Arhive etichetă: AZI

In prezent

For, That Alone is The Pursuit Of Life.... -Reji via Compfight

Pentru unii dintre noi timpul pare să fie un element rar.

Intrăm în fiecare dintre zile ca într-o casă de oaspeți, uneori, musafiri în viețile noastre, fără să zăbovim prea atent asupra a ceea ce trăim și mai ales fără să ne întrebăm ”ce facem aici, acum și de ce”.

Unde ne-om fi ”vândut” timpul?

Cât ne-ar lua să ne îl recuperăm? Și cum am face?

Să fie vremea noastră,  așa cum sângele din venele trupului  ne aparține, și să renunțăm la a ne privi existența aidoma unui râu care izvorăște de undeva și se-ndreaptă, iar,spre un loc precis, cu noi, privitori, pasivi ce privim așa, spectatori fiind.

Când am respira odată viața curat, ne-am opri din depănat un ghem gata lucrat și-am schimba cursul lui ”mă tem” în ”iubesc să trăiesc așa” și ”îmi place asta”?

Câteva clipe de trăire în acum durează să te așezi pe scaunul din clipa conștientizării.

Să te bucuri de miracolul de a respira, de a fi viața.

Să iei un loc acolo unde te simți tu în siguranță, în spațiul sublim dinlăuntrul tău, în inima care știe toate răspunsurile fiindcă le simte adevărul cu care ești și tu congruent: iubire, pace, sănătate, oameni, pamânt, soare, colaborare.

Să te redescoperi și să regăsești așa siguranța de a trăi în acord cu pacea inimii.

E clipa aceasta tăinuită în cât ai închide ochii, ai respira, iar, curat și profund.

Să respiri, să asculți, să fii una cu viața care curge prin tine, cu tine trăind, prin tine fiind bucurie, și să-ncepi, schimbând cu răbdare, câte-un gând, câte o trăire, câte-o acțiune. Să perseverezi.

Să te-asculți ce spui și să alegi: ”asta e pentru mine, asta …nu-i” și să purcezi la schimbare printre acele gânduri, ale tale care-ți grăbesc timpul, spre destinații mai puțin corespunzătoare.

Să începi să spui și să trăiești ca și cum mergi la serviciu fiindcă tare-ți place, să inspiri și copilului tău apoi, echilibru, pasiune, bucurie, pace…

Un început.

Detașarea e un fel de a te redescoperi pe tine, de a te odihni, când și când în prezent.

Să cauți confortul simplității și al esenței din viața ta trăită e alt pas.  Să așezi așa, clipă cu clipă, perle de bucurie măruntă și prețioasă.

Să pleci cu bucurie spre oameni, să te-ntorci tot cu bucurie, acasă. Să duci pace, s-aduci seninul în mijlocul alor tăi. Să faci și să fii ce ție ți-ar plăcea să primești, din inimă, cu inimă bună.

Închizi, când și când ochii cât să fii din nou în legătură cu tine?

Asculți muzica inimii din dulci și suave armonii, bătăi pulsând sănătate, și simți așa că tot ce nu e pace e o iluzie în care ai ales să crezi prea multă vreme, așa-i de ușor.

Pentru o clipă-prezentul-permite fluxului vieții să  te redea ție, pe tine.

Ia decizia aceea de a merge câteva minute la pas cu tine, prin viața ta și permite-ți un zâmbet sincer la conștientizarea unui gând. Culege pace de-acasă sufletească și dăruiește-o oamenilor cu care interacționezi.

Fă o oprire unde simți că-i locul.

Ca și cum te-ai așeza pe un câmp întins și-ai privi cerul, e momentul prezent, o oprire a alergatului prin viața ta, un moment conștient.  O realizare a măreției, a infinitelor posibilități care îți stau la dispoziție. Un dar.

Dăruiește prezentului miracolul de a respira limpede, a trăi frumos și adevărat.

Un dar precum e primăvara asta care vrea și-ncepe iar.

Inspirație:

Imn to the present moment

 

 

 

Armonia? Matematica iubirii

Declaratie de prietenie

Camila & Chema DE01 www.NandoFoto.com via Compfight

„-As vrea azi sa-ti propun…

E o intrebare:

Putem, fiecare, si fim, celuilalt, drag,  cum ii e omului, omul de-alaturi, bun.

Cat tumult, tot atata senin, clar ca exista si in noi,

Si iubire. De-acolo suntem.

-Asa intregi, cu toate, iubire suntem?

-Din iubire venim. Sansa-i asta, sa ne întâlnim…E drept, poti sa nu-ntelegi, din asa alergare: eu cunosc de undeva adevarul acesta.

Tu stii sa aduni, sa te organizezi.

Eu ma pricep sa-ti arat ce frumos si sanatos e sa crezi, sa visezi, sa creezi. Cum sa faci din ganduri povesti …

 

-Ce mai stim?
-Eu sa tot spun. Tu sa taci, sa asculti. Eu, sa desenez visul cu inima. Tu,casa sa-i faci.

Vrei? Si-nvatam astfel. Descoperim minuni sufletesti, privindu-ne, traind. Primesti?

Te-cer-prieten-om-bun!zise asa de repede, ca-ntr-o nanosecunda, cat sa se-auda cuvintele si sa taca-ntr-aceeasi clipa. Fara  urma de frica. Se deschise-floare-iubirea din doua suflete.

-Stii… ce? Mai cere-odata, sa vad e aievea…. A treia oara, când formulezi, pot sa primesc pe loc. Sa-nteleg, ai deprins sarguinta, ai siguranta? Prieten-cu-tine-ma fac.”

Ziua cand poti, fiindca vrei tu, in locul tau

AugenBlickCreative Commons License rippchenmitkraut66 via Compfight

Azi e ziua aceea. O stiai. Tot ce poti face, se intampla Azi.

C-am putea traversa asa, … copilaria-adolescenta cu pasul de-acum in maturitate. Sa-ntelegem, ce s-a intamplat si sa multumim, iar din intentiile viitoare sa ne alelgem pe noi, cu rabdare, stiind ca stim ce vrem.

