Arhive etichetă: CREATIVITATE

Ce stiu eu sa fac cel mai bine?

Tie..
O intrebare care te descopera.
Ce  anume stii, de parca te-ai nascut cu asta, exact asa sa fii?
(Scrie un comentariu, ca sa-nvatam impreuna.)
Spun si eu.
Sa invat imi place. Sa invat lucruri noi, folositoare  sa le aplic, sa constat schimbarea dorita.
Si-mi mai plac oamenii care vor si reusesc.
Invatator,
Ce stiu eu sa fac e sa … domolesc teama, ca-apoi vezi solutiile tu.
*
De unde stiu?
Lucram in proiectul Orange, la CGS, in vara unui an- amintiri din vacante de invatator, in 2012, cred.
Povestea asa e itita cu fire de aur in mintea mea, fiindca, imediat dupa convorbirea despre care imi amintesc acum, mi-a stralucit un gand de care stiu ca m-am aninat taare: „ce bine-ar fi fost sa fi inregistrat apelul….”
Am simtit eu ca-i de tinut minte!
E un apel-experienta de 3 minute care m-a premiat fantastic, in valoare.
Spun ce-am facut sa il castig. Retrospectiv.
1. N-am stiut ca-i concurs. Sau nu ma gandeam la asta… La ce ma gandeam? La economii, la finantari, la castigarea experientei de a asculta oamenii …si-aici era musai….
2. „Simona Ciobanu sunt. Cu ce va pot ajuta”? Asa incepea. Era ca o poezie. Eu o credeam.
Atenta deplin la ce spune omul, sa vad ce pot face.
Da, stiam ca acolo esti bine platit pe vanzari.
Doamna, care initiase apelul, toata emotie-n grai, si-aproape plangand imi povesteste, cum sotul ei a plecat in Paris cu treburi si-a uitat sa activze „permisul de vacanta”.
Si-avea un cost, iar dumneaei se necajea…
Permisul de vacanta era o optiune excelenta in roaming care, activata scutea clientul de costuri suplimentare.
Putin probabil sa imi amintesc cuvant cu cuvant ce-am spus. Ideea e ca apelul s-a terminat si cu binecuvantari si cu vanzare de „permis de vacanta”.
Cred- fara sa fi programat-caci, cine s-ar fi asteptat, zic onest ca nu… am dibuit un fel de misiune in apelul asta, pe viata: sa -ti spun si sa-mi spun ca oricare ar fi problema exista solutii.
Focus pe ele!
Ca depasirea ei vine cu „premii” pe termen lung, la care nici nu te-astepti.
Ca darurile-acestea-s frumoase tare, ca-ti schimba lumea din temelii.
3. In felul meu… de la apelul asta de la CGS m-am descoperit mie. La asta ma pricep destul de bine. Sa-ti spun ca sunt solutii, doar sa te calmezi si sa respiri.  Si sa mergi…
De-aici incolo, si mai -nainte de asta, am aplicat cum m-am priceput mai bine in viata cautarea de solutii pe calm, mi-a iesit, cu preponderenta, inainte cale mai am… 🙂
Ce stiu e ca viata asta merita traita de la nivelul inimii.
(Uite unde-i cartea si iata-ma-asa.
Cartea de mai jos nu e doar pentru copii.
Titlul ei deseneaza un principiu in care cred de cand ma stiu.
Cred in mesajul Aleg sa traiesc Azi. O sa apara in carti multe. Personal le traiesc cu ganduri vrute…. Ca si tine.
Ma inclin!

Cum treci la actiune

Azi?

Chiar asa!

Actiune.

Intai… Impulsul acela care te pune in miscare, stare naturala a lucrurilor,  energie fiind, când te gandesti putin.

777 Prosperitate Nou

Alegi din gânduri relevante, reflectate o vreme, asezate in proiecte in care crezi si pornesti.

A… analizezi in prealabil si iti asumi consecintele, atat pe cele cunoscute, cat si pe minunatele imprevizibile, fiindca viata uneori le presupune. Reponsabil si constient. Asta se petrece cu viata de adult, in prezent.

Motivul pentru care scriu articolul acesta deriva din Intrebari de la cititori/clienti:

Cum treci la actiune?  Ce faci?

Definesti tipul- dupa „domeniul” de interes.

Te-ntrebi lamuritor, care e-actiunea. O stii?

  1. Vrei si te angajezi tie sa actionezi. Esti pregatit si pentru momentul de ”nu” si pentru cel de ”da” când planul tau e-zicem ipotetic- sa prezinti o oferta spre vanzare unui client. Tu mergi inainte, cum stii. Ai de ajuns unde ti-ai propus. Asta nu uiti.
  2. Iti asiguri instrumentele necesare la indemana si la vedere. Ai cercetat cam ce ti-ar fi util, necesar. Detii un inventar.
  3. Ai un plan pe care il urmezi.  Intentia din spatele lui e integra, adica iti respecta valorile si pe cele ale legilor naturale. (Pe parcurs, esti atent si consemnezi ce se intampla). Tii o evidenta e util si necesar, ca sa stii ce urmeaza sa faci.
  4. Te ridici si mergi. Tot ce-ti spui, face parte din planul tau, constientizezi. Tu propui un proiect vietii tale, cu universul negociezi prin gânduri pe care le asociezi demersului tau. De vrei reusita, crede mereu si creeaza oportunitati. Asa cresti, asa fac oamenii care stiu sa mearga inainte. Putini se opresc sa vada ce face cel ce n-a urcat in tren. Calatorii din tren ajung la destinatie.
  5. Pleci dintr-un loc ca s-ajungi unde stii tu ca vrei sa vezi cum e si ai cercetat, ai studiat.
  6. Evaluezi si iar te ridici. Schimbi cateva obiective, unde vezi tu necesar.  Esti ceva rigoare, planificare
  7. Te deschizi oamenilor si esti tu. Celor care inteleg si doresc, sau solicita.

Exemplificare:

Poti avea 18 ani si poti simti, ca stare ca esti altfel, ca si tu te straduiesti sa te intelegi, ca oamenii ceilalti, parca respecta un anume model.

Sa fii altfel e minunat!

Sa exersezi sa-ti placa cine esti, e un… deziderat, obiectiv.

E grozav  sa stii sa-ti afli loc bun in viata ta. Fiecare ne traim  ”spatiul personal”, zi de zi.  ”Spatiul social” il construim. De-aceea sunt frumosi oamenii.

S-apoi sunt pasiuni diferite de experimentat, sporturi de practicat, intelegere de acordat si tie si incredere de a deslusi caile potrivite.

Asa te descoperi, vazand ce iti place, asa te cunosti.

In lumea in care iesi in fiecare zi exista o frecventa, o latura a ei care vine din perceptia ta asupra sa. Cam asa… Ce vezi, tu crezi despre ea ca este, ori ti s-a spus si ai invatat.

Antreneaza-te spre a trai din adevaruri ale gândului curat. Aici iti setezi-la orice varsta, o colectie de valori. Pe viata, comori. Cu ele mergi inainte. Cu ele alergi dimineata ori seara, te hidratezi, ai prieteni tot din baza lor. A valorilor.

Stiu despre varsta adolescentei ca-i o perioada de incubatie frumoasa a viselor mari, ca e de acordat credit, de sprijinit, de binecuvantat. Am trecut pe-acolo, vad si azi minuni-oameni de privit cu luare-aminte.

Poti avea 45 de ani, la fel de bine si când privesti in jur sa para sa se fi schimbat o intreaga lume. O intrebare buna e daca nu cumva si aici, schimbarea porneste din perceptia ta. (De cele mai multe ori, da.)

Ma gândesc eu ca oriunde ai pleca, din mediul in care esti/profesezi, traiesti- duci cu tine privirea interioara. De-aici incepe sa vezi.

Vorbim despre varsta de 60 de ani?

Amintesc. ca sa fie concis de varsta intelepciunii de aur, unde timpul pare sa-si faca rabdare cu asa zisa-evaluare, blanda asupra a ceea ce ai trait/ai de trait inainte. Vad si acum oameni dispusi, când simt sa faca schimbarea de-acolo de unde incepe, din minte. Ce oameni frumosi!

Cum treci la actiune?

Tii far -gândul ca mai intai visul tau e creatie mentala, ca se petrece in prezentul acum, ca sunt posibile experimentari si re-evaluari fiindca actiunea poarta pecete personala. Intentia cu care actionezi e colosala.

Si te ridici si mergi iar, cu tinta.

Adaugi  un  ingredient, demonstrat cu viata:

Se ”pune”  entuziasm in actiune.

Entuziasmul-energia si bucuria- aduc rezultate stralucitoare in ceea ce intentionezi sa faci.
Ia-ti o clipa-doua-trei sa observi daca ai ingredientul acesta magic in atitudinea cu care abordezi viata-aspectul, domeniile asupra carora te concentrezi..
Cand vrei sa reusesti, „te faci ca esti”, pana se creeaza starea.
Jucam vreme necesara rolul acesta, pana devenim una cu el, una cu bucuria, una cu viata.

„Casa”-mintea-corpul-relatiile-emotiile-profesia- armonia-viata.

***

Esti vanzator si vrei sa stii cum faci sa vinzi? Treci mai departe de clientul care n-a cumparat. Asa de simplu. Faci produsul mai atractiv, mai adevarat si crezi in ce faci.

 

Si-apoi-costatare personala, când treci la actiune, alegi, când e cazul, cu cine te asociezi, fiindca:

Nuu… nu sunt oamenii toti la fel.
E farmecul vietii s-accepti si sa-ntelegi.
Sunt una, fiindca-s iubire, da’s diferiti prin nivel de constientizare.
Unii „boboci”, altii „fruct”, unii „floare”.
Sau…
Ca-n „somnul de dimineata”?
Cam la fel.
Unii oameni il dorm altii sunt treji, fel de fel.

Uneori ai de descoperit asta.
Si de-asta
zici tu ca te doare.
C-ai vrea sa fie la fel ca tine, uitand cine esti
pana iti iei tu timp sa-i descoperi, sa-i privesti…
E ca un fel de constientizare a ta… „O sti ce-o vrea’ se intreaba de sus de tot iubirea din care vine ..„eu pot„.
„Tine minte cine esti, tine minte ce doresti si verifica cu viata”!  Ia-ti valorile cu tine!

Eu trec la actiune când scriu pentru oameni ca tine! Si când consiliez, in calitate de invatator particular -consilier in dezvoltare personala-tot asta fac, tin cursuri, prezentari, lucrez cu copii.

Si când ma rog, in fiecare zi.

Actiunile ies frumos la iveala, când esti atent la congruenta gand-adevar-simtire-cuvant-actiuni.

Actiuni-actiuni. Simetrie-incredere in minuni.

PS. Exemplul tau de trecere la actiune? Hai sa-mbogatim cu el o lume frumoasa deja!

Când vrei sa participi la un fel  de actiune care ma defineste particular, te invit pe 2 august, in Brasov, la seminar.

Simona, cu drag!

Iti multumesc ca esti! Iti multumesc ca impartasesti!

 

Victoria vietii. Re-nastere: DoRa

Buna vreme minunata, om drag!

Ma tot cerceteaza soli, ganduri.
Cum s-a-ntamplat? Ce rost are puzzle-ul acesta de trairi …
Sa-ncep… poveste.

Couleur de vie Lilac and Honey via Compfight

Cred c-am retrait nasterea pe Pamant.
Si-ti spun ca intr-un fel nu voiam. Am simtit o re-trimitere inapoi. Eu am ales, m-au convins imprejurarile. Parea ca stiam… Parea ca acolo mai usor; mai simplu straluceam.
Acolo, inainte de a porni in calatoria vietii.
Familia m-a primit, cu acceptul meu. C-am primit cumva.
M-au chemat parintii. Fratii, o prietena buna.
Si sufletul -echipa/pereche scria in gand:
„Mergi pe pamant…
Te-asteapta oamenii.
Au nevoie sa te stie langa ei. Copiii; mai ales.”
Ma priveam alegand. Ma vedeam.
Si-am venit. 🙂
Pe incredere in spusele lor. Bucuria de a trai urma construita sa fie din gânduri in care sa cred cu tarie. Asa…poezie.
Vedeam totodata imagini care, prin maiastra interpretare, pareau complexe…taare.
„Convingatorii”?
Se aflau simultan deja in realitate, totodata in visul din minte.  Argumentau cu „viata” pe Pamant… ca merita experimentata.
„Viata ti-a dost data dar. Mergi si-o traieste.. „
Se facea… astfel ca inainte de a te naste vedeai filmele toate..
Intamplarile, oamenii, povestile.
Tot se stia dinainte. Tablouri vii erau.
Se afisau animat, temeri, ocazii de invatat.
Vedeai, mai ales frici. De ce asa, o sa zici?? De ce „mai ales”?
Ele fricile…
Le vedeai conform „paritatii bine-rau” de pe Pamant. Oamenii sunt in stare sa creada grozavii. Când le-ar crede pe cele care le fac viata bine… Cum ar fi?

Despre bucurii?
Bucuriile erau la loc sigur, in sipetul sufletului.
In locul secret. Se depanau, blajine, frumoase, dragi, fine, calde inimii. Acolo, mereu.

Portocale, zi de scoala, prima carte, brad de Craciun, RaZa.. copiii, cartile, oamenii, marea, muntele, vacantele, rugaciunile, toate-toate.
Frici?
De medici.
De bani.
De singuratate.
Rezolvate prin rugaciune toate. Incredere, iubire, bunatate.
Si rabdaaare.
Prin joc si zambet si „driblare”. Driblare de temeri, iubire de vise-mplinite.
Ca stim fotbal…si-i maiestrie (actiune) din mers inainte…
***

Partea asta cu iubirea care se creeaza-recreeaza mereu  a fost piesa  convingere-cheie.
Asa am primit sa traiesc.
*
Pai ..cum sa merg?? Sa reinvat A FI? CacI SUNT.
Printre oameni. Mai ales printre copii.
Darul tau va fi timpul. Petrece-l cu rost.
„Tu ai timp…”. Asa-i. Adesea am trait ce scrie aici, alaturat. Am timp fiindca sunt.
Si intre oameni, ce sa fac, anume?
Fii tu.
S-or lua dupa tine…
Pe Pamant traiesti, in Iubire dintotdeauna esti.
*
Aleg sa traiesc Azi.

Asa s-a nascut visul… Iar aceasta e o re-amintire, careia ii aduc cu sufletul recunostinta.

Iar tie, iti multumesc ca esti! Scriem impreuna din viata traind, povesti.

Simona, cu drag!

Ma inclin!

De-a pacea, Azi: cum poti sa fii

Te salut cu bucurie, om frumos!

Incep ca articol-poveste (reala) astfel….

….Trei feti-frumosi, inalti si zvelti, cam de aceeasi statura si, dupa o abordare, convorbire „frontala”, colegi de varsta, de clasa gimnaziala, se angajasera intr-un schimb-comunicare cu alti doi oameni.
Intamplarea se petrece in fata unei scoli.
Feti-frumosii erau la serviciu, ofereau replica-fiindca ceilalti deschisesera „meciul” (cand am face o paralela cu un joc de tenis, sa zicem asa….)

 3 porti cuvantului 
Ce-ar face… un „facator/consilier de pace”?
Pace.      🙂

Cand un om CREDE in valoarea unui sfat dat lui si il APLICA, el creeaza […] realitatea succesului.
Neville Goddard


Ma antrenez sa fiu „consilier de pace”  de vreo 7-8 ani.  Si-nainte cale…

E o sensibila diferenta.  Pe aceasta o studiez. A oferi cui cere,  sprijin, dupa valorile tale de om, a iesi din postura de „salvator”.

Despre ocupatia de consilier de pace: imi pare  meserie onesta, adevarata, concordanta.  seamana frumos cu cea de invatator. Inveti mereu. Inveti ajutând oamenii sa invete, invatand cu ei.

Stiu ca poti sa soliciti sprijin, când vrei sa o traiesti. Pacea, echilibrul, gândul constructiv, viata creata cu armonie, când iti spui tu povestile.
Stiu cateva metode care functioneaza.
**

In cazul acesta, din motiv de deprindere/meserie exersata ani buni, uite cum am procedat.

Am salutat.
(Ca tot treceam pe-acolo. ..
Veneam de la alergare.)
Si a fost asa:
O intrebare in suflet; „sa intervin?”/ „dascal esti, si om esti, ia decide tu, vine-un raspuns, rapid „.
Si-am ales momentul „captare a atentiei” cat sa priveasca spre mine, cerand acordul sa -i intreb si sa le-arat ceva.
Pot sa va arat ?

„Un pliant cu o excursie ce urmeaza sa aiba loc curand.”
„Asa pret?

E unul promotional. este eveniment de deschidere.”

‘Si ramanem peste noapte?”
„Cand cititi cu-atentie pliantul, calatoria e destinata parintilor, bunicilor, adultilor-vasazica…”
Au luat pliantele. Le-au studiat.

***Oamenii de pe partea cealalta de fileu, merg cu treaba lor.
Adolescentii au povestit, dupa ce ne-am prezentat ca au fot provocati la un fel de dialog.
I-am intrebat, schimband brusc -cumva-directia, daca ei cred in ingeri.  Asa veni gândul. Chipurile li s-au luminat in incuviintare. Tuturor.
Si daca …ingerii s-ar deghiza si-ar aparea asa?
„Da’ ei ne-au vorbit cumva…. Ingerii-ar vorbi asa?”

Buna verificare.

***
Solutie? Spui si tu una? Ce-ai fi facut? La varsta lor?

Si cum ai fi procedat, când ai fi trecut prin mijlocul actiunii?

*
Autocontrol.
Fiindca, dintotdeauna, pe traite si verificate, a raspunde, cand nu-ti place ce ti se-ntampla e a incuviinta ori deja a participa. Te implici, intri in ~vartej~.
A lasa sa treaca…fiindca-i binecuvantare deghizata -devine arta vietii.

*
Avem de-a face cu trei feti-frumosi aici.
De partea cealalta, cu oameni, la fel, voinici.

Feti-frumosii, cu zambete-soare pe chip au pornit spre bucuria serii lor, fiecare, dupa gand.

Despre pliantele pe care le-am oferit: ele descriu o calatorie. proiectata pe 18 iunie, cu plecare din Brasov..

Destinatia: Prislop, Castelul huniazilor, Sarmizegetusa

 

Tema: Prosperitatea, ca stare launtrica

 

Calatoria e o propunere oferita adultilor care vor sa petreaca o zi- in energie buna, frumoasa, comuna, prima din calendarul de evenimente Aleg sa traiesc Azi, din aceasta vara.

Pentru inscrieri si detalii /relatii  (contributie)  suplimentare:

mail: simona_azi@yahoo.ro

PS. In tot ce faci, ca actiune intentia conteaza, ca directie pe care s-o mentii in atentia ta.

Evenimentele care vin sa se sincronizeze cu ea, se aleg si se experimenteaza.

In momentul de debut al intamplarii, ma gândeam cum sa popularizez primul eveniment despre care tocmai ti-am relatat mai sus. Om la om, prima cale, s-a intamplat asa.

Te-astept cu un rand! Un comentariu, o clipa-atentie pacii din suflet si gand.

Simona, cu drag si Azi!

Ma inclin!

Multumesc ca esti!

Citeste, zambeste si da mai departe

144 - Fiquei com pena de comer ele depois de bater a foto... Josué Braun via Compfight

Lumeeeee… lume frumoasa   {fii atenta ca strig}

M-apuc sa fac dulceata de capsuni…!!

Eu!

Stai linistita, lume! 2 borcane construiesc, ca sa vad cum imi iese. C-asa-s femei multe. fac dulceata si le place actiunea asta.

Eu le prefer cum sunt, când sunt ele, mai degraba, fructele. Acum testez, m-am hotarat. Stiu si motivul, implicit.

Si când mi-o placea si mie, asta ce-o sa fie? (Vedem…)

Pe locuri

Pun zahar brun

Fiti gata…

(Mai iau intai un kilogram de capsuni)…

Si m-astepata un premiu, dupa ce reusesc si asta, pe cuvântul inimii iti spun!

Am in fata, drept model, o dulceata de afine. O vizualizez asa, pana reuseste si a mea1 Doar ca-s capsuni…

Tot seamana putin , ca rude cu fructele de padure. Ce-i fragul, nu capsunica libera cugetatoare…?

Oare?

Sa revin. {Am scris deja in caractere 111 de elemente si merg inainte}.

Sa vad eu precis care-s cantitatile.

Am primit si asigurari cum ca maxim 2 ore petrec alaturi de combinatia fruct si zahar-experimentare, impreuna in lucrare.

Iau si agenda, alaturi de ea, observ, notez, cine stie ce s-o crea….

Lumeeeee… chiar fac eu dulceata!

 

PS.

Stii tu, om frumos vreo reteta speciala? Eu-s gata sa mai fac inca o data actiunea, când impartasesti tu o metoda, zici ca ti-a reusit! Chiar si una, frumos, in acceptare intre oameni , in pace de trait!

 

Simona, cu drag si Azi!

O zi cu minuni!

Ma inclin!

7 gânduri: cine ești

Cand stii ce vreiCum de răspândirea negativului se face mai repede?

Ce e … ”negativ”?

E una dintre culorile ”bine”, ”rău” ale realității.

Culorile? Valorile?

Culori…

Atunci sunt bune amândouă. Culorile zugrăvesc.

Privește într-o zi pe cer, norii. Când sunt albi, când sunt cenușii… Când sunt în atelierele lor și meșteresc, iar tu nu-i prea vezi, căî pare că lipsesc… Mereu lucrează ceva. Unii pacea seninului, alții ploaia câmpului. Construiesc.

Știi ce cred?

Binele, răul… Se răspândesc la fel.

Reușești să-ți dai seama, când ești atent cam ce te-nconjoară. Unde-s mulți de-același fel, puterea crește. Atâta cred. Sau simt.

Și-ncepi, poate să te-ntrebi care-i explicația….

***Tu știi:

1.Cânți viața cu notele tale.

Compui melodii din cele dragi inimii. Plac cântecele tale lumii din care ești și pulsează de bucuria prezentului fiecare interval intonat.  Ton, semiton, ascendent, descendent, asumat. Cunoști melodia, armonie întreagă.

2. Te exprimi autentic. Tu. Te re-creezi zi de zi. Te manifești în bucuria prezentului trăit. conștient. Cum? Se simte direct ca stare de bine. Diferit, ”miliard’ime”… de la om, la om.

3.Știi cine ești, știi ce vrei și mergi pe calea asta. Îți urmezi valorile cu credința că poți.

Ai valorile tale. Ele sunt …….. Le-ai trăit, testându-le compatibilitatea cu viața ta. E așa: …. (loc de completat)

4.Alegi să formulezi răspunsuri potrivite, la momentul oportun. Altfel…. ? Te bucuri, respiri, râzi sănătos, ești în mișcare, construiești, ajuți, trăiești, iubești.

5. Reușești să discerni care e manifestarea ta.  O menții. Are legătură cu cine ești. Te detașezi de ceea ce produce dizarmonie. Știi fiindcă te prețuiești.

6. Te înconjori de oameni senini. Calmi, încrezători. Oameni care reușesc fiindcă își propun asta. Firește, sunt oameni așa, ca tine.

 

7***Reușești să-ți dai seama, când ești atent cam ce te-nconjoară. Și-ncepi, poate să te-ntrebi care-i explicația….

 

Fiecare dintre noi are ziua și noaptea vieții în cântecul din inima sa. Alegerea, conștienta, prezența, exercițul țin de voință, autocontrol și direcția în care alegem să mergem. Fiindcă de îndreptat, ne îndreptăm undeva. Oricât am alerga, ori am sta.

Ia-ntoarce-te-ntre flori de gând și structurează, ceva rând de informație sufletească… Cu voință, când e, firească.,..

Eu??? Bine. Mă-ntorc și numerotez.

Cum e?

Întreabă cititorii cum le aplică. Le văd cu viața trăită, adică?

 

Aleg să trăiesc Azi. Alegi și tu. Cum?

Cu bucurie,

Simona sunt și mă înclin!

Viața, școala de a trăi în prezent (1)

Forest flareCreative Commons License Neil Kremer via Compfight
Tu cu cine vorbești când alegi să vorbești?

Un impuls de a schimba sisteme exterioare este indicator spre călătorie interioară.
(Din nou, schimbarea începe cu tine.
O reluare.)

Gând:

Vorbești în dialect finlandez/japonez/hindus, acolo unde oamenii și înțeleg și pot exprima păreri. Și-n românește, cu grai specializat, între și doamne, domni specialiști în inginerie, ori arhitectură.  Altfel, până se găsește translatorul, se transformă mesajul. Devine altul. Și… soluția?

(Spui mai curând o rugăciune, repeți un gând de ”Mulțumesc!”)

Tu ce zici? Când vrei să rezolvi ceva, te gândești de două ori înainte de a rosti, dacă mediul e prielnic, în sens de interesat, ori te prezinți… oricum, neapărat?

Când vorbești despre un proiect nou, ”de vechi, ce este” o alternativă complementară de educație ori de implementare de linie de producție, în public între colegi, te oprești puțin. E tăcerea dintre două gânduri care pot să se alerge, din colecția noian, să fie exprimate:

1.De folos, gândul?

2. Face bine?

3. … (mai dă tu un reper în conștientizare)

Ce faci când…

Te adresezi unor oameni care au acumulat experiențe de-un fel și nu se declară mulțumiți de acestea? Dai tu repede o soluție? Ori le ceri opinia?

(Au cerut ajutor? Știu ce vor? Vor ceva? Să ceară explicit.)

Îți asumi cum că știi cu cine vorbești, ai verificat publicul țintă, ori ai întrebat dacă interesează povestea; cu alte cuvinte, comunici despre o idee acelorași oameni care: se plâng, sunt competitivi, unul cu celălalt, la vedere, repetă de 30 de ori fraza pe care, apoi oricine o poate reda: ”sunt singura cu nume și „pronume” (intenționat, astfel enunțat cuvântul)  nominalizată”… Ah, critica!

Pentru tine, cel care abordează un subiect, cu alte așteptări decât enumerarea de nereușite, iată o reflecție din care poate azi să înveți o lecție. Cam fiecare zi e-așa o-nvățătură. Pentru fiecare.

Deschizi ochii bine și vezi unde te afli. Ești! Și  ai un rost să te afli aici.

Pentru tine, cel care deschizi teme-ferestre, care n-au soluții, fiindcă fiecare ascultător/participant a-nchis izvorul la ce-a trăit și- a fost obișnuit, și mai știe din programare să creadă numai în ceva ce s-a-ntâmplat deja. Un paradox. Mulțime de minți laolaltă să cerceteze soluții nu pot, fiindcă poate omul singur care stă în pacea minții și știe să caute… Atunci , ce căutăm atâția laolaltă? Simplu de răspuns…

Noul?

Ori schimbarea de paradigmă aici e: să crezi cu toată ființa în ceva, ca și când s-ar fi întâmplat deja…

Oamenii, până la a se antrena în modestie și obiectivitate sunt testați periodic de …Univers(itate).

Sunt centrul Universului, oamenii în general, da, sunt: centrul Universului lor! de când erau ei coordonatori generali în proiecte consumate. Câți rămân acolo, fără a ști să vină aici?

Viața e din perioade –lecții, etanșe în timp. Ieri a trecut, azi e timp conștient. Cât a trecut?

Drept e că au experiență, au văzut mai multe, au învățat, s-au întors între oameni ca ei. Că-ntoarcerea este firească, uitarea, la fel.

Aici, perspectiva nouă! Cum se vede realul de zi cu zi? Cât se manifestă în continuare și motivația de a excela în muncă și apartenența la valori organizaționale? Cum arată bucuria de viață?

Ce fac împreună oamenii mai departe: fac ceva?

Despre cei care-au fost și știu cum se întâmplă fenomene de reușită, bucurie și gânduri de bine! În a reuși contează intenția de se-mplini gândul. A merge până la stea! Credința că se poate și renunțarea la tiparele cafre n-au funcționat.

Și-altă întrebare:
De ieri până acum, ce s-a mai întâmplat?

Peisajul rămâne static, neschimbat?  Ce zici tu despre termenul de ”cunoscut”, fără alte variabile, fără factorul uman imprevizibil?

Oamenii dintotdeauna se scutură de iluzii și redevin oameni.

Fiecare, om rămâne înainte de toate. Știu despre asta fiindcă învăț despre conducere, atenție, libertate.

Un pas care pare înainte, chiar este.

Conducători de oameni, oameni. Sisteme. Simpla evaluare e felul în care oamenii din echipă, rezultatele lor comune, au transformat ceva din altceva.

Vrei exemplificare? Ștefan cel Mare.

(Ce model? Până la jumătate de secol în urmă te-ai dus?

Tot aici sunt; da-mi place Domnul Moldovei câte-n urmă, spre înainte-a trimis și câte azi admirăm și atingem, de-atunci construite! Ș-apoi gândul când vine, de undeva din cerneala înaltului, inspirație, te-ntreabă o clipă, de-l vrei și-apoi iute s-așterne poveste,  că și inima îți dă sfat: păstrează-l…)

Să admitem cu mândrie că unii dintre noi la Iași s-au născut. Sau oriunde pe pământul acesta drag, numit țară străbună. (Străbună înseamnă că-i minunat de dragă, toată-ntreagă).

Vorbind de Iași, l-a apărat cu vitejie, marele la sfat Ștefan, că să ne fie și loc pentru unii dintre noi spre a ne naște? Istoria zice că da. Aleg să cred. Se cheamă că a inspirat.

(Așa model să-mi aleg și eu?

Ai citit, ai privit poate apoi în jur cu atenție sporită și ai observat cum că idealurile pot să pară atât de înalte încât să te conducă la dorința de a scoate particula ”im” din cuvântul ”imposibil”? Le-ai testat personal.

Alege ce fel de ideal vrei. Particularizează. Exersează, ia rezultatele în considerare, ameliorează. Alege-te pe tine.)

Drept e, se poate ca autorul acestor gânduri și idei să ia încă mult traiul și exteriorul reflectat în nume personal. Știe că totul e la vedere.

Și Azi e o zi.

Bucurându-te, plenar, cred că mai înveți un pas în vindecare…te antrenezi iar. Scrierea e atât de subiectivă, funcție de cât își permite autorul s-o observe nepărtinitor,  el.

Cum poți să povestești despre bucurie, oamenilor cărora: le este frică, dar critică. (”Salvatorule”, stai o secundă, ce anume vrei să acoperi adânc?)

Unii dintre oameni văd exclusiv soluții eșuate; verificate ca fiind așa.  Dincolo de ele stau soluțiile, reușitele. Azi pot să pară miracol. Mirare? Experiențele mai vaste sunt izvoare de soluții. Cele noi, inedite. Respectând niște legi”. Aici e o cheie. Care legi, poți să-ntrebi. Cele eterne, pe care omul nu le-a influențat. Atâta concentrare pe ”nu se poate”… Știi tu vreo rețetă minunată care să funcționeze pentru mase largi? Cum să-l schimbăm pe ”nu se poate”?

Musai să introduc aici o soluție din viață.  Când vrei să vin și eu cu o poveste. Sigur știu că-ți va plăcea. Mu-sai! Am văzut soluția iar trăind…

Că de multă vreme și-așteaptă rândul la lumină din ochii tăi și la zâmbetul din suflet citind.

Stai să caut agenda să găsesc povestea și-mpreună ne-om regăsi despre un om adevărat, eu ție, cu drag, istorisind….

(Acuș vin)…          

Cum vin ”pe nepregătite” întâmplările anume ticluite?

Uite cum:

Primești o veste, la telefon.

Vestea-i învelită într-o invitație-întrebare:

-Vii cu noi pe munte? Avem un traseu nou.

Știi că ne place să ajungem la bază în timp util, așa că e bine să plecăm la ora programată. Suntem vreo nouă cu toții și avem repere în timp de întâlnit, fiecare, cu fiecare.

Și-n mașini, ne organizăm, la plecare.

(…)

Continuarea este o lecție adevărată despre un om.

Și fiindcă am un cusur, îl recunosc deschis. Știu că omul e în ansamblu un întreg din lumini și umbre. Știu că le conține pentru că mă cercetez pe mine. Aleg să-ți povestesc despre ce luminează din el, cât să văd și eu. )

Vrei să-ți povestesc?

Abia aștept!

P.S.

Ce fel de lume creăm împreună, când ne concentrăm pe ”se poate”?

Și cum se face acest ”se poate”? Vii aici c-o acțiune-răspuns?

Simona, cu drag!

O lume frumoasă se trăiește din fiecare, cu noi, împreună.

Îți mulțumesc pentru că distribui acest mesaj și cunoscuților tăi!

 

Din litere, cuvinte, din cuvinte ordonate atent: povești. Azi ce pagină citești?

New Treasure V A.Currell via Compfight

Mai ții tu minte emoția de început, când ai învățat pentru prima oară literele?

Ce-ai crezut, ce-ai simțit atunci?

S-a luminat a soare tot Universul?

”Era clipa dintâi a scoaterii din ceață a unei povești”:  (reușise copilul să citească în întregime și să-nțeleagă o poveste de Ion Creangă: ”Acul și barosul”-titlu cu tâlc.)-cu gândul acesta asociez eu bucuria acestei descoperiri uimitoare. Mi se părea fantastic să știu să citesc!

Îți amintești clipa de lumină? Ce-a fost emoția aceea? Uimire, descoperire, recunoștință?

Și când vorbim de miracolul citirii pentru prima dată,  ce anume, mai mult a contat?

Să vezi cum legăturile dintre litere cunoscute iscă cuvinte ți-a plăcut? Conexiunea lor, în anume feluri, miraculoase  cum generează un rezultat…

Cuvintele..

Primul cuvânt citit și scris ?  ”Mama” era. Coincidență… Că-i tot mama întâia ființă pe care ochii o recunosc alegere.

Despre alfabet? Litere. Semne.

Izvoare de cuvinte, într-o disciplină a înțelesurilor au scris împreună primele idei.

Ordinea lor în cuvânt te-a ajutat să le imaginezi, apoi să le creezi ca realitate. Le-ai putut înțelege, le-ai transmis la rândul tău, comunicând cu oamenii ți-ai adus -firesc- contribuția cu conexiuni, înțelesuri noi.

Ș-apoi…Admiți? Una e să scriu: ctrae, amestecând slovele oricum, alta e să scriu limpede… ”carte”.

Povestea, mai departe?

Din câte două-trei cuvinte unite și ele ca semnificație au reieșit primele comunicări.

Au fost  enunțurile-constatări.  Adevăruri văzute de jur-împrejur s-au făcut credințe, prin imitare.

Observații ale altora, citite de-acum cu expresivitate, grație exercițiului constant de a citi, s-au făcut ”ale tale” . pe multe dintre ele și cu implicare personală-le-ai scris, mi se pare, ori datorită actului cititului, le-ai pronunțat cu voce tare. Ai învățat, te-ai făcut auzit.

Au venit descoperirile, uimitoare! După constatări , observații asupra vieții apar semnele de întrebare.

Răspunsurile? Creatoare.

Perseverența duce la învățare de meșteșug. Și azi ”citești”. Oriunde privești, citind, pricepi și alegi.  La propriu, la figurat, când înțelegi tot mai mult… Citești mereu. Etichete, denumiri, indicatoare, facturi, cărți…

Fiindcă deja cunoști rostul literelor și felul în care ele se unesc în cuvinte, ai început să redai forma lor în realitatea curentă. Creezi. Crezi?

Toată această poveste cu litere, începuturi, scriere după dictare, scriere liberă, compoziție personală sunt dintr-un suflet care începe să înțeleagă palierele vieții, viața, o școală.

***Trecem de la litere și alfabet utile în creații literare, spre alfabetul trăirilor interioare? Un pas.

Dacă din litere, semne de început, filme de anvergură, viață s-au făcut, când citești în suflet semne-stare de bine ori altceva-emoții noi, te întrebi vreodată dacă-s ale tale?

Când ”ceea ce numim materie, în esență este energie dublată de informație” (D. C. Dulcan), poți fi de acord sau nu cu ideea că suntem, asemenea, energii și noi.

La nivelul acesta, energetic ne întâlnim, cu toate literele alfabetului emoțional, fizic, mental,  din ceilalți oameni, asemeni nouă.  Pe unele le citim adesea mai clar, decât pe altele. Se văd pregnant. Se simt.

De ce-i importantă cunoașterea de sine, a ști ce vrei, a ști să menții?

Fiindcă, după felul în care predominant gândești și vibrezi, modul în care îți onorezi corpul fizic cu odihnă, hrană și altele necesare-poți fi, fie farul, de lumină, fie buretele care absoarbe tot.

Cum?

Imaginează-ți o sală cu studenți în ani diferiți, cu specializări diverse, care vin laolaltă, într-o sală de așteptare, ca să-și dea examenele. Susțin  examenul, fie la biologie, fie la management, fie la educație fizică, fie la psihologie. Sala de examen a Universului mare cuprinde orice specializare.

Merg oamenii în săli diferite și scriu, povestesc.  Scrii și tu, când acolo cu scop similar ai ajuns.

Mergi, susții lucrarea, te îmbogățești cu o experiență.  Remaci, observând atent, exerciții de”evaluare”, la tot pasul prezent.

Te-ai gândit vreodată că pot exista și alte examinări, mai subtile?

Poate ai remarcat cum…Te simți cumva dintr-odată, altfel. Atent/ă la gândurile, la emoțiile, la trăirile pe care le deții, le iei cu tine, înainte și după ce ai fost într-o mare  de oameni, -la piață, în supermarket, ori unde alegi tu, te-ntrebi, ”ce poate aceasta să mai însemne?”. (Din câte știi, ce anume exerciții de autocontrol ai și aplicat? E tot asemenea cu ”a citi” mereu…)

Știi să imaginezi pe loc o cascadă minunată care se revarsă din înalt? O poți privi în minte.

Când așa cum ai învățat a citi, știi corespunzător să stăpânești  și forul emoțional interior, te câștigi.

Rămâi tu. Știi încotro? Te răsplătești cu plimbare pe jos, Respiri conștient. Faci cel puțin 3 lucruri noi, simple, ca să-ți menții creierul atent și prezent, conștient de tine. Te bucuri.

Când ne gândim că tot ce ne-nconjoară, Universul ”se formează tot printr-o evoluție de la simplu la complex, după un model general, cu legi comune de organizare și funcționare” (Dumitru Constantin Dulcan) -aidoma literelor din alfabetul care generează într-o coerență anumită cuvinte și povești…, noi toți, ”ca toate structurile vii, avem capacitatea de a primi și prelucra informația”.

Cel care preia informația de o anumită vibrație, ce va prelucra și va retransmite, ca emițător?

Bucuria se răspândește pe sine-tot bucurie. Pacea, la fel. Fapta bună, tot!

***

Când acum sute de ani transportul se făcea prioritar pe picioarele domniei sale, omul, iar azi s-a inventat zborul cu avionul, ce era motiv declanșator?

Evoluție. Știință. Exercițiu. Voință. Muncă.

Când felul de a gândi și a acționa de azi ne indică o contribuție clară asumată la evoluția globală.

Tot evoluție. Conștientizare. Voință. Exercițiu.  A ști ce vrei să trăiești.

Multe ”povești” de viață te-nvață să-ți reții drumul când te-a condus unde-ai ales să ajungi. E poate inițierea ta în sensul vieții tale pă Pământ. Să-ți memorezi cumva indicatoarele. Să recunoști pe cale oamenii ca tine.

Cum să fac să râmân ce sunt? Cum să știu, să pot?

E despre a continua ”să citești” în ritmul tău. A avea încredere în mintea ta, în Univers, în Dumnezeu. A crede că meriți. Așa cred eu.

…A te cunoaște. A intra în jocuri de gând calm. 

Una e să scriu: ctrae, amestecând slovele oricum, alta e să scriu limpede… ”carte”.

Știi toate literele, poți crea cuvinte noi!  Cuvinte cu sens.  Conexiuni dorite. Vise-povești.

Povestea întreagă a Universului în care suntem, o facem. Din gânduri, din armonii între vise. Rămâne să crezi,  să vezi.

Inspirație: Dumitru Constantin Dulcan, În căutarea sensului pierdut

Simona, cu drag!

Pe scaunul realitatii. Azi. Vii?


Spre atenta reflectare, cu motive de-nceput: minunată vreme: iar e Azi!

Deunăzi, postam intr-un grup de socializare ideea urmatoare:

Când ai permite ”judecătorului” din tine să urmeze o specializare nouă. Ce-ai fi?

 

 ChairCreative Commons License Daniel R. Blume via Compfight

Eu aș fi acționar de pace.  Tu?

Un om, un membru utilizator a avut un comment interesant.

S-a constatat si ca s-a postat dublu, asa ” replica ” simtțita ca necesară s-a remarcat prin… cuvinte din registrul de frecvente oareceare ( ce a răspuns e  semnificativ pentru semnatar; pe mine mă interesează și  înțeleg că mai sunt întrebări, cu privire la interpretări, că nu toate întâlnirile au directă oglindire cu mine).

Wayne Dyer afirma, imi amintesc și parafrazez că ceea ce fac ceilalti e răspunsul lor, tu cu răspunsul tău iti croiești o cale.
Am stat, m-am gândit, ce pot să răspund si dacă e rost. Ce învăț de-aici? Am observat. Am încetinit ritmul.
Azi, in același grup, același om, cuvinte similare, la alte postări despre iubire necondiționată, tehnici de relaxare-cuvinte tot astfel.

Ce știu eu? Știu că fiecare se exprimă pe sine, totul vine din interiorul omului, toate cuvintele, mai ales când acesta crede ca descrie pe cineva. Asta o stiu eu, fiindca asa mi s-a confirmat. Adesea.

Tu sa nu mă crezi, pune sub semnul experimentării al chestionării cu rațiunea și inima ta, de-i așa. Mereu. Oricând.

Motivul următor, alt izvor,  de articol prezent: mai tarziu, spre seară, citesc un articol:

(poate deschide diversitate de perspective, chiar te rog, cu considerație aleasă, cănd esti interesat/a, parinte, tanar student, bunic, sa-ți iei un timp de-a conștiența, zic; și vezi și comentariile. Dă-l intâi , ție, pe-al tau. Să vezi corespondențe…)

Despre ce e vorba?

Despre rușine.

În scala conștiinței are un loc de jos. Blochează. E ca o frână, când înaintezi spre cine ești.

E vorba despre un scaun, un copil,  despre  faptul că în prima zi de grădiniță, unul dintre copii nu dorește să împartă jucăriile cu colegii din grupă, are o reacție,  care a declanșat povestea, urmările.

De fapt, cu puțin umor, păstrând seriozitatea subiectului, eu cred că personajul principal devine acest scaun, care până la final găsește alt personaj care să-l ocupe. Eu așa am înțeles.

Citind, caut. Caut..  Soluția la problema?

recalls, paints dalioPhoto via Compfight

Aici, pe teritoriul soluțiilor ..poți sa „te rătacești”, fără act de prezență directă.

Auzi poveste, o transformi prin însăși percepția ta, o accentuezi.

Tot azi, spre exemplificare, iată-aici ce-am găsit:

E vorba, pe scurt, despre povestea reală in care un om este pozat de 6 fotografi, cărora li se spun 6 povești diferite despre subiect. Ce vezi in cele 6 fotografii?

Citesc din nou, reiau articolul  despre scaunul rușinii, acel scaun din grădiniță mi-amintesc de banca magică din clasa mea de copii…și văd unde vibrez. Căci știu, are el un semnal și pentru mine… și inteleg cum face referire la actualitate, modernism, educație de calitate. Și-s de acord.

Asa cum subconstientul nu-l știe pe „nu”-și rezolvarea de caz știe ceva când e orientată pe ea, pe soluția, individualizată.

Ce-i de facut când se petrece un atare eveniment?

E de lucrat cu suflete. Cu toate. La exact momentul actiunii prezentate.

Numai copilul? Doar educatorul? Ceilalți copii? Părinții voinicului hotărât… Sunt o rețea. Sunt una.

Se depistează cauze. Sau se ameliorează intai efecte?

”Se face surf” emoțional cu binele în gând, dată fiind situația… cu accent pe stima copilului/copiilor, cu tact. Capitanul vasului e calm, chiar de marea din sala de grupa freamătă. Nu-și comanda asta, de asta e acolo. El trăiește, e model. Transmite, mai ales prin stare. În ce condiții? În cele ale bucuriei de a fi. Că și drumul unui vapor pe mare calmă e altfel.

Wild and ThreeCreative Commons License Donnie Ray Jones via Compfight

Nefiind situație regizată, „viata in direct’ din grupa/ ori sala declasă e un fel de carusel. Urci? Energiile laolaltă au atâta nevoie de descătușare, fără să fie cu vreo mirare… Poate-ai remarcat.

Poți opri copilul să se exprime? Vrei?

Poți instant de asemenea, pe angajament scris ca să știi să vezi ce va urma…să oprești cumva altfel decât prin fel de a fi, pe ceilalți dintre copii să primească, să reacționeze, să răspundă?

Educația a făcut mai multe drumuri până a acostat nava la grădiniță ori la școală. Are colecții de deprinderi,  de 2-6 ani.

E viață, ca-n toate manifestările ei. Depinde de toți laolaltă. Unii știu, alții experimentează, toți învață împreună.

Și tu, omul de acolo și tu exiști. Ca la handbal, pivot. Element central. Mereu cu accent pe copil. Un joc cu mingea comunicării, a adevărurilor personale, al măiestrei prinderii de înțelesuri.

Vin în minte idei,  întrebări. Le opresc.

Copiii de azi sunt maeștri de viață. Știm ? Asa se simte c-am ajuns sa facem lucruri. Așa să trăim. Merge altfel, viața. E povestea cu cine-a fost primul, oul, găina, și-i cu tâlc, de care vrea fiecare să priceapă, după înțelegere a succesiunii, a ciclicitătii, a realității.

Și când copiii vin să ne-nvețe ceea ce ne prefacem că am uita, în graba aceasta, a vieții din viteza a șaptea. Simți la fel ?

În viteza aceasta, a prezentului, ce faci intai si-ntai?

Ce e cel mai important. Sau bine.  Asta faci. Ceea ce crezi tu, cel ce experimentează, care trăiește evenimentul. Ce anume este cel mai important, cand se-ntâmplă așa?

Rezolvi pașnic situația, cu zâmbet. De-aici de unde scriu, așa se vede-acum, de-acolo dintre ei, dintre copii, altfel ar fi, cam tot aceeași gamă, spre împăcare. Din papucii lor… e altfel.

Abandoned shoes Ben Leto via Compfight

Apoi…

Când e vorba despre prima zi din grădiniță, întrebarea poate fi și cât cunoști copiii. În a 105 –a zi, întrebarea rămâne aceeași.

Unde își trimit părinții copiii?

Între oameni. Toți părinții își trimit minunile dragi-dragi la grădiniță ori la școală cu iubire de semeni izvorâtă din primii ani de-a familia acasă, cu har, cu îndemnul de a se juca și a vorbi frumos, exact cum au văzut ei în sânul părintesc că este de trăit.

Cum se vor purta ei între oameni ca ei?

Dascăli pot exemplifica din viata trăită între copii, cu experiență adusă la zi. Părinți cu deschidere si onestitate, pot confirma, cand analizează un parcurs școlar.

O recomandare de suflet este  cartea Niculinei Gheorghiță Credințele noastre creează realitatea noastră,  care înfățișează realitatea, din puncte de vedere diverse; al mamei, al specialistului psiholog.

5+4+3, Walking cobalt123 via Compfight

”Intre 1-7 ani se formează se modelează caracterul copilului. El va învăța prin ceea ce i se arată. El deja observă actele de iubire autentică și le înregistrează. Învață din gesturile și atitudinile celor din jur, îi imită perfect.

Un părinte smerit transmite copilului că toți suntem una”, că toți suntem minunați, că toți avem loc sub soare.

Cred că  grozav se prezintă cel care vorbește despre sine.

A scoate în evidență lucruri de corectat e  simplu lucru.

E exact așa cum se subliniază greșelile cu roșu într-un text. Și doar ele se văd? (Testează tu… scrie și subliniază ceva.)

Mai cred ca fiecare om isi onorează existența aducând prin darul lor, dar de frumusețe , servicii semenilor.

Fiecare se adresează unui anumit public țintă. Aceluia cu care se potriveste.

Să vrem ca toți oamenii să traiască, indiferent de diferențe, de natura lor, pe-aceleași nivele de exigențe, e drag și lăudabil. Exigențele? Pe-același principiu etern natural al actului de a primi ca să dăruiești se bazează franc. Așa sunt sanatoase. Așa sunt realiste, din toate punctele de vedere: cand concordanța cu ele e o realitate.

Altfel, povestim, ca sa facem cei ce știm.

Minunata-i treaba, făcută bine, nerepetată la indigo, ci adaptată din respect pentru om, cu documentare actualizată și profesionalism, cu iubire, cu conștiență.
(M-am cam pornit… Sau m-am oprit?)

Te las pe tine.

Din drag pentru Meseria de Om.

Înseamnă și copil-să vezi copilărie.

Om e si educatorul si părintele om… Om și reporterul și presedintele și vânzatorul și mecanicul și fiecare și e și cel ce-a reusit sa desprinda din contextul cadrului universal, larg, mare ideea de educație frumoasă. De unde-ncepem cu omul, zic? Dintr-nceputuri și cu ochii spre  roadele prezentului?

Tu? Ce spui? Cum reușim? Lăsăm scaunul acesta liber? Sau îi dăm o altă-ntrebuințare?

Din scaunul, cum a fost el numit, să-i zicem .. scaun de autor?

Educație cu iubire să fie!

 

Simona, cu drag!

(și-un copil interior care înțelege ce-i cu rolul atribuit unui scaun de Azi, și-un educator)

 

Îți mulțumesc că ești! Îți mulțumesc că citești!

Continue reading

Cine eram odată, Azi cum să fiu?

Minunată regăsire în Azi! Simona sunt.

Situații des regăsite în ședințele recente, în sesiuni de dezvoltare personală, m-au făcut să scriu despre:

”Cine eram odată, cum să mai fiu?”

Constiinta si echilibru

Ne întâlnim în viață, în dezvoltarea personală, ”terenul acesta nou”, de vechi ce este, în redescoperire de sine cu solicitarea formulată așa: ”vreau să fiu cel/cea care eram odată”.
Un obiectiv.
Când remarci diferențe, înseamnă că ți-ai schițat povestea și știi cine ești. O ai în minte.
Când știi cine ești,  revezi valorile, treci succint cu privirea peste domenii din viața ta și vezi că-i așa. Că sunt potrivite valorile tale cu existența curentă.

E foarte posibil să fie simplu de povestit în cuvintele altcuiva și diferit în a acționa. Perfect de acord. Din experimentări variate, știu că se poate. Rămâi într-o circumstanță de viață atâta vreme cât ai ce învăța. Frumos citeam, chiar Azi un gând potrivit căruia tu, cel din viața ta hotărăști, prin gând cât și cum.  Poți învăța prin iubire și poți învăța prin temeri experimentate.

Ai o poveste de viață? Cum sună ea? Ascultă-o  întâi. Îți place cum se aude? Când e altfel, se poate reedita.

Se ia ipostaza de cândva, cu transformarea firească a omului care ești, la care se asociază doleanțe prezente precum ”vesel”, ”plin de vitalitate”,”fericit”.
Pentru fiecare dintre corelațiile acestea, cu ființa ta, o sugestie ar putea să fie: din care activități ale tale respiri veselie?
Când te simți plin de vitalitate? Mai desfășori și Azi acțiuni similare?

Cel ori cea de ieri de atunci au evoluat în cine ești Azi. S-a transformat.
Cel de ieri se bucura? Cum reușea? Ce făcea?
Cum ar putea să fie și Azi așa?

Poate că pentru prezent, un prim pas în a deveni conștient e întrebarea: ”ce fac concret să ma simt bine”, ”ce vreau să trăiesc”?
”Cu cine mă compar?” Cu mine. Tu, cu cine?

În acceptarea de sine e curaj. E curaj și e, cred, cea dintâi iubire. E și lumină și umbre sunt, în ființa ta.
Imaginează-ți că te-ai trezit privindu-te întins pe pământ.

Ce să faci? Te-nțelegi, întâi și-ți imaginezi adevărul.  Adevărul e benefic. E spre ajutor. Te privești cu înțelegere, dezbraci haina de vină. Adevărul e că Dumnezeu e cu tine, prin tine și-aici.  Știe clar că poți și vrei să te înalți din nou, cu seninătate.

Ori să ți să pară toate câte sunt întâmplări? Cum ar fi când ai ști că în pacea și relaxarea din interiorul, tău sunt răspunsuri care abundă în creativitate? Când alegi să mergi înainte, te ridici, fiindcă așa ai ales, cu avânt.
Cel ori cea de ieri ai fost, cel/cea de Azi tot devii.

Am povestit recent cu două dintre prietenele mele, în zi de vineri, început de relaxare.

Prima dintre ele finaliza decorațiuni pentru  o delicatesă, un tort ce urma să fie livrat, cu asta se ocupă și o face cu pasiune, iar cea de-a doua deschidea un sediu nou pentru activitatea ei. Făcea măsurători, cerceta idei în amenajare. Timpul le era ”ocupat” cu temei.

Ce e prezentul?
E Marele Film pe care fiecare dorim să-l vedem.

Ceea ce accepți în totalitate în minte se va pune în practică, indiferent de condițiile, circumstanțele, forțele implicate. Mintea ta are putere de decizie în orice schimbare. Când corpul ajunge să o creadă se petrece o transformare.

A-ți rosti interior convingerile cu constanță e a te bucura de viață.

De unde vine bucuria? Din gânduri. Gândurile devin adevăruri.
”Sănătatea e a mea.”
”Eu sunt bunăstare.”

Subconștientul e mediumul creator în care adevărurile pe care ți le repeți, mental, prind viață, lucrurile frumoase încep să se manifeste.
În loc de ”Nu pot”, scrie pe cer  ”Voi face”,  privește des pe cerul acesta, adu-ți aminte, c-ai scris cu voință, ai încredere, fiindcă încrederea e baza oricărei realizări. Există o putere uriașă în convingerea că putem face un anumit lucru.

Inspirație: Joseph Murphy, Cum să folosim puterea subconștientului

PS. Ca posibilitate, și-un drum nou poate să fie calea  spre calm, pace și bucurie. Ce părere ai? Tu cum trăiești prezent/ă? Ideile tale pot să inspire oameni.

”Cine eram odată și cum să fiu?”

E-un pas să te decizi și să te urmezi în alegerea ta cu îngăduință. Să știi ce vrei, să știi cine ești, e de aflat, când tot ce știm și am învățat se dezvață. E-o nouă viață, trăită tot acum.

Grădina în care plantezi semințe de bine e mereu cu tine. E subconștientul care conține deja programe ce rulează. Acestea se pot schimba. Un adevăr în care îmi place să cred: să iubești să semeni cu tine. Crezi c-ai putea?

 

Simona, cu drag, Mă înclin!

Iți mulțumesc! Mulțumesc pentru împărtășire, pentru timp de citit, pentru Azi!