să subliniez.

Mi-a plăcut istoria mult și o iubesc și acum: disciplina asta m-a învățat că se repetă până la însușire temeinică, cu etape din ce în ce mai elaborate o temă anume. Așa cred eu. Experiența pe care îmi bazez credința e -firește-cea personală, și cea colectivă, fiindcă trăim împreună într-o lume construită  parcă anume pentru noi.

Ce-mi mai place mult e expediția în timp pe care- tot istoria, disciplinată o prilejuiește, din timp în timp-că-i trecut, viitor, ori prezent, celui ce preferă să devină un om atent și conștient.

Revenind la gând și la Ștefan cel Mare am să mă opresc asupra unei idei la care am reflectat îndelung:

… bine-bine, ne-am luptat cu turcii vreme multă, de prin 1450 și ceva încoace, gândindu-mă tot la vremea domnitorului moldovean, exclusiv, astfel. Așa știu eu de la cei ce s-au încumetat să scrie, ca să avem noi azi dovezi și urme de civilizație, ori răspunsuri la întrebări despre rădăcini strămoșești. Aici, când îmi e permisă-în loc de sfat,  opinia,  căci tu, cercetând, tot variante inedite, noi, poți să găsești. Alegi, selectezi, îți servesc binelui tău. le adopți.

Ne-am luptat cu turcii.

Bun așa. Așa s-a scris pentru noi istoria.

Ce căutau ei la noi?

hippie bus Indra Galbo via Compfight

Fără dubii, veneau într-un loc minunat, bogat, cu pământ rodnic, îmbelșugat. România. Și azi e asemenea. Minune de locuri frumoase-frumoase.

Și dacă…  turcii veneau în drumeție? (Îmi permit un fel de șagă, scopul e o intenție bună.)

Dacă auziseră de-așa frumusețe de ținut încât, câtă frunză și iarbă au venit aici să se convingă. Daca voiau armurile și iataganele să le ofere la schimb? Și dacă au fost interpretați eronat, din motiv că ai noștri tot la dușmani-prin veacuri, au învățat să se aștepte…?

Cu-așa o mândrețe de țară dragă, crezi c-o fi ușor să vii s-o cercetezi?

D-apoi s-o stapânești.

S-a gândit careva la posibilitatea ca cele două tabere română și otomană să aibă perspective diferite? Iar la întâlnire, doar așa să-și poată ei negocia felul de a comunica? Privim la noi, în timpuri noi…

 _MG_9230 Immigrant family. Sakuto via Compfight

Am să vin cu un exemplu concludent, cât pot eu de autentic și de recent, din prezent. E din lumea copiilor. Da-i cu relevanță.

Pauză școlară. Zarvă, sute de voinici. Băieții imită luptele adulților, pe-te-miri-ce, fiindcă ei așa învață, prin modelare. 3 dintre ei se încaieră nițel, timp în care unii dintre elevii personali au vrut să-i împace. Și-au luat firește- o porție egală de mic conflict și ei, fiindcă majoritatea nu avu timp să conștientizeze ideea de pace. Fiecare recunoaște ceea ce este deja în sine, așa se-ntâmplă și cu noi, adulții fel de fel.

Aha?

Mai bine ”salvatorii” îți vedeau de treaba lor. Corect! Da… mulți copii erau acolo laolaltă ca să fie timpul unui gând așa de relaxat…

Energie… Dă-i conflictului pace.

Vreau să revin acum la turci și moldoveni-români, adică.

Curioasă să aflu cum e omul în țara lui, după sute de ani  de istorie în care ne-am intersectat, am explorat și eu Turcia în două vacanțe.

Am fost să-i cunosc așadar pe turci ca oameni, acasă la ei. Bucuroasă și uimită și …. mă-nclin în ce fel am văzut eu că sunt.

Omului, pe care-l întâmpină plecându-și sufletul până la pământ, turcii le sunt, dar.

(Că vorbesc despre o experiență acum ,și am darul de a ”insista pe cuvânt” o știu și cred că-i un fel de ”fel de-a fi al meu”,  drag mi-a fost să descopăr așa, e posibil, chiar evident…., omul e frumos când te vede când te apreciază, când e la tine, atent.)

În 2009 am fost prima dată în Kusadasi, iar în 2014 la Istanbul.

Dacă mi-a plăcut bazarul? Da.  Și de-acolo am priceput că turcii preferă să știe omul care cumpără de la el, om mulțumit. Depinde de abilități.

Aș putea să scriu o carte, că-mi place să dau frâu liber cuvântului din a simți natural. Prefer să conchid cu o părere, accentuată și-n țara noastră, acasă, fiindcă oamenii aceștia, au magazine și restaurante, lucrează cu noi și pe-aici și-s la fel:  blajini, primitori, generoși, calmi, surâzători.

Ce ..i-a schimbat în 700 de ani așa?

Ori a-nceput să-i privească cineva …altcumva. Sunt oameni, ca noi.

Cred că undeva în timpul lor a existat un moment de schimbare de mentalitate. Eu l-am găsit-momentul- și-l știu cumva, fără să vreau a-ți forma opinia ori a te influența, iți spun că am să citesc pe-ndelete despre momentul la care fac referire.

