Arhive etichetă: Dezvoltare personala

Anul 2016: Mulțumesc!

2016. Eu. Doamne, mulțumesc că sunt și mai mulțumesc că suntem!

Anul acesta… anii aceștia, am ținut aproape, am învățat sa iubesc, încă învăț asta, să privesc așa cum știam din copilărie, cu ochi de suflet, oameni
oameni care vindecă,
oameni care întâmpină viața,
oameni. Daruri.

Mi-e de ajuns, când uneori „se-ntamplă” ceva, la fiecare dintre ei să mă gândesc.

De-asta, de sărbători m-am bucurat să mulțumesc, mai mult cu tăcere. Ca tare-i frumusețe între oameni, cand doar asculți și te bucuri așa.

Eu sunt… Sunt un om simplu.


Mă bucur  pentru fiecare dintre întâmplările frumoase. De fapt, ca să spun drept, cred că întâmplările vin ca să ne prindă dintru începuturi gândurile și trăirile.  Se fac împreună, o minune, așa. Le-am ascultat eu pe ale mele… Mie așa mi-a ieșit ”rezultatul”.

Undeva, prin copilărie am descoperit cât de minunat poți să te simți când ”e ziua ta”. Cumva, de la înțelegerea aceasta, așteptam, iar și iar momentul, cu oameni -la-nceput, firește, copii, mai ales, oameni veseli, relaxați, oameni-sărbătoare. Iubesc să simt aceasta stare.

Pe parcurs, m-am gândit că mi-ar plăcea să trăiesc senzația de bine, cât de des, cât de ”în fiecare zi”. O experimentez și de când lucrez, fiindcă sunt binecuvântată să trăiesc mai ales printre copii,

Ce-am  mai descoperit?

De fiecare dată, oamenii. Oamenii sunt descoperirea. Ei, adică noi, potențialul. Apoi starea, care în mulțime-oameni laolaltă- devine știre energetică ce se transmite fără să te-ntrebe pe tine. Dacă ești atent, știi ce vrei simți și decizi. Altfel, ”vizionezi”.

Din „potențial”, stare și muncă, credință și bunătate faci visul realitate. Fiindcă te-ajută tot universul, mai ales, când, la rândul tău, poți să dai o mână de ajutor. Așa de ușor.

Eu… mai recunosc. Dintotdeauna, m-am situat în rol principal în viața mea, așa am reușit fiecare vis.  Așa, și cu credința în ele și cu o rugăciune în suflet. M-am gândit mereu că e musai să existe cineva mai departe, care duce pașii următori, după îndrăzneala de a începe. Și cred că există. Mulțumesc că este!

Timpul-prieten de nădejde îți poate arăta filmul bucuriei, al stării de bine autentice. Zic astfel, fiindcă -cu timpul-am remarcat, că și omul celălalt, cu care te întâlnești-indiferent de vârsta lui, ori alte coordonate -e tot un om cu rol ”principal” ca și tine. Are dreptul să spună ”Da”, ori ”Nu”, tu să știi să fii ancorat în valorile tale, bine.

M-am plâns și eu și m-am temut… Și toate-acestea au trecut c-un pic de acțiune bună, mereu. Trec toate, ca să vină, alte… știu eu.

🙂

Ba de… iarnă, ba de lipsă, ba de iubire, ba-mai ales de vreun fel de cuvânt.

Ceva, mai presus de orice, + un fel de acțiune, proprie, personală – mie îmi place să scriu- în pas molcom, așa + din încredere în oameni, parcă trimiși la loc stabilit anume, toate astea te fac să poți să te ridici mereu și să mergi. Să te bucuri puțin, să te scuturi, să zâmbești, iar să pornești. Să te bucuri mai mult și să-ți amintești că poți orice gândești, indiferent de vocile din jurul tău. (Fiecare știe ceea  ce ”a reușit el”, asta poate să te-nvețe și pe tine.)

Declar onest-și poate-mi reușește în anul care vine, o transformare-când vine vorba despre școală ori despre dascăli, ori despre copii, iar cei ce povestesc sunt din afară, ori au intrat de multă vreme-ntr-o clădire de școală, da spun ei ceva… mă manifest într-un fel, construind-uneori tăcându-mi gând cu gând, alteori cu voce tare: ( iubesc toate sclipirile din care e făcută școala- fără ea, unde-avea azi omenirea socoteala…?) Cred că școala-i o carte pe care-o scriem azi împreună, filă cu filă din educația de-acasă, din viața noastră, din experiențele toate.

