Arhive etichetă: bucurie

In prezent

For, That Alone is The Pursuit Of Life.... -Reji via Compfight

Pentru unii dintre noi timpul pare să fie un element rar.

Intrăm în fiecare dintre zile ca într-o casă de oaspeți, uneori, musafiri în viețile noastre, fără să zăbovim prea atent asupra a ceea ce trăim și mai ales fără să ne întrebăm ”ce facem aici, acum și de ce”.

Unde ne-om fi ”vândut” timpul?

Cât ne-ar lua să ne îl recuperăm? Și cum am face?

Să fie vremea noastră,  așa cum sângele din venele trupului  ne aparține, și să renunțăm la a ne privi existența aidoma unui râu care izvorăște de undeva și se-ndreaptă, iar,spre un loc precis, cu noi, privitori, pasivi ce privim așa, spectatori fiind.

Când am respira odată viața curat, ne-am opri din depănat un ghem gata lucrat și-am schimba cursul lui ”mă tem” în ”iubesc să trăiesc așa” și ”îmi place asta”?

Câteva clipe de trăire în acum durează să te așezi pe scaunul din clipa conștientizării.

Să te bucuri de miracolul de a respira, de a fi viața.

Să iei un loc acolo unde te simți tu în siguranță, în spațiul sublim dinlăuntrul tău, în inima care știe toate răspunsurile fiindcă le simte adevărul cu care ești și tu congruent: iubire, pace, sănătate, oameni, pamânt, soare, colaborare.

Să te redescoperi și să regăsești așa siguranța de a trăi în acord cu pacea inimii.

E clipa aceasta tăinuită în cât ai închide ochii, ai respira, iar, curat și profund.

Să respiri, să asculți, să fii una cu viața care curge prin tine, cu tine trăind, prin tine fiind bucurie, și să-ncepi, schimbând cu răbdare, câte-un gând, câte o trăire, câte-o acțiune. Să perseverezi.

Să te-asculți ce spui și să alegi: ”asta e pentru mine, asta …nu-i” și să purcezi la schimbare printre acele gânduri, ale tale care-ți grăbesc timpul, spre destinații mai puțin corespunzătoare.

Să începi să spui și să trăiești ca și cum mergi la serviciu fiindcă tare-ți place, să inspiri și copilului tău apoi, echilibru, pasiune, bucurie, pace…

Un început.

Detașarea e un fel de a te redescoperi pe tine, de a te odihni, când și când în prezent.

Să cauți confortul simplității și al esenței din viața ta trăită e alt pas.  Să așezi așa, clipă cu clipă, perle de bucurie măruntă și prețioasă.

Să pleci cu bucurie spre oameni, să te-ntorci tot cu bucurie, acasă. Să duci pace, s-aduci seninul în mijlocul alor tăi. Să faci și să fii ce ție ți-ar plăcea să primești, din inimă, cu inimă bună.

Închizi, când și când ochii cât să fii din nou în legătură cu tine?

Asculți muzica inimii din dulci și suave armonii, bătăi pulsând sănătate, și simți așa că tot ce nu e pace e o iluzie în care ai ales să crezi prea multă vreme, așa-i de ușor.

Pentru o clipă-prezentul-permite fluxului vieții să  te redea ție, pe tine.

Ia decizia aceea de a merge câteva minute la pas cu tine, prin viața ta și permite-ți un zâmbet sincer la conștientizarea unui gând. Culege pace de-acasă sufletească și dăruiește-o oamenilor cu care interacționezi.

Fă o oprire unde simți că-i locul.

Ca și cum te-ai așeza pe un câmp întins și-ai privi cerul, e momentul prezent, o oprire a alergatului prin viața ta, un moment conștient.  O realizare a măreției, a infinitelor posibilități care îți stau la dispoziție. Un dar.

Dăruiește prezentului miracolul de a respira limpede, a trăi frumos și adevărat.

Un dar precum e primăvara asta care vrea și-ncepe iar.

Inspirație:

Imn to the present moment

 

 

 

Armonia? Matematica iubirii

Ziua cand poti, fiindca vrei tu, in locul tau

AugenBlickCreative Commons License rippchenmitkraut66 via Compfight

Azi e ziua aceea. O stiai. Tot ce poti face, se intampla Azi.

C-am putea traversa asa, … copilaria-adolescenta cu pasul de-acum in maturitate. Sa-ntelegem, ce s-a intamplat si sa multumim, iar din intentiile viitoare sa ne alelgem pe noi, cu rabdare, stiind ca stim ce vrem.

Exista in copilarie ceea ce traim in iubirea de mai tarziu, ca matineu. Senzatia aceea de bine, relaxare si credinta in vis. O mai stii? Când respiri, cateva clipe, dincolo de gândurile multe ale zilei, venite-de-nu-stiu-unde, o regasesti in sufletul tau. Totul e acolo imprimat.

Perioada de fascinatie-adevar. Miracol, magie, putinta, calea de la pamant la cer, strabatuta-n clipa, gandul indrazneala, uimirea de a crea din nimic, jocul, minunatul, sublimul. Adolescent fiind incepi a deslusi, a prevedea. A te vedea. Alegeri se valideaza si descriu arhitectura vietii de om care vrea si traieste visele lui. Momentul cand te alegi pe tine. Tot aici se deprinde si puterea de a schimba, de a renunta si a reincepe, deplin. Matur, omul descopera apele vietii, in care inoata ca sunt adanci. Acum se deschide iubirea. Intelegere ca-i de trait, de invatat, de continuat, ca undele acestea sunt din bucuriile diminetii vietii laolalta cu bogatiile interioare cultivate-n amiezi de descoperiri launtrice. Ca el, omul atrage curentii, ca el, omul e intai limpede si senin. Iar curentii trec, precum vin, lasandul pe el hotarat.  Raspunsurile sale netezesc calea. E momentul in care se „construieste” constient. Oriunde-am privi, inapoi, in noi sunt primele raspunsuri, la oricate intrebari. Intamplarile? Ca sa ne intelegem noi bine…

„Cand omul devine atent la ce traieste el si de ce face asta, incepe sa vrea a se bucura”.

Atentia? Ce dar pretios…

Si cata desfasurare! Abilitatea fundamentala a omului prezent e sa tina minte, ce vrea el, de fapt, constient si sa faca in sensul acesta, cate ceva, s-ajunga acolo. C-altfel, sta privind. Si -i posibil sa cumpere ce i se ofera, fiindca mereu va fi cineva care va sti  ce e potrivit (si) pentru  el. E la dispozitie, când vrei sa aleaga in locul tau, cineva, fiindca-asa s-a obisnuit. Când faci tu constient demersul, e-altfel de rit.