Din povestea cu Ștefan cel Mare și luptele sale de apărare a gliei iau valorile pe care îmi place să le cultiv și să le transmit mai departe:

curajul,

iubirea de glie ( că mi-am permis aici să etalez o anumită interpretare, a mea)

adevărul,

comuniunea

spiritul de echipă

limitele personale sănătoase (cred că românii nu voiau să dea țara lor în explorare)

Și mă gândesc cât de mândru s-ar face marele domnitor ”moldovan” când urmașii ar face pace din valorile pe care le-a conservat Domnia Sa.

De-o atentă reflectare:

Și dacă omul a venit pe Pământ să ajute alți oameni?

Să fie el omul pe care-l vrea regăsit în oamenii de lângă el?

Și când am reuși să vedem -că indiferent de țară- contează cum te simți acolo unde ți-e dat, alegi să trăiești, să fii atent la cine sunt cei cu care te însoțești?

Și dacă toți avem dreptul sublim de a locui pe frumosul Pâmânt, grijă să-i purtăm, fiecare?

Și când ”Pământ” s-ar scrie cu ”P” mare de la  ”pasiune”, ”pot”, ”picioare” de mers pe drumul tău, ca să trăiești cum îți place? Și dacă suntem aici să facem împreună o frumoasă demonstrație de pace?

Ce spui?

***

Simona, cu drag,

Ma înclin!

 

 

Re-creatie

B-Pop Coloring Book Character Cartoon CD Crayon Pink Blue Japanimation Anime Manhua Doll Action Figure Superhero Toy Halloween Comic Book Poster Image Shonen Jewelry Seinen Chibi Kawaii Cartoon Character Costume Outfit Doll Picture Symbol Paint Girl SuCreative Commons License nalends via Compfight

Re-creatie.

Cateva sute de copii se pregatesc de ceea ce urmeaza: alt curs, alte invataturi, alta concentrare de atentie. Se-odihnesc.

In curtea unei scoli sunt cateva bare, de folosit in orele de sport, in catarari.

Porti metalice, mici si mari, de avut in vedere intre limite sanatoase-spre siguranta, intre scolari. In recreatii,  atractii cu rol in autocontrol.  Unii oameni le vad asa. Altii… Tu, cum?

Rol? „Le privesti” si le lasi acolo.

Trei-patru dascali si trei-patru-sute de copii care elibereaza energii,  petrec impreuna sub soarele cald ce straluceste pe cerul blajin de toamna, cateva minute.

O doamna si-un voinic de sapte ani,  cu ceva distanta intre ei se potrivesc langa o constructie metalica, ca cele despre care e povestea. Doamna observa, copilul se joaca, firesc. Cumva, impreuna, construiesc.

Voinicul se anina, de-o mana, apoi cu cealalta prinde bara… iata-ndrazneala…  Ca sa nu omitem, langa el se mai afla un scolarel. Observator, cam implicat si el…

Se leagana usor, in vreo 3 exersari, inainte-napoi.

Doamna il zareste, asa cum intelegi si-ti imaginezi si tu, cititor in actiunea mentionata in regulament pe voinic-pe cel mai implicat dintre ei- si-l cheama, intrebandu-se-ca are timp-un gand-lumina, oare,.. ce idee de intrebare ar putea sa-i vina.

„Ce-o sa-i zic, cat sa evit … sa interzic” Sa se simta tot el, copilul, care face dintr-o recreatie scolara, pauza lui preferata-exact, asa poti gandi cateodata…  ?

Se apropie, poate simte ca-i chip de tratat de pace, fiindca nu infatiseaza vreo urma de teama.

„Ce zici tu de-o-mbratisare?”

Ochii de copil se fac mai mari, parca, se umplu de-o mirare frumoasa, pasii mai iuti, hotarati, vine precis: o imbratisare se face! Schimb.

„S-apoi de bara aceasta, stii tu ceva? Ce cauta-aici in calea ta? Ce zici sa facem cu ea?”

Ceilalti copii, si mici si mai mari?

Cele inca trei sute de copii? Petrec, dupa caz, acelasi ragaz. Unii alearga, altii se plimba, unii privesc spre munte, ca-i aproape. Trec clipele de re-creatie cat ai scrie cuvântul „poveste” pe cer, cu mintea ta. Curioasa treaba, ce s-ar desena…

 

Uneori, interactiunile ‘ies’ exact asa, cand ai timp sa te-ntorci in prezent, ajungi sa fii cumva congruent cu energia situatiei si tot ce se-ntampla in jurul tau sa fie parte din aceeasi poveste. Ce se petrece, sa fie parte dintr-o rezolutie -pe cale de intuitie.

Alteori, cuvintele acestea vin cat sa coloreze povestea si sa intelegem ca facem parte dintr-un joc mai complex, in care fiecare actiune e supravegheata si ca siguranta din sufletul tau, al omului care traieste experienta, are-un rost.

Actiune-re-actiune

Creatie-re-creatie

Asteptari-confirmari?

 

Ce stiu eu sa fac cel mai bine?