Exista in copilarie ceea ce traim in iubirea de mai tarziu, ca matineu. Senzatia aceea de bine, relaxare si credinta in vis. O mai stii? Când respiri, cateva clipe, dincolo de gândurile multe ale zilei, venite-de-nu-stiu-unde, o regasesti in sufletul tau. Totul e acolo imprimat.

Perioada de fascinatie-adevar. Miracol, magie, putinta, calea de la pamant la cer, strabatuta-n clipa, gandul indrazneala, uimirea de a crea din nimic, jocul, minunatul, sublimul. Adolescent fiind incepi a deslusi, a prevedea. A te vedea. Alegeri se valideaza si descriu arhitectura vietii de om care vrea si traieste visele lui. Momentul cand te alegi pe tine. Tot aici se deprinde si puterea de a schimba, de a renunta si a reincepe, deplin. Matur, omul descopera apele vietii, in care inoata ca sunt adanci. Acum se deschide iubirea. Intelegere ca-i de trait, de invatat, de continuat, ca undele acestea sunt din bucuriile diminetii vietii laolalta cu bogatiile interioare cultivate-n amiezi de descoperiri launtrice. Ca el, omul atrage curentii, ca el, omul e intai limpede si senin. Iar curentii trec, precum vin, lasandul pe el hotarat.  Raspunsurile sale netezesc calea. E momentul in care se „construieste” constient. Oriunde-am privi, inapoi, in noi sunt primele raspunsuri, la oricate intrebari. Intamplarile? Ca sa ne intelegem noi bine…

„Cand omul devine atent la ce traieste el si de ce face asta, incepe sa vrea a se bucura”.

Atentia? Ce dar pretios…

Si cata desfasurare! Abilitatea fundamentala a omului prezent e sa tina minte, ce vrea el, de fapt, constient si sa faca in sensul acesta, cate ceva, s-ajunga acolo. C-altfel, sta privind. Si -i posibil sa cumpere ce i se ofera, fiindca mereu va fi cineva care va sti  ce e potrivit (si) pentru  el. E la dispozitie, când vrei sa aleaga in locul tau, cineva, fiindca-asa s-a obisnuit. Când faci tu constient demersul, e-altfel de rit.

M-am tot muncit gândind in anii acestia de auto-observare, cum ar putea avea atentia un caracter romanesc diferit si cum de aici la noi altfel sunt stimulii motivationali de hranit. Are exact aceeasi tinta. Oamenii care privesc spre ei insisi cu intelegere si pre lumea din exteriorul lor cu acceptare, merg inainte.

Rezultatele personale-fiecare poate face verificarile, constient, pe raspunderea sa- eu zic ca atentia focalizata asupra a ceva, acel ceva il genereaza si-n viata ta, care-l observi, interesat.

Imagineaza-ti …o palnie prin care torni apa intr-un vas mai mare.

Odata actionand astfel, mai poate apa sa-si urmeze alt curs sau se inglobeaza intr-un tot pana umple capacitatea intentionata?

Si-acum, de care fel sunt informatiile cu care iti hranesti viata din momentul prezent?

Real, despre focalizare a atentiei pe solutii si economie de timp pretios, iata o intamplare: întâmplarea simpla, talcul  de mare pret.

Am primit de curand o mana de ajutor. „De aur” mana si de-ajutor.
Vezi tu, drag-drag prieten si minunat cititor, parchez, cam o data la 7 ani masina, sau poate cumva, ceva, mai des, ziceam, ca parchez cum stiu eu, in loc corespunzator. Cred ca loc era regulamentar.
Parchez. Rezolv treburi si frumoase si importante, iar la intoarcere, langa Albastrica mea, vreo 4 -8 (12 pare mult, ca distanta cand stau si masor) centimetri maxim, o Negruta maaare. O Bleumarina frumoasa. Intre culorile-aceste doua era culoarea ei.
Da’aproape tare!
M-am pornit sa ies, am coborat.
Am calculat unghiul, ca la inceputuri… de vreo 2 ori.

(Clatin si-acum din cap ca atunci).
Dupa analiza rapida, de posibilitati, a venit solutia urmatoare.
Privind in parcare, vad doi domni tocmai coboara.
Cer ajutor. Am soptit, auzindu-ma, n-am strigat…
~Ati putea… -sigur ca puteti, (vorbeam in gand cu mine) ati dori sa ma ajutati? Si le-arat…. imprejurarea, cand s-au apropiat.
 

Recunosc. Multumesc. Iar despre mana ..de ajutor, mai stau sa cuget sufleteste, semn de la univers a fost.
Am vazut oamenii, am trait povestea; mana unuia dintre ei era „de aur.”
Mereu suntem sprijiniti, noi sa stim s-o cerem. Iar Universul iti raspunde la intrebari, poate cel mai des tot prin oameni.

Despre miracole, tot astfel

Gandul, azi e ca o bagheta minunata.

Cred c-a fost asa in permanenta.
 Ti-ai dorit vreodata sa ai o baghet[ magic[, cu care, fluturand, sa ajuți pe cineva drag?
Energia curge întotdeauna in direcția in care este focalizata atentia. Cand iti directionezi energia recunostinței catre nevoile altor persoane, ea se va indrepta automat catre acestea.
Când ai un amic, un membru de familie sau o altă persoană la care ții și care trece prin provocări, fie pe plan al relațiilor, al sănătății, ori pe plan financiar, tu poți folosi forța invizibilă a recunoștinței, prin puterea gândului tău, pentru a-l ajuta să se simtă mai bine, să fie fericit, să prospere.
Cum anume?
Intr-un moment de relaxare, alege 3 persoane apropiate pe care dorești să le ajuți.
Vizualizează, fiecare persoană, privind, când este posibil, fotografiile, imaginile pe rând, închide ochii și imaginează-ți că ai primit vestea ceea bună-persoana respectivă și-a rezolvat problemele. În final, deschide ochii, privește imaginea și rostește lent, de 3 ori: ”Mulțumesc”, ”Mulțumesc” Mulțumesc” pentru sănătatea, prosperitatea sau fericirea lui…………..
Procedează la fel, în cazul fiecărei persoane.

Exercitiul acesta, practicat la unison si la scara larga are rezultate fabuloase atestate stiintific.