M-am tot muncit gândind in anii acestia de auto-observare, cum ar putea avea atentia un caracter romanesc diferit si cum de aici la noi altfel sunt stimulii motivationali de hranit. Are exact aceeasi tinta. Oamenii care privesc spre ei insisi cu intelegere si pre lumea din exteriorul lor cu acceptare, merg inainte.

Rezultatele personale-fiecare poate face verificarile, constient, pe raspunderea sa- eu zic ca atentia focalizata asupra a ceva, acel ceva il genereaza si-n viata ta, care-l observi, interesat.

Imagineaza-ti …o palnie prin care torni apa intr-un vas mai mare.

Odata actionand astfel, mai poate apa sa-si urmeze alt curs sau se inglobeaza intr-un tot pana umple capacitatea intentionata?

Si-acum, de care fel sunt informatiile cu care iti hranesti viata din momentul prezent?

Real, despre focalizare a atentiei pe solutii si economie de timp pretios, iata o intamplare: întâmplarea simpla, talcul  de mare pret.

Am primit de curand o mana de ajutor. „De aur” mana si de-ajutor.
Vezi tu, drag-drag prieten si minunat cititor, parchez, cam o data la 7 ani masina, sau poate cumva, ceva, mai des, ziceam, ca parchez cum stiu eu, in loc corespunzator. Cred ca loc era regulamentar.
Parchez. Rezolv treburi si frumoase si importante, iar la intoarcere, langa Albastrica mea, vreo 4 -8 (12 pare mult, ca distanta cand stau si masor) centimetri maxim, o Negruta maaare. O Bleumarina frumoasa. Intre culorile-aceste doua era culoarea ei.
Da’aproape tare!
M-am pornit sa ies, am coborat.
Am calculat unghiul, ca la inceputuri… de vreo 2 ori.

(Clatin si-acum din cap ca atunci).
Dupa analiza rapida, de posibilitati, a venit solutia urmatoare.
Privind in parcare, vad doi domni tocmai coboara.
Cer ajutor. Am soptit, auzindu-ma, n-am strigat…
~Ati putea… -sigur ca puteti, (vorbeam in gand cu mine) ati dori sa ma ajutati? Si le-arat…. imprejurarea, cand s-au apropiat.
 

Recunosc. Multumesc. Iar despre mana ..de ajutor, mai stau sa cuget sufleteste, semn de la univers a fost.
Am vazut oamenii, am trait povestea; mana unuia dintre ei era „de aur.”
Mereu suntem sprijiniti, noi sa stim s-o cerem. Iar Universul iti raspunde la intrebari, poate cel mai des tot prin oameni.

Despre miracole, tot astfel

Gandul, azi e ca o bagheta minunata.

Cred c-a fost asa in permanenta.
 Ti-ai dorit vreodata sa ai o baghet[ magic[, cu care, fluturand, sa ajuți pe cineva drag?
Energia curge întotdeauna in direcția in care este focalizata atentia. Cand iti directionezi energia recunostinței catre nevoile altor persoane, ea se va indrepta automat catre acestea.
Când ai un amic, un membru de familie sau o altă persoană la care ții și care trece prin provocări, fie pe plan al relațiilor, al sănătății, ori pe plan financiar, tu poți folosi forța invizibilă a recunoștinței, prin puterea gândului tău, pentru a-l ajuta să se simtă mai bine, să fie fericit, să prospere.
Cum anume?
Intr-un moment de relaxare, alege 3 persoane apropiate pe care dorești să le ajuți.
Vizualizează, fiecare persoană, privind, când este posibil, fotografiile, imaginile pe rând, închide ochii și imaginează-ți că ai primit vestea ceea bună-persoana respectivă și-a rezolvat problemele. În final, deschide ochii, privește imaginea și rostește lent, de 3 ori: ”Mulțumesc”, ”Mulțumesc” Mulțumesc” pentru sănătatea, prosperitatea sau fericirea lui…………..
Procedează la fel, în cazul fiecărei persoane.

Exercitiul acesta, practicat la unison si la scara larga are rezultate fabuloase atestate stiintific.

Unele dintre  cercetari care atesta puterea gândului benefic-a actiunilor consecvente-  sunt consemnate si in cartea domnului Constantin Dulcan „In cautarea sensului pierdut”.

Asupra omului care gandeste binele celuilalt, bine se revarsa. Locul in care traim astfel, se cheama armonie.

In ce te priveste, când simti necesar, la fel imagineaza, cu lux de amanunte, sanatatea celulelor toate din corpul tau. E bun antrenamentul, alaturi de oricare alte actiuni pe care le consideri necesare. E orientare de atentie pe sanatate, ca valoare. Este recunostinta, energia care aduce in viata mai multa sanatate, recunoscator fiind ca ai deja.

Când Albert Einstein, multumea zilnic de cel putin 100 de ori inaintasilor sai pentru minunatele descoperiri care i-au deschis si lui insusi drum de explorare, in intelegerea energiei creatoare si a schimbarii, a afirmat ca pentru a solutiona o proplema e necesar un nivel superior de abordare,  credinta mea  este ca traind constient si stiind ca impreuna construim ceea ce ne apartine tuturor, fiecare face saltul lui.


 Personal, mă bucur să-ți spun cum am exersat  metoda, în urmă cu aproape 4 ani și cât mă bucur să revăd pe stradă un om sănătos, pentru care m-am rugat /”am folosit bagheta” magică si eu. Mai spun ce stiu si ce cred. Un om este sanatos, fiindca are incredere infinita in valoarea aceasta de adevar, traieste in spiritul ei, simte, asemenea. El si Dumnezeu stiu cum se intampla minunea.
Bagheta: imaginara.
Gândul-rugaciune-real.
Binele trimis cu inima printr-o rugăciune-gand astfel, se împlinește cu viteza iubirii de oameni. Poți experimenta și tu.

(Inspirație: Rhonda Byrne, Magia)

Ce e important? Sa-ti dai seama  ce vrei, sa-ti dai ingaduinta. Ce faci, cu ce ai, când esti cine esti si-ncotro te-ndrepti tocmai tu, cel care traieste.

Omul – sa-si raspunda intrebarilor … cu bucurie. Sa vada, sa aleaga, sa porneasca. Tinta, cat mai dreapta. Cat mai a sa.

Cautarea lui se face ca prin magie, arta…. Drumul, numai al lui… Indicatoare, sunt in universul tot. Suntem si noi si întâlnirile dintre noi? Sunt sanse grozave de stralucire, prin bucurie.

 Si când  drumul lui, s-a intersecta cu alte vieti, c-aici e maiestria, a bucura imprejur o lume se petrece, ghici?

Ce mai frumos imprejur! Viata înflorind!

Aleg sa traiesc Azi e un exercitiu de constientizare personalizat. Cand te inspira si pe tine, ma simt onorata.