Tie..
O intrebare care te descopera.
Ce  anume stii, de parca te-ai nascut cu asta, exact asa sa fii?
(Scrie un comentariu, ca sa-nvatam impreuna.)
Spun si eu.
Sa invat imi place. Sa invat lucruri noi, folositoare  sa le aplic, sa constat schimbarea dorita.
Si-mi mai plac oamenii care vor si reusesc.
Invatator,
Ce stiu eu sa fac e sa … domolesc teama, ca-apoi vezi solutiile tu.
*
De unde stiu?
Lucram in proiectul Orange, la CGS, in vara unui an- amintiri din vacante de invatator, in 2012, cred.
Povestea asa e itita cu fire de aur in mintea mea, fiindca, imediat dupa convorbirea despre care imi amintesc acum, mi-a stralucit un gand de care stiu ca m-am aninat taare: „ce bine-ar fi fost sa fi inregistrat apelul….”
Am simtit eu ca-i de tinut minte!
E un apel-experienta de 3 minute care m-a premiat fantastic, in valoare.
Spun ce-am facut sa il castig. Retrospectiv.
1. N-am stiut ca-i concurs. Sau nu ma gandeam la asta… La ce ma gandeam? La economii, la finantari, la castigarea experientei de a asculta oamenii …si-aici era musai….
2. „Simona Ciobanu sunt. Cu ce va pot ajuta”? Asa incepea. Era ca o poezie. Eu o credeam.
Atenta deplin la ce spune omul, sa vad ce pot face.
Da, stiam ca acolo esti bine platit pe vanzari.
Doamna, care initiase apelul, toata emotie-n grai, si-aproape plangand imi povesteste, cum sotul ei a plecat in Paris cu treburi si-a uitat sa activze „permisul de vacanta”.
Si-avea un cost, iar dumneaei se necajea…
Permisul de vacanta era o optiune excelenta in roaming care, activata scutea clientul de costuri suplimentare.
Putin probabil sa imi amintesc cuvant cu cuvant ce-am spus. Ideea e ca apelul s-a terminat si cu binecuvantari si cu vanzare de „permis de vacanta”.
Cred- fara sa fi programat-caci, cine s-ar fi asteptat, zic onest ca nu… am dibuit un fel de misiune in apelul asta, pe viata: sa -ti spun si sa-mi spun ca oricare ar fi problema exista solutii.
Focus pe ele!
Ca depasirea ei vine cu „premii” pe termen lung, la care nici nu te-astepti.
Ca darurile-acestea-s frumoase tare, ca-ti schimba lumea din temelii.
3. In felul meu… de la apelul asta de la CGS m-am descoperit mie. La asta ma pricep destul de bine. Sa-ti spun ca sunt solutii, doar sa te calmezi si sa respiri.  Si sa mergi…
De-aici incolo, si mai -nainte de asta, am aplicat cum m-am priceput mai bine in viata cautarea de solutii pe calm, mi-a iesit, cu preponderenta, inainte cale mai am… 🙂
Ce stiu e ca viata asta merita traita de la nivelul inimii.
(Uite unde-i cartea si iata-ma-asa.
Cartea de mai jos nu e doar pentru copii.
Titlul ei deseneaza un principiu in care cred de cand ma stiu.
Cred in mesajul Aleg sa traiesc Azi. O sa apara in carti multe. Personal le traiesc cu ganduri vrute…. Ca si tine.
Ma inclin!

Cum treci la actiune

Azi?

Chiar asa!

Actiune.

Intai… Impulsul acela care te pune in miscare, stare naturala a lucrurilor,  energie fiind, când te gandesti putin.

777 Prosperitate Nou

Alegi din gânduri relevante, reflectate o vreme, asezate in proiecte in care crezi si pornesti.

A… analizezi in prealabil si iti asumi consecintele, atat pe cele cunoscute, cat si pe minunatele imprevizibile, fiindca viata uneori le presupune. Reponsabil si constient. Asta se petrece cu viata de adult, in prezent.

Motivul pentru care scriu articolul acesta deriva din Intrebari de la cititori/clienti:

Cum treci la actiune?  Ce faci?

Definesti tipul- dupa „domeniul” de interes.

Te-ntrebi lamuritor, care e-actiunea. O stii?

  1. Vrei si te angajezi tie sa actionezi. Esti pregatit si pentru momentul de ”nu” si pentru cel de ”da” când planul tau e-zicem ipotetic- sa prezinti o oferta spre vanzare unui client. Tu mergi inainte, cum stii. Ai de ajuns unde ti-ai propus. Asta nu uiti.
  2. Iti asiguri instrumentele necesare la indemana si la vedere. Ai cercetat cam ce ti-ar fi util, necesar. Detii un inventar.
  3. Ai un plan pe care il urmezi.  Intentia din spatele lui e integra, adica iti respecta valorile si pe cele ale legilor naturale. (Pe parcurs, esti atent si consemnezi ce se intampla). Tii o evidenta e util si necesar, ca sa stii ce urmeaza sa faci.
  4. Te ridici si mergi. Tot ce-ti spui, face parte din planul tau, constientizezi. Tu propui un proiect vietii tale, cu universul negociezi prin gânduri pe care le asociezi demersului tau. De vrei reusita, crede mereu si creeaza oportunitati. Asa cresti, asa fac oamenii care stiu sa mearga inainte. Putini se opresc sa vada ce face cel ce n-a urcat in tren. Calatorii din tren ajung la destinatie.
  5. Pleci dintr-un loc ca s-ajungi unde stii tu ca vrei sa vezi cum e si ai cercetat, ai studiat.
  6. Evaluezi si iar te ridici. Schimbi cateva obiective, unde vezi tu necesar.  Esti ceva rigoare, planificare
  7. Te deschizi oamenilor si esti tu. Celor care inteleg si doresc, sau solicita.

