Arhive etichetă: Constientizare

Povestea schimbarii din izvorul constientizarii


 

Treci uneori pe langa oameni ca e firesc si te prind ganduri rostite parca anume, in lume:

„Nu mi-a placut „ploaia rece” neaparat. Dar m-a trezit.” **

Am patit asa, da-mi convine „programul”. Nu l-as schimba.

Ma aflu in pozitia de a negocia?

(Poate-atunci cand il construiesc eu, in rolul de angajat al meu.)

***

S-apoi, intamplari…

E duminica: sunt 3 angajati in supermarket, 100 de clienti care aleg sa se relaxeze la cozi.
Angajatii, atatia sunt ei toti.

Un vis? (stadiu de imaginat?) S-aude muzica de relaxare in perimetrul caselor de marcat.

Ganduri la buna vedere: „Alta data cand vreau operativitate, ma organizez cu constientizare. Merg la piata. Poate vinerea.”

Si tot asa…

Cred eu ca alegerea de a face cumparaturi intr-un magazin foarte mare, un singur scop-intentie are: acela pentru care acesta, supermarketul a fost infiintat. Sa-ti furnizeze produsul, al carei calitate sa fie ceva garantat.

Despre organizare interna, organigrama, timp de servire/client-sunt acestea norme de simt bun, integru, iar respectarea lor tine de integritatea fiecarui om care ia parte simultan la vreo actiuneprecum si de sistemele de valori insumate si asumate. De observat persoanele implicate.

 

Asa-i?

Oare vorbim, cu cuvinte sau dincolo de ele, pe aceleasi intelesuri, avem in minte aceleasi ‚modele”?

Sigur altfel este, cand sunt diferente intre asteptari si rezultate.

Atunci?

Oriunde mergi e important sa ai in vedere ca e posibila o re-creare.

Varianta ta-varianta de la fata locului, creatia comuna prin comunicare si negociere buna si rezultatul, cu alegere cu tot a acceptare.

Ce de operatiuni…

 

Transformarea in om se petrece atunci cand el reuseste sa traiasca provocarea din perspectiva rezolvarii ei, ca si cum ar intoarce-o pe partea binecuvantarilor pe care le aduce.

Oricare e provocarea.

Privita asa, aceasta se transforma, omul isi schimba credinta despre ea si reuseste asa sa vada „altfelul” din situatie.

De-aici, altfel devenind gandurile si trairile, in consecinta se schimba din realitatea traita, detaliile. Apare bucuria, c-ai vazut o solutie. „Iesirea din…”, lumina.

Atitudinea, schimbarea perspectivei face diferenta.

E drept ca fiecare om isi munceste cum vrea, cum stie, cum invata, cum permite, viata cu bucurie. Si-apoi e bucuria o achizitie noua sau o redescoperire?

Ne gandim asa: cu revenire la ideea de „magazin”.

Si educatia? Cat costa educatia? Cu ce produs o putem compara?

 

O noua achizitie, un cost mai inalt?

Nu stiu cat de mult e vorba despre a fi „ieftin” sau „scump” ori „gratuit”. Un cost mai mare implica un grad de constientizare + folosinta.

Adica -la treaba cu tine- si cu produsul ori cartea ori serviciul achizitionat.

Cati dintre noi au cumparat un telefon si l-au odihnit in sertar? Cati au cerut de la magazin „vreau masina sa-mi fie dar”?

„Gratuitatea”, sa vedem… In ce masura aplicam, traim, apreciem?

*** Educatia, ca achizitie. Cum o apreciem? Eu stiu ca felul de a aprecia da tonul unei schimb[ri intentionate si constiente. Tu? Ce spui?

 

 

Cand alegi sa lucrezi cu tine si pe langa aceasta consideri ca ai pretui un rol de asistenta, ghid, observator, apeleaza cu incredere, pregatindu-te sa te sustii zi de zi.

Sunt aici ca sa pot sprijini.

 

Aleg sa traiesc Azi

Concept de Dezvoltare personala. Constientizare.

Simona Ciobanu

simona_azi@yahoo.ro

In prezent

For, That Alone is The Pursuit Of Life.... -Reji via Compfight

Pentru unii dintre noi timpul pare să fie un element rar.

Intrăm în fiecare dintre zile ca într-o casă de oaspeți, uneori, musafiri în viețile noastre, fără să zăbovim prea atent asupra a ceea ce trăim și mai ales fără să ne întrebăm ”ce facem aici, acum și de ce”.

Unde ne-om fi ”vândut” timpul?

Cât ne-ar lua să ne îl recuperăm? Și cum am face?

Să fie vremea noastră,  așa cum sângele din venele trupului  ne aparține, și să renunțăm la a ne privi existența aidoma unui râu care izvorăște de undeva și se-ndreaptă, iar,spre un loc precis, cu noi, privitori, pasivi ce privim așa, spectatori fiind.

Când am respira odată viața curat, ne-am opri din depănat un ghem gata lucrat și-am schimba cursul lui ”mă tem” în ”iubesc să trăiesc așa” și ”îmi place asta”?

Câteva clipe de trăire în acum durează să te așezi pe scaunul din clipa conștientizării.

Să te bucuri de miracolul de a respira, de a fi viața.

Să iei un loc acolo unde te simți tu în siguranță, în spațiul sublim dinlăuntrul tău, în inima care știe toate răspunsurile fiindcă le simte adevărul cu care ești și tu congruent: iubire, pace, sănătate, oameni, pamânt, soare, colaborare.