Când ceri ajutor, e pentru ca meseria mea, de baza e cea de invatator.  Stiu sa-ti ofer metode si-am vazut exemplificari din ambele parti ale fetei monedei. Toate demersurile, in afara de orientare-solicitata- sunt actiuni personale, ajustate ca tu sa traiesti cum alegi.

Bucuria, masura in care primesti minunile dintru-nceput de zi. Felul in care te pregatesti sa traiesti. Pacea, calmul din inima care le deschide drum.

Spor si iubire, rabdare si traire sa fim!

Simona Ciobanu, cu drag

Jocul vietii dintr-o zi

trampolineCreative Commons License Bill Abbott via Compfight

Fiindca:

Inceputurile se scriu cu litere mari…

asa, ca rasaritul de soare. Nu ti se pare? Cum se iveste dintai oricare dintre începuturi?

Cu majuscula 🙂
Cu incredere se iscalesc. Toate. Altfel, ar mai incepe ceva?

Gandeste-te clipe, cateva, la unele dintre începuturile tale. (Ne luam timp, si tu si eu, fiecare… Merita sa- ti amintesti ca la drum incaltarile cu care pornesti sunt „incredere”.

(Vezi tu, eu scriu povestile cum sunt ele, vii…

Le insufletesc cu butonul reeditare, când isi cer ele vreo completare… si-acum se intampla.)

Joc. Incredere. Pas inainte. Toate-s in … litera mare.

Litera asta mare le straluceste pe rand, le contine pe fiecare. Etapa din joc al vietii, cu etapa, inaintare.
Reflectam…?

Numele de orice fel de fiinta, obiect sau loc-substantive proprii zicem, romanesti, asemenea debuteaza cu ea, cu majuscula.

La inceput, de-oricare-ar fi „proiectul” derulat, fiindca te-ai hotarat,  ai deliberat, ai decis:  toate conditiile-ti plac. Oamenii, locurile, actiunile, interactiunile.

E nou, e provocare, e creativitate, e miscare. E bine. Biine.

E ca la urcus de munte. Ceru-i sus, calea-nainte, mersul tau face lucrurile sa se intample.

Când pleci alaturi iei parteneri de urcus,  oameni, iubitori, ca tine, de miscare.

  E si antren e si comunicare si acomodare, ritmuri se dezvaluie, a adaptare…

Ajungi întotdeauna sus. Asa-i? Pe munte.

Ai in fata ochilor privelistea intreaga. Cat timp ai petrecut, pe unde ai suit, ce vai ai depasit, ce flori minunate s-au infatisat in tacere ochilor tai, cum ai ales sa le admiri si sa-mpartasesti trairea.

Ce faci de-acolo, de sus?

Asa-i, cobori, de cele mai multe ori.

Mereu?

Cobori, ca sa urci iar,  alt traseu sa intocmesti, sa faci parteneriat din nou cu prieteni iubitori, ca tine de-ale muntelui solemne povesti intiparite-n frunze si stanci… Si-atunci?

Urci, stiind ca si cobori. Ca sa urci, iar, cu vointa.

Cel mai pretios dar?
Viata.

Cum e viata?

Frumoasa!

Ce e viata?

Iubire-i.

De unde vine iubirea?
Traind-o.

***

Cum sa-ti spun ca nu e nimeni „vinovat” pentru ceea ce traiesti? O stii.
E  responsabilitate.
Ai ales candva o cale. Ai tot mers pe ea pana se facu una cu tine.
Iar tu esti tu si drumul e alegere.
Poti sa te bucuri, poti sa schimbi, poti sa mai construiesti.
Poti sa mergi pe alta-cale,  poti ramane pe ea. Alegerea, oricat ai simti altfel, e a ta.
Orice poti tu face, oricum ti s-ar parea, tu o s-o faci si pe-asta,
in locul tau, asa cum s-a-ntamplat mereu.

A denumi-a privi drept ceva- a materializa- a crea
Dumnezeu, oriunde ar fi e trait de tot si toate-s una, orice a creat cu gandul s-a materializat cu cuvantul: pe Dumnezeu il putem simti asa, ca-i o relatie personala, cu inima.

Aleg sa traiesc Azi. Joc si pace. Actiune si rugăciune. Fapte bune!
(Jocul e locul din prezent unde se scrie mereu… Viata-n litere – cuvinte- povesti, de undeva de unde vii si tu si sunt si eu.)

Stii?

Gandurile infloresc cu rapiditatea intentiei asumate; adevar si realitate.

Deschide ploii fereastra spre inima ta, s-auzi

Povesti dintotdeauna, istorii cu timp etern

Iubire de viata.

Stropi vii si calmi,

Pamantului balsam,

Pura eliberare sunt,

Energie si vindecare.

Ploaia-i miracol…

Binefacere, dar.

Calatorie a apei din mare prin soare, iar pe Pamant

Si intoarsa in prezent-prin cuvant.

 

Cantec de ploaie… m-auzi?

Fost-am un gand, uscat de vant si-nflorit iar cuvant,

Rostit mai bland,

Aud

Norii se joaca visand

chipuri de ploi curgand..


Aleg sa traiesc Azi e despre optiune si constientizare.
A-ti da valoare.

Antrenament

Dintr-o alergare

Copacii se fac umbrele
De ploaie si de soare..
(dupa caz si vreme)
Prin impreunare.

Ipoteza:
Un munte si un gard, ori un arbore inaintea sa.
Ai intentia de a-l fotografia; muntele ca inaltime, doar el, asa.

Pas intr-o parte, lateral sa-l vezi falnic, limpede, clar.
Cale-n dar !

Dar?

Sa simti verdele frunzei, catifea,
Ca si cand ai gandi culoarea cu inima.

Vezi adesea

Pietrele atinse de picior de om iau adesea forma inimii.
(Ia drumul Poienii (Brasov) si-ai sa stii…)
Stii de ce?
A aduceri aminte.
Cele cu forma clara, sunt bine ancorate in pamant.
Inimi cu radacini? Constructii.
Case
Poduri
sosele-directii.
Lumini.

Gânduri-adică…PS.

Doamne, incep oamenii sa invie, exact in viata lor…
Incep sa o traiasca.
Stiu si isi amintesc cum sa iubeasca…

Stiu ca -i bucurie viata,

stiu si-o aleg.

Frumos culeg!

Iti multumesc ca citesti!

Simona Ciobanu, cu drag

 

Importanța lui A ști ce vrei tu

Ne imaginam ca alegi ceva sa faci. Intentionezi, dar…

si ca sa fie clar-clar, o notezi si-n agenda ta-fapta, intentia, in agenda de buzunar, ori in vreun calendar personal de impliniri.
Care e experimentul?