Exemplificare:

Poti avea 18 ani si poti simti, ca stare ca esti altfel, ca si tu te straduiesti sa te intelegi, ca oamenii ceilalti, parca respecta un anume model.

Sa fii altfel e minunat!

Sa exersezi sa-ti placa cine esti, e un… deziderat, obiectiv.

E grozav  sa stii sa-ti afli loc bun in viata ta. Fiecare ne traim  ”spatiul personal”, zi de zi.  ”Spatiul social” il construim. De-aceea sunt frumosi oamenii.

S-apoi sunt pasiuni diferite de experimentat, sporturi de practicat, intelegere de acordat si tie si incredere de a deslusi caile potrivite.

Asa te descoperi, vazand ce iti place, asa te cunosti.

In lumea in care iesi in fiecare zi exista o frecventa, o latura a ei care vine din perceptia ta asupra sa. Cam asa… Ce vezi, tu crezi despre ea ca este, ori ti s-a spus si ai invatat.

Antreneaza-te spre a trai din adevaruri ale gândului curat. Aici iti setezi-la orice varsta, o colectie de valori. Pe viata, comori. Cu ele mergi inainte. Cu ele alergi dimineata ori seara, te hidratezi, ai prieteni tot din baza lor. A valorilor.

Stiu despre varsta adolescentei ca-i o perioada de incubatie frumoasa a viselor mari, ca e de acordat credit, de sprijinit, de binecuvantat. Am trecut pe-acolo, vad si azi minuni-oameni de privit cu luare-aminte.

Poti avea 45 de ani, la fel de bine si când privesti in jur sa para sa se fi schimbat o intreaga lume. O intrebare buna e daca nu cumva si aici, schimbarea porneste din perceptia ta. (De cele mai multe ori, da.)

Ma gândesc eu ca oriunde ai pleca, din mediul in care esti/profesezi, traiesti- duci cu tine privirea interioara. De-aici incepe sa vezi.

Vorbim despre varsta de 60 de ani?

Amintesc. ca sa fie concis de varsta intelepciunii de aur, unde timpul pare sa-si faca rabdare cu asa zisa-evaluare, blanda asupra a ceea ce ai trait/ai de trait inainte. Vad si acum oameni dispusi, când simt sa faca schimbarea de-acolo de unde incepe, din minte. Ce oameni frumosi!

Cum treci la actiune?

Tii far -gândul ca mai intai visul tau e creatie mentala, ca se petrece in prezentul acum, ca sunt posibile experimentari si re-evaluari fiindca actiunea poarta pecete personala. Intentia cu care actionezi e colosala.

Si te ridici si mergi iar, cu tinta.

Adaugi  un  ingredient, demonstrat cu viata:

Se ”pune”  entuziasm in actiune.

Entuziasmul-energia si bucuria- aduc rezultate stralucitoare in ceea ce intentionezi sa faci.
Ia-ti o clipa-doua-trei sa observi daca ai ingredientul acesta magic in atitudinea cu care abordezi viata-aspectul, domeniile asupra carora te concentrezi..
Cand vrei sa reusesti, „te faci ca esti”, pana se creeaza starea.
Jucam vreme necesara rolul acesta, pana devenim una cu el, una cu bucuria, una cu viata.

„Casa”-mintea-corpul-relatiile-emotiile-profesia- armonia-viata.

***

Esti vanzator si vrei sa stii cum faci sa vinzi? Treci mai departe de clientul care n-a cumparat. Asa de simplu. Faci produsul mai atractiv, mai adevarat si crezi in ce faci.

 

Si-apoi-costatare personala, când treci la actiune, alegi, când e cazul, cu cine te asociezi, fiindca:

Nuu… nu sunt oamenii toti la fel.
E farmecul vietii s-accepti si sa-ntelegi.
Sunt una, fiindca-s iubire, da’s diferiti prin nivel de constientizare.
Unii „boboci”, altii „fruct”, unii „floare”.
Sau…
Ca-n „somnul de dimineata”?
Cam la fel.
Unii oameni il dorm altii sunt treji, fel de fel.

Uneori ai de descoperit asta.
Si de-asta
zici tu ca te doare.
C-ai vrea sa fie la fel ca tine, uitand cine esti
pana iti iei tu timp sa-i descoperi, sa-i privesti…
E ca un fel de constientizare a ta… „O sti ce-o vrea’ se intreaba de sus de tot iubirea din care vine ..„eu pot„.
„Tine minte cine esti, tine minte ce doresti si verifica cu viata”!  Ia-ti valorile cu tine!

Eu trec la actiune când scriu pentru oameni ca tine! Si când consiliez, in calitate de invatator particular -consilier in dezvoltare personala-tot asta fac, tin cursuri, prezentari, lucrez cu copii.

Si când ma rog, in fiecare zi.

Actiunile ies frumos la iveala, când esti atent la congruenta gand-adevar-simtire-cuvant-actiuni.

Actiuni-actiuni. Simetrie-incredere in minuni.

PS. Exemplul tau de trecere la actiune? Hai sa-mbogatim cu el o lume frumoasa deja!

Când vrei sa participi la un fel  de actiune care ma defineste particular, te invit pe 2 august, in Brasov, la seminar.

Simona, cu drag!

Iti multumesc ca esti! Iti multumesc ca impartasesti!

