Arhive etichetă: Constientizare

Unde zici tu c-a stat (re)sursa de vindecare?

Buna dimineata, viata si Azi!

Adolescenta

Tie, om drag, care citesti, recunostinta! Am o promisiune de gand aici de asezat, in scris, concis.. De fapt, doua s0au facut.

Uite cum incep sa tot inteleg… Cand privesti trecutul- ceea ce spun aici e despre mine- poti s-o faci a:

Recapitulare

Faci sport din adolescenta.
Pentatlonul, ti-amintesti, o proba preferata. „Nimerita” des la concursuri intre orase si faze judetene.
Si saritura in inaltime era printre probele la care participai atunci. Mereu se ridica o bara, mai sus.
Porneai de undeva, ca s-ajungi, sa reusesti sa fii mai sus ca ea.
Si alergarea de viteza: 500 de m garduri mai era.
Erau si probe normale. Alergarea de rezistenta. 2000 de m. Eu 11, 12 ani.
Domnul profesor Wagner, un inger de om.
(Mama mai are de cercetat pe unde-a pus diplomele de la concursuri. Amintirile-s la mine…)

Canti, solfegiezi, inveti fiindca pare complex… Mai mult decat o ora obisnuita.
Reciti La Steaua… Povestesti La Vulturi. ..Alergi, desenezi. Te faci invatator. Matematica reluata te-nvata rabdarea cu tine, inca o data.
Trece timpul.  Intelegi.
A fi invatator inseamna a primi cunoastere, experimentand tu viata a invata de la fiecare minune cu care te intalnesti constient. Si azi, updatezi.
**

Tot spre trecut, recent, a inspiratie, si-asa ajungem la tel. De-aceea e articolul de Azi

Eram in vacant vara trecuta la Ocna Sibiului, unde-am intalnit tot oameni minunati asa ca tine. Asta cred ca e omul, fara deosebire, o minune. Autocontrolul si stiinta de a vrea, a sti ce face diamantul interior sa straluceasca in viata. Asa stiu.

Vacanta a fost un exercitiu sublim din multe perspective, dupa cum imi e obiceiul-imi place sa observ, sa-nvat.

Un detaliu aduc atentiei tale-un gand vindecare.

(Caut in agenda… si ma astept la un fel de inceput.. Stiu ca rasare.)

Seara pe terasa, ne intalneam, de drag, la poveste, turistii din curtea intreaga. Asa-i. eram mai multi laolalta.

Povestea, intocmai ca la Hanul Ancutei (de unde ideea asta ,asa…) domnul din  fata mea:

„Eram in Germania.”

(Drept iti spun si eu am fost acolo si mi-a placut sa fiu.)

„Intr-o farmacie, cand am intrat, simteam nevoia sa cumpar un leac, fiindca starea fizica asa ma anunta.

(Repovestirea devine subiectiva, intelesul ma straduies sa-l redau clar, asa cum l-am simtit)

„Fiindca erau oameni multi in fata mea, am renuntat sa mai stau, aveam o durere de cap, o stare febrila… Ies din farmacie, cu gand ca gasesc ceva de leac acasa, la sotie. Acasa-fiind locul unde dumneaei se afla, acasa, acolo, acasa mai putand insemnand si orice altceva..

In spatele meu aud strigandu-ma o doamna, era farmacista. Ma cheama sa imi ofere un medicament, fiindca a observat starea mea. Imi da cateva pilule.

Ajuns acasa, am luat o singura tableta. Mi-a trecut instant.”

Acum, catre tine drag om care citesti, cu rugaminte de intoarcere la tiltlu, mai sus, o actiune de derulare:

Ce parere ai, oare?

Unde zici tu c-a stat (re)sursa de vindecare?

***Din tolba cu zambete, c-au rasarit asa si s-au adunat manunchi:

I lost my keys. All.
I have me. (Mi-am pierdut cheile. Mi-am ramas eu…)

🙂
Ia sa le caut….

Multumesc si ma bucur. Ma bucur si multumesc iar!

PS. Pe 9 mai-gandesc o privire spre trecut cu bucurie personala si o ancorare in prezent pentru tinerii de Azi-Adolescenta. Provocare. Adevar. Binecuvantare. E o tema draga. Cand poti si vrei, sa vii.

Simona, cu drag.

 

Ce mai face copilul tău?

”S-a necăjit copilul meu fiindcă proiectul la care a lucrat, n-a iesit din prima, cum a sperat… A plâns toată noaptea..
 
Iar tu, ai răspuns… I-ai zis că de cele mai multe ori și a treia experimentare aduce in suflet bucurie mai mare? Ca important e sa continui pâna reușesti. Așa-i?
Îi povestesti?  Împărtășești cu el, cu copilul tău că ai trăit și tu experiențe similare? Blajin, precis că îi oferi și o îmbrățișare.”
 
Cui i s-a mai întâmplat? Tu cum ai reacționat?
 
***
Povestesc și eu…
Prin clasa a XII-a de liceu, tot stăruie în gând o amintire. E momentul când, urmând să susțin lecția de diplomă la istorie, eram pregătită cu 2 feluri de resurse: cele scrise (planșe, fiindcă doamna dirigintă ne obișnuise dintr-a IX-a cu ele) și cele .. .IT.
S-a întâmplat…
Emotii eu? Mereu.
Erau pregătite imagini, fotografii.
Știu că retroproiectorul n-a funcționat atunci și am improvizat un scenariu B, având pe ce să mă bazez ca o alternativă.
Momentul-acela nu m-a derutat, fiindcă aveam în minte, ca o lumină clară rezultatul final: mă vedeam deja în clasă printre copii. Mă plimbam printre ei. Să știi…
Imaginea asta rula mereu, mereu în mintea mea. O susținea ceva, din inimă încrederea.
Ceea ce s-a și petrecut. Pană azi, aproximativ 22 de ani de bucurie.
Mai mult, fiindcă vine-n mintea mea exact asa,  o simțire argumentată de gând…iti mai spun ca in copilărie, de fapt printr-a cincea gimnaziala era sigur asa, practicam atletismul.
Domnul profesor Wagner e un soare din gândul meu.
Blandete, disciplina, perseverenta… chip de zambet, mereu.
Alergam în cursa cu obstacole, asa mi-amintesc c-am gandit și-atunci am vizualizat o cursă la fel, la lecția de diplomă.
Gardurile acelea-s mereu de depăsit.
Poti face asta, usor, prin inaltare.
Ori..
Poti atinge obstacolul, poti simti că pe moment doare; e după tine și după puterile tale.
Eu? M-am facut invatatoare…
 
Cum și ce a sustinut launtric visul-acesta mie mi-a devenit clar…. Lumină ti-e traiul printre ei, e credința mea.
Asa se face că… convingerea mi-a rămas atâta vreme ca soarele-n amiază, înaltă pe cerul vieții: a fi printre copii!
”Îndoieli mi-au fost și mie destule”.
(Si mie… Si mie….)
 
Examenele toate pentru visul de ”învățător” ori specializări similare, s-au sustinut cu
ușurință și-au parut la îndemână mereu.
 
Ce pare simplu, în fapt, cu bucurie e îndelung muncit, și ușor; acesta ar putea să fie un indicator… s-ar putea sa fie Calea.
 
Despre mine, eu, autoarea, am încă de susținut si.. pentru a …11 -a oară un ”examen” principal, unii-ar zice..”greu” :).
(Mă tot gândesc la bec-lumina care pân’ la urmă s-a inventat… )
 
 
 
Scrieri- inspirații din suflet de copil interior. Cale liberă au fiindcă transmit ușor.
PS. Ridică-te și mergi, aș spune eu copilului meu cu calm. Iar tu?
Copiii vin în viața noastră ca șansă de a ne retrăi. Depinde de conștientizare.
Un fel de îndrumar, mie mi-a prins tare bine sa citesc: știu că devin ceea ce gândesc. Un gând de încredere copilului tău, copilului interior, mereu.
***

Milioane de cititori au trăit experienţa puterii descrise de James Allen în cartea Omul devine ceea ce gândeşte.