Să te redescoperi și să regăsești așa siguranța de a trăi în acord cu pacea inimii.

E clipa aceasta tăinuită în cât ai închide ochii, ai respira, iar, curat și profund.

Să respiri, să asculți, să fii una cu viața care curge prin tine, cu tine trăind, prin tine fiind bucurie, și să-ncepi, schimbând cu răbdare, câte-un gând, câte o trăire, câte-o acțiune. Să perseverezi.

Să te-asculți ce spui și să alegi: ”asta e pentru mine, asta …nu-i” și să purcezi la schimbare printre acele gânduri, ale tale care-ți grăbesc timpul, spre destinații mai puțin corespunzătoare.

Să începi să spui și să trăiești ca și cum mergi la serviciu fiindcă tare-ți place, să inspiri și copilului tău apoi, echilibru, pasiune, bucurie, pace…

Un început.

Detașarea e un fel de a te redescoperi pe tine, de a te odihni, când și când în prezent.

Să cauți confortul simplității și al esenței din viața ta trăită e alt pas.  Să așezi așa, clipă cu clipă, perle de bucurie măruntă și prețioasă.

Să pleci cu bucurie spre oameni, să te-ntorci tot cu bucurie, acasă. Să duci pace, s-aduci seninul în mijlocul alor tăi. Să faci și să fii ce ție ți-ar plăcea să primești, din inimă, cu inimă bună.

Închizi, când și când ochii cât să fii din nou în legătură cu tine?

Asculți muzica inimii din dulci și suave armonii, bătăi pulsând sănătate, și simți așa că tot ce nu e pace e o iluzie în care ai ales să crezi prea multă vreme, așa-i de ușor.

Pentru o clipă-prezentul-permite fluxului vieții să  te redea ție, pe tine.

Ia decizia aceea de a merge câteva minute la pas cu tine, prin viața ta și permite-ți un zâmbet sincer la conștientizarea unui gând. Culege pace de-acasă sufletească și dăruiește-o oamenilor cu care interacționezi.

Fă o oprire unde simți că-i locul.

Ca și cum te-ai așeza pe un câmp întins și-ai privi cerul, e momentul prezent, o oprire a alergatului prin viața ta, un moment conștient.  O realizare a măreției, a infinitelor posibilități care îți stau la dispoziție. Un dar.

Dăruiește prezentului miracolul de a respira limpede, a trăi frumos și adevărat.

Un dar precum e primăvara asta care vrea și-ncepe iar.

Inspirație:

Imn to the present moment

 

 

 

Când schimbi perspectiva, lumea devine vis

M-am născut pe meleaguri moldovenești. Am obârșie răzeșească.

(Asta, cu tot ce-am experimentat eu despre A FI ai cum schimba, prin ”a domoli”.

Cum să explic…

Vulcanul, când e el cel mai activ… Doamne, cam așa și eu…  pot să fiu. Știu.  )

”Țin”, evident cu Ștefan cel Mare din motive foarte clare. Cu toată inima, din toată convingerea-istoric, vreau să subliniez.

Mi-a plăcut istoria mult și o iubesc și acum: disciplina asta m-a învățat că se repetă până la însușire temeinică, cu etape din ce în ce mai elaborate o temă anume. Așa cred eu. Experiența pe care îmi bazez credința e -firește-cea personală, și cea colectivă, fiindcă trăim împreună într-o lume construită  parcă anume pentru noi.

Ce-mi mai place mult e expediția în timp pe care- tot istoria, disciplinată o prilejuiește, din timp în timp-că-i trecut, viitor, ori prezent, celui ce preferă să devină un om atent și conștient.

Revenind la gând și la Ștefan cel Mare am să mă opresc asupra unei idei la care am reflectat îndelung:

… bine-bine, ne-am luptat cu turcii vreme multă, de prin 1450 și ceva încoace, gândindu-mă tot la vremea domnitorului moldovean, exclusiv, astfel. Așa știu eu de la cei ce s-au încumetat să scrie, ca să avem noi azi dovezi și urme de civilizație, ori răspunsuri la întrebări despre rădăcini strămoșești. Aici, când îmi e permisă-în loc de sfat,  opinia,  căci tu, cercetând, tot variante inedite, noi, poți să găsești. Alegi, selectezi, îți servesc binelui tău. le adopți.

Ne-am luptat cu turcii.

Bun așa. Așa s-a scris pentru noi istoria.

Ce căutau ei la noi?

hippie bus Indra Galbo via Compfight

Fără dubii, veneau într-un loc minunat, bogat, cu pământ rodnic, îmbelșugat. România. Și azi e asemenea. Minune de locuri frumoase-frumoase.

Și dacă…  turcii veneau în drumeție? (Îmi permit un fel de șagă, scopul e o intenție bună.)

Dacă auziseră de-așa frumusețe de ținut încât, câtă frunză și iarbă au venit aici să se convingă. Daca voiau armurile și iataganele să le ofere la schimb? Și dacă au fost interpretați eronat, din motiv că ai noștri tot la dușmani-prin veacuri, au învățat să se aștepte…?

Cu-așa o mândrețe de țară dragă, crezi c-o fi ușor să vii s-o cercetezi?

D-apoi s-o stapânești.

S-a gândit careva la posibilitatea ca cele două tabere română și otomană să aibă perspective diferite? Iar la întâlnire, doar așa să-și poată ei negocia felul de a comunica? Privim la noi, în timpuri noi…

 _MG_9230 Immigrant family. Sakuto via Compfight

Am să vin cu un exemplu concludent, cât pot eu de autentic și de recent, din prezent. E din lumea copiilor. Da-i cu relevanță.