Unele dintre  cercetari care atesta puterea gândului benefic-a actiunilor consecvente-  sunt consemnate si in cartea domnului Constantin Dulcan „In cautarea sensului pierdut”.

Asupra omului care gandeste binele celuilalt, bine se revarsa. Locul in care traim astfel, se cheama armonie.

In ce te priveste, când simti necesar, la fel imagineaza, cu lux de amanunte, sanatatea celulelor toate din corpul tau. E bun antrenamentul, alaturi de oricare alte actiuni pe care le consideri necesare. E orientare de atentie pe sanatate, ca valoare. Este recunostinta, energia care aduce in viata mai multa sanatate, recunoscator fiind ca ai deja.

Când Albert Einstein, multumea zilnic de cel putin 100 de ori inaintasilor sai pentru minunatele descoperiri care i-au deschis si lui insusi drum de explorare, in intelegerea energiei creatoare si a schimbarii, a afirmat ca pentru a solutiona o proplema e necesar un nivel superior de abordare,  credinta mea  este ca traind constient si stiind ca impreuna construim ceea ce ne apartine tuturor, fiecare face saltul lui.


 Personal, mă bucur să-ți spun cum am exersat  metoda, în urmă cu aproape 4 ani și cât mă bucur să revăd pe stradă un om sănătos, pentru care m-am rugat /”am folosit bagheta” magică si eu. Mai spun ce stiu si ce cred. Un om este sanatos, fiindca are incredere infinita in valoarea aceasta de adevar, traieste in spiritul ei, simte, asemenea. El si Dumnezeu stiu cum se intampla minunea.
Bagheta: imaginara.
Gândul-rugaciune-real.
Binele trimis cu inima printr-o rugăciune-gand astfel, se împlinește cu viteza iubirii de oameni. Poți experimenta și tu.

(Inspirație: Rhonda Byrne, Magia)

Ce e important? Sa-ti dai seama  ce vrei, sa-ti dai ingaduinta. Ce faci, cu ce ai, când esti cine esti si-ncotro te-ndrepti tocmai tu, cel care traieste.

Omul – sa-si raspunda intrebarilor … cu bucurie. Sa vada, sa aleaga, sa porneasca. Tinta, cat mai dreapta. Cat mai a sa.

Cautarea lui se face ca prin magie, arta…. Drumul, numai al lui… Indicatoare, sunt in universul tot. Suntem si noi si întâlnirile dintre noi? Sunt sanse grozave de stralucire, prin bucurie.

 Si când  drumul lui, s-a intersecta cu alte vieti, c-aici e maiestria, a bucura imprejur o lume se petrece, ghici?

Ce mai frumos imprejur! Viata înflorind!

Aleg sa traiesc Azi e un exercitiu de constientizare personalizat. Cand te inspira si pe tine, ma simt onorata.

Când ceri ajutor, e pentru ca meseria mea, de baza e cea de invatator.  Stiu sa-ti ofer metode si-am vazut exemplificari din ambele parti ale fetei monedei. Toate demersurile, in afara de orientare-solicitata- sunt actiuni personale, ajustate ca tu sa traiesti cum alegi.

Bucuria, masura in care primesti minunile dintru-nceput de zi. Felul in care te pregatesti sa traiesti. Pacea, calmul din inima care le deschide drum.

Spor si iubire, rabdare si traire sa fim!

Simona Ciobanu, cu drag

Victoria vietii. Re-nastere: DoRa

Buna vreme minunata, om drag!

Ma tot cerceteaza soli, ganduri.
Cum s-a-ntamplat? Ce rost are puzzle-ul acesta de trairi …
Sa-ncep… poveste.

Couleur de vie Lilac and Honey via Compfight

Cred c-am retrait nasterea pe Pamant.
Si-ti spun ca intr-un fel nu voiam. Am simtit o re-trimitere inapoi. Eu am ales, m-au convins imprejurarile. Parea ca stiam… Parea ca acolo mai usor; mai simplu straluceam.
Acolo, inainte de a porni in calatoria vietii.
Familia m-a primit, cu acceptul meu. C-am primit cumva.
M-au chemat parintii. Fratii, o prietena buna.
Si sufletul -echipa/pereche scria in gand:
„Mergi pe pamant…
Te-asteapta oamenii.
Au nevoie sa te stie langa ei. Copiii; mai ales.”
Ma priveam alegand. Ma vedeam.
Si-am venit. 🙂
Pe incredere in spusele lor. Bucuria de a trai urma construita sa fie din gânduri in care sa cred cu tarie. Asa…poezie.
Vedeam totodata imagini care, prin maiastra interpretare, pareau complexe…taare.
„Convingatorii”?
Se aflau simultan deja in realitate, totodata in visul din minte.  Argumentau cu „viata” pe Pamant… ca merita experimentata.
„Viata ti-a dost data dar. Mergi si-o traieste.. „
Se facea… astfel ca inainte de a te naste vedeai filmele toate..
Intamplarile, oamenii, povestile.
Tot se stia dinainte. Tablouri vii erau.
Se afisau animat, temeri, ocazii de invatat.
Vedeai, mai ales frici. De ce asa, o sa zici?? De ce „mai ales”?
Ele fricile…
Le vedeai conform „paritatii bine-rau” de pe Pamant. Oamenii sunt in stare sa creada grozavii. Când le-ar crede pe cele care le fac viata bine… Cum ar fi?

Despre bucurii?
Bucuriile erau la loc sigur, in sipetul sufletului.
In locul secret. Se depanau, blajine, frumoase, dragi, fine, calde inimii. Acolo, mereu.