AziDrum 777
Dimineata, printre alte treburi, planificari curente, revezi intentia ta.
Porneste unde ti-e pasul de-ndreptat-cum stii tu planificat,  si vreme de vreo 3 zile initial, asaza-te si pe-observat..
Cumva, acasa, pe-nserat aduci si intentii, ganduri care-s diferite de a ta, cea principala, cea scrisa cu mana ta, din gand alegere transpusa de cuvant:
Ce poti sa faci? Poti, cand alegi asa, drumul a da… altor ganduri si sa revii la planul tau, fara vreo alta osteneala.
Are sa-ti placa sa mai fii cercetator asa?
Treaba ta? Intentia.

Iar joc? Mai joci?

Ne imaginam…(ori, dupa caz ne amintim… )
Iti place fotbalul. Mergi ..fix in Bucuresti la derby Steaua Dinamo si „nimeresti” in galeria ” adversarului” … Strigi „victoria” cu glasul ori in gand…? Mi s-a intamplat.
&
Cam la fel si cu antrenamentul mental intru bucurie, antrenament gandului tau, fidel.
Oricum ar fi si orice-ai gandi poti sa tii pentru tine.
O lectie de dezvoltare personala invatata, cu ani in urma,.. bine . Si de mine.

În loc de PS.

Tocmai mi-am amintit un amanunt semnificativ, din clasa a patra primara.
Am facut cu drag parte din „detasamentul Tot inainte!
Mi-amintesc  si scrisul, in antet si … planificarea pe activitati clare.
Lunare.
Eram pe „detasamente” organizati adicaa.. detasati de griji, ,si in loc de asta-cutezatori.

Cand tot imi place sa interpretez si stiu ca-i personal, invat si care-i avantajul chestiunii. A fi pe val, una cu el..

See what’s next…

(Gand de inima stralucind in iubire)
Traducere romaneasca aproximativa, in AFIRMATII croita ad-hoc
(Zambet raspuns…)
Merg inainte, mai urc un munte
Pana ajung acolo, de unde incep din nou….

Stau putin, respir si privesc
Si-ti spun,
Hai, ca poti si tu
E-un pas firesc…
Esti dar, esti zambet ceresc…

(Si mai vedem cum se „potrivesc”…)

 Stii?
Exista dintotdeauna  explicatii pentru toate.

Simona, cu drag! Ma inclin!
Pace si iubire! Spor si magie oriunde Azi!

Ce mai face copilul tău?

”S-a necăjit copilul meu fiindcă proiectul la care a lucrat, n-a iesit din prima, cum a sperat… A plâns toată noaptea..
 
Iar tu, ai răspuns… I-ai zis că de cele mai multe ori și a treia experimentare aduce in suflet bucurie mai mare? Ca important e sa continui pâna reușesti. Așa-i?
Îi povestesti?  Împărtășești cu el, cu copilul tău că ai trăit și tu experiențe similare? Blajin, precis că îi oferi și o îmbrățișare.”
 
Cui i s-a mai întâmplat? Tu cum ai reacționat?
 
***
Povestesc și eu…
Prin clasa a XII-a de liceu, tot stăruie în gând o amintire. E momentul când, urmând să susțin lecția de diplomă la istorie, eram pregătită cu 2 feluri de resurse: cele scrise (planșe, fiindcă doamna dirigintă ne obișnuise dintr-a IX-a cu ele) și cele .. .IT.
S-a întâmplat…
Emotii eu? Mereu.
Erau pregătite imagini, fotografii.
Știu că retroproiectorul n-a funcționat atunci și am improvizat un scenariu B, având pe ce să mă bazez ca o alternativă.
Momentul-acela nu m-a derutat, fiindcă aveam în minte, ca o lumină clară rezultatul final: mă vedeam deja în clasă printre copii. Mă plimbam printre ei. Să știi…
Imaginea asta rula mereu, mereu în mintea mea. O susținea ceva, din inimă încrederea.
Ceea ce s-a și petrecut. Pană azi, aproximativ 22 de ani de bucurie.
Mai mult, fiindcă vine-n mintea mea exact asa,  o simțire argumentată de gând…iti mai spun ca in copilărie, de fapt printr-a cincea gimnaziala era sigur asa, practicam atletismul.
Domnul profesor Wagner e un soare din gândul meu.
Blandete, disciplina, perseverenta… chip de zambet, mereu.
Alergam în cursa cu obstacole, asa mi-amintesc c-am gandit și-atunci am vizualizat o cursă la fel, la lecția de diplomă.
Gardurile acelea-s mereu de depăsit.
Poti face asta, usor, prin inaltare.
Ori..
Poti atinge obstacolul, poti simti că pe moment doare; e după tine și după puterile tale.
Eu? M-am facut invatatoare…
 
Cum și ce a sustinut launtric visul-acesta mie mi-a devenit clar…. Lumină ti-e traiul printre ei, e credința mea.
Asa se face că… convingerea mi-a rămas atâta vreme ca soarele-n amiază, înaltă pe cerul vieții: a fi printre copii!
”Îndoieli mi-au fost și mie destule”.
(Si mie… Si mie….)
 
Examenele toate pentru visul de ”învățător” ori specializări similare, s-au sustinut cu
ușurință și-au parut la îndemână mereu.
 
Ce pare simplu, în fapt, cu bucurie e îndelung muncit, și ușor; acesta ar putea să fie un indicator… s-ar putea sa fie Calea.
 
Despre mine, eu, autoarea, am încă de susținut si.. pentru a …11 -a oară un ”examen” principal, unii-ar zice..”greu” :).
(Mă tot gândesc la bec-lumina care pân’ la urmă s-a inventat… )
 
 
 
Scrieri- inspirații din suflet de copil interior. Cale liberă au fiindcă transmit ușor.
PS. Ridică-te și mergi, aș spune eu copilului meu cu calm. Iar tu?
Copiii vin în viața noastră ca șansă de a ne retrăi. Depinde de conștientizare.
Un fel de îndrumar, mie mi-a prins tare bine sa citesc: știu că devin ceea ce gândesc. Un gând de încredere copilului tău, copilului interior, mereu.
***

Milioane de cititori au trăit experienţa puterii descrise de James Allen în cartea Omul devine ceea ce gândeşte.

Simona, cu drag!

Mă înclin!

Viața, școala de a trăi în prezent (2)

Falconeer talks to her birdCreative Commons License Thomas Quine via Compfight

Bunicul prezent, om conștient

L-am cunoscut mai bine pe acest om, exact cum te aștepți, așa cum cunoaștem pe oricine: în acțiune.

Cum s-au petrecut mai exact lucrurile, pe îndelete…

Era în vara anului trecut, când pregăteam experimentul Școala de pasiuni, în paralel cu seminariile din ciclul Iubirea și legile Universului.

Experiențe grozave care mi-au testat perseverența, hotărârea și limitele. Și alegerea de a le depăși precum și căutari de felul ”cum?”

Am înțeles mai profund și gândul:

Ai început, continuă! (în ritmul tău. E important, am înțeles eu să îți înțelegi pașii, să ajustezi acțiunile și să justifici ție, prin motivație clară, serioasă, interioară).