Pauză școlară. Zarvă, sute de voinici. Băieții imită luptele adulților, pe-te-miri-ce, fiindcă ei așa învață, prin modelare. 3 dintre ei se încaieră nițel, timp în care unii dintre elevii personali au vrut să-i împace. Și-au luat firește- o porție egală de mic conflict și ei, fiindcă majoritatea nu avu timp să conștientizeze ideea de pace. Fiecare recunoaște ceea ce este deja în sine, așa se-ntâmplă și cu noi, adulții fel de fel.

Aha?

Mai bine ”salvatorii” îți vedeau de treaba lor. Corect! Da… mulți copii erau acolo laolaltă ca să fie timpul unui gând așa de relaxat…

Energie… Dă-i conflictului pace.

Vreau să revin acum la turci și moldoveni-români, adică.

Curioasă să aflu cum e omul în țara lui, după sute de ani  de istorie în care ne-am intersectat, am explorat și eu Turcia în două vacanțe.

Am fost să-i cunosc așadar pe turci ca oameni, acasă la ei. Bucuroasă și uimită și …. mă-nclin în ce fel am văzut eu că sunt.

Omului, pe care-l întâmpină plecându-și sufletul până la pământ, turcii le sunt, dar.

(Că vorbesc despre o experiență acum ,și am darul de a ”insista pe cuvânt” o știu și cred că-i un fel de ”fel de-a fi al meu”,  drag mi-a fost să descopăr așa, e posibil, chiar evident…., omul e frumos când te vede când te apreciază, când e la tine, atent.)

În 2009 am fost prima dată în Kusadasi, iar în 2014 la Istanbul.

Dacă mi-a plăcut bazarul? Da.  Și de-acolo am priceput că turcii preferă să știe omul care cumpără de la el, om mulțumit. Depinde de abilități.

Aș putea să scriu o carte, că-mi place să dau frâu liber cuvântului din a simți natural. Prefer să conchid cu o părere, accentuată și-n țara noastră, acasă, fiindcă oamenii aceștia, au magazine și restaurante, lucrează cu noi și pe-aici și-s la fel:  blajini, primitori, generoși, calmi, surâzători.

Ce ..i-a schimbat în 700 de ani așa?

Ori a-nceput să-i privească cineva …altcumva. Sunt oameni, ca noi.

Cred că undeva în timpul lor a existat un moment de schimbare de mentalitate. Eu l-am găsit-momentul- și-l știu cumva, fără să vreau a-ți forma opinia ori a te influența, iți spun că am să citesc pe-ndelete despre momentul la care fac referire.

Din povestea cu Ștefan cel Mare și luptele sale de apărare a gliei iau valorile pe care îmi place să le cultiv și să le transmit mai departe:

curajul,

iubirea de glie ( că mi-am permis aici să etalez o anumită interpretare, a mea)

adevărul,

comuniunea

spiritul de echipă

limitele personale sănătoase (cred că românii nu voiau să dea țara lor în explorare)

Și mă gândesc cât de mândru s-ar face marele domnitor ”moldovan” când urmașii ar face pace din valorile pe care le-a conservat Domnia Sa.

De-o atentă reflectare:

Și dacă omul a venit pe Pământ să ajute alți oameni?

Să fie el omul pe care-l vrea regăsit în oamenii de lângă el?

Și când am reuși să vedem -că indiferent de țară- contează cum te simți acolo unde ți-e dat, alegi să trăiești, să fii atent la cine sunt cei cu care te însoțești?

Și dacă toți avem dreptul sublim de a locui pe frumosul Pâmânt, grijă să-i purtăm, fiecare?

Și când ”Pământ” s-ar scrie cu ”P” mare de la  ”pasiune”, ”pot”, ”picioare” de mers pe drumul tău, ca să trăiești cum îți place? Și dacă suntem aici să facem împreună o frumoasă demonstrație de pace?

Ce spui?

***

Simona, cu drag,

Ma înclin!

 

 

Anul 2016: Mulțumesc!

2016. Eu. Doamne, mulțumesc că sunt și mai mulțumesc că suntem!

Anul acesta… anii aceștia, am ținut aproape, am învățat sa iubesc, încă învăț asta, să privesc așa cum știam din copilărie, cu ochi de suflet, oameni
oameni care vindecă,
oameni care întâmpină viața,
oameni. Daruri.

Mi-e de ajuns, când uneori „se-ntamplă” ceva, la fiecare dintre ei să mă gândesc.

De-asta, de sărbători m-am bucurat să mulțumesc, mai mult cu tăcere. Ca tare-i frumusețe între oameni, cand doar asculți și te bucuri așa.

Eu sunt… Sunt un om simplu.


Mă bucur  pentru fiecare dintre întâmplările frumoase. De fapt, ca să spun drept, cred că întâmplările vin ca să ne prindă dintru începuturi gândurile și trăirile.  Se fac împreună, o minune, așa. Le-am ascultat eu pe ale mele… Mie așa mi-a ieșit ”rezultatul”.

Undeva, prin copilărie am descoperit cât de minunat poți să te simți când ”e ziua ta”. Cumva, de la înțelegerea aceasta, așteptam, iar și iar momentul, cu oameni -la-nceput, firește, copii, mai ales, oameni veseli, relaxați, oameni-sărbătoare. Iubesc să simt aceasta stare.