Portocale, zi de scoala, prima carte, brad de Craciun, RaZa.. copiii, cartile, oamenii, marea, muntele, vacantele, rugaciunile, toate-toate.
Frici?
De medici.
De bani.
De singuratate.
Rezolvate prin rugaciune toate. Incredere, iubire, bunatate.
Si rabdaaare.
Prin joc si zambet si „driblare”. Driblare de temeri, iubire de vise-mplinite.
Ca stim fotbal…si-i maiestrie (actiune) din mers inainte…
***

Partea asta cu iubirea care se creeaza-recreeaza mereu  a fost piesa  convingere-cheie.
Asa am primit sa traiesc.
*
Pai ..cum sa merg?? Sa reinvat A FI? CacI SUNT.
Printre oameni. Mai ales printre copii.
Darul tau va fi timpul. Petrece-l cu rost.
„Tu ai timp…”. Asa-i. Adesea am trait ce scrie aici, alaturat. Am timp fiindca sunt.
Si intre oameni, ce sa fac, anume?
Fii tu.
S-or lua dupa tine…
Pe Pamant traiesti, in Iubire dintotdeauna esti.
*
Aleg sa traiesc Azi.

Asa s-a nascut visul… Iar aceasta e o re-amintire, careia ii aduc cu sufletul recunostinta.

Iar tie, iti multumesc ca esti! Scriem impreuna din viata traind, povesti.

Simona, cu drag!

Ma inclin!

Ce mai face copilul tău?

”S-a necăjit copilul meu fiindcă proiectul la care a lucrat, n-a iesit din prima, cum a sperat… A plâns toată noaptea..
 
Iar tu, ai răspuns… I-ai zis că de cele mai multe ori și a treia experimentare aduce in suflet bucurie mai mare? Ca important e sa continui pâna reușesti. Așa-i?
Îi povestesti?  Împărtășești cu el, cu copilul tău că ai trăit și tu experiențe similare? Blajin, precis că îi oferi și o îmbrățișare.”
 
Cui i s-a mai întâmplat? Tu cum ai reacționat?
 
***
Povestesc și eu…
Prin clasa a XII-a de liceu, tot stăruie în gând o amintire. E momentul când, urmând să susțin lecția de diplomă la istorie, eram pregătită cu 2 feluri de resurse: cele scrise (planșe, fiindcă doamna dirigintă ne obișnuise dintr-a IX-a cu ele) și cele .. .IT.
S-a întâmplat…
Emotii eu? Mereu.
Erau pregătite imagini, fotografii.
Știu că retroproiectorul n-a funcționat atunci și am improvizat un scenariu B, având pe ce să mă bazez ca o alternativă.
Momentul-acela nu m-a derutat, fiindcă aveam în minte, ca o lumină clară rezultatul final: mă vedeam deja în clasă printre copii. Mă plimbam printre ei. Să știi…
Imaginea asta rula mereu, mereu în mintea mea. O susținea ceva, din inimă încrederea.
Ceea ce s-a și petrecut. Pană azi, aproximativ 22 de ani de bucurie.
Mai mult, fiindcă vine-n mintea mea exact asa,  o simțire argumentată de gând…iti mai spun ca in copilărie, de fapt printr-a cincea gimnaziala era sigur asa, practicam atletismul.
Domnul profesor Wagner e un soare din gândul meu.
Blandete, disciplina, perseverenta… chip de zambet, mereu.
Alergam în cursa cu obstacole, asa mi-amintesc c-am gandit și-atunci am vizualizat o cursă la fel, la lecția de diplomă.
Gardurile acelea-s mereu de depăsit.
Poti face asta, usor, prin inaltare.
Ori..
Poti atinge obstacolul, poti simti că pe moment doare; e după tine și după puterile tale.
Eu? M-am facut invatatoare…
 
Cum și ce a sustinut launtric visul-acesta mie mi-a devenit clar…. Lumină ti-e traiul printre ei, e credința mea.
Asa se face că… convingerea mi-a rămas atâta vreme ca soarele-n amiază, înaltă pe cerul vieții: a fi printre copii!
”Îndoieli mi-au fost și mie destule”.
(Si mie… Si mie….)
 
Examenele toate pentru visul de ”învățător” ori specializări similare, s-au sustinut cu
ușurință și-au parut la îndemână mereu.
 
Ce pare simplu, în fapt, cu bucurie e îndelung muncit, și ușor; acesta ar putea să fie un indicator… s-ar putea sa fie Calea.
 
Despre mine, eu, autoarea, am încă de susținut si.. pentru a …11 -a oară un ”examen” principal, unii-ar zice..”greu” :).
(Mă tot gândesc la bec-lumina care pân’ la urmă s-a inventat… )
 
 
 
Scrieri- inspirații din suflet de copil interior. Cale liberă au fiindcă transmit ușor.
PS. Ridică-te și mergi, aș spune eu copilului meu cu calm. Iar tu?
Copiii vin în viața noastră ca șansă de a ne retrăi. Depinde de conștientizare.
Un fel de îndrumar, mie mi-a prins tare bine sa citesc: știu că devin ceea ce gândesc. Un gând de încredere copilului tău, copilului interior, mereu.
***

Milioane de cititori au trăit experienţa puterii descrise de James Allen în cartea Omul devine ceea ce gândeşte.

Simona, cu drag!

Mă înclin!

Iubirea rămâne, fiindcă dintotdeauna este

An alone flower M.G. Kafkas via CompfightOamenii se schimbă. De cele mai multe ori, Înțeleg, învață, pentru că de asta vin pe pământ.

Știu despre decizia de a pleca sau a rămâne într-o relație, într-un job, într-o afacere, într-un oraș, că e  absolvită de orice vină.  E  o alegere. Alegerea presupune conștientizare a responsabilității pentru faptele tale.

Alegerea  are în vedere cunoaștere: cauze-efecte, a oferi-a primi, faptă-răsplată, semințe-roade, a porni-a ajunge și un timp relativ de ”coacere”, așa cum din sămânța de trandafir, cu răbdare de anotimpuri și transformare ai să vezi o minunată floare, exact așa cum ți-o imaginezi, din câteva ”premise” (semițe, butași-la trandafiri facem referire).

În momentele de orientare a responsabilității pentru fapte și evenimente proprii spre factori din afara ta, persistă  sentimentul de vină.

Da, vina! Vina, care pare exterioară, înrădăcinată fiind adânc în ființa celui care o resimte.

Când începi să vezi cum tu prin stare interioară dai viață gândurilor tale se schimbă vina într-un exercițiu răbdător de acceptare: acceptare de sine.