***

 

Într-o sâmbătă seara, din iulie 2015 am primit un telefon de la sora mea. Mă anunța că urmează, într-un grup de vreo 7-8 oameni să parcurgă un traseu nou-nou, de vreo 11 ore dus-întors în Munții Piatra Craiului.

Am primit cu bucurie să mă alătur și eu, fiindcă iubesc sentimentul pe care îl simt cu inima, mai urcând din munte, încă un gând, și-ncă un pas și-ncă un gând. Fantastic exercițiu de pace și tot unul de autocontrol.

 Ora plecării, a doua zi de dimineață fusese fixată la opt.

În fața casei surorii mele ne-am întâlnit, fiindcă urma să parcurgem drumul până la Zărnești cu mașinile. Totodată, pe parcurs întâlneam și pe ceilalți iubitori ai muntelui care participau la traseu.

Fiindcă timpul e o importantă resursă, atunci când participi laolaltă la o acțiune ca aceasta, te sincronizezi.

Timpul e tot ce avem? În rest, suntem.

În punctul următor de întâlnire, preluăm pe încă doi oameni și-astfel ajungem la baza muntelui, pregătiți de urcuș pe la ora nouă.

Nu-i cunoșteam decât pe jumătate dintre pasionații de ascensiuni montane. Știam că sunt antrenați de ani buni în genul acesta de acțiuni, cât iubesc ei muntele, iar știam.

Mă gândesc azi să povestesc, așa cum am primit și încuviințarea, despre ”bunicul”. Toți oamenii cu care-am urcat spre înalt sunt povești frumoase de iubire. Și tu! Fiecare.

Mă opresc la dumnealui și la lumina pe care am simțit-o:

”Bunicul”.

Așa îi spun prietenii. Ghilimelele sunt de la mine. Din punctul meu de vedere dă strălucire sănătoasă cuvântului, pe cea adevărată.

Bunic – tinerețe asumată odată cu experiența acumulată de viață.

Antrenamentul de a rămâne ceea ce îți place să fii, în mijlocul unei mări de asocieri cu fel și fel de alte poezii despre vârsta aceasta.

Are 60 și încă 14 ani. Astfel declară. N-ai decât să privești și să te convingi: Așa-i.

Dacă privești o nestemată de munte, care sare în clipe binecuvântate vederii tale printre creste înalte și privești la dumnealui îi admiri sincer suplețea. Și vitalitatea.

Bunicul e cel care conduce la suiș șirul de 9 oameni. Este totodată și unul dintre inițiatorii acțiunii.

Așa și începe, povestind pas cu pas, fiindcă știe el bine traseul, cum arătă prima parte din drum, cum i s-ar părea mai potrivit, recomandări în ce privește ritmul de urcare.

Sunt sigură că îți vor plăcea tare și cuvintele-izvoare de frumos pe care, tot cu permisiunea dumnealui, le-am notat în agendă, dar din dar să le ofer aici.

Să-ți istorisesc puțin, dintr-un calcul matematic fugar, faptul că vârsta biologică a bunicului cumulează, tot două-câte două vârste ale celorlalți montagnarzi.

Eu și sora mea împreună adunate vârstele, avem vârsta dumnealui, a bunicului, cu o marjă mică-mică, de aproximare. Alții doi –asemenea.

Ca să vezi, coincidența, suntem tot grupe de doi, cu coordonator principal, ”bunicul”.

Iubește de când se știe și stânca și apa, și aerul și felurite plante despre care îți povestește la popas, câte întrebuințări au, când să le culegi, pe care să le admiri. Știu că nu te miri…

”Stau cu oamenii care au suflet tânăr, e simplu între cei ca voi. La vârsta voastră încă credeți c-ați atinge munții cu pasul.”

Povestea este una adevărată, iar eu mă simt binecuvântată că am trăit-o.

 Ce-nseamnă bunic/bunică pentru tine? Ce simți că-i de dat mai departe?

Îți mulțumesc că citești! Îți mulțumesc, când simți așa, că împărtășești prietenilor tăi!

Simona, cu drag.

Mă înclin!

Re-naștere: bucuria ca sărbătoare

Bucuria. strălucire senină, constantă, ca soarele pe  cer vieții.

Vine odată cu tine pe lume, se păstrează cald în autenticitatea copilăriei și se activează de fiecare dată când încuviințezi prin acțiune să fii tu.  Altfel, nu! Când, din bunătate și conștientizare, din natura ta, acționezi, conform cu tine.

Sweet Dream..Creative Commons License Audrey Xavier Brulu via Compfight

Ce-i Azi? Ajunul, epistola bucuriei Crăciunului care vine.

Miracolul nașterii  stă anul tot la îndemână  de-o parte a sufletului, cu treabă să-ți spună că viața e în gândurile tale. El vine înadins, a sărbătoare și confirmare a încrederii în sine.

Crăciun, gând minunat de bine. Zilele, una după alta, surprize frumoase…

Un surâs.

O bunică zâmbind de sănătate.

Doi nepoți zglobii.

Pace în inimi împreună.

O poveste de iubire.

Un cântec.

O portocală.

Doi oameni mergând de mână.

Încurajare.

Un brad cu rădăcini.

O carte citită.

O poartă deschisă de școală.

Celebrăm împreună o re-naștere a spiritului care sălășluiește dintotdeauna în fiecare dintre noi. Readucere-aminte. E așa, ca și cum o anume zi, cea de Azi, din fiecare zi e semnalul că a te trezi dimineața e din start putere. E dintru început iubire.

Lista ta de an nou, care să-nceapă trăind-o, de Azi? Cum arată? Ia gândul de iubit și-ai să afli o hartă! E-Ajun de Crăciun ce precede an bun.

Pornești din centrul iubirii de tot, din inimă (socot) și parcurgi o rută aleasă: cât drag e-apoi în drumul spre acasă! Și-acum, că tot ești cu un gând nou, de drum…ce spui despre:

6+1 întrebări pentru an nou ce vine

  1. Care e gândul tău frumos care să lege lunile anului toate în unitate?
  2. Cum alegi să te bucuri de fiecare zi?
  3. Ce acțiune nouă/acțiuni ești hotărât să întreprinzi?
  4. Cine sunt cei cu care vei împărtăși?
  5. Ce fel de bucurii creezi tu prin ”a fi” ?
  6. Când începi să experimentezi scânteia interioară care conferă unicitate, cu creativitate?

+Ce e Crăciunul pentru tine?

 

Sărbători cu pace, cu drag și senin!

Simona.

Te îmbrățișez și mă înclin!

Exercițiu de iubire, din iubire, cu iubire, dintr-o alergare

foto 23 sept 400 Dintr-un senin de dimineață:
Cand visul luminează-n suflet bucurie, fă-l cu-ncredere sa fie!
Chiar… Ce faci cu darul zilei de Azi?