Simona, cu drag!

Mă înclin!

Iubirea rămâne, fiindcă dintotdeauna este

An alone flower M.G. Kafkas via CompfightOamenii se schimbă. De cele mai multe ori, Înțeleg, învață, pentru că de asta vin pe pământ.

Știu despre decizia de a pleca sau a rămâne într-o relație, într-un job, într-o afacere, într-un oraș, că e  absolvită de orice vină.  E  o alegere. Alegerea presupune conștientizare a responsabilității pentru faptele tale.

Alegerea  are în vedere cunoaștere: cauze-efecte, a oferi-a primi, faptă-răsplată, semințe-roade, a porni-a ajunge și un timp relativ de ”coacere”, așa cum din sămânța de trandafir, cu răbdare de anotimpuri și transformare ai să vezi o minunată floare, exact așa cum ți-o imaginezi, din câteva ”premise” (semițe, butași-la trandafiri facem referire).

În momentele de orientare a responsabilității pentru fapte și evenimente proprii spre factori din afara ta, persistă  sentimentul de vină.

Da, vina! Vina, care pare exterioară, înrădăcinată fiind adânc în ființa celui care o resimte.

Când începi să vezi cum tu prin stare interioară dai viață gândurilor tale se schimbă vina într-un exercițiu răbdător de acceptare: acceptare de sine.

Întâi de orice, iubirea face bine mereu.  Iubirea vindecă. Iubirea e calm, e pace, e zâmbet, e sprijin, e bine. Aceea-i iubire. Altceva, orice, altfel, face bine ca lecție, dându-ți posibilitatea-iar- să alegi cât și ce mai înveți și mai ales de câte ori repeți experiența. Iubirea presupune a-l accepta pe celălalt exact așa cum este.  E ”contractul” sufletesc pe care e important să-l ținem la vedere când înțelegem să iubim autentic, din inimă. Nu ”te obligă” nimeni și nimic în afară de tine să rămâi unde nu poți accepta o situație. Schimbarea începe cu tine, e nouă și presupune depășire de situație, transformare. Ai opțiuni. Și altele în afară de  a enunța, repetat că s-a întâmplat ceva și îți displace. Acțiune! (Da!)

A fi luat prin surprindere de o schimbare, a sta acolo, în mijlocul furtunii de gânduri fără umbrela înțelegerii că totul se întâmplă spre binele personal și general înseamnă că mai sunt încă lecții de învățat despre constanța, relativitatea, frumusețea vieții. Când le înțelegi, ai îngăduință, mai ales pentru tine.

De la înțelegere la trăire e-o trecere.

Carolyn N. Bushong, în cartea sa Șapte greșeli prostești pe care oamenii inteligenți le fac în relația de cuplu:

„Am dat greș în căsnicie și înainte de asta, relațiile mele cu bărbatii au fost niște eșecuri… De fiecare dată când am impresia că am găsit persoana potrivită-cu atât de multe eforturi- nu se întâmpla niciodată ca ele, eforturile mele susținute să capete vreo apreciere.”

Povestea noastră românească cu drobul de sare, care era să cadă… (a mai căzut?) transformată în ”crede și vei trăi”.

Poate ai trecut și tu pe-aici:

1.A învăța să descoperi, să cunoști, să ai răbdare /Forțarea intimității

2.A ști să comunici, să spui până la clarificare ceea ce simți/Așteptarea ca partenerul să îți citească gândurile

3. A ști ce meriți,  cunoscându-te pe tine, fiindcă iubești conștient/Adoptarea rolului de martir

4. A înțelege că adevărul e o trăire, o credință interioară/Impresia că numai tu ai dreptate-dorința de a fi mereu așa

5. ( Care e contrariul?) Salvarea partenerului

6.A avea încredere în tine, în viață/A considera mereu că ai un partener sigur

7. Iubirea e participare, e creativitate, e fiecare zi ca, ca prima zi/A lăsa pasiunea să se stingă

Ne naștem iubind, de-am înțelege și că viața e un test blând al aducerilor-aminte…

Văd cartea ca pe o experiență grozavă, de reflecție, pentru iubirea care vrea să se maturizeze.

Adică? (Ar întreba un copil genial pe care îl cunosc eu bine…)

Adică… Cât de bine te cunoști pe tine?

Te-ai născut iubire.  (De asta, sunt ”precisă” 🙂 )Ai fost învățat ce e bine? Sau ai făcut ce ai simțit tu că este? Simplu, complex? Ai ales dintre variante-viață ce ai simțit tu că ți se potrivește?

Ideea de cuplu, asociere mi se pare o ”hologramă” genială la nivel de umanitate. Societatea omenească de azi este construită din toate reprezentările, pe trepte de conștiință ale familiilor, cuplurilor toate. Holograma? E ”modelul”  multiplicat, cu respectarea predominanței.  (Motiv de studiu individual).

Imaginează-ți…

”doi bucătari care stau în fața unui castron cu aluat, încercând să facă o prăjitură excelentă din două rețete greșite. Amestecă ingrediente precum abuz și iubire, secretomanie și intimitate, resentimente și pedepse, comportamente dependente. Fiecare își respectă rețeta sa. O alta.

Când prăjitura nu crește, glazura e sărată, umplutura e acră, fiecare presupune, fără să stea pe gânduri că partenerul său a greșit ceva.”  Carolyn N. Bushong.  Va pune vreunul la îndoială rețeta sa? O va citi din nou. A scris-o vreodată ca să știe?

Cum ar fi, la început de prăjitură, onest să împărtășim ”rețetele”?

Să spui. Ce valori interioare te ghidează și ce părere ai tu despre ele, valorile  de cladire a unei temelii bine cimentate a unui cuplu?

Am scris o schiță a acestui articol, ca urmare a discuților similare cu oameni care au experimentat momente de uimire.Și drept observare, auto-observare. Multe studii de caz, ca să înțeleg, în principal unde sunt eu, în ecuația vieții de azi. Sunt doi ani de când am această idee ”salvată” printre notele de reflecție.

”A plecat!” (Un subiect de consultație, temă de discutat.)

A fost un motiv, când a plecat,. Fără vină. Motiv.  Poate că o lecție s-a încheiat. Cel ce a plecat e un profesor minunat. Tu mereu rămâi ca să înțelegi ceva. Ai învățat?  Eu, da.

Când ”se întâmplă” e cel mai bun lucru care se putea trăi. Altfel, nici nu s-ar povesti. Crezi tu că întâlnirile cu oameni vin vreodată așa, aleator? În cazul acesta, prin Univers  unde vezi să fie lăsat ceva la voia hazardului?

Mai întreb uneori, când sunt consultată, dacă ”există vreun portret al omului cu care intenționezi să trăiești”, cum să fie el, privind cu luare-aminte spre cine ești tu. ” I-ai spus, la primele întâlniri?” Adesea întrebarea vine tot c-o întrebare, drept răspuns.

”Dar… ”trebuie”?

Știu și eu? Când vezi, la final de ”curs” în ”evaluare”-căci vine, firesc, ori se continuă minunat pe mai înalt, mai pace, în sublim, ori o altă lecție-ncepe, și vezi..ziceam că ceva nu se potrivește, nu era important să ai o imagine clară a ceea ce îți dorești? Pare o reciprocă.

Era important să știi, ca să poți alege în cunoștință de cauză?