Pe parcurs, m-am gândit că mi-ar plăcea să trăiesc senzația de bine, cât de des, cât de ”în fiecare zi”. O experimentez și de când lucrez, fiindcă sunt binecuvântată să trăiesc mai ales printre copii,

Ce-am  mai descoperit?

De fiecare dată, oamenii. Oamenii sunt descoperirea. Ei, adică noi, potențialul. Apoi starea, care în mulțime-oameni laolaltă- devine știre energetică ce se transmite fără să te-ntrebe pe tine. Dacă ești atent, știi ce vrei simți și decizi. Altfel, ”vizionezi”.

Din „potențial”, stare și muncă, credință și bunătate faci visul realitate. Fiindcă te-ajută tot universul, mai ales, când, la rândul tău, poți să dai o mână de ajutor. Așa de ușor.

Eu… mai recunosc. Dintotdeauna, m-am situat în rol principal în viața mea, așa am reușit fiecare vis.  Așa, și cu credința în ele și cu o rugăciune în suflet. M-am gândit mereu că e musai să existe cineva mai departe, care duce pașii următori, după îndrăzneala de a începe. Și cred că există. Mulțumesc că este!

Timpul-prieten de nădejde îți poate arăta filmul bucuriei, al stării de bine autentice. Zic astfel, fiindcă -cu timpul-am remarcat, că și omul celălalt, cu care te întâlnești-indiferent de vârsta lui, ori alte coordonate -e tot un om cu rol ”principal” ca și tine. Are dreptul să spună ”Da”, ori ”Nu”, tu să știi să fii ancorat în valorile tale, bine.

M-am plâns și eu și m-am temut… Și toate-acestea au trecut c-un pic de acțiune bună, mereu. Trec toate, ca să vină, alte… știu eu.

🙂

Ba de… iarnă, ba de lipsă, ba de iubire, ba-mai ales de vreun fel de cuvânt.

Ceva, mai presus de orice, + un fel de acțiune, proprie, personală – mie îmi place să scriu- în pas molcom, așa + din încredere în oameni, parcă trimiși la loc stabilit anume, toate astea te fac să poți să te ridici mereu și să mergi. Să te bucuri puțin, să te scuturi, să zâmbești, iar să pornești. Să te bucuri mai mult și să-ți amintești că poți orice gândești, indiferent de vocile din jurul tău. (Fiecare știe ceea  ce ”a reușit el”, asta poate să te-nvețe și pe tine.)

Declar onest-și poate-mi reușește în anul care vine, o transformare-când vine vorba despre școală ori despre dascăli, ori despre copii, iar cei ce povestesc sunt din afară, ori au intrat de multă vreme-ntr-o clădire de școală, da spun ei ceva… mă manifest într-un fel, construind-uneori tăcându-mi gând cu gând, alteori cu voce tare: ( iubesc toate sclipirile din care e făcută școala- fără ea, unde-avea azi omenirea socoteala…?) Cred că școala-i o carte pe care-o scriem azi împreună, filă cu filă din educația de-acasă, din viața noastră, din experiențele toate.

2016-Recunoștința!
Ce an minunat! Și ce oameni frumoși! Oameni sănătoși, calmi, împliniți, vindecați. oameni bogați! Mi-e drag să privesc!

Oameni făptuitori de lucruri grozave. Știu ei cum, cu calm și pace, jocul vieții frumos să și-l joace.

Am cunoscut de-aproape, tare-tare pe cineva care întâmpină viața pe pământ, drept la sosirea ei… Ce crezi?  Minune de om!

Sunt înconjurată -la ”serviciul meu”- de meșteri magicieni care fac minuni din fiecare clipă petrecută în mijlocul miracolelor-copii Poți să-ți imaginezi și tu cum e, . .. să știi…

🙂

Orice om care știe că prin viață e de înotat, că pleacă de pe un mal și ajunge, acolo unde și-a propus, pe celălalt, a reușit și mă bucură. Pot și eu. Și tu!

Minunile mele te așteaptă și pe tine în librării. Ca să spun onest, eu le-am scris, doar, la un îndemn sufletesc, așa, cât să merg înainte pe calea visului meu.  Să fac ceva și să mă bucur. Sunt trăiri pe care am îndrăznit să le așez pe hârtie, ca să-ți placă și ție.

Înțeleg cum …

Ceea ce porți în suflet, acesta-i belșugul din care tu  dăruiești.
Darul acesta ți-l faci, mai întâi, ție, fiindcă și celelalte avuții: sănătate, împliniri, bucurii, vin spre tine îmbogățindu-te, după cum trăiești, după cum simți și… cum vorbești. (Și gluma-i tot un vis… doar să fii atent/ă).
Iată cum am înțeles că primești ceea ce simți tu că EȘTI.

Viața fiecăruia dintre noi e-o alegere despre care putem sa ne îngrijim A NE AMINTI zi de zi.
Anul-2017-poate fi o alegere frumoasă. Poate însemna ca iubești viața, ca iubești oamenii, frumusețea, adică și pe tine!
Așa să fie tot anul care vine!

Îți doresc un An nou grozav, cu liniște, sănătate și pace!

Ai putea.. să pui un bilet câștigător deja la loto-ul tău sufletesc- șase/doisprezece numere transformate în vise -câte vrei și crezi tu că poți să câștigi, cine să te-oprească?- și să te antrenezi să le reușești. Așa fac și eu.  Cu  ”biletul tău”-treaba  e ta.

Cele de anul acesta,  dorințele-gânduri muncite cum m-am priceput eu- ca pe niște magice numere pe care le-am notat în cuvinte, undeva cu un an înainte,  mulțumesc Doamne au ieșit cu surplus!