Aceasta-i o întrebare menită, spre conștientizare ”țintită”.

Si-acum, ce sa faca omul?

O varianta… Respiri și răspunzi- în pace cu tine.

Atât.

Și viața vine.

Gândul stăruind o schițează: stai cu tine de la-nceput de când zorii se țes lumină și ea-ziua ta- apoi-întreg de întâmplări frumoase se desenează lină.

Last joys of summer

photo:

Dragi îmi sunt oamenii și-ncă dragi au să-mi fie, cu cât aflu ce-i lumina din sufletul meu…

Asta se întâmplă oricui și mereu,

Cu cât te descoperi pe tine, demn inimii

Sinele tău ți-aduce lumea -aproape, descoperită cu ochi limpezi de iubire.

Tot ai tăi sunt ei-sunt ferestre clare, ochii tăi,

Doar că Azi

Ai privit doar tu cu ei..

Oriunde-ai căuta soluții, tot spre tine te îndreaptă universul tot.
Calea de mers e-ntotdeauna așa de frumoasă și unică, tocmai fiindca-i a ta, fiindcă-i personală. Știut e, din trairi concrete si-mpartasite (una-i si-a mea) că sanctuarul sufletului tău cunoaște toate răspunsurile la întrebări. Toate-toate…oricâte-oricate… infinite. Tu stii cel mai bine raspunsul in locul tau. restul e metoda experimentata. Una e metoda pe care ti-o explic, altu-i rezultatul tau, diferit de-am meu, chiar ambele multumitoare tare. 

🙂
Când vine vremea- le-nșiri, alegi, trăiești….pășești.

E Azi momentul? Poftim la cutezanță, responsabilitate cu libertate!

Atâta vreme cât iubești, respecți viața-începi cu tine și fraternizezi întru bine, universul îți răspunde asemenea.

Azi vorbesc despre alergare, despre mișcare. E-o poezie simplă despre un vis pe care îl exersez zi de zi. Il tin in suflet de când eram copil. de-atunci imi place.

Iubirea pentru om începe-am realizat, cu respectul pentru casa sufletului, trup sănătos, de gând bun scăldat. Începe…se menține,  viața continuă. E un fel de curgere lină din izvor spre mare de lumină. Respect pentru el fiindca-i prima si cam singura casa permanenta in schimbare-a ta. Ce paaradox frumos, nu-i asa?

Călătorind cu gând în timp, pe la 10 ani m-am văzut hotărâtă să mă-nscriu la un club de atletism. Și-am alergat ani buni.

Cred că-mi placea ”să fug” și -mi plăcea iuțeala.. Și să simt vântul.

Și Azi iubesc s-alerg și am descoperit viu gândul. Că pas de gând e instantaneu cuvânt.

Ieri copilăream și visam, bucurie și libertate eram.

Și Azi sunt.

Azi alerg cântând… (interior, vorbind).

foto 23 sept 208

Observând…

Reprizele de alergare s-au repetat cu cadență. Cu câteva opriri- reluări, apoi.

(S-a ridicat așa un val de ceață și văd-trăind-e minunat -mișcarea este viață… din mișcare se iscă perpetuu schimbare.)

Să alerg, la propriu e simplu și drag miracol din zi. e poate ceam mai sclipitoare bucurie. Mi-nu-ne. (Uite, acum ca re-editez, stiu si locul unde Azi am s-alerg, il vizualizez..)

Sunt 5 ”turele” de parc; pe care am de gând să le explicitez puțin.

Până la locul de plecare-e-o minunată plimbare cu rol pregătitor, e familiarizare cu aerul ce-ți lasă timpul să respiri adânc. E-o liniște în fiecare mușchi pregătit să fie în mișcare.

Aducere-aminte: pas de bucurie, inspiri relaxare.

Și calm.

Expiri- orice gând de eliberat spre transformare -n lumină.

Tura 1- e ” hai să văd cum e Azi”

Lejeritate, gânduri mai vin, gânduri mai pleacă- tu le privești și alergi- fără să faci caz…

E începutul. Încălzirea.

E siguranța că după aceasta-încă mai e vreme de-o mișcare repetată; și-ai să poți să accelerezi-dacă alegi, ritmul- ori ai să te oprești o secundă -din infinit de lumină-să saluți o rază de soare în asfințit, care luminează , divină…sau ai s-o culegi, cu gând bun și s-o sădești în minte…

Apoi s-o transformi în cuvinte…

Dar ce zic eu-mă luai cu povestea de început -și cum s-a inițiat-prima tură uite-acum că s-a realizat.

Tura 2

Începi să te vezi alergând, se strecoară undeva-interior o trăire. E bucuria c-ai reușit să ajungi să faci asta și Azi.

E-un sentiment de mulțumire. Cald se simte.

Chiar așa, alergând, mulțumești iar și iar  zilelor frumoase din senin calendar. Știi că și-o asemenea acțiune e lesne de urmat, când adie vânt domol și soarele e-n asfințit.

Semn: când alegi să urmezi un gând, te-nțelegi cu natura, ești parte din ea, pact de colaborare solemn. Reușești. În postura de început, ceea ce ai tu de făcut e să „te| pornești 🙂

Vezi alergând pe cale oameni ca tine.

Sentiment de bine. Minunat!

Tura 3

Pasul devine ferm.

Te înalți alergând. Armonie-i între mișcari și respirație.

Urci pe-o altă vibrație.

Ești una cu vântul. Da, zbori: ritm și înălțare, toate, ale tale!

Tura a 4 -a e specializare cand vrei, poți direcția să schimbi, cine să te-oprească? Mai curând atenția o accelerezi…

(drept e că-n arhivă-e o exersare… zile, una după alta, cu continuitate, dimineți sau seri, ”alergate”toate vreo câteva zeci, cu sinceritate-cu 2 pauze luate; c-așa ”s-a construit” dintru început planul; și-alte-or să mai fie).

Tura 5

Ce-i mai interesant, la tura finală e că aceasta conține și-o bucurie lăuntrică: finalizare.  Proces incheiat. Treaba grozava. E repede ca vântul din păr fluturând-dacă vrei… E pas săltat, cu temei.

Cum așa, să mă bucur că s-a sfârșit… experiența?

Mă bucur?

Da.

Pot să mai alerg și-n ziua următoare. Și mă bucur tare-tare, c-am reușit Azi.

Știu că urmează o altă experiență, diferită relaxare si  înțeleg că-i firesc să încep și să termin actiunea de alergare. Să alternez aceasta cu altă activitate preferată planificată ori…de suflet inspirată.

E firesc!

Așa o alergare ori în natură, o plimbare sunt fiecare declarații de iubire,

Ție, care meriți!

Sunt cuvintele TE IUBESC adresate trupului, minunat ”Mulțumesc!”