 

Strada Diminetii

De-a Azi
777Prospetime a unei dimineti
…mergand la pas de gand
de curand
am descoperit Strada Diminetii..
Incepea intr-un rasarit de soare si dura… pana catre un deal potrivit de mare.
Era si este si-acum de-ai gasi -o si tu,
 urcus.
Cred ca atunci cand cobori dealul se face seara, ca sa ai TIMPUL sa il urci din nou.
Cu gand frumos.
Ca sa vezi cum e gândul, poti sa iei o oglinda si sa te privesti pe tine. Asa-i! Asa e frumosul, izvorat din lumina de rai.
Ma gandeam, ce grozav sa fie sa te trezesti in fiecare noua zi cu gandul ca esti exact in dimineata visului TAU si sa pasesti asa constient si vesel prin prezent.
**
🙂
Tot ce spui si crezi capata viata. Am facut in sensul acesta douazeci si doi de ani de cercetare, fiindca -ca si tine, precis 🙂 sunt invatator-invat cu viata, traind-o si m-am nascut sa fiu eu..  si profesez printre oameni si copii, acolo unde e grozav sa fii.
Tot atatia  ani -plus cei dinainte si de observare.  Viata e bucurie, e inainte e miscare.
Asa-cu unison in gand, zic:
Buna minunata dimineata!
Ir tie,
Hai in joc frumos cu viata!
Ca inceput-la 8.02 (m-am obisnuit eu)…
Rugaciune:
Doamne, multumesc ca ma ajuti sa joc frumos jocul -miracol al vietii!
Multumesc ca esti in fiecare raza de-nceput a diminetii!
Multumim ca suntem! Multumim ca esti!
Iar-fiindca repetitia e invatare buna:
Buna minunata dimineata!
Hai  si tu cu pace, in dans grozav, in armonie cu viata!
Pentru programari de sedinte de dezvoltare personala, analize matrice numerologice scrie cu incredere un mail:
simona_azi@yahoo.ro sau trimite un mesaj la tel. 0722 851183.
O zi de Azi cu ganduri din suflet, curate: realitate!
Simona, cu drag.
Ma inclin!

Citeste, zambeste si da mai departe

144 - Fiquei com pena de comer ele depois de bater a foto... Josué Braun via Compfight

Lumeeeee… lume frumoasa   {fii atenta ca strig}

M-apuc sa fac dulceata de capsuni…!!

Eu!

Stai linistita, lume! 2 borcane construiesc, ca sa vad cum imi iese. C-asa-s femei multe. fac dulceata si le place actiunea asta.

Eu le prefer cum sunt, când sunt ele, mai degraba, fructele. Acum testez, m-am hotarat. Stiu si motivul, implicit.

Si când mi-o placea si mie, asta ce-o sa fie? (Vedem…)

Pe locuri

Pun zahar brun

Fiti gata…

(Mai iau intai un kilogram de capsuni)…

Si m-astepata un premiu, dupa ce reusesc si asta, pe cuvântul inimii iti spun!

Am in fata, drept model, o dulceata de afine. O vizualizez asa, pana reuseste si a mea1 Doar ca-s capsuni…

Tot seamana putin , ca rude cu fructele de padure. Ce-i fragul, nu capsunica libera cugetatoare…?

Oare?

Sa revin. {Am scris deja in caractere 111 de elemente si merg inainte}.

Sa vad eu precis care-s cantitatile.

Am primit si asigurari cum ca maxim 2 ore petrec alaturi de combinatia fruct si zahar-experimentare, impreuna in lucrare.

Iau si agenda, alaturi de ea, observ, notez, cine stie ce s-o crea….

Lumeeeee… chiar fac eu dulceata!

 

PS.

Stii tu, om frumos vreo reteta speciala? Eu-s gata sa mai fac inca o data actiunea, când impartasesti tu o metoda, zici ca ti-a reusit! Chiar si una, frumos, in acceptare intre oameni , in pace de trait!

 

Simona, cu drag si Azi!

O zi cu minuni!

Ma inclin!

7 gânduri: cine ești

Cand stii ce vreiCum de răspândirea negativului se face mai repede?

Ce e … ”negativ”?

E una dintre culorile ”bine”, ”rău” ale realității.

Culorile? Valorile?

Culori…

Atunci sunt bune amândouă. Culorile zugrăvesc.

Privește într-o zi pe cer, norii. Când sunt albi, când sunt cenușii… Când sunt în atelierele lor și meșteresc, iar tu nu-i prea vezi, căî pare că lipsesc… Mereu lucrează ceva. Unii pacea seninului, alții ploaia câmpului. Construiesc.

Știi ce cred?

Binele, răul… Se răspândesc la fel.

Reușești să-ți dai seama, când ești atent cam ce te-nconjoară. Unde-s mulți de-același fel, puterea crește. Atâta cred. Sau simt.

Și-ncepi, poate să te-ntrebi care-i explicația….

***Tu știi:

1.Cânți viața cu notele tale.

Compui melodii din cele dragi inimii. Plac cântecele tale lumii din care ești și pulsează de bucuria prezentului fiecare interval intonat.  Ton, semiton, ascendent, descendent, asumat. Cunoști melodia, armonie întreagă.

2. Te exprimi autentic. Tu. Te re-creezi zi de zi. Te manifești în bucuria prezentului trăit. conștient. Cum? Se simte direct ca stare de bine. Diferit, ”miliard’ime”… de la om, la om.