Întâi de orice, iubirea face bine mereu.  Iubirea vindecă. Iubirea e calm, e pace, e zâmbet, e sprijin, e bine. Aceea-i iubire. Altceva, orice, altfel, face bine ca lecție, dându-ți posibilitatea-iar- să alegi cât și ce mai înveți și mai ales de câte ori repeți experiența. Iubirea presupune a-l accepta pe celălalt exact așa cum este.  E ”contractul” sufletesc pe care e important să-l ținem la vedere când înțelegem să iubim autentic, din inimă. Nu ”te obligă” nimeni și nimic în afară de tine să rămâi unde nu poți accepta o situație. Schimbarea începe cu tine, e nouă și presupune depășire de situație, transformare. Ai opțiuni. Și altele în afară de  a enunța, repetat că s-a întâmplat ceva și îți displace. Acțiune! (Da!)

A fi luat prin surprindere de o schimbare, a sta acolo, în mijlocul furtunii de gânduri fără umbrela înțelegerii că totul se întâmplă spre binele personal și general înseamnă că mai sunt încă lecții de învățat despre constanța, relativitatea, frumusețea vieții. Când le înțelegi, ai îngăduință, mai ales pentru tine.

De la înțelegere la trăire e-o trecere.

Carolyn N. Bushong, în cartea sa Șapte greșeli prostești pe care oamenii inteligenți le fac în relația de cuplu:

„Am dat greș în căsnicie și înainte de asta, relațiile mele cu bărbatii au fost niște eșecuri… De fiecare dată când am impresia că am găsit persoana potrivită-cu atât de multe eforturi- nu se întâmpla niciodată ca ele, eforturile mele susținute să capete vreo apreciere.”

Povestea noastră românească cu drobul de sare, care era să cadă… (a mai căzut?) transformată în ”crede și vei trăi”.

Poate ai trecut și tu pe-aici:

1.A învăța să descoperi, să cunoști, să ai răbdare /Forțarea intimității

2.A ști să comunici, să spui până la clarificare ceea ce simți/Așteptarea ca partenerul să îți citească gândurile

3. A ști ce meriți,  cunoscându-te pe tine, fiindcă iubești conștient/Adoptarea rolului de martir

4. A înțelege că adevărul e o trăire, o credință interioară/Impresia că numai tu ai dreptate-dorința de a fi mereu așa

5. ( Care e contrariul?) Salvarea partenerului

6.A avea încredere în tine, în viață/A considera mereu că ai un partener sigur

7. Iubirea e participare, e creativitate, e fiecare zi ca, ca prima zi/A lăsa pasiunea să se stingă

Ne naștem iubind, de-am înțelege și că viața e un test blând al aducerilor-aminte…

Văd cartea ca pe o experiență grozavă, de reflecție, pentru iubirea care vrea să se maturizeze.

Adică? (Ar întreba un copil genial pe care îl cunosc eu bine…)

Adică… Cât de bine te cunoști pe tine?

Te-ai născut iubire.  (De asta, sunt ”precisă” 🙂 )Ai fost învățat ce e bine? Sau ai făcut ce ai simțit tu că este? Simplu, complex? Ai ales dintre variante-viață ce ai simțit tu că ți se potrivește?

Ideea de cuplu, asociere mi se pare o ”hologramă” genială la nivel de umanitate. Societatea omenească de azi este construită din toate reprezentările, pe trepte de conștiință ale familiilor, cuplurilor toate. Holograma? E ”modelul”  multiplicat, cu respectarea predominanței.  (Motiv de studiu individual).

Imaginează-ți…

”doi bucătari care stau în fața unui castron cu aluat, încercând să facă o prăjitură excelentă din două rețete greșite. Amestecă ingrediente precum abuz și iubire, secretomanie și intimitate, resentimente și pedepse, comportamente dependente. Fiecare își respectă rețeta sa. O alta.

Când prăjitura nu crește, glazura e sărată, umplutura e acră, fiecare presupune, fără să stea pe gânduri că partenerul său a greșit ceva.”  Carolyn N. Bushong.  Va pune vreunul la îndoială rețeta sa? O va citi din nou. A scris-o vreodată ca să știe?

Cum ar fi, la început de prăjitură, onest să împărtășim ”rețetele”?

Să spui. Ce valori interioare te ghidează și ce părere ai tu despre ele, valorile  de cladire a unei temelii bine cimentate a unui cuplu?

Am scris o schiță a acestui articol, ca urmare a discuților similare cu oameni care au experimentat momente de uimire.Și drept observare, auto-observare. Multe studii de caz, ca să înțeleg, în principal unde sunt eu, în ecuația vieții de azi. Sunt doi ani de când am această idee ”salvată” printre notele de reflecție.

”A plecat!” (Un subiect de consultație, temă de discutat.)

A fost un motiv, când a plecat,. Fără vină. Motiv.  Poate că o lecție s-a încheiat. Cel ce a plecat e un profesor minunat. Tu mereu rămâi ca să înțelegi ceva. Ai învățat?  Eu, da.

Când ”se întâmplă” e cel mai bun lucru care se putea trăi. Altfel, nici nu s-ar povesti. Crezi tu că întâlnirile cu oameni vin vreodată așa, aleator? În cazul acesta, prin Univers  unde vezi să fie lăsat ceva la voia hazardului?

Mai întreb uneori, când sunt consultată, dacă ”există vreun portret al omului cu care intenționezi să trăiești”, cum să fie el, privind cu luare-aminte spre cine ești tu. ” I-ai spus, la primele întâlniri?” Adesea întrebarea vine tot c-o întrebare, drept răspuns.

”Dar… ”trebuie”?

Știu și eu? Când vezi, la final de ”curs” în ”evaluare”-căci vine, firesc, ori se continuă minunat pe mai înalt, mai pace, în sublim, ori o altă lecție-ncepe, și vezi..ziceam că ceva nu se potrivește, nu era important să ai o imagine clară a ceea ce îți dorești? Pare o reciprocă.

Era important să știi, ca să poți alege în cunoștință de cauză?

Vreau ..să merg din Brașov la Constanța. Pornesc, cu automobilul spre Sibiu?

Vreau să fac o salată de roșii. Cumpăr paste integrale?

Vreau să învăț înmulțirea. Citesc un curs de literatură?