Cele două cuvinte
Des rostite, cu sentiment curat,
Fac aerul proaspăt
De respirat!
Și când testezi?
Exercițiu- învățare:
Pot.
Știu să simt.

Azi e specific OMENESC”…. indiferent de ce s-a întâmplat…cu oricine, înaintea mea-strămoși, arbori, iubire, culori, amici, ninsori..:
Repet și trăiesc până la a simți firesc….
Te iubesc !

PS: Sentimentul repetat- zi de zi- se inspiră,  cu privirea la soare, cu gândul la toamnă, cu inima bucurându-se de-un cântec… de-un cuvânt și-o reușită, de-o alergare, de-o plimbare,  și-apoi când le-ai trăit pe toate-acestea -orice suflet-bucurie ȘTIE…să iubească- și-ntr-o poezie de două inimi pereche:
Spor și magie!

Cu iubire, o zi frumoasa, ca tine!

Simona, cu drag. Ma inclin!

 

Azi sunt parinte!

 

 Sunt Simona. Traiesc azi, este o optiune inteleasa si acceptata. 

Te salut cu bucurie si daca doresti, te invit cu mine intr-o calatorie… 🙂

Vii?

Începem… intr-o frumoasa zi de primavara, chiar un inceput-duminica-a treia dintre zilele Babei…

Arta de a deveni

-Tin sa-mi cer scuze! …mii de scuze! Ma tem ca nu v-am multumit pentru accept. Multumesc!…

Copiii mei sunt cei activi pe facebook , de aceea eu dau lick-uri cu intarziere si ,,nu prea sunt pe plac unora”.

-Cu mare placere!

-Multumesc!!!! !Pot sa indraznesc sa va adresez o intrebare?

-Da?

-Cu privire la atitudinea fiului meu cel mare de 9 ani.

-Asa…, va urmaresc.

-Nu stiu unde am gresit, incat a ajuns sa urasca scoala, gandul la teme il irita , iar pe mine ma irita si mai mult…

Teme. Scoala

-Ati cautat sa descoperiti vreo pasiune a lui-ceva ce ii place sa faca? Sau care materie, ce teme il irita?

-O ! da! Calculatorul! Ii place. Si deseneaza, isi doreste sa creeze desene animate ( a castigat doi ani la rand locul 1 la un concurs de pictura).  Poate am insistat prea mult, l-am incarcat de mic, cu prea multe informatii.

Il irita romana, recunosc eu n-am avut suficienta rabdare cu el la disciplina asta, in schimb cu matematica, da, am avut, ceea ce se si vede… In atitudinea lui fata de asta lui, se vede.

-Momentele in care traim cu totii sunt  un ocean vast, ”plin de informatii”. Mi se pare minunat ca ati descoperit impreuna cu el ceea ce ii place sa faca si ca incurajati asta: daca ar desena ceva din subiectele de limba romana 🙂 dupa o tema rezolvata, ori un subiect de inspiratie pentru o banda desenata…?

-Eu sunt profesor la baza :), lucrez cu copii din ciclul primar. Lucrez de ceva ani. Si cu adultii, cu parinti ai lor, implicit.

-Mi-am dat seama , am vazut….

-Optica mi-am schimbat-o de ceva vreme-astfel, cred ca e important sa incurajam copiii sa faca ceea ce le place,  sa priveasca cumva noul prin fereastra asta, e mult mai bine.

Acolo unde este ”opozitie” la limba romana, cum spuneti, in acest caz, am putea sa venim cu ceva ce are legatura cu pasiunea copiilor si sa AVEM INGADUINTA, rabdare, fara sa abandonam. sa perseveram.  Asta am vazut eu ca functioneaza.

-Are tendinta sa spuna ca el deja stie si poate, cand vin cu o propunere noua pentru el.

-Il provocati asa, veodata, in joaca sa va arate ce anume stie? Propuneti”sa invatati ” dumneavoastra de la el-un schimb de roluri. Cum vi se pare ideea?

Poate sa faceti o paralela intre ”exercitiul-duce la obtinerea unui scop „desenez benzi…poti sa scrii o carte”, „rezolvi o tema-zi de zi- inveti sa te exprimi-ai sa desenezi imagini cu mesaje mai clare”, pentru ca in mintea ta e mai multa lumina, claritate.

Japanese Kid on Tricycle 1950s Vintage Japan-esque via Compfight

Si in cazul copilului-omului-exercitiul se face cu rabdare si timp.

http://genialiidelascoala2.blogspot.ro-  acest site-e blogul elevilor mei

Aici-copiii si deseneaza si scriu compuneri. (Intre timp se perinda generatii pe aici).

Viata este o minunata legatura intre desen-literatura-matematici-ritm-miscare.

Eu -ca educator exersez starea de bine, se activeaza asa un sentiment de fericire cand observ  pasiunea cu care copilul face ceva, impartaseste cu mine, iubeste natura, respecta oamenii, DUCE SARCINI LA BUN SFARSIT. Ma simt om sa-i vaad pe copii asa.

-Ei! La asta nu m-am gandit… Da cred ca am gasit o prima greseala a mea: sunt prea autoritara; am discutat acest aspect ca Limba romana il ajuta in crearea benzilor …si  alta greseala a mea ,, nu am rabdare ” cred ca nu sunt o mama buna pentru ca nu stiu sa-mi impart timpul cu copiii cel mic si el are nevoie mare de mine (are 4 ani)   iar eu …simt uneori ca nu fac fata.

-Totul, cu o ”descindere” in varsta copilariei, la nivelul lui de intelegere,cu povesti, cu magie:) Cred ca sunteti fericita ca are o pasiune, fiul dumneavoastra!

-Daa., rabdarea…e de aur  🙂

-Sigur, daca va propuneti, o sa reusiti! Mi-ati dat o idee pentru site-ul meu http://alegsatraiescazi.ro/ – pentru ca lucrez de aproape 20 de ani aproape cu copiii-voi adauga o rubrica despre ei! Si va multumesc!

-Sunt mandra pentru ca a fost una din pasiunile mele pe care n-am dus-o la sfarsit n-am avut sustinerea parintilor( nu-i condamn) si eu il sustin- iar el cam lasa balta nu termina nici el…(e gena de vina?) Ma bucur ca ,,v-am dat o idee”!

-Da, multumesc! O minunata completare! Iar in ceea ce va priveste, niciodata nu e tarziu.

Va invit sa accesati site-ul meu, cand aveti timp si daca doriti-http://alegsatraiescazi.ro/

Acolo explic eu cum mi-am descoperit pasiunea, cum poti sa faci oricand ceea ce iti doresti- totul-prin crearea acelei obisnuinte -de la care am si pornit aceasta frumoasa discutie.

-Cu mare drag! Multumesc!