3.Știi cine ești, știi ce vrei și mergi pe calea asta. Îți urmezi valorile cu credința că poți.

Ai valorile tale. Ele sunt …….. Le-ai trăit, testându-le compatibilitatea cu viața ta. E așa: …. (loc de completat)

4.Alegi să formulezi răspunsuri potrivite, la momentul oportun. Altfel…. ? Te bucuri, respiri, râzi sănătos, ești în mișcare, construiești, ajuți, trăiești, iubești.

5. Reușești să discerni care e manifestarea ta.  O menții. Are legătură cu cine ești. Te detașezi de ceea ce produce dizarmonie. Știi fiindcă te prețuiești.

6. Te înconjori de oameni senini. Calmi, încrezători. Oameni care reușesc fiindcă își propun asta. Firește, sunt oameni așa, ca tine.

 

7***Reușești să-ți dai seama, când ești atent cam ce te-nconjoară. Și-ncepi, poate să te-ntrebi care-i explicația….

 

Fiecare dintre noi are ziua și noaptea vieții în cântecul din inima sa. Alegerea, conștienta, prezența, exercițul țin de voință, autocontrol și direcția în care alegem să mergem. Fiindcă de îndreptat, ne îndreptăm undeva. Oricât am alerga, ori am sta.

Ia-ntoarce-te-ntre flori de gând și structurează, ceva rând de informație sufletească… Cu voință, când e, firească.,..

Eu??? Bine. Mă-ntorc și numerotez.

Cum e?

Întreabă cititorii cum le aplică. Le văd cu viața trăită, adică?

 

Aleg să trăiesc Azi. Alegi și tu. Cum?

Cu bucurie,

Simona sunt și mă înclin!

Viața, școala de a trăi în prezent (1)

Forest flareCreative Commons License Neil Kremer via Compfight
Tu cu cine vorbești când alegi să vorbești?

Un impuls de a schimba sisteme exterioare este indicator spre călătorie interioară.
(Din nou, schimbarea începe cu tine.
O reluare.)

Gând:

Vorbești în dialect finlandez/japonez/hindus, acolo unde oamenii și înțeleg și pot exprima păreri. Și-n românește, cu grai specializat, între și doamne, domni specialiști în inginerie, ori arhitectură.  Altfel, până se găsește translatorul, se transformă mesajul. Devine altul. Și… soluția?

(Spui mai curând o rugăciune, repeți un gând de ”Mulțumesc!”)

Tu ce zici? Când vrei să rezolvi ceva, te gândești de două ori înainte de a rosti, dacă mediul e prielnic, în sens de interesat, ori te prezinți… oricum, neapărat?

Când vorbești despre un proiect nou, ”de vechi, ce este” o alternativă complementară de educație ori de implementare de linie de producție, în public între colegi, te oprești puțin. E tăcerea dintre două gânduri care pot să se alerge, din colecția noian, să fie exprimate:

1.De folos, gândul?

2. Face bine?

3. … (mai dă tu un reper în conștientizare)

Ce faci când…

Te adresezi unor oameni care au acumulat experiențe de-un fel și nu se declară mulțumiți de acestea? Dai tu repede o soluție? Ori le ceri opinia?

(Au cerut ajutor? Știu ce vor? Vor ceva? Să ceară explicit.)

Îți asumi cum că știi cu cine vorbești, ai verificat publicul țintă, ori ai întrebat dacă interesează povestea; cu alte cuvinte, comunici despre o idee acelorași oameni care: se plâng, sunt competitivi, unul cu celălalt, la vedere, repetă de 30 de ori fraza pe care, apoi oricine o poate reda: ”sunt singura cu nume și „pronume” (intenționat, astfel enunțat cuvântul)  nominalizată”… Ah, critica!

Pentru tine, cel care abordează un subiect, cu alte așteptări decât enumerarea de nereușite, iată o reflecție din care poate azi să înveți o lecție. Cam fiecare zi e-așa o-nvățătură. Pentru fiecare.

Deschizi ochii bine și vezi unde te afli. Ești! Și  ai un rost să te afli aici.

Pentru tine, cel care deschizi teme-ferestre, care n-au soluții, fiindcă fiecare ascultător/participant a-nchis izvorul la ce-a trăit și- a fost obișnuit, și mai știe din programare să creadă numai în ceva ce s-a-ntâmplat deja. Un paradox. Mulțime de minți laolaltă să cerceteze soluții nu pot, fiindcă poate omul singur care stă în pacea minții și știe să caute… Atunci , ce căutăm atâția laolaltă? Simplu de răspuns…

Noul?

Ori schimbarea de paradigmă aici e: să crezi cu toată ființa în ceva, ca și când s-ar fi întâmplat deja…

Oamenii, până la a se antrena în modestie și obiectivitate sunt testați periodic de …Univers(itate).

Sunt centrul Universului, oamenii în general, da, sunt: centrul Universului lor! de când erau ei coordonatori generali în proiecte consumate. Câți rămân acolo, fără a ști să vină aici?

Viața e din perioade –lecții, etanșe în timp. Ieri a trecut, azi e timp conștient. Cât a trecut?

Drept e că au experiență, au văzut mai multe, au învățat, s-au întors între oameni ca ei. Că-ntoarcerea este firească, uitarea, la fel.

Aici, perspectiva nouă! Cum se vede realul de zi cu zi? Cât se manifestă în continuare și motivația de a excela în muncă și apartenența la valori organizaționale? Cum arată bucuria de viață?