În jur privești, toate au legi naturale, firești, iar Legea Legilor este înțelegerea ”funcționalitășii iubirii”.

I Heart Coffee Julie Jablonski via Compfight

Orice întâlnire cu oameni e precum oglindirea noastră în apa unui lac cu unde clare. Este despre autocunoaștere. Sa iubesti experiența, presupune întâi să știi ce înseamnă să te iubești pe tine si să accepti că cel mai mare bine al tău e pe cale să se întâmple.

Ai rămas să descoperi încrederea în tine că meriți, că știi ce vrei, că poți să întâlnești un partener minunat de cuplu.

Știu un om, pe mine. Atâta-i de descoperit…Și am în suflet o imagine vie a sentimentului de înțelegere a iubirii, îmi amintesc cumva de unde venim. 

Dintre experiențele mele- destul de diversificate 🙂 a fi învățator a fost cea mai simplă.

Aleg să primesc fiecare experiență din viață ca pe o binecuvântare. Totul este minunat exact asa cum este.

La ideea că am reușit să scriu, pe limba omenească fără frica de vibrațiile cuvintelor jubilez.

Spor si magie și azi!

Iubirea nu fuge niciunde. Iubirea ești tu mereu! Iubirea rămâne fiindcă începe cu tine. Când îți place pacea, calmul și să respiri curat, înțelegi că iubirea e viața de învățat.

Aștept cu drag să scrii într-un comentariu ce te-a învățat viața despre iubire până azi. Pe mine mă învață să trăiesc cum îmi place să scriu.

Îți mulțumesc că ești!

Simona Ciobanu

Viața, școala de a trăi în prezent (1)

Forest flareCreative Commons License Neil Kremer via Compfight
Tu cu cine vorbești când alegi să vorbești?

Un impuls de a schimba sisteme exterioare este indicator spre călătorie interioară.
(Din nou, schimbarea începe cu tine.
O reluare.)

Gând:

Vorbești în dialect finlandez/japonez/hindus, acolo unde oamenii și înțeleg și pot exprima păreri. Și-n românește, cu grai specializat, între și doamne, domni specialiști în inginerie, ori arhitectură.  Altfel, până se găsește translatorul, se transformă mesajul. Devine altul. Și… soluția?

(Spui mai curând o rugăciune, repeți un gând de ”Mulțumesc!”)

Tu ce zici? Când vrei să rezolvi ceva, te gândești de două ori înainte de a rosti, dacă mediul e prielnic, în sens de interesat, ori te prezinți… oricum, neapărat?

Când vorbești despre un proiect nou, ”de vechi, ce este” o alternativă complementară de educație ori de implementare de linie de producție, în public între colegi, te oprești puțin. E tăcerea dintre două gânduri care pot să se alerge, din colecția noian, să fie exprimate:

1.De folos, gândul?

2. Face bine?

3. … (mai dă tu un reper în conștientizare)

Ce faci când…

Te adresezi unor oameni care au acumulat experiențe de-un fel și nu se declară mulțumiți de acestea? Dai tu repede o soluție? Ori le ceri opinia?

(Au cerut ajutor? Știu ce vor? Vor ceva? Să ceară explicit.)

Îți asumi cum că știi cu cine vorbești, ai verificat publicul țintă, ori ai întrebat dacă interesează povestea; cu alte cuvinte, comunici despre o idee acelorași oameni care: se plâng, sunt competitivi, unul cu celălalt, la vedere, repetă de 30 de ori fraza pe care, apoi oricine o poate reda: ”sunt singura cu nume și „pronume” (intenționat, astfel enunțat cuvântul)  nominalizată”… Ah, critica!

Pentru tine, cel care abordează un subiect, cu alte așteptări decât enumerarea de nereușite, iată o reflecție din care poate azi să înveți o lecție. Cam fiecare zi e-așa o-nvățătură. Pentru fiecare.

Deschizi ochii bine și vezi unde te afli. Ești! Și  ai un rost să te afli aici.

Pentru tine, cel care deschizi teme-ferestre, care n-au soluții, fiindcă fiecare ascultător/participant a-nchis izvorul la ce-a trăit și- a fost obișnuit, și mai știe din programare să creadă numai în ceva ce s-a-ntâmplat deja. Un paradox. Mulțime de minți laolaltă să cerceteze soluții nu pot, fiindcă poate omul singur care stă în pacea minții și știe să caute… Atunci , ce căutăm atâția laolaltă? Simplu de răspuns…

Noul?

Ori schimbarea de paradigmă aici e: să crezi cu toată ființa în ceva, ca și când s-ar fi întâmplat deja…

Oamenii, până la a se antrena în modestie și obiectivitate sunt testați periodic de …Univers(itate).

Sunt centrul Universului, oamenii în general, da, sunt: centrul Universului lor! de când erau ei coordonatori generali în proiecte consumate. Câți rămân acolo, fără a ști să vină aici?

Viața e din perioade –lecții, etanșe în timp. Ieri a trecut, azi e timp conștient. Cât a trecut?

Drept e că au experiență, au văzut mai multe, au învățat, s-au întors între oameni ca ei. Că-ntoarcerea este firească, uitarea, la fel.

Aici, perspectiva nouă! Cum se vede realul de zi cu zi? Cât se manifestă în continuare și motivația de a excela în muncă și apartenența la valori organizaționale? Cum arată bucuria de viață?

Ce fac împreună oamenii mai departe: fac ceva?

Despre cei care-au fost și știu cum se întâmplă fenomene de reușită, bucurie și gânduri de bine! În a reuși contează intenția de se-mplini gândul. A merge până la stea! Credința că se poate și renunțarea la tiparele cafre n-au funcționat.

Și-altă întrebare:
De ieri până acum, ce s-a mai întâmplat?

Peisajul rămâne static, neschimbat?  Ce zici tu despre termenul de ”cunoscut”, fără alte variabile, fără factorul uman imprevizibil?

Oamenii dintotdeauna se scutură de iluzii și redevin oameni.

Fiecare, om rămâne înainte de toate. Știu despre asta fiindcă învăț despre conducere, atenție, libertate.

Un pas care pare înainte, chiar este.