De cand a inceput scoala, decorez clasa fiului meu cu desene pe diferite teme (anotimp …) ma face sa ma simt bine. Problema e ca ceilalti parinti se simt … se simt cumva, ii deranjeaza si tind sa bat in retragere ca un melc.

-Aici este importanta si opinia invatatorului/invatatoarei.

-Doamna invatatoare nu vrea sa supere pe nimeni, dansa propune, incearca sa ne implice pe toti parintii dar nu toti vor sa se implice , iar dupa… au de comentat… ceva de genul acesta… Nu stiu- cum sa gestionez situatia ?!

-In ultima vreme, ca om-am invatat un lucru deosebit de important:

Actiunea face viata.

Invat sa evit sa judec, sa ascult mai mult decat vorbesc si sa iau de la viata ceea ce place sufletului meu-celelalte aspecte-cu care nu rezonez -sa le primesc, le le binecuvantez, le las sa treaca.

Cand vad un parinte implicat in viata clasei-ma bucur foarte tare si il incurajez sa o faca; viata noastra impreuna mai frumoasa! Copii-scolari-parinti! E important sa colaborati cu doamna invatatoare-, asa cred eu ca dascal. Cand dumneaei va solicita-parerile celorlalti conteaza in masura in care fac ceva sa straluceasca munca impreuna. Conteaza parerile teoretice in masura in care dumneavoastra dati importanta acestora.

E important sa fim iubire si acceptare. Cum sa fim astfel in interactiunea familie-scoala. Fiecare isi descopera propriu model.

Cand am dubii asupra unui lucru-imi ascult inima si apoi totul curge firesc…

Suntem multi oameni-deosebiti ca fire, ca angajament in viata-ca deschidere.

Dincolo de a face un scop din a multumi pe cei care nu ma inteleg, vad calea mea prin aduce bucurie celor care sunt in universul meu. Cu rabdare. Am experiente-binecuvantari din viata personala care sustin alegerea.

-Foarte frumos spus! Va multumesc !!!!!!!!! De fapt mare adevar in ceea ce ati spus , voi tine cont si ma voi stradui sa nu uit!!!!!!MULTUMESC!!!!!!!!( SI CRED CA NU E DESTUL)

Mi-a placut tare o remarca-pe care o impartasesc aici cu dumneavoastra-pentru ca mi-a placut su sa stam de vorba.

-Pentru a avea parte de bucuria pe care o aduce in viata noastra un copil-suntem dispuse- femeile-mamici, dar si ei-taticii- sa asteptam 9 luni ca pruncul sa se arate-il iubim dinainte sa se nasca…nu-i asa?

-Da, asa este…

-Si apoi…ani sa vedem mai clar ce chip are, cu cine seamana…

Asa… si cand creste-aceeasi rabdare o avem…ca sa deslusim cum il ajutam mai frumos.

-Mi i-am dorit cu trup si suflet pe copii…

-Viata toata este o lectie despre rabdare si ingaduinta. Sunt convinsa ca veti gasi cele mai frumoase „cai” sa stati de vorba mereu cu ei-si sa ii cresteti frumos!

Simt asta-in urma acestei discutii care mi-a umplut si mie sufletul de bine -pentru ca am vorbit despre prima mea pasiune-copiii.

(Copiii-pasiunea mea??? oamne, se poate spune exact așa?)

-M-am pus intotdeauna pe locul 2 si uneori ma intreb :oare am facut bine? Oare copiii mei nu ma vor judeca ? Am renuntat o data la o promovare in favoarea promovarii sotului (el fiind inginer, eu …doar  tehnician veterinar, pasionata de muzica desen, croitorie, ultima din ele o exercit pentru a suplini material nevoile familiale…ma tem ca nu sunt un exemplu de luptatoare pentru copii.

-E un echilibru in tot ceea ce facem in viata. Daca gandim ca toate actiunile noastre duc spre cel mai mare bine al familiei, al fiecaruia in parte-si tot este vorba despre un castig- Locul 2 este atat de minunat cateodata- cand o dovada clara de iubire neconditionata…. si cred ca sunteti un exemplu minunat pentru copii .

Cand veti decide ca este momentul sa valorificati ceea ce va place cel mai mult-o veti face tot la fel-cu gandul la cei dragi-transferul de pe locul 2 pe locul 1 este atat de relativ.

-E ok , sunt bine pt ca pot sa fiu langa ei de cate ori au nevoie si cu toate aste ma tem ca nu e suficient…imi pare rau pentru ca greul e pe umerii sotului.

-Ce-ar fi o zi sa exersati doar bucuria-fara teama? Eu cred ca cea mai mare bucurie este aceasta. Am citit -pentru mine-va marturisesc carti despre viata care mi-au schimbat atitudinea. Ca om. Mi s-au deschis ochii. In interior privesc. Am povestit despre cea care m-a marcat si in materialul acesta-de pe site-7 tehnici in 28 de pasi.

-Da am o problema ,,teama ”de a nu gresi ,de a nu supara sau deranja…Sper ca nu v-am plictisit sau suparat …Va multumesc mult ca m-ati ascultaat!!!!!!

 

-LUCRURILE-LUATE PE RAND-DEVIN SIMPLE SI FRUMOASE. Ma bucur ca am stat de vorba!

Si multumesc si eu, pentru impartasirea ideilor!

-O sa fiu cu ochii pe dumneavoastra !!! Cred ca trebuie sa-i multumesc lui Dumnezeu ca existati!!

-Cand o sa mai vorbim, imi veti spune ca ati scapat de aceasta ”teama” de a gresi… Caci greselile sunt ocazii minunate de a invata ceva..despre noi…

Multumesc, tare! Azi mi-ati adus o bucurie de primavara- o spun cu toata inima!

-Si DUMNEZEU SA VA RASPLATEASCA RABDAREA SI BUNATATEA ASA CUM STIE EL MAI BINE!!! MULTUMESC!

-Multumesc! Tot binele va doresc si eu! Spor Iubire si magie! -e o vorba a mea…mai recenta-in care cred.

-Multumesc! eu obisnuiesc sa spun Ganduri bune! Si inca odata mii de multumiri! Mi-a facut mult bine sa ma descarc si sa fiu inteleasa si bine sfatuita. Dumnezeu sa va ocroteasca!!!!!!!!!

Cu mult drag!

PS, Experienta relatata este una veritabila. Mi s-a intamplat mie si unei mamici cu suflet frumos. Sigur si tu ai copii minunati si vrei sa le oferi ceea ce e mai bun, mai curat.

Cand articolul pe care tocmai l-ai citit ti-a folosit, daca esti motivat sa traiesti Azi implinit, alaturi de copiii tai, lasa-mi un comentariu, impartaseste din experienta ta de viata cu noi, sau adreseaza o intrebare.

Sunt aici  🙂

Cu Iubire-iti doresc

Spor sa ai si Magie!

Simona