Ce fac împreună oamenii mai departe: fac ceva?

Despre cei care-au fost și știu cum se întâmplă fenomene de reușită, bucurie și gânduri de bine! În a reuși contează intenția de se-mplini gândul. A merge până la stea! Credința că se poate și renunțarea la tiparele cafre n-au funcționat.

Și-altă întrebare:
De ieri până acum, ce s-a mai întâmplat?

Peisajul rămâne static, neschimbat?  Ce zici tu despre termenul de ”cunoscut”, fără alte variabile, fără factorul uman imprevizibil?

Oamenii dintotdeauna se scutură de iluzii și redevin oameni.

Fiecare, om rămâne înainte de toate. Știu despre asta fiindcă învăț despre conducere, atenție, libertate.

Un pas care pare înainte, chiar este.

Conducători de oameni, oameni. Sisteme. Simpla evaluare e felul în care oamenii din echipă, rezultatele lor comune, au transformat ceva din altceva.

Vrei exemplificare? Ștefan cel Mare.

(Ce model? Până la jumătate de secol în urmă te-ai dus?

Tot aici sunt; da-mi place Domnul Moldovei câte-n urmă, spre înainte-a trimis și câte azi admirăm și atingem, de-atunci construite! Ș-apoi gândul când vine, de undeva din cerneala înaltului, inspirație, te-ntreabă o clipă, de-l vrei și-apoi iute s-așterne poveste,  că și inima îți dă sfat: păstrează-l…)

Să admitem cu mândrie că unii dintre noi la Iași s-au născut. Sau oriunde pe pământul acesta drag, numit țară străbună. (Străbună înseamnă că-i minunat de dragă, toată-ntreagă).

Vorbind de Iași, l-a apărat cu vitejie, marele la sfat Ștefan, că să ne fie și loc pentru unii dintre noi spre a ne naște? Istoria zice că da. Aleg să cred. Se cheamă că a inspirat.

(Așa model să-mi aleg și eu?

Ai citit, ai privit poate apoi în jur cu atenție sporită și ai observat cum că idealurile pot să pară atât de înalte încât să te conducă la dorința de a scoate particula ”im” din cuvântul ”imposibil”? Le-ai testat personal.

Alege ce fel de ideal vrei. Particularizează. Exersează, ia rezultatele în considerare, ameliorează. Alege-te pe tine.)

Drept e, se poate ca autorul acestor gânduri și idei să ia încă mult traiul și exteriorul reflectat în nume personal. Știe că totul e la vedere.

Și Azi e o zi.

Bucurându-te, plenar, cred că mai înveți un pas în vindecare…te antrenezi iar. Scrierea e atât de subiectivă, funcție de cât își permite autorul s-o observe nepărtinitor,  el.

Cum poți să povestești despre bucurie, oamenilor cărora: le este frică, dar critică. (”Salvatorule”, stai o secundă, ce anume vrei să acoperi adânc?)

Unii dintre oameni văd exclusiv soluții eșuate; verificate ca fiind așa.  Dincolo de ele stau soluțiile, reușitele. Azi pot să pară miracol. Mirare? Experiențele mai vaste sunt izvoare de soluții. Cele noi, inedite. Respectând niște legi”. Aici e o cheie. Care legi, poți să-ntrebi. Cele eterne, pe care omul nu le-a influențat. Atâta concentrare pe ”nu se poate”… Știi tu vreo rețetă minunată care să funcționeze pentru mase largi? Cum să-l schimbăm pe ”nu se poate”?

Musai să introduc aici o soluție din viață.  Când vrei să vin și eu cu o poveste. Sigur știu că-ți va plăcea. Mu-sai! Am văzut soluția iar trăind…

Că de multă vreme și-așteaptă rândul la lumină din ochii tăi și la zâmbetul din suflet citind.

Stai să caut agenda să găsesc povestea și-mpreună ne-om regăsi despre un om adevărat, eu ție, cu drag, istorisind….

(Acuș vin)…          

Cum vin ”pe nepregătite” întâmplările anume ticluite?

Uite cum:

Primești o veste, la telefon.

Vestea-i învelită într-o invitație-întrebare:

-Vii cu noi pe munte? Avem un traseu nou.

Știi că ne place să ajungem la bază în timp util, așa că e bine să plecăm la ora programată. Suntem vreo nouă cu toții și avem repere în timp de întâlnit, fiecare, cu fiecare.

Și-n mașini, ne organizăm, la plecare.

(…)

Continuarea este o lecție adevărată despre un om.

Și fiindcă am un cusur, îl recunosc deschis. Știu că omul e în ansamblu un întreg din lumini și umbre. Știu că le conține pentru că mă cercetez pe mine. Aleg să-ți povestesc despre ce luminează din el, cât să văd și eu. )

Vrei să-ți povestesc?

Abia aștept!

P.S.

Ce fel de lume creăm împreună, când ne concentrăm pe ”se poate”?

Și cum se face acest ”se poate”? Vii aici c-o acțiune-răspuns?

Simona, cu drag!

O lume frumoasă se trăiește din fiecare, cu noi, împreună.

Îți mulțumesc pentru că distribui acest mesaj și cunoscuților tăi!

 

Cine eram odată, Azi cum să fiu?

Minunată regăsire în Azi! Simona sunt.