Conducători de oameni, oameni. Sisteme. Simpla evaluare e felul în care oamenii din echipă, rezultatele lor comune, au transformat ceva din altceva.

Vrei exemplificare? Ștefan cel Mare.

(Ce model? Până la jumătate de secol în urmă te-ai dus?

Tot aici sunt; da-mi place Domnul Moldovei câte-n urmă, spre înainte-a trimis și câte azi admirăm și atingem, de-atunci construite! Ș-apoi gândul când vine, de undeva din cerneala înaltului, inspirație, te-ntreabă o clipă, de-l vrei și-apoi iute s-așterne poveste,  că și inima îți dă sfat: păstrează-l…)

Să admitem cu mândrie că unii dintre noi la Iași s-au născut. Sau oriunde pe pământul acesta drag, numit țară străbună. (Străbună înseamnă că-i minunat de dragă, toată-ntreagă).

Vorbind de Iași, l-a apărat cu vitejie, marele la sfat Ștefan, că să ne fie și loc pentru unii dintre noi spre a ne naște? Istoria zice că da. Aleg să cred. Se cheamă că a inspirat.

(Așa model să-mi aleg și eu?

Ai citit, ai privit poate apoi în jur cu atenție sporită și ai observat cum că idealurile pot să pară atât de înalte încât să te conducă la dorința de a scoate particula ”im” din cuvântul ”imposibil”? Le-ai testat personal.

Alege ce fel de ideal vrei. Particularizează. Exersează, ia rezultatele în considerare, ameliorează. Alege-te pe tine.)

Drept e, se poate ca autorul acestor gânduri și idei să ia încă mult traiul și exteriorul reflectat în nume personal. Știe că totul e la vedere.

Și Azi e o zi.

Bucurându-te, plenar, cred că mai înveți un pas în vindecare…te antrenezi iar. Scrierea e atât de subiectivă, funcție de cât își permite autorul s-o observe nepărtinitor,  el.

Cum poți să povestești despre bucurie, oamenilor cărora: le este frică, dar critică. (”Salvatorule”, stai o secundă, ce anume vrei să acoperi adânc?)

Unii dintre oameni văd exclusiv soluții eșuate; verificate ca fiind așa.  Dincolo de ele stau soluțiile, reușitele. Azi pot să pară miracol. Mirare? Experiențele mai vaste sunt izvoare de soluții. Cele noi, inedite. Respectând niște legi”. Aici e o cheie. Care legi, poți să-ntrebi. Cele eterne, pe care omul nu le-a influențat. Atâta concentrare pe ”nu se poate”… Știi tu vreo rețetă minunată care să funcționeze pentru mase largi? Cum să-l schimbăm pe ”nu se poate”?

Musai să introduc aici o soluție din viață.  Când vrei să vin și eu cu o poveste. Sigur știu că-ți va plăcea. Mu-sai! Am văzut soluția iar trăind…

Că de multă vreme și-așteaptă rândul la lumină din ochii tăi și la zâmbetul din suflet citind.

Stai să caut agenda să găsesc povestea și-mpreună ne-om regăsi despre un om adevărat, eu ție, cu drag, istorisind….

(Acuș vin)…          

Cum vin ”pe nepregătite” întâmplările anume ticluite?

Uite cum:

Primești o veste, la telefon.

Vestea-i învelită într-o invitație-întrebare:

-Vii cu noi pe munte? Avem un traseu nou.

Știi că ne place să ajungem la bază în timp util, așa că e bine să plecăm la ora programată. Suntem vreo nouă cu toții și avem repere în timp de întâlnit, fiecare, cu fiecare.

Și-n mașini, ne organizăm, la plecare.

(…)

Continuarea este o lecție adevărată despre un om.

Și fiindcă am un cusur, îl recunosc deschis. Știu că omul e în ansamblu un întreg din lumini și umbre. Știu că le conține pentru că mă cercetez pe mine. Aleg să-ți povestesc despre ce luminează din el, cât să văd și eu. )

Vrei să-ți povestesc?

Abia aștept!

P.S.

Ce fel de lume creăm împreună, când ne concentrăm pe ”se poate”?

Și cum se face acest ”se poate”? Vii aici c-o acțiune-răspuns?

Simona, cu drag!

O lume frumoasă se trăiește din fiecare, cu noi, împreună.

Îți mulțumesc pentru că distribui acest mesaj și cunoscuților tăi!

 

Re-naștere: bucuria ca sărbătoare

Bucuria. strălucire senină, constantă, ca soarele pe  cer vieții.

Vine odată cu tine pe lume, se păstrează cald în autenticitatea copilăriei și se activează de fiecare dată când încuviințezi prin acțiune să fii tu.  Altfel, nu! Când, din bunătate și conștientizare, din natura ta, acționezi, conform cu tine.

Sweet Dream..Creative Commons License Audrey Xavier Brulu via Compfight

Ce-i Azi? Ajunul, epistola bucuriei Crăciunului care vine.

Miracolul nașterii  stă anul tot la îndemână  de-o parte a sufletului, cu treabă să-ți spună că viața e în gândurile tale. El vine înadins, a sărbătoare și confirmare a încrederii în sine.

Crăciun, gând minunat de bine. Zilele, una după alta, surprize frumoase…

Un surâs.

O bunică zâmbind de sănătate.

Doi nepoți zglobii.

Pace în inimi împreună.

O poveste de iubire.

Un cântec.

O portocală.

Doi oameni mergând de mână.

Încurajare.

Un brad cu rădăcini.

O carte citită.

O poartă deschisă de școală.

Celebrăm împreună o re-naștere a spiritului care sălășluiește dintotdeauna în fiecare dintre noi. Readucere-aminte. E așa, ca și cum o anume zi, cea de Azi, din fiecare zi e semnalul că a te trezi dimineața e din start putere. E dintru început iubire.

Lista ta de an nou, care să-nceapă trăind-o, de Azi? Cum arată? Ia gândul de iubit și-ai să afli o hartă! E-Ajun de Crăciun ce precede an bun.