Mai scriu unul.  Încă un bilet și îl postez la vedere, chiar pe frigider, cu un magnet, ca să-l pot desprinde ușor.

Să avem în toate spor!

 

Simona, cu drag, îți mulțumesc,

Mă înclin!

Ce stiu eu sa fac cel mai bine?

Tie..
O intrebare care te descopera.
Ce  anume stii, de parca te-ai nascut cu asta, exact asa sa fii?
(Scrie un comentariu, ca sa-nvatam impreuna.)
Spun si eu.
Sa invat imi place. Sa invat lucruri noi, folositoare  sa le aplic, sa constat schimbarea dorita.
Si-mi mai plac oamenii care vor si reusesc.
Invatator,
Ce stiu eu sa fac e sa … domolesc teama, ca-apoi vezi solutiile tu.
*
De unde stiu?
Lucram in proiectul Orange, la CGS, in vara unui an- amintiri din vacante de invatator, in 2012, cred.
Povestea asa e itita cu fire de aur in mintea mea, fiindca, imediat dupa convorbirea despre care imi amintesc acum, mi-a stralucit un gand de care stiu ca m-am aninat taare: „ce bine-ar fi fost sa fi inregistrat apelul….”
Am simtit eu ca-i de tinut minte!
E un apel-experienta de 3 minute care m-a premiat fantastic, in valoare.
Spun ce-am facut sa il castig. Retrospectiv.
1. N-am stiut ca-i concurs. Sau nu ma gandeam la asta… La ce ma gandeam? La economii, la finantari, la castigarea experientei de a asculta oamenii …si-aici era musai….
2. „Simona Ciobanu sunt. Cu ce va pot ajuta”? Asa incepea. Era ca o poezie. Eu o credeam.
Atenta deplin la ce spune omul, sa vad ce pot face.
Da, stiam ca acolo esti bine platit pe vanzari.
Doamna, care initiase apelul, toata emotie-n grai, si-aproape plangand imi povesteste, cum sotul ei a plecat in Paris cu treburi si-a uitat sa activze „permisul de vacanta”.
Si-avea un cost, iar dumneaei se necajea…
Permisul de vacanta era o optiune excelenta in roaming care, activata scutea clientul de costuri suplimentare.
Putin probabil sa imi amintesc cuvant cu cuvant ce-am spus. Ideea e ca apelul s-a terminat si cu binecuvantari si cu vanzare de „permis de vacanta”.
Cred- fara sa fi programat-caci, cine s-ar fi asteptat, zic onest ca nu… am dibuit un fel de misiune in apelul asta, pe viata: sa -ti spun si sa-mi spun ca oricare ar fi problema exista solutii.
Focus pe ele!
Ca depasirea ei vine cu „premii” pe termen lung, la care nici nu te-astepti.
Ca darurile-acestea-s frumoase tare, ca-ti schimba lumea din temelii.
3. In felul meu… de la apelul asta de la CGS m-am descoperit mie. La asta ma pricep destul de bine. Sa-ti spun ca sunt solutii, doar sa te calmezi si sa respiri.  Si sa mergi…
De-aici incolo, si mai -nainte de asta, am aplicat cum m-am priceput mai bine in viata cautarea de solutii pe calm, mi-a iesit, cu preponderenta, inainte cale mai am… 🙂
Ce stiu e ca viata asta merita traita de la nivelul inimii.
(Uite unde-i cartea si iata-ma-asa.
Cartea de mai jos nu e doar pentru copii.
Titlul ei deseneaza un principiu in care cred de cand ma stiu.
Cred in mesajul Aleg sa traiesc Azi. O sa apara in carti multe. Personal le traiesc cu ganduri vrute…. Ca si tine.
Ma inclin!

Jocul vietii dintr-o zi

trampolineCreative Commons License Bill Abbott via Compfight

Fiindca:

Inceputurile se scriu cu litere mari…

asa, ca rasaritul de soare. Nu ti se pare? Cum se iveste dintai oricare dintre începuturi?

Cu majuscula 🙂
Cu incredere se iscalesc. Toate. Altfel, ar mai incepe ceva?

Gandeste-te clipe, cateva, la unele dintre începuturile tale. (Ne luam timp, si tu si eu, fiecare… Merita sa- ti amintesti ca la drum incaltarile cu care pornesti sunt „incredere”.

(Vezi tu, eu scriu povestile cum sunt ele, vii…

Le insufletesc cu butonul reeditare, când isi cer ele vreo completare… si-acum se intampla.)

Joc. Incredere. Pas inainte. Toate-s in … litera mare.

Litera asta mare le straluceste pe rand, le contine pe fiecare. Etapa din joc al vietii, cu etapa, inaintare.
Reflectam…?

Numele de orice fel de fiinta, obiect sau loc-substantive proprii zicem, romanesti, asemenea debuteaza cu ea, cu majuscula.

La inceput, de-oricare-ar fi „proiectul” derulat, fiindca te-ai hotarat,  ai deliberat, ai decis:  toate conditiile-ti plac. Oamenii, locurile, actiunile, interactiunile.

E nou, e provocare, e creativitate, e miscare. E bine. Biine.

E ca la urcus de munte. Ceru-i sus, calea-nainte, mersul tau face lucrurile sa se intample.

Când pleci alaturi iei parteneri de urcus,  oameni, iubitori, ca tine, de miscare.

  E si antren e si comunicare si acomodare, ritmuri se dezvaluie, a adaptare…

Ajungi întotdeauna sus. Asa-i? Pe munte.