Vreau ..să merg din Brașov la Constanța. Pornesc, cu automobilul spre Sibiu?

Vreau să fac o salată de roșii. Cumpăr paste integrale?

Vreau să învăț înmulțirea. Citesc un curs de literatură?

În jur privești, toate au legi naturale, firești, iar Legea Legilor este înțelegerea ”funcționalitășii iubirii”.

I Heart Coffee Julie Jablonski via Compfight

Orice întâlnire cu oameni e precum oglindirea noastră în apa unui lac cu unde clare. Este despre autocunoaștere. Sa iubesti experiența, presupune întâi să știi ce înseamnă să te iubești pe tine si să accepti că cel mai mare bine al tău e pe cale să se întâmple.

Ai rămas să descoperi încrederea în tine că meriți, că știi ce vrei, că poți să întâlnești un partener minunat de cuplu.

Știu un om, pe mine. Atâta-i de descoperit…Și am în suflet o imagine vie a sentimentului de înțelegere a iubirii, îmi amintesc cumva de unde venim. 

Dintre experiențele mele- destul de diversificate 🙂 a fi învățator a fost cea mai simplă.

Aleg să primesc fiecare experiență din viață ca pe o binecuvântare. Totul este minunat exact asa cum este.

La ideea că am reușit să scriu, pe limba omenească fără frica de vibrațiile cuvintelor jubilez.

Spor si magie și azi!

Iubirea nu fuge niciunde. Iubirea ești tu mereu! Iubirea rămâne fiindcă începe cu tine. Când îți place pacea, calmul și să respiri curat, înțelegi că iubirea e viața de învățat.

Aștept cu drag să scrii într-un comentariu ce te-a învățat viața despre iubire până azi. Pe mine mă învață să trăiesc cum îmi place să scriu.

Îți mulțumesc că ești!

Simona Ciobanu

Viața, școala de a trăi în prezent (2)

Falconeer talks to her birdCreative Commons License Thomas Quine via Compfight

Bunicul prezent, om conștient

L-am cunoscut mai bine pe acest om, exact cum te aștepți, așa cum cunoaștem pe oricine: în acțiune.

Cum s-au petrecut mai exact lucrurile, pe îndelete…

Era în vara anului trecut, când pregăteam experimentul Școala de pasiuni, în paralel cu seminariile din ciclul Iubirea și legile Universului.

Experiențe grozave care mi-au testat perseverența, hotărârea și limitele. Și alegerea de a le depăși precum și căutari de felul ”cum?”

Am înțeles mai profund și gândul:

Ai început, continuă! (în ritmul tău. E important, am înțeles eu să îți înțelegi pașii, să ajustezi acțiunile și să justifici ție, prin motivație clară, serioasă, interioară).

***

 

Într-o sâmbătă seara, din iulie 2015 am primit un telefon de la sora mea. Mă anunța că urmează, într-un grup de vreo 7-8 oameni să parcurgă un traseu nou-nou, de vreo 11 ore dus-întors în Munții Piatra Craiului.

Am primit cu bucurie să mă alătur și eu, fiindcă iubesc sentimentul pe care îl simt cu inima, mai urcând din munte, încă un gând, și-ncă un pas și-ncă un gând. Fantastic exercițiu de pace și tot unul de autocontrol.

 Ora plecării, a doua zi de dimineață fusese fixată la opt.

În fața casei surorii mele ne-am întâlnit, fiindcă urma să parcurgem drumul până la Zărnești cu mașinile. Totodată, pe parcurs întâlneam și pe ceilalți iubitori ai muntelui care participau la traseu.

Fiindcă timpul e o importantă resursă, atunci când participi laolaltă la o acțiune ca aceasta, te sincronizezi.

Timpul e tot ce avem? În rest, suntem.

În punctul următor de întâlnire, preluăm pe încă doi oameni și-astfel ajungem la baza muntelui, pregătiți de urcuș pe la ora nouă.

Nu-i cunoșteam decât pe jumătate dintre pasionații de ascensiuni montane. Știam că sunt antrenați de ani buni în genul acesta de acțiuni, cât iubesc ei muntele, iar știam.

Mă gândesc azi să povestesc, așa cum am primit și încuviințarea, despre ”bunicul”. Toți oamenii cu care-am urcat spre înalt sunt povești frumoase de iubire. Și tu! Fiecare.

Mă opresc la dumnealui și la lumina pe care am simțit-o:

”Bunicul”.

Așa îi spun prietenii. Ghilimelele sunt de la mine. Din punctul meu de vedere dă strălucire sănătoasă cuvântului, pe cea adevărată.

Bunic – tinerețe asumată odată cu experiența acumulată de viață.

Antrenamentul de a rămâne ceea ce îți place să fii, în mijlocul unei mări de asocieri cu fel și fel de alte poezii despre vârsta aceasta.

Are 60 și încă 14 ani. Astfel declară. N-ai decât să privești și să te convingi: Așa-i.

Dacă privești o nestemată de munte, care sare în clipe binecuvântate vederii tale printre creste înalte și privești la dumnealui îi admiri sincer suplețea. Și vitalitatea.

Bunicul e cel care conduce la suiș șirul de 9 oameni. Este totodată și unul dintre inițiatorii acțiunii.

Așa și începe, povestind pas cu pas, fiindcă știe el bine traseul, cum arătă prima parte din drum, cum i s-ar părea mai potrivit, recomandări în ce privește ritmul de urcare.

Sunt sigură că îți vor plăcea tare și cuvintele-izvoare de frumos pe care, tot cu permisiunea dumnealui, le-am notat în agendă, dar din dar să le ofer aici.

Să-ți istorisesc puțin, dintr-un calcul matematic fugar, faptul că vârsta biologică a bunicului cumulează, tot două-câte două vârste ale celorlalți montagnarzi.

Eu și sora mea împreună adunate vârstele, avem vârsta dumnealui, a bunicului, cu o marjă mică-mică, de aproximare. Alții doi –asemenea.

Ca să vezi, coincidența, suntem tot grupe de doi, cu coordonator principal, ”bunicul”.

Iubește de când se știe și stânca și apa, și aerul și felurite plante despre care îți povestește la popas, câte întrebuințări au, când să le culegi, pe care să le admiri. Știu că nu te miri…

”Stau cu oamenii care au suflet tânăr, e simplu între cei ca voi. La vârsta voastră încă credeți c-ați atinge munții cu pasul.”

Povestea este una adevărată, iar eu mă simt binecuvântată că am trăit-o.

 Ce-nseamnă bunic/bunică pentru tine? Ce simți că-i de dat mai departe?

Îți mulțumesc că citești! Îți mulțumesc, când simți așa, că împărtășești prietenilor tăi!

Simona, cu drag.

Mă înclin!

Viața, școala de a trăi în prezent (1)

Tu cu cine vorbești când alegi să vorbești?

 

Un impuls de a schimba sisteme exterioare este indicator spre călătorie interioară.
(Din nou, schimbarea începe cu tine.
O reluare.)

Gând:

Vorbești în dialect finlandez/japonez/hindus, acolo unde oamenii și înțeleg și pot exprima păreri. Și-n românește, cu grai specializat, între și doamne, domni specialiști în inginerie, ori arhitectură.  Altfel, până se găsește translatorul, se transformă mesajul. Devine altul. Și… soluția?

(Spui mai curând o rugăciune, repeți un gând de ”Mulțumesc!”)

Tu ce zici? Când vrei să rezolvi ceva, te gândești de două ori înainte de a rosti, dacă mediul e prielnic, în sens de interesat, ori te prezinți… oricum, neapărat?

Când vorbești despre un proiect nou, ”de vechi, ce este” o alternativă complementară de educație ori de implementare de linie de producție, în public între colegi, te oprești puțin. E tăcerea dintre două gânduri care pot să se alerge, din colecția noian, să fie exprimate:

1.De folos, gândul?

2. Face bine?

3. … (mai dă tu un reper în conștientizare)

Ce faci când…

Te adresezi unor oameni care au acumulat experiențe de-un fel și nu se declară mulțumiți de acestea? Dai tu repede o soluție? Ori le ceri opinia?

(Au cerut ajutor? Știu ce vor? Vor ceva? Să ceară explicit.)

Îți asumi cum că știi cu cine vorbești, ai verificat publicul țintă, ori ai întrebat dacă interesează povestea; cu alte cuvinte, comunici despre o idee acelorași oameni care: se plâng, sunt competitivi, unul cu celălalt, la vedere, repetă de 30 de ori fraza pe care, apoi oricine o poate reda: ”sunt singura cu nume și „pronume” (intenționat, astfel enunțat cuvântul)  nominalizată”… Ah, critica!

Pentru tine, cel care abordează un subiect, cu alte așteptări decât enumerarea de nereușite, iată o reflecție din care poate azi să înveți o lecție. Cam fiecare zi e-așa o-nvățătură. Pentru fiecare.

Deschizi ochii bine și vezi unde te afli. Ești! Și  ai un rost să te afli aici.

Pentru tine, cel care deschizi teme-ferestre, care n-au soluții, fiindcă fiecare ascultător/participant a-nchis izvorul la ce-a trăit și- a fost obișnuit, și mai știe din programare să creadă numai în ceva ce s-a-ntâmplat deja. Un paradox. Mulțime de minți laolaltă să cerceteze soluții nu pot, fiindcă poate omul singur care stă în pacea minții și știe să caute… Atunci , ce căutăm atâția laolaltă? Simplu de răspuns…

Noul?

Ori schimbarea de paradigmă aici e: să crezi cu toată ființa în ceva, ca și când s-ar fi întâmplat deja…

Oamenii, până la a se antrena în modestie și obiectivitate sunt testați periodic de …Univers(itate).

Sunt centrul Universului, oamenii în general, da, sunt: centrul Universului lor! de când erau ei coordonatori generali în proiecte consumate. Câți rămân acolo, fără a ști să vină aici?

Viața e din perioade –lecții, etanșe în timp. Ieri a trecut, azi e timp conștient. Cât a trecut?

Drept e că au experiență, au văzut mai multe, au învățat, s-au întors între oameni ca ei. Că-ntoarcerea este firească, uitarea, la fel.

Aici, perspectiva nouă! Cum se vede realul de zi cu zi? Cât se manifestă în continuare și motivația de a excela în muncă și apartenența la valori organizaționale? Cum arată bucuria de viață?

Ce fac împreună oamenii mai departe: fac ceva?

Despre cei care-au fost și știu cum se întâmplă fenomene de reușită, bucurie și gânduri de bine! În a reuși contează intenția de se-mplini gândul. A merge până la stea! Credința că se poate și renunțarea la tiparele cafre n-au funcționat.

Și-altă întrebare:
De ieri până acum, ce s-a mai întâmplat?

Peisajul rămâne static, neschimbat?  Ce zici tu despre termenul de ”cunoscut”, fără alte variabile, fără factorul uman imprevizibil?

Oamenii dintotdeauna se scutură de iluzii și redevin oameni.

Fiecare, om rămâne înainte de toate. Știu despre asta fiindcă învăț despre conducere, atenție, libertate.

Un pas care pare înainte, chiar este.

Conducători de oameni, oameni. Sisteme. Simpla evaluare e felul în care oamenii din echipă, rezultatele lor comune, au transformat ceva din altceva.

Vrei exemplificare? Ștefan cel Mare.

(Ce model? Până la jumătate de secol în urmă te-ai dus?

Tot aici sunt; da-mi place Domnul Moldovei câte-n urmă, spre înainte-a trimis și câte azi admirăm și atingem, de-atunci construite! Ș-apoi gândul când vine, de undeva din cerneala înaltului, inspirație, te-ntreabă o clipă, de-l vrei și-apoi iute s-așterne poveste,  că și inima îți dă sfat: păstrează-l…)

Să admitem cu mândrie că unii dintre noi la Iași s-au născut. Sau oriunde pe pământul acesta drag, numit țară străbună. (Străbună înseamnă că-i minunat de dragă, toată-ntreagă).

Vorbind de Iași, l-a apărat cu vitejie, marele la sfat Ștefan, că să ne fie și loc pentru unii dintre noi spre a ne naște? Istoria zice că da. Aleg să cred. Se cheamă că a inspirat.

(Așa model să-mi aleg și eu?

Ai citit, ai privit poate apoi în jur cu atenție sporită și ai observat cum că idealurile pot să pară atât de înalte încât să te conducă la dorința de a scoate particula ”im” din cuvântul ”imposibil”? Le-ai testat personal.

Alege ce fel de ideal vrei. Particularizează. Exersează, ia rezultatele în considerare, ameliorează. Alege-te pe tine.)

Drept e, se poate ca autorul acestor gânduri și idei să ia încă mult traiul și exteriorul reflectat în nume personal. Știe că totul e la vedere.

Și Azi e o zi.

Bucurându-te, plenar, cred că mai înveți un pas în vindecare…te antrenezi iar. Scrierea e atât de subiectivă, funcție de cât își permite autorul s-o observe nepărtinitor,  el.

Cum poți să povestești despre bucurie, oamenilor cărora: le este frică, dar critică. (”Salvatorule”, stai o secundă, ce anume vrei să acoperi adânc?)

Unii dintre oameni văd exclusiv soluții eșuate; verificate ca fiind așa.  Dincolo de ele stau soluțiile, reușitele. Azi pot să pară miracol. Mirare? Experiențele mai vaste sunt izvoare de soluții. Cele noi, inedite. Respectând niște legi”. Aici e o cheie. Care legi, poți să-ntrebi. Cele eterne, pe care omul nu le-a influențat. Atâta concentrare pe ”nu se poate”… Știi tu vreo rețetă minunată care să funcționeze pentru mase largi? Cum să-l schimbăm pe ”nu se poate”?

Musai să introduc aici o soluție din viață.  Când vrei să vin și eu cu o poveste. Sigur știu că-ți va plăcea. Mu-sai! Am văzut soluția iar trăind…

Că de multă vreme și-așteaptă rândul la lumină din ochii tăi și la zâmbetul din suflet citind.

Stai să caut agenda să găsesc povestea și-mpreună ne-om regăsi despre un om adevărat, eu ție, cu drag, istorisind….

(Acuș vin)…          

Cum vin ”pe nepregătite” întâmplările anume ticluite?

Uite cum:

Primești o veste, la telefon.

Vestea-i învelită într-o invitație-întrebare:

-Vii cu noi pe munte? Avem un traseu nou.

Știi că ne place să ajungem la bază în timp util, așa că e bine să plecăm la ora programată. Suntem vreo nouă cu toții și avem repere în timp de întâlnit, fiecare, cu fiecare.

Și-n mașini, ne organizăm, la plecare.

(…)

Continuarea este o lecție adevărată despre un om.

Și fiindcă am un cusur, îl recunosc deschis. Știu că omul e în ansamblu un întreg din lumini și umbre. Știu că le conține pentru că mă cercetez pe mine. Aleg să-ți povestesc despre ce luminează din el, cât să văd și eu. )

Vrei să-ți povestesc?

Abia aștept!

P.S.

Ce fel de lume creăm împreună, când ne concentrăm pe ”se poate”?

Și cum se face acest ”se poate”? Vii aici c-o acțiune-răspuns?

Simona, cu drag!

O lume frumoasă se trăiește din fiecare, cu noi, împreună.

Îți mulțumesc pentru că distribui acest mesaj și cunoscuților tăi!

 

Despre a sta pe loc, a trece, a aștepta, a ști când: alegerea

Imaginează-ți că e o dimineață obișnuită de mers la serviciu, ori de îndreptat spre școală, grădinițe, cu copiii de mână alături, tu însoțindu-i.

DON'T walk or cross or ride a bike or anythingCreative Commons License Daniel Gómez via Compfight

Zi de luni, ori zi de vineri, oricare, alegi să fie. Zi obișnuită.

Știi unde vrei să mergi, într-acolo îți sunt îndreptați pașii.

Vezi, alături de tine oameni mai mulți care merg în aceeași direcție cu tine.

Cum te verifici că știi tu ce vrei?

Știi. Ai de ajuns într-un loc anume. Conștientizezi că te-ndrepți într-acolo cu un temei… ”Merg acolo, fiindcă acolo vreau să ajung.” ”Duc copilul la școală.”

Mai presupunem ceva?

Mergem pe jos? Distanța e scurtă, cam jumătate de kilometru, parcurs în 10 minute lejere.

Să faci cu pașii tăi calea- prețuiești și călătoria și mișcarea. Ai timp. Ți-l oferi.

Ajungi, firesc la un moment dat să traversezi o stradă, fiindcă așa e traseul.

Te oprești. Este o intersecție semaforizată.

Semaforul e pentru tine și cei care merg pe jos asociat cu moment de oprire. Indică culoarea roșie pentru pietoni.

Coincidența face ca și pe șosea tot liniște să fie, tot o pauză-n trafic, așa  se descrie mișcarea autoturismelor de oricare fel, acum și aici. Inexistentă. (Copii isteți ar exclama: E ”capcană” 🙂 )

Nu trece vreun vehicul; pe carosabil oameni, copii și adulți, fel de fel.  Căciuli colorate, obraji roșiori, puțină iarnă afară și zâmbete-n suflete. Stau toți și așteaptă.

Street of Paris Franck via Compfight

Propun ca observator, în jocul nostru de-a imaginația, 2 feluri de acțiuni: 2 alegeri, mai curând. Ce se poate petrece?

Un domn cu copilul de mână, părinte, privește îndelung în fiecare parte de șosea, ia pruncul și trece calea. Firesc și copilul cu-acesta, odată a traversat.

Oamenii ceilalți, toți, așteaptă la semafor -vreo 4 minute să tot fie, ce par a se dilata, ca timp- de parcă înadins se  lasă loc de reflectare- oamenii așteaptă, iar stau, tot acolo-s, ca s-apară semnal de trecere cu ”verde colorat” indicator.

Pe carosabil, alți copii stau de mâna părinților lor. Ei și câteva întrebări murmurate și răspunsuri:

”Noi mai stăm să se facă verde semaforul”.

”Ei de ce-au trecut?” ,”Știu și ei ce e acela un semafor”…? Unii da, alți oameni își asumă să învețe.  Poate doar un aflat despre el. Nu l-au ”aplicat”.

Putem să ne închipuim sau știm deja că și în viață apar frecvent situații cu ”treceri semaforizate”. Experiențele umane cumulate, de același fel au dat un anume rezultat.  Semaforul poate fi un tâlc. O scurtătură, ori o steluță magică drept ajutor.

Poate că știm că ”verdele” e semn că poți traversa, că și așa, tot privești în ambele părți de stradă, că să te asiguri că e liber drumul pentru tine și ți-e și bine astfel.

Verdele acesta unanim e foarte posibil să se fi constituit așa, drept rezultat din experiențe legiferate în norme de circulație pentru pietoni, care pot să semene (ori știi deja, sunt unanime) cu legile naturale ale firii… Că-i nimerit să aștepți când tu ești trecător la pas, să ai siguranța acțiunii.S-aștepți momentul potrivit.  Că Dumnezeu e și toate-s alături, tu alegi ce valori să respecți.

Alte experiențele, de viață, cele care, fără semafoare, sunt cele ce pun la încercare, valorile personale și testează tot responsabilitatea pentru acțiuni. Treci strada, fără semafor și poate știi că mai atent privești în stânga/dreapta ca s-alegi ce faci.

Tu cum faci trecerea?

De unde vin deciziile? Chiar și aceasta simplă de a traversa o stradă?

Din ”rădăcini personale”, din ceea ce vedem că fac și alții și consecințele prime, aparente?

Ori din convingeri exersate prin acțiuni repetate-din obișnuințe.

***

Știai?

Creierul iubește ceea ce cunoaște deja. Mintea umană preferă ceea ce îi este familiar și dezagrează noul.  Când te gândești ce-ai face, când înțelegi cum vine asta.

Minunat e să te-asiguri că schimbarea face bine. Să treci o stradă, chiar și semaforizată pare lucru simplu.

Să schimbi un obicei? Întâi să știi că vrei, că merită, că-i spre înalt bine. Apoi să experimentezi cu acțiuni de cele noi.

Asta da ucenicie permanentă, reactualizare conștientă, viață în binecuvântări.

Grozav  mai e, să știi direct, precum cunoști ce-i verdele semaforizat, cum că fiecare acțiune are efectul ei, asociat.

În loc de final:

Exemplificare, acțiuni: Hidratare-corp fizic- sănătate.

Sticla cu apă alături, la vedere.

Informația necesară: apa curăță cel mai bine interiorul corpului omenesc  de orice fel de reziduuri, vibrații, gânduri. Ești apă, majoritar, când simți sete, bei.

Conexiuni: și lămâia din apă face minuni.  (Îți știi cel mai bine corpul, când ai învățat, c-ai intenționat să-l asculți, atent. )

Ș-apoi… din întâmplarea- joc imaginat:

Un singur om a traversat? Testul Universului pentru oamenii care știu că ei aleg să respecte culorile semaforului.  Ce zici tu?

Și dacă… la semafoare, ne-ntâlnim energii din gânduri creatoare, cu tot cu lecții ori experiențe de-nvățare? … și înțelegi că suntem în etape diferite?

Viața, despre acceptare.  Fiecare am învățat/învățăm cândva cum e cu trecerea mai ales când există și semafor!

 

Simona, cu drag!

Pe scaunul realitatii. Azi. Vii?


Spre atenta reflectare, cu motive de-nceput: minunată vreme: iar e Azi!

Deunăzi, postam intr-un grup de socializare ideea urmatoare:

Când ai permite ”judecătorului” din tine să urmeze o specializare nouă. Ce-ai fi?

 

 ChairCreative Commons License Daniel R. Blume via Compfight

Eu aș fi acționar de pace.  Tu?

Un om, un membru utilizator a avut un comment interesant.

S-a constatat si ca s-a postat dublu, asa ” replica ” simtțita ca necesară s-a remarcat prin… cuvinte din registrul de frecvente oareceare ( ce a răspuns e  semnificativ pentru semnatar; pe mine mă interesează și  înțeleg că mai sunt întrebări, cu privire la interpretări, că nu toate întâlnirile au directă oglindire cu mine).

Wayne Dyer afirma, imi amintesc și parafrazez că ceea ce fac ceilalti e răspunsul lor, tu cu răspunsul tău iti croiești o cale.
Am stat, m-am gândit, ce pot să răspund si dacă e rost. Ce învăț de-aici? Am observat. Am încetinit ritmul.
Azi, in același grup, același om, cuvinte similare, la alte postări despre iubire necondiționată, tehnici de relaxare-cuvinte tot astfel.

Ce știu eu? Știu că fiecare se exprimă pe sine, totul vine din interiorul omului, toate cuvintele, mai ales când acesta crede ca descrie pe cineva. Asta o stiu eu, fiindca asa mi s-a confirmat. Adesea.

Tu sa nu mă crezi, pune sub semnul experimentării al chestionării cu rațiunea și inima ta, de-i așa. Mereu. Oricând.

Motivul următor, alt izvor,  de articol prezent: mai tarziu, spre seară, citesc un articol:

(poate deschide diversitate de perspective, chiar te rog, cu considerație aleasă, cănd esti interesat/a, parinte, tanar student, bunic, sa-ți iei un timp de-a conștiența, zic; și vezi și comentariile. Dă-l intâi , ție, pe-al tau. Să vezi corespondențe…)

Despre ce e vorba?

Despre rușine.

În scala conștiinței are un loc de jos. Blochează. E ca o frână, când înaintezi spre cine ești.

E vorba despre un scaun, un copil,  despre  faptul că în prima zi de grădiniță, unul dintre copii nu dorește să împartă jucăriile cu colegii din grupă, are o reacție,  care a declanșat povestea, urmările.

De fapt, cu puțin umor, păstrând seriozitatea subiectului, eu cred că personajul principal devine acest scaun, care până la final găsește alt personaj care să-l ocupe. Eu așa am înțeles.

Citind, caut. Caut..  Soluția la problema?

recalls, paints dalioPhoto via Compfight

Aici, pe teritoriul soluțiilor ..poți sa „te rătacești”, fără act de prezență directă.

Auzi poveste, o transformi prin însăși percepția ta, o accentuezi.

Tot azi, spre exemplificare, iată-aici ce-am găsit:

E vorba, pe scurt, despre povestea reală in care un om este pozat de 6 fotografi, cărora li se spun 6 povești diferite despre subiect. Ce vezi in cele 6 fotografii?

Citesc din nou, reiau articolul  despre scaunul rușinii, acel scaun din grădiniță mi-amintesc de banca magică din clasa mea de copii…și văd unde vibrez. Căci știu, are el un semnal și pentru mine… și inteleg cum face referire la actualitate, modernism, educație de calitate. Și-s de acord.

Asa cum subconstientul nu-l știe pe „nu”-și rezolvarea de caz știe ceva când e orientată pe ea, pe soluția, individualizată.

Ce-i de facut când se petrece un atare eveniment?

E de lucrat cu suflete. Cu toate. La exact momentul actiunii prezentate.

Numai copilul? Doar educatorul? Ceilalți copii? Părinții voinicului hotărât… Sunt o rețea. Sunt una.

Se depistează cauze. Sau se ameliorează intai efecte?

”Se face surf” emoțional cu binele în gând, dată fiind situația… cu accent pe stima copilului/copiilor, cu tact. Capitanul vasului e calm, chiar de marea din sala de grupa freamătă. Nu-și comanda asta, de asta e acolo. El trăiește, e model. Transmite, mai ales prin stare. În ce condiții? În cele ale bucuriei de a fi. Că și drumul unui vapor pe mare calmă e altfel.

Wild and ThreeCreative Commons License Donnie Ray Jones via Compfight

Nefiind situație regizată, „viata in direct’ din grupa/ ori sala declasă e un fel de carusel. Urci? Energiile laolaltă au atâta nevoie de descătușare, fără să fie cu vreo mirare… Poate-ai remarcat.

Poți opri copilul să se exprime? Vrei?

Poți instant de asemenea, pe angajament scris ca să știi să vezi ce va urma…să oprești cumva altfel decât prin fel de a fi, pe ceilalți dintre copii să primească, să reacționeze, să răspundă?

Educația a făcut mai multe drumuri până a acostat nava la grădiniță ori la școală. Are colecții de deprinderi,  de 2-6 ani.

E viață, ca-n toate manifestările ei. Depinde de toți laolaltă. Unii știu, alții experimentează, toți învață împreună.

Și tu, omul de acolo și tu exiști. Ca la handbal, pivot. Element central. Mereu cu accent pe copil. Un joc cu mingea comunicării, a adevărurilor personale, al măiestrei prinderii de înțelesuri.

Vin în minte idei,  întrebări. Le opresc.

Copiii de azi sunt maeștri de viață. Știm ? Asa se simte c-am ajuns sa facem lucruri. Așa să trăim. Merge altfel, viața. E povestea cu cine-a fost primul, oul, găina, și-i cu tâlc, de care vrea fiecare să priceapă, după înțelegere a succesiunii, a ciclicitătii, a realității.

Și când copiii vin să ne-nvețe ceea ce ne prefacem că am uita, în graba aceasta, a vieții din viteza a șaptea. Simți la fel ?

În viteza aceasta, a prezentului, ce faci intai si-ntai?

Ce e cel mai important. Sau bine.  Asta faci. Ceea ce crezi tu, cel ce experimentează, care trăiește evenimentul. Ce anume este cel mai important, cand se-ntâmplă așa?

Rezolvi pașnic situația, cu zâmbet. De-aici de unde scriu, așa se vede-acum, de-acolo dintre ei, dintre copii, altfel ar fi, cam tot aceeași gamă, spre împăcare. Din papucii lor… e altfel.

Abandoned shoes Ben Leto via Compfight

Apoi…

Când e vorba despre prima zi din grădiniță, întrebarea poate fi și cât cunoști copiii. În a 105 –a zi, întrebarea rămâne aceeași.

Unde își trimit părinții copiii?

Între oameni. Toți părinții își trimit minunile dragi-dragi la grădiniță ori la școală cu iubire de semeni izvorâtă din primii ani de-a familia acasă, cu har, cu îndemnul de a se juca și a vorbi frumos, exact cum au văzut ei în sânul părintesc că este de trăit.

Cum se vor purta ei între oameni ca ei?

Dascăli pot exemplifica din viata trăită între copii, cu experiență adusă la zi. Părinți cu deschidere si onestitate, pot confirma, cand analizează un parcurs școlar.

O recomandare de suflet este  cartea Niculinei Gheorghiță Credințele noastre creează realitatea noastră,  care înfățișează realitatea, din puncte de vedere diverse; al mamei, al specialistului psiholog.

5+4+3, Walking cobalt123 via Compfight

”Intre 1-7 ani se formează se modelează caracterul copilului. El va învăța prin ceea ce i se arată. El deja observă actele de iubire autentică și le înregistrează. Învață din gesturile și atitudinile celor din jur, îi imită perfect.

Un părinte smerit transmite copilului că toți suntem una”, că toți suntem minunați, că toți avem loc sub soare.

Cred că  grozav se prezintă cel care vorbește despre sine.

A scoate în evidență lucruri de corectat e  simplu lucru.

E exact așa cum se subliniază greșelile cu roșu într-un text. Și doar ele se văd? (Testează tu… scrie și subliniază ceva.)

Mai cred ca fiecare om isi onorează existența aducând prin darul lor, dar de frumusețe , servicii semenilor.

Fiecare se adresează unui anumit public țintă. Aceluia cu care se potriveste.

Să vrem ca toți oamenii să traiască, indiferent de diferențe, de natura lor, pe-aceleași nivele de exigențe, e drag și lăudabil. Exigențele? Pe-același principiu etern natural al actului de a primi ca să dăruiești se bazează franc. Așa sunt sanatoase. Așa sunt realiste, din toate punctele de vedere: cand concordanța cu ele e o realitate.

Altfel, povestim, ca sa facem cei ce știm.

Minunata-i treaba, făcută bine, nerepetată la indigo, ci adaptată din respect pentru om, cu documentare actualizată și profesionalism, cu iubire, cu conștiență.
(M-am cam pornit… Sau m-am oprit?)

Te las pe tine.

Din drag pentru Meseria de Om.

Înseamnă și copil-să vezi copilărie.

Om e si educatorul si părintele om… Om și reporterul și presedintele și vânzatorul și mecanicul și fiecare și e și cel ce-a reusit sa desprinda din contextul cadrului universal, larg, mare ideea de educație frumoasă. De unde-ncepem cu omul, zic? Dintr-nceputuri și cu ochii spre  roadele prezentului?

Tu? Ce spui? Cum reușim? Lăsăm scaunul acesta liber? Sau îi dăm o altă-ntrebuințare?

Din scaunul, cum a fost el numit, să-i zicem .. scaun de autor?

Educație cu iubire să fie!

 

Simona, cu drag!

(și-un copil interior care înțelege ce-i cu rolul atribuit unui scaun de Azi, și-un educator)

 

Îți mulțumesc că ești! Îți mulțumesc că citești!

Continue reading

Re-naștere: bucuria ca sărbătoare

Bucuria. strălucire senină, constantă, ca soarele pe  cer vieții.

Vine odată cu tine pe lume, se păstrează cald în autenticitatea copilăriei și se activează de fiecare dată când încuviințezi prin acțiune să fii tu.  Altfel, nu! Când, din bunătate și conștientizare, din natura ta, acționezi, conform cu tine.

Sweet Dream..Creative Commons License Audrey Xavier Brulu via Compfight

Ce-i Azi? Ajunul, epistola bucuriei Crăciunului care vine.

Miracolul nașterii  stă anul tot la îndemână  de-o parte a sufletului, cu treabă să-ți spună că viața e în gândurile tale. El vine înadins, a sărbătoare și confirmare a încrederii în sine.

Crăciun, gând minunat de bine. Zilele, una după alta, surprize frumoase…

Un surâs.

O bunică zâmbind de sănătate.

Doi nepoți zglobii.

Pace în inimi împreună.

O poveste de iubire.

Un cântec.

O portocală.

Doi oameni mergând de mână.

Încurajare.

Un brad cu rădăcini.

O carte citită.

O poartă deschisă de școală.

Celebrăm împreună o re-naștere a spiritului care sălășluiește dintotdeauna în fiecare dintre noi. Readucere-aminte. E așa, ca și cum o anume zi, cea de Azi, din fiecare zi e semnalul că a te trezi dimineața e din start putere. E dintru început iubire.

Lista ta de an nou, care să-nceapă trăind-o, de Azi? Cum arată? Ia gândul de iubit și-ai să afli o hartă! E-Ajun de Crăciun ce precede an bun.

Pornești din centrul iubirii de tot, din inimă (socot) și parcurgi o rută aleasă: cât drag e-apoi în drumul spre acasă! Și-acum, că tot ești cu un gând nou, de drum…ce spui despre:

6+1 întrebări pentru an nou ce vine

  1. Care e gândul tău frumos care să lege lunile anului toate în unitate?
  2. Cum alegi să te bucuri de fiecare zi?
  3. Ce acțiune nouă/acțiuni ești hotărât să întreprinzi?
  4. Cine sunt cei cu care vei împărtăși?
  5. Ce fel de bucurii creezi tu prin ”a fi” ?
  6. Când începi să experimentezi scânteia interioară care conferă unicitate, cu creativitate?

+Ce e Crăciunul pentru tine?

 

Sărbători cu pace, cu drag și senin!

Simona.

Te îmbrățișez și mă înclin!

Cine eram odată, Azi cum să fiu?

Minunată regăsire în Azi! Simona sunt.

Situații des regăsite în ședințele recente, în sesiuni de dezvoltare personală, m-au făcut să scriu despre:

”Cine eram odată, cum să mai fiu?”

Constiinta si echilibru

Ne întâlnim în viață, în dezvoltarea personală, ”terenul acesta nou”, de vechi ce este, în redescoperire de sine cu solicitarea formulată așa: ”vreau să fiu cel/cea care eram odată”.
Un obiectiv.
Când remarci diferențe, înseamnă că ți-ai schițat povestea și știi cine ești. O ai în minte.
Când știi cine ești,  revezi valorile, treci succint cu privirea peste domenii din viața ta și vezi că-i așa. Că sunt potrivite valorile tale cu existența curentă.

E foarte posibil să fie simplu de povestit în cuvintele altcuiva și diferit în a acționa. Perfect de acord. Din experimentări variate, știu că se poate. Rămâi într-o circumstanță de viață atâta vreme cât ai ce învăța. Frumos citeam, chiar Azi un gând potrivit căruia tu, cel din viața ta hotărăști, prin gând cât și cum.  Poți învăța prin iubire și poți învăța prin temeri experimentate.

Ai o poveste de viață? Cum sună ea? Ascultă-o  întâi. Îți place cum se aude? Când e altfel, se poate reedita.

Se ia ipostaza de cândva, cu transformarea firească a omului care ești, la care se asociază doleanțe prezente precum ”vesel”, ”plin de vitalitate”,”fericit”.
Pentru fiecare dintre corelațiile acestea, cu ființa ta, o sugestie ar putea să fie: din care activități ale tale respiri veselie?
Când te simți plin de vitalitate? Mai desfășori și Azi acțiuni similare?

Cel ori cea de ieri de atunci au evoluat în cine ești Azi. S-a transformat.
Cel de ieri se bucura? Cum reușea? Ce făcea?
Cum ar putea să fie și Azi așa?

Poate că pentru prezent, un prim pas în a deveni conștient e întrebarea: ”ce fac concret să ma simt bine”, ”ce vreau să trăiesc”?
”Cu cine mă compar?” Cu mine. Tu, cu cine?

În acceptarea de sine e curaj. E curaj și e, cred, cea dintâi iubire. E și lumină și umbre sunt, în ființa ta.
Imaginează-ți că te-ai trezit privindu-te întins pe pământ.

Ce să faci? Te-nțelegi, întâi și-ți imaginezi adevărul.  Adevărul e benefic. E spre ajutor. Te privești cu înțelegere, dezbraci haina de vină. Adevărul e că Dumnezeu e cu tine, prin tine și-aici.  Știe clar că poți și vrei să te înalți din nou, cu seninătate.

Ori să ți să pară toate câte sunt întâmplări? Cum ar fi când ai ști că în pacea și relaxarea din interiorul, tău sunt răspunsuri care abundă în creativitate? Când alegi să mergi înainte, te ridici, fiindcă așa ai ales, cu avânt.
Cel ori cea de ieri ai fost, cel/cea de Azi tot devii.

Am povestit recent cu două dintre prietenele mele, în zi de vineri, început de relaxare.

Prima dintre ele finaliza decorațiuni pentru  o delicatesă, un tort ce urma să fie livrat, cu asta se ocupă și o face cu pasiune, iar cea de-a doua deschidea un sediu nou pentru activitatea ei. Făcea măsurători, cerceta idei în amenajare. Timpul le era ”ocupat” cu temei.

Ce e prezentul?
E Marele Film pe care fiecare dorim să-l vedem.

Ceea ce accepți în totalitate în minte se va pune în practică, indiferent de condițiile, circumstanțele, forțele implicate. Mintea ta are putere de decizie în orice schimbare. Când corpul ajunge să o creadă se petrece o transformare.

A-ți rosti interior convingerile cu constanță e a te bucura de viață.

De unde vine bucuria? Din gânduri. Gândurile devin adevăruri.
”Sănătatea e a mea.”
”Eu sunt bunăstare.”

Subconștientul e mediumul creator în care adevărurile pe care ți le repeți, mental, prind viață, lucrurile frumoase încep să se manifeste.
În loc de ”Nu pot”, scrie pe cer  ”Voi face”,  privește des pe cerul acesta, adu-ți aminte, c-ai scris cu voință, ai încredere, fiindcă încrederea e baza oricărei realizări. Există o putere uriașă în convingerea că putem face un anumit lucru.

Inspirație: Joseph Murphy, Cum să folosim puterea subconștientului

PS. Ca posibilitate, și-un drum nou poate să fie calea  spre calm, pace și bucurie. Ce părere ai? Tu cum trăiești prezent/ă? Ideile tale pot să inspire oameni.

”Cine eram odată și cum să fiu?”

E-un pas să te decizi și să te urmezi în alegerea ta cu îngăduință. Să știi ce vrei, să știi cine ești, e de aflat, când tot ce știm și am învățat se dezvață. E-o nouă viață, trăită tot acum.

Grădina în care plantezi semințe de bine e mereu cu tine. E subconștientul care conține deja programe ce rulează. Acestea se pot schimba. Un adevăr în care îmi place să cred: să iubești să semeni cu tine. Crezi c-ai putea?

 

Simona, cu drag, Mă înclin!

Iți mulțumesc! Mulțumesc pentru împărtășire, pentru timp de citit, pentru Azi!

28 de idei spre transformare Azi

Zi frumoasă ca tine!

Îmi place numărul zilei de Azi. 28.

Interpretare semantică, intuitivă. 28. Ciclicitate.

Timp Azi777

Pur și simplu, e în ziua de azi de patru ori șapte. E repetiție. Unde-i așa –e de învățat ceva…

Văd o intenție, un început și o finalizare. Un exercițiu de conștientizare.

Înțeleg din ceea ce știu, cu inima din 28 împlinitor un mesaj: ”ai gândit frumos, te-ai ținut de cuvânt, acționat, excelent și felicitări ție! Suntem aproape mereu…”

Cum, cine? Și tu crezi că ești singur/ă pe Pământ? Așa-i. Și oameni sunt.

Și-astfel, iată idee: o selecție de tot atâtea idei dintr-o carte minunată pe care am citit-o și recitit-o dintr-o privire. Am citit-o fără oprire.. că tare-i cu sens. Alchimistul de Paulo Coelho.

Răspunsurile-urmări, fie cele deschise bucuriei! Și în cazul în care încă nu ai făcut asta, poți să citești în întregime cartea. E grozavă!

1.Visul

Când îţi doreşti un lucru, tot Universul con­spiră pentru ca să-ţi realizezi visul.

2.Prezent

În pre­zent stă tot secretul; dacă dai atenţie prezentului, poţi să-l îmbunătăţeşti. Şi dacă îţi îmbunătăţeşti prezentul, tot ce se va întîmpla apoi va fi mai bine.

3.Cu răbdare

Nu se gândise niciodată că era un lim­baj pe care Dumnezeu îl folosea pentru a-i arăta ce avea de făcut. „Nu-ţi pierde răbdarea”.

4.Spre înainte

Ceea ce te ţine în oază-(zona de confort, pot?)– este propria ta frică de faptul că nu te vei mai întoarce niciodată. Şi-n acel moment, sem­nele îţi vor arăta că acea comoară a ta este îngropată pe vecie.

5.Înțelesuri

Orice lucru de pe faţa pământului poate povesti istoria tuturor lucrurilor. Dacă deschidea o carte la orice pagină, sau privea mâinile oameni­lor sau orice altceva, orice om avea să descopere o legătură cu lucrul pe care tocmai îl trăia.

6.Daruri

Cu­rajul este darul cel mai de preţ pentru cine caută Limbajul Lumii.

7.Cale. Comori spre comoară

Cât am căutat comoara, am descoperit pe drum lu­cruri pe care niciodată n-aş fi visat să le întâlnesc dacă n-aş fi avut curajul să încerc lucruri imposi­bile.

8.Vocea inimii

Cea mai importantă şi mai înţeleaptă parte a Limbajului pe care-l vorbea lumea era aceea care făcea ca toţi pământenii să-şi înţeleagă inimile. Şi asta se chema Iubire, un lucru mai vechi decât oamenii şi decât în­suşi deşertul, care totuşi răsărea mereu cu aceeaşi forţă oriunde două perechi de ochi se întâlneau.

9.Adevăr

Iubirea nu-l împiedică nici­odată pe un om să-şi urmeze Legenda Personală. Iar când se întâmplă asta, este pentru că nu era Iubi­rea Adevărată, aceea care vorbeşte Limbajul Lumii.

10.Iubire

Nu spune nimic, îl întrerupse Fatima. Iubeşti pentru că iubeşti. Nu există nici un motiv pen­tru ca să iubeşti.

– Eu te iubesc pentru că tot Universul a contribuit ca eu să ajung la tine.

11.Certitudine

O Mână care trezeşte Dra­gostea şi care face un suflet geamăn pentru fiecare om care munceşte, se odihneşte şi caută comori sub soare. Fără asta n-ar avea nici o noimă visurile omenirii.

12.Acțiune

Nu există decât un singur fel de a învăţa. Prin acţiune. Călătoria te-a în­văţat tot ce trebuia să ştii.

13.Cercetare

O căutare începe totdeauna cu Norocul începătorului. Şi ter­mină totdeauna cu Proba Cuceritorului.

14.Motivație

― De ce trebuie să ne ascultăm inima?

― Pentru că acolo unde este ea, acolo va fi şi comoara ta.

15.Despre temeri

Este normal să-ţi fie frică să dai pentru un vis tot ce ai căpătat până acum.

Inimile oamenilor aşa sunt. Le este teamă să-şi împlinească cele mai îndrăzneţe visuri, pen­tru că li se pare că nu merită sau că nu vor reuşi.

16.Conștientizare

Când ne aflăm în faţa marilor comori, nu le vedem niciodată. Şi ştii de ce? Pentru că oamenii nu cred în comori.

17.Încredere

Ora cea mai întunecată era aceea dinaintea răsăritului.

18.Din priviri

Ochii dezvăluie puterea sufletului.

19.Provocări

Un singur lucru face visele imposibile: frica de eşec.

― Nu mi-e frică să dau greş. Numai că nu ştiu cum să mă transform în vânt.

― Atunci va trebui să înveţi. Viaţa ta depinde de asta.

20.Lumea

Lumea este numai partea vizibilă a lui Dumnezeu.

21.Clarificare

Şi care e cea mai mare minciună din lume?

― Păi, asta: într-o anume clipă din existenţă, pierdem controlul asupra vieţii noastre care înce­pe să fie guvernată de soartă.

22.Despre ritualuri

Tot ce se întâmplă o dată, poate să nu se mai întâmple niciodată. Dar tot ce se întâmplă de două ori, se va în­tâmpla cu siguranţă şi a treia oară.

23.Rolul tău

Indiferent ce face, orice om de pe acest Pă­mânt joacă un rol principal în istoria lumii. Şi, fireşte, nu ştie acest lucru.

24.A fi

De câte ori căutăm să fim mai buni decât suntem, totul în jurul nostru devine mai bun.

25.Forța

Iubirea este forţa care transformă şi face ca Su­fletul Lumii să fie mai bun.

  1. A ști

Simpla existenţă a acestei lumi este o garanţie că există altă lume, mai perfectă decât ea.

27.Unicitate

Un Alchimist trebuia să locuiască alt­fel decât ceilalţi din oază, iar în cortul lui era foarte probabil să ardă în permanenţă un cuptor.

28.Viaţa atrage viaţă.

Te invit cu drag să parcurgi ideile și unde simți să-ți oferi ragaz de a reflecta. Poate sa fii inspirat spre alegeri ce stau sa se cearna.

PS. Am inserat idei la inceput de citat, ca sa vezi, cand am recitit, cum am esentializat. Poti, fireste, avea, ideile tale. Pune-le -pe-ale mele sub semn de intrebare. Recomandare:)

Te invit, totodată să lași un comentariu pe site. Care citat se potrivește cu pasul tău de Azi?

Simona, cu drag!

Mă înclin!