Pornești din centrul iubirii de tot, din inimă (socot) și parcurgi o rută aleasă: cât drag e-apoi în drumul spre acasă! Și-acum, că tot ești cu un gând nou, de drum…ce spui despre:

6+1 întrebări pentru an nou ce vine

  1. Care e gândul tău frumos care să lege lunile anului toate în unitate?
  2. Cum alegi să te bucuri de fiecare zi?
  3. Ce acțiune nouă/acțiuni ești hotărât să întreprinzi?
  4. Cine sunt cei cu care vei împărtăși?
  5. Ce fel de bucurii creezi tu prin ”a fi” ?
  6. Când începi să experimentezi scânteia interioară care conferă unicitate, cu creativitate?

+Ce e Crăciunul pentru tine?

 

Sărbători cu pace, cu drag și senin!

Simona.

Te îmbrățișez și mă înclin!

Cine eram odată, Azi cum să fiu?

Minunată regăsire în Azi! Simona sunt.

Situații des regăsite în ședințele recente, în sesiuni de dezvoltare personală, m-au făcut să scriu despre:

”Cine eram odată, cum să mai fiu?”

Constiinta si echilibru

Ne întâlnim în viață, în dezvoltarea personală, ”terenul acesta nou”, de vechi ce este, în redescoperire de sine cu solicitarea formulată așa: ”vreau să fiu cel/cea care eram odată”.
Un obiectiv.
Când remarci diferențe, înseamnă că ți-ai schițat povestea și știi cine ești. O ai în minte.
Când știi cine ești,  revezi valorile, treci succint cu privirea peste domenii din viața ta și vezi că-i așa. Că sunt potrivite valorile tale cu existența curentă.

E foarte posibil să fie simplu de povestit în cuvintele altcuiva și diferit în a acționa. Perfect de acord. Din experimentări variate, știu că se poate. Rămâi într-o circumstanță de viață atâta vreme cât ai ce învăța. Frumos citeam, chiar Azi un gând potrivit căruia tu, cel din viața ta hotărăști, prin gând cât și cum.  Poți învăța prin iubire și poți învăța prin temeri experimentate.

Ai o poveste de viață? Cum sună ea? Ascultă-o  întâi. Îți place cum se aude? Când e altfel, se poate reedita.

Se ia ipostaza de cândva, cu transformarea firească a omului care ești, la care se asociază doleanțe prezente precum ”vesel”, ”plin de vitalitate”,”fericit”.
Pentru fiecare dintre corelațiile acestea, cu ființa ta, o sugestie ar putea să fie: din care activități ale tale respiri veselie?
Când te simți plin de vitalitate? Mai desfășori și Azi acțiuni similare?

Cel ori cea de ieri de atunci au evoluat în cine ești Azi. S-a transformat.
Cel de ieri se bucura? Cum reușea? Ce făcea?
Cum ar putea să fie și Azi așa?

Poate că pentru prezent, un prim pas în a deveni conștient e întrebarea: ”ce fac concret să ma simt bine”, ”ce vreau să trăiesc”?
”Cu cine mă compar?” Cu mine. Tu, cu cine?

În acceptarea de sine e curaj. E curaj și e, cred, cea dintâi iubire. E și lumină și umbre sunt, în ființa ta.
Imaginează-ți că te-ai trezit privindu-te întins pe pământ.

Ce să faci? Te-nțelegi, întâi și-ți imaginezi adevărul.  Adevărul e benefic. E spre ajutor. Te privești cu înțelegere, dezbraci haina de vină. Adevărul e că Dumnezeu e cu tine, prin tine și-aici.  Știe clar că poți și vrei să te înalți din nou, cu seninătate.

Ori să ți să pară toate câte sunt întâmplări? Cum ar fi când ai ști că în pacea și relaxarea din interiorul, tău sunt răspunsuri care abundă în creativitate? Când alegi să mergi înainte, te ridici, fiindcă așa ai ales, cu avânt.
Cel ori cea de ieri ai fost, cel/cea de Azi tot devii.

Am povestit recent cu două dintre prietenele mele, în zi de vineri, început de relaxare.

Prima dintre ele finaliza decorațiuni pentru  o delicatesă, un tort ce urma să fie livrat, cu asta se ocupă și o face cu pasiune, iar cea de-a doua deschidea un sediu nou pentru activitatea ei. Făcea măsurători, cerceta idei în amenajare. Timpul le era ”ocupat” cu temei.

Ce e prezentul?
E Marele Film pe care fiecare dorim să-l vedem.

Ceea ce accepți în totalitate în minte se va pune în practică, indiferent de condițiile, circumstanțele, forțele implicate. Mintea ta are putere de decizie în orice schimbare. Când corpul ajunge să o creadă se petrece o transformare.

A-ți rosti interior convingerile cu constanță e a te bucura de viață.

De unde vine bucuria? Din gânduri. Gândurile devin adevăruri.
”Sănătatea e a mea.”
”Eu sunt bunăstare.”

Subconștientul e mediumul creator în care adevărurile pe care ți le repeți, mental, prind viață, lucrurile frumoase încep să se manifeste.
În loc de ”Nu pot”, scrie pe cer  ”Voi face”,  privește des pe cerul acesta, adu-ți aminte, c-ai scris cu voință, ai încredere, fiindcă încrederea e baza oricărei realizări. Există o putere uriașă în convingerea că putem face un anumit lucru.

Inspirație: Joseph Murphy, Cum să folosim puterea subconștientului

PS. Ca posibilitate, și-un drum nou poate să fie calea  spre calm, pace și bucurie. Ce părere ai? Tu cum trăiești prezent/ă? Ideile tale pot să inspire oameni.

”Cine eram odată și cum să fiu?”

E-un pas să te decizi și să te urmezi în alegerea ta cu îngăduință. Să știi ce vrei, să știi cine ești, e de aflat, când tot ce știm și am învățat se dezvață. E-o nouă viață, trăită tot acum.

Grădina în care plantezi semințe de bine e mereu cu tine. E subconștientul care conține deja programe ce rulează. Acestea se pot schimba. Un adevăr în care îmi place să cred: să iubești să semeni cu tine. Crezi c-ai putea?

 

Simona, cu drag, Mă înclin!

Iți mulțumesc! Mulțumesc pentru împărtășire, pentru timp de citit, pentru Azi!