Ai in fata ochilor privelistea intreaga. Cat timp ai petrecut, pe unde ai suit, ce vai ai depasit, ce flori minunate s-au infatisat in tacere ochilor tai, cum ai ales sa le admiri si sa-mpartasesti trairea.

Ce faci de-acolo, de sus?

Asa-i, cobori, de cele mai multe ori.

Mereu?

Cobori, ca sa urci iar,  alt traseu sa intocmesti, sa faci parteneriat din nou cu prieteni iubitori, ca tine de-ale muntelui solemne povesti intiparite-n frunze si stanci… Si-atunci?

Urci, stiind ca si cobori. Ca sa urci, iar, cu vointa.

Cel mai pretios dar?
Viata.

Cum e viata?

Frumoasa!

Ce e viata?

Iubire-i.

De unde vine iubirea?
Traind-o.

***

Cum sa-ti spun ca nu e nimeni „vinovat” pentru ceea ce traiesti? O stii.
E  responsabilitate.
Ai ales candva o cale. Ai tot mers pe ea pana se facu una cu tine.
Iar tu esti tu si drumul e alegere.
Poti sa te bucuri, poti sa schimbi, poti sa mai construiesti.
Poti sa mergi pe alta-cale,  poti ramane pe ea. Alegerea, oricat ai simti altfel, e a ta.
Orice poti tu face, oricum ti s-ar parea, tu o s-o faci si pe-asta,
in locul tau, asa cum s-a-ntamplat mereu.

A denumi-a privi drept ceva- a materializa- a crea
Dumnezeu, oriunde ar fi e trait de tot si toate-s una, orice a creat cu gandul s-a materializat cu cuvantul: pe Dumnezeu il putem simti asa, ca-i o relatie personala, cu inima.

Aleg sa traiesc Azi. Joc si pace. Actiune si rugăciune. Fapte bune!
(Jocul e locul din prezent unde se scrie mereu… Viata-n litere – cuvinte- povesti, de undeva de unde vii si tu si sunt si eu.)

Stii?

Gandurile infloresc cu rapiditatea intentiei asumate; adevar si realitate.

Deschide ploii fereastra spre inima ta, s-auzi

Povesti dintotdeauna, istorii cu timp etern

Iubire de viata.

Stropi vii si calmi,

Pamantului balsam,

Pura eliberare sunt,

Energie si vindecare.

Ploaia-i miracol…

Binefacere, dar.

Calatorie a apei din mare prin soare, iar pe Pamant

Si intoarsa in prezent-prin cuvant.

 

Cantec de ploaie… m-auzi?

Fost-am un gand, uscat de vant si-nflorit iar cuvant,

Rostit mai bland,

Aud

Norii se joaca visand

chipuri de ploi curgand..


Aleg sa traiesc Azi e despre optiune si constientizare.
A-ti da valoare.

Antrenament

Dintr-o alergare

Copacii se fac umbrele
De ploaie si de soare..
(dupa caz si vreme)
Prin impreunare.

Ipoteza:
Un munte si un gard, ori un arbore inaintea sa.
Ai intentia de a-l fotografia; muntele ca inaltime, doar el, asa.

Pas intr-o parte, lateral sa-l vezi falnic, limpede, clar.
Cale-n dar !

Dar?

Sa simti verdele frunzei, catifea,
Ca si cand ai gandi culoarea cu inima.

Vezi adesea

Pietrele atinse de picior de om iau adesea forma inimii.
(Ia drumul Poienii (Brasov) si-ai sa stii…)
Stii de ce?
A aduceri aminte.
Cele cu forma clara, sunt bine ancorate in pamant.
Inimi cu radacini? Constructii.
Case
Poduri
sosele-directii.
Lumini.

Gânduri-adică…PS.

Doamne, incep oamenii sa invie, exact in viata lor…
Incep sa o traiasca.
Stiu si isi amintesc cum sa iubeasca…

Stiu ca -i bucurie viata,

stiu si-o aleg.

Frumos culeg!

Iti multumesc ca citesti!

Simona Ciobanu, cu drag

 

Strada Diminetii

De-a Azi
777Prospetime a unei dimineti
…mergand la pas de gand
de curand
am descoperit Strada Diminetii..
Incepea intr-un rasarit de soare si dura… pana catre un deal potrivit de mare.
Era si este si-acum de-ai gasi -o si tu,
 urcus.
Cred ca atunci cand cobori dealul se face seara, ca sa ai TIMPUL sa il urci din nou.
Cu gand frumos.
Ca sa vezi cum e gândul, poti sa iei o oglinda si sa te privesti pe tine. Asa-i! Asa e frumosul, izvorat din lumina de rai.
Ma gandeam, ce grozav sa fie sa te trezesti in fiecare noua zi cu gandul ca esti exact in dimineata visului TAU si sa pasesti asa constient si vesel prin prezent.
**
🙂
Tot ce spui si crezi capata viata. Am facut in sensul acesta douazeci si doi de ani de cercetare, fiindca -ca si tine, precis 🙂 sunt invatator-invat cu viata, traind-o si m-am nascut sa fiu eu..  si profesez printre oameni si copii, acolo unde e grozav sa fii.
Tot atatia  ani -plus cei dinainte si de observare.  Viata e bucurie, e inainte e miscare.
Asa-cu unison in gand, zic:
Buna minunata dimineata!
Ir tie,
Hai in joc frumos cu viata!
Ca inceput-la 8.02 (m-am obisnuit eu)…
Rugaciune:
Doamne, multumesc ca ma ajuti sa joc frumos jocul -miracol al vietii!
Multumesc ca esti in fiecare raza de-nceput a diminetii!
Multumim ca suntem! Multumim ca esti!
Iar-fiindca repetitia e invatare buna:
Buna minunata dimineata!
Hai  si tu cu pace, in dans grozav, in armonie cu viata!
Pentru programari de sedinte de dezvoltare personala, analize matrice numerologice scrie cu incredere un mail:
simona_azi@yahoo.ro sau trimite un mesaj la tel. 0722 851183.
O zi de Azi cu ganduri din suflet, curate: realitate!
Simona, cu drag.
Ma inclin!

Victoria vietii. Re-nastere: DoRa

Buna vreme minunata, om drag!

Ma tot cerceteaza soli, ganduri.
Cum s-a-ntamplat? Ce rost are puzzle-ul acesta de trairi …
Sa-ncep… poveste.

Couleur de vie Lilac and Honey via Compfight

Cred c-am retrait nasterea pe Pamant.
Si-ti spun ca intr-un fel nu voiam. Am simtit o re-trimitere inapoi. Eu am ales, m-au convins imprejurarile. Parea ca stiam… Parea ca acolo mai usor; mai simplu straluceam.
Acolo, inainte de a porni in calatoria vietii.
Familia m-a primit, cu acceptul meu. C-am primit cumva.
M-au chemat parintii. Fratii, o prietena buna.
Si sufletul -echipa/pereche scria in gand:
„Mergi pe pamant…
Te-asteapta oamenii.
Au nevoie sa te stie langa ei. Copiii; mai ales.”
Ma priveam alegand. Ma vedeam.
Si-am venit. 🙂
Pe incredere in spusele lor. Bucuria de a trai urma construita sa fie din gânduri in care sa cred cu tarie. Asa…poezie.
Vedeam totodata imagini care, prin maiastra interpretare, pareau complexe…taare.
„Convingatorii”?
Se aflau simultan deja in realitate, totodata in visul din minte.  Argumentau cu „viata” pe Pamant… ca merita experimentata.
„Viata ti-a dost data dar. Mergi si-o traieste.. „
Se facea… astfel ca inainte de a te naste vedeai filmele toate..
Intamplarile, oamenii, povestile.
Tot se stia dinainte. Tablouri vii erau.
Se afisau animat, temeri, ocazii de invatat.
Vedeai, mai ales frici. De ce asa, o sa zici?? De ce „mai ales”?
Ele fricile…
Le vedeai conform „paritatii bine-rau” de pe Pamant. Oamenii sunt in stare sa creada grozavii. Când le-ar crede pe cele care le fac viata bine… Cum ar fi?

Despre bucurii?
Bucuriile erau la loc sigur, in sipetul sufletului.
In locul secret. Se depanau, blajine, frumoase, dragi, fine, calde inimii. Acolo, mereu.

Portocale, zi de scoala, prima carte, brad de Craciun, RaZa.. copiii, cartile, oamenii, marea, muntele, vacantele, rugaciunile, toate-toate.
Frici?
De medici.
De bani.
De singuratate.
Rezolvate prin rugaciune toate. Incredere, iubire, bunatate.
Si rabdaaare.
Prin joc si zambet si „driblare”. Driblare de temeri, iubire de vise-mplinite.
Ca stim fotbal…si-i maiestrie (actiune) din mers inainte…
***

Partea asta cu iubirea care se creeaza-recreeaza mereu  a fost piesa  convingere-cheie.
Asa am primit sa traiesc.
*
Pai ..cum sa merg?? Sa reinvat A FI? CacI SUNT.
Printre oameni. Mai ales printre copii.
Darul tau va fi timpul. Petrece-l cu rost.
„Tu ai timp…”. Asa-i. Adesea am trait ce scrie aici, alaturat. Am timp fiindca sunt.
Si intre oameni, ce sa fac, anume?
Fii tu.
S-or lua dupa tine…
Pe Pamant traiesti, in Iubire dintotdeauna esti.
*
Aleg sa traiesc Azi.

Asa s-a nascut visul… Iar aceasta e o re-amintire, careia ii aduc cu sufletul recunostinta.

Iar tie, iti multumesc ca esti! Scriem impreuna din viata traind, povesti.

Simona, cu drag!

Ma inclin!

De-a pacea, Azi: cum poti sa fii

Te salut cu bucurie, om frumos!

Incep ca articol-poveste (reala) astfel….

….Trei feti-frumosi, inalti si zvelti, cam de aceeasi statura si, dupa o abordare, convorbire „frontala”, colegi de varsta, de clasa gimnaziala, se angajasera intr-un schimb-comunicare cu alti doi oameni.
Intamplarea se petrece in fata unei scoli.
Feti-frumosii erau la serviciu, ofereau replica-fiindca ceilalti deschisesera „meciul” (cand am face o paralela cu un joc de tenis, sa zicem asa….)

 3 porti cuvantului 
Ce-ar face… un „facator/consilier de pace”?
Pace.      🙂

Cand un om CREDE in valoarea unui sfat dat lui si il APLICA, el creeaza […] realitatea succesului.
Neville Goddard


Ma antrenez sa fiu „consilier de pace”  de vreo 7-8 ani.  Si-nainte cale…

E o sensibila diferenta.  Pe aceasta o studiez. A oferi cui cere,  sprijin, dupa valorile tale de om, a iesi din postura de „salvator”.

Despre ocupatia de consilier de pace: imi pare  meserie onesta, adevarata, concordanta.  seamana frumos cu cea de invatator. Inveti mereu. Inveti ajutând oamenii sa invete, invatand cu ei.

Stiu ca poti sa soliciti sprijin, când vrei sa o traiesti. Pacea, echilibrul, gândul constructiv, viata creata cu armonie, când iti spui tu povestile.
Stiu cateva metode care functioneaza.
**

In cazul acesta, din motiv de deprindere/meserie exersata ani buni, uite cum am procedat.

Am salutat.
(Ca tot treceam pe-acolo. ..
Veneam de la alergare.)
Si a fost asa:
O intrebare in suflet; „sa intervin?”/ „dascal esti, si om esti, ia decide tu, vine-un raspuns, rapid „.
Si-am ales momentul „captare a atentiei” cat sa priveasca spre mine, cerand acordul sa -i intreb si sa le-arat ceva.
Pot sa va arat ?

„Un pliant cu o excursie ce urmeaza sa aiba loc curand.”
„Asa pret?

E unul promotional. este eveniment de deschidere.”

‘Si ramanem peste noapte?”
„Cand cititi cu-atentie pliantul, calatoria e destinata parintilor, bunicilor, adultilor-vasazica…”
Au luat pliantele. Le-au studiat.

***Oamenii de pe partea cealalta de fileu, merg cu treaba lor.
Adolescentii au povestit, dupa ce ne-am prezentat ca au fot provocati la un fel de dialog.
I-am intrebat, schimband brusc -cumva-directia, daca ei cred in ingeri.  Asa veni gândul. Chipurile li s-au luminat in incuviintare. Tuturor.
Si daca …ingerii s-ar deghiza si-ar aparea asa?
„Da’ ei ne-au vorbit cumva…. Ingerii-ar vorbi asa?”

Buna verificare.

***
Solutie? Spui si tu una? Ce-ai fi facut? La varsta lor?

Si cum ai fi procedat, când ai fi trecut prin mijlocul actiunii?

*
Autocontrol.
Fiindca, dintotdeauna, pe traite si verificate, a raspunde, cand nu-ti place ce ti se-ntampla e a incuviinta ori deja a participa. Te implici, intri in ~vartej~.
A lasa sa treaca…fiindca-i binecuvantare deghizata -devine arta vietii.

*
Avem de-a face cu trei feti-frumosi aici.
De partea cealalta, cu oameni, la fel, voinici.

Feti-frumosii, cu zambete-soare pe chip au pornit spre bucuria serii lor, fiecare, dupa gand.

Despre pliantele pe care le-am oferit: ele descriu o calatorie. proiectata pe 18 iunie, cu plecare din Brasov..

Destinatia: Prislop, Castelul huniazilor, Sarmizegetusa

 

Tema: Prosperitatea, ca stare launtrica

 

Calatoria e o propunere oferita adultilor care vor sa petreaca o zi- in energie buna, frumoasa, comuna, prima din calendarul de evenimente Aleg sa traiesc Azi, din aceasta vara.

Pentru inscrieri si detalii /relatii  (contributie)  suplimentare:

mail: simona_azi@yahoo.ro

PS. In tot ce faci, ca actiune intentia conteaza, ca directie pe care s-o mentii in atentia ta.

Evenimentele care vin sa se sincronizeze cu ea, se aleg si se experimenteaza.

In momentul de debut al intamplarii, ma gândeam cum sa popularizez primul eveniment despre care tocmai ti-am relatat mai sus. Om la om, prima cale, s-a intamplat asa.

Te-astept cu un rand! Un comentariu, o clipa-atentie pacii din suflet si gand.

Simona, cu drag si Azi!

Ma inclin!

Multumesc ca esti!

Citeste, zambeste si da mai departe

144 - Fiquei com pena de comer ele depois de bater a foto... Josué Braun via Compfight

Lumeeeee… lume frumoasa   {fii atenta ca strig}

M-apuc sa fac dulceata de capsuni…!!

Eu!

Stai linistita, lume! 2 borcane construiesc, ca sa vad cum imi iese. C-asa-s femei multe. fac dulceata si le place actiunea asta.

Eu le prefer cum sunt, când sunt ele, mai degraba, fructele. Acum testez, m-am hotarat. Stiu si motivul, implicit.

Si când mi-o placea si mie, asta ce-o sa fie? (Vedem…)

Pe locuri

Pun zahar brun

Fiti gata…

(Mai iau intai un kilogram de capsuni)…

Si m-astepata un premiu, dupa ce reusesc si asta, pe cuvântul inimii iti spun!

Am in fata, drept model, o dulceata de afine. O vizualizez asa, pana reuseste si a mea1 Doar ca-s capsuni…

Tot seamana putin , ca rude cu fructele de padure. Ce-i fragul, nu capsunica libera cugetatoare…?

Oare?

Sa revin. {Am scris deja in caractere 111 de elemente si merg inainte}.

Sa vad eu precis care-s cantitatile.

Am primit si asigurari cum ca maxim 2 ore petrec alaturi de combinatia fruct si zahar-experimentare, impreuna in lucrare.

Iau si agenda, alaturi de ea, observ, notez, cine stie ce s-o crea….

Lumeeeee… chiar fac eu dulceata!

 

PS.

Stii tu, om frumos vreo reteta speciala? Eu-s gata sa mai fac inca o data actiunea, când impartasesti tu o metoda, zici ca ti-a reusit! Chiar si una, frumos, in acceptare intre oameni , in pace de trait!

 

Simona, cu drag si Azi!

O zi cu minuni!

Ma inclin!