Situații des regăsite în ședințele recente, în sesiuni de dezvoltare personală, m-au făcut să scriu despre:

”Cine eram odată, cum să mai fiu?”

Constiinta si echilibru

Ne întâlnim în viață, în dezvoltarea personală, ”terenul acesta nou”, de vechi ce este, în redescoperire de sine cu solicitarea formulată așa: ”vreau să fiu cel/cea care eram odată”.
Un obiectiv.
Când remarci diferențe, înseamnă că ți-ai schițat povestea și știi cine ești. O ai în minte.
Când știi cine ești,  revezi valorile, treci succint cu privirea peste domenii din viața ta și vezi că-i așa. Că sunt potrivite valorile tale cu existența curentă.

E foarte posibil să fie simplu de povestit în cuvintele altcuiva și diferit în a acționa. Perfect de acord. Din experimentări variate, știu că se poate. Rămâi într-o circumstanță de viață atâta vreme cât ai ce învăța. Frumos citeam, chiar Azi un gând potrivit căruia tu, cel din viața ta hotărăști, prin gând cât și cum.  Poți învăța prin iubire și poți învăța prin temeri experimentate.

Ai o poveste de viață? Cum sună ea? Ascultă-o  întâi. Îți place cum se aude? Când e altfel, se poate reedita.

Se ia ipostaza de cândva, cu transformarea firească a omului care ești, la care se asociază doleanțe prezente precum ”vesel”, ”plin de vitalitate”,”fericit”.
Pentru fiecare dintre corelațiile acestea, cu ființa ta, o sugestie ar putea să fie: din care activități ale tale respiri veselie?
Când te simți plin de vitalitate? Mai desfășori și Azi acțiuni similare?

Cel ori cea de ieri de atunci au evoluat în cine ești Azi. S-a transformat.
Cel de ieri se bucura? Cum reușea? Ce făcea?
Cum ar putea să fie și Azi așa?

Poate că pentru prezent, un prim pas în a deveni conștient e întrebarea: ”ce fac concret să ma simt bine”, ”ce vreau să trăiesc”?
”Cu cine mă compar?” Cu mine. Tu, cu cine?

În acceptarea de sine e curaj. E curaj și e, cred, cea dintâi iubire. E și lumină și umbre sunt, în ființa ta.
Imaginează-ți că te-ai trezit privindu-te întins pe pământ.

Ce să faci? Te-nțelegi, întâi și-ți imaginezi adevărul.  Adevărul e benefic. E spre ajutor. Te privești cu înțelegere, dezbraci haina de vină. Adevărul e că Dumnezeu e cu tine, prin tine și-aici.  Știe clar că poți și vrei să te înalți din nou, cu seninătate.

Ori să ți să pară toate câte sunt întâmplări? Cum ar fi când ai ști că în pacea și relaxarea din interiorul, tău sunt răspunsuri care abundă în creativitate? Când alegi să mergi înainte, te ridici, fiindcă așa ai ales, cu avânt.
Cel ori cea de ieri ai fost, cel/cea de Azi tot devii.

Am povestit recent cu două dintre prietenele mele, în zi de vineri, început de relaxare.

Prima dintre ele finaliza decorațiuni pentru  o delicatesă, un tort ce urma să fie livrat, cu asta se ocupă și o face cu pasiune, iar cea de-a doua deschidea un sediu nou pentru activitatea ei. Făcea măsurători, cerceta idei în amenajare. Timpul le era ”ocupat” cu temei.

Ce e prezentul?
E Marele Film pe care fiecare dorim să-l vedem.

Ceea ce accepți în totalitate în minte se va pune în practică, indiferent de condițiile, circumstanțele, forțele implicate. Mintea ta are putere de decizie în orice schimbare. Când corpul ajunge să o creadă se petrece o transformare.

A-ți rosti interior convingerile cu constanță e a te bucura de viață.

De unde vine bucuria? Din gânduri. Gândurile devin adevăruri.
”Sănătatea e a mea.”
”Eu sunt bunăstare.”

Subconștientul e mediumul creator în care adevărurile pe care ți le repeți, mental, prind viață, lucrurile frumoase încep să se manifeste.
În loc de ”Nu pot”, scrie pe cer  ”Voi face”,  privește des pe cerul acesta, adu-ți aminte, c-ai scris cu voință, ai încredere, fiindcă încrederea e baza oricărei realizări. Există o putere uriașă în convingerea că putem face un anumit lucru.

Inspirație: Joseph Murphy, Cum să folosim puterea subconștientului

PS. Ca posibilitate, și-un drum nou poate să fie calea  spre calm, pace și bucurie. Ce părere ai? Tu cum trăiești prezent/ă? Ideile tale pot să inspire oameni.

”Cine eram odată și cum să fiu?”

E-un pas să te decizi și să te urmezi în alegerea ta cu îngăduință. Să știi ce vrei, să știi cine ești, e de aflat, când tot ce știm și am învățat se dezvață. E-o nouă viață, trăită tot acum.

Grădina în care plantezi semințe de bine e mereu cu tine. E subconștientul care conține deja programe ce rulează. Acestea se pot schimba. Un adevăr în care îmi place să cred: să iubești să semeni cu tine. Crezi c-ai putea?

 

Simona, cu drag, Mă înclin!

Iți mulțumesc! Mulțumesc pentru împărtășire, pentru timp de citit, pentru Azi!