2016-Recunoștința!
Ce an minunat! Și ce oameni frumoși! Oameni sănătoși, calmi, împliniți, vindecați. oameni bogați! Mi-e drag să privesc!

Oameni făptuitori de lucruri grozave. Știu ei cum, cu calm și pace, jocul vieții frumos să și-l joace.

Am cunoscut de-aproape, tare-tare pe cineva care întâmpină viața pe pământ, drept la sosirea ei… Ce crezi?  Minune de om!

Sunt înconjurată -la ”serviciul meu”- de meșteri magicieni care fac minuni din fiecare clipă petrecută în mijlocul miracolelor-copii Poți să-ți imaginezi și tu cum e, . .. să știi…

🙂

Orice om care știe că prin viață e de înotat, că pleacă de pe un mal și ajunge, acolo unde și-a propus, pe celălalt, a reușit și mă bucură. Pot și eu. Și tu!

Minunile mele te așteaptă și pe tine în librării. Ca să spun onest, eu le-am scris, doar, la un îndemn sufletesc, așa, cât să merg înainte pe calea visului meu.  Să fac ceva și să mă bucur. Sunt trăiri pe care am îndrăznit să le așez pe hârtie, ca să-ți placă și ție.

Înțeleg cum …

Ceea ce porți în suflet, acesta-i belșugul din care tu  dăruiești.
Darul acesta ți-l faci, mai întâi, ție, fiindcă și celelalte avuții: sănătate, împliniri, bucurii, vin spre tine îmbogățindu-te, după cum trăiești, după cum simți și… cum vorbești. (Și gluma-i tot un vis… doar să fii atent/ă).
Iată cum am înțeles că primești ceea ce simți tu că EȘTI.

Viața fiecăruia dintre noi e-o alegere despre care putem sa ne îngrijim A NE AMINTI zi de zi.
Anul-2017-poate fi o alegere frumoasă. Poate însemna ca iubești viața, ca iubești oamenii, frumusețea, adică și pe tine!
Așa să fie tot anul care vine!

Îți doresc un An nou grozav, cu liniște, sănătate și pace!

Ai putea.. să pui un bilet câștigător deja la loto-ul tău sufletesc- șase/doisprezece numere transformate în vise -câte vrei și crezi tu că poți să câștigi, cine să te-oprească?- și să te antrenezi să le reușești. Așa fac și eu.  Cu  ”biletul tău”-treaba  e ta.

Cele de anul acesta,  dorințele-gânduri muncite cum m-am priceput eu- ca pe niște magice numere pe care le-am notat în cuvinte, undeva cu un an înainte,  mulțumesc Doamne au ieșit cu surplus!

Mai scriu unul.  Încă un bilet și îl postez la vedere, chiar pe frigider, cu un magnet, ca să-l pot desprinde ușor.

Să avem în toate spor!

 

Simona, cu drag, îți mulțumesc,

Mă înclin!

Declaratie de prietenie

Camila & Chema DE01 www.NandoFoto.com via Compfight

„-As vrea azi sa-ti propun…

E o intrebare:

Putem, fiecare, si fim, celuilalt, drag,  cum ii e omului, omul de-alaturi, bun.

Cat tumult, tot atata senin, clar ca exista si in noi,

Si iubire. De-acolo suntem.

-Asa intregi, cu toate, iubire suntem?

-Din iubire venim. Sansa-i asta, sa ne întâlnim…E drept, poti sa nu-ntelegi, din asa alergare: eu cunosc de undeva adevarul acesta.

Tu stii sa aduni, sa te organizezi.

Eu ma pricep sa-ti arat ce frumos si sanatos e sa crezi, sa visezi, sa creezi. Cum sa faci din ganduri povesti …

 

-Ce mai stim?
-Eu sa tot spun. Tu sa taci, sa asculti. Eu, sa desenez visul cu inima. Tu,casa sa-i faci.

Vrei? Si-nvatam astfel. Descoperim minuni sufletesti, privindu-ne, traind. Primesti?

Te-cer-prieten-om-bun!zise asa de repede, ca-ntr-o nanosecunda, cat sa se-auda cuvintele si sa taca-ntr-aceeasi clipa. Fara  urma de frica. Se deschise-floare-iubirea din doua suflete.

-Stii… ce? Mai cere-odata, sa vad e aievea…. A treia oara, când formulezi, pot sa primesc pe loc. Sa-nteleg, ai deprins sarguinta, ai siguranta? Prieten-cu-tine-ma fac.”

Ziua cand poti, fiindca vrei tu, in locul tau

AugenBlickCreative Commons License rippchenmitkraut66 via Compfight

Azi e ziua aceea. O stiai. Tot ce poti face, se intampla Azi.

C-am putea traversa asa, … copilaria-adolescenta cu pasul de-acum in maturitate. Sa-ntelegem, ce s-a intamplat si sa multumim, iar din intentiile viitoare sa ne alelgem pe noi, cu rabdare, stiind ca stim ce vrem.

Exista in copilarie ceea ce traim in iubirea de mai tarziu, ca matineu. Senzatia aceea de bine, relaxare si credinta in vis. O mai stii? Când respiri, cateva clipe, dincolo de gândurile multe ale zilei, venite-de-nu-stiu-unde, o regasesti in sufletul tau. Totul e acolo imprimat.

Perioada de fascinatie-adevar. Miracol, magie, putinta, calea de la pamant la cer, strabatuta-n clipa, gandul indrazneala, uimirea de a crea din nimic, jocul, minunatul, sublimul. Adolescent fiind incepi a deslusi, a prevedea. A te vedea. Alegeri se valideaza si descriu arhitectura vietii de om care vrea si traieste visele lui. Momentul cand te alegi pe tine. Tot aici se deprinde si puterea de a schimba, de a renunta si a reincepe, deplin. Matur, omul descopera apele vietii, in care inoata ca sunt adanci. Acum se deschide iubirea. Intelegere ca-i de trait, de invatat, de continuat, ca undele acestea sunt din bucuriile diminetii vietii laolalta cu bogatiile interioare cultivate-n amiezi de descoperiri launtrice. Ca el, omul atrage curentii, ca el, omul e intai limpede si senin. Iar curentii trec, precum vin, lasandul pe el hotarat.  Raspunsurile sale netezesc calea. E momentul in care se „construieste” constient. Oriunde-am privi, inapoi, in noi sunt primele raspunsuri, la oricate intrebari. Intamplarile? Ca sa ne intelegem noi bine…

„Cand omul devine atent la ce traieste el si de ce face asta, incepe sa vrea a se bucura”.

Atentia? Ce dar pretios…

Si cata desfasurare! Abilitatea fundamentala a omului prezent e sa tina minte, ce vrea el, de fapt, constient si sa faca in sensul acesta, cate ceva, s-ajunga acolo. C-altfel, sta privind. Si -i posibil sa cumpere ce i se ofera, fiindca mereu va fi cineva care va sti  ce e potrivit (si) pentru  el. E la dispozitie, când vrei sa aleaga in locul tau, cineva, fiindca-asa s-a obisnuit. Când faci tu constient demersul, e-altfel de rit.

M-am tot muncit gândind in anii acestia de auto-observare, cum ar putea avea atentia un caracter romanesc diferit si cum de aici la noi altfel sunt stimulii motivationali de hranit. Are exact aceeasi tinta. Oamenii care privesc spre ei insisi cu intelegere si pre lumea din exteriorul lor cu acceptare, merg inainte.

Rezultatele personale-fiecare poate face verificarile, constient, pe raspunderea sa- eu zic ca atentia focalizata asupra a ceva, acel ceva il genereaza si-n viata ta, care-l observi, interesat.

Imagineaza-ti …o palnie prin care torni apa intr-un vas mai mare.

Odata actionand astfel, mai poate apa sa-si urmeze alt curs sau se inglobeaza intr-un tot pana umple capacitatea intentionata?

Si-acum, de care fel sunt informatiile cu care iti hranesti viata din momentul prezent?

Real, despre focalizare a atentiei pe solutii si economie de timp pretios, iata o intamplare: întâmplarea simpla, talcul  de mare pret.

Am primit de curand o mana de ajutor. „De aur” mana si de-ajutor.
Vezi tu, drag-drag prieten si minunat cititor, parchez, cam o data la 7 ani masina, sau poate cumva, ceva, mai des, ziceam, ca parchez cum stiu eu, in loc corespunzator. Cred ca loc era regulamentar.
Parchez. Rezolv treburi si frumoase si importante, iar la intoarcere, langa Albastrica mea, vreo 4 -8 (12 pare mult, ca distanta cand stau si masor) centimetri maxim, o Negruta maaare. O Bleumarina frumoasa. Intre culorile-aceste doua era culoarea ei.
Da’aproape tare!
M-am pornit sa ies, am coborat.
Am calculat unghiul, ca la inceputuri… de vreo 2 ori.

(Clatin si-acum din cap ca atunci).
Dupa analiza rapida, de posibilitati, a venit solutia urmatoare.
Privind in parcare, vad doi domni tocmai coboara.
Cer ajutor. Am soptit, auzindu-ma, n-am strigat…
~Ati putea… -sigur ca puteti, (vorbeam in gand cu mine) ati dori sa ma ajutati? Si le-arat…. imprejurarea, cand s-au apropiat.
 

Recunosc. Multumesc. Iar despre mana ..de ajutor, mai stau sa cuget sufleteste, semn de la univers a fost.
Am vazut oamenii, am trait povestea; mana unuia dintre ei era „de aur.”
Mereu suntem sprijiniti, noi sa stim s-o cerem. Iar Universul iti raspunde la intrebari, poate cel mai des tot prin oameni.

Despre miracole, tot astfel

Gandul, azi e ca o bagheta minunata.

Cred c-a fost asa in permanenta.
 Ti-ai dorit vreodata sa ai o baghet[ magic[, cu care, fluturand, sa ajuți pe cineva drag?
Energia curge întotdeauna in direcția in care este focalizata atentia. Cand iti directionezi energia recunostinței catre nevoile altor persoane, ea se va indrepta automat catre acestea.
Când ai un amic, un membru de familie sau o altă persoană la care ții și care trece prin provocări, fie pe plan al relațiilor, al sănătății, ori pe plan financiar, tu poți folosi forța invizibilă a recunoștinței, prin puterea gândului tău, pentru a-l ajuta să se simtă mai bine, să fie fericit, să prospere.
Cum anume?
Intr-un moment de relaxare, alege 3 persoane apropiate pe care dorești să le ajuți.
Vizualizează, fiecare persoană, privind, când este posibil, fotografiile, imaginile pe rând, închide ochii și imaginează-ți că ai primit vestea ceea bună-persoana respectivă și-a rezolvat problemele. În final, deschide ochii, privește imaginea și rostește lent, de 3 ori: ”Mulțumesc”, ”Mulțumesc” Mulțumesc” pentru sănătatea, prosperitatea sau fericirea lui…………..
Procedează la fel, în cazul fiecărei persoane.

Exercitiul acesta, practicat la unison si la scara larga are rezultate fabuloase atestate stiintific.

Unele dintre  cercetari care atesta puterea gândului benefic-a actiunilor consecvente-  sunt consemnate si in cartea domnului Constantin Dulcan „In cautarea sensului pierdut”.

Asupra omului care gandeste binele celuilalt, bine se revarsa. Locul in care traim astfel, se cheama armonie.

In ce te priveste, când simti necesar, la fel imagineaza, cu lux de amanunte, sanatatea celulelor toate din corpul tau. E bun antrenamentul, alaturi de oricare alte actiuni pe care le consideri necesare. E orientare de atentie pe sanatate, ca valoare. Este recunostinta, energia care aduce in viata mai multa sanatate, recunoscator fiind ca ai deja.

Când Albert Einstein, multumea zilnic de cel putin 100 de ori inaintasilor sai pentru minunatele descoperiri care i-au deschis si lui insusi drum de explorare, in intelegerea energiei creatoare si a schimbarii, a afirmat ca pentru a solutiona o proplema e necesar un nivel superior de abordare,  credinta mea  este ca traind constient si stiind ca impreuna construim ceea ce ne apartine tuturor, fiecare face saltul lui.


 Personal, mă bucur să-ți spun cum am exersat  metoda, în urmă cu aproape 4 ani și cât mă bucur să revăd pe stradă un om sănătos, pentru care m-am rugat /”am folosit bagheta” magică si eu. Mai spun ce stiu si ce cred. Un om este sanatos, fiindca are incredere infinita in valoarea aceasta de adevar, traieste in spiritul ei, simte, asemenea. El si Dumnezeu stiu cum se intampla minunea.
Bagheta: imaginara.
Gândul-rugaciune-real.
Binele trimis cu inima printr-o rugăciune-gand astfel, se împlinește cu viteza iubirii de oameni. Poți experimenta și tu.

(Inspirație: Rhonda Byrne, Magia)

Ce e important? Sa-ti dai seama  ce vrei, sa-ti dai ingaduinta. Ce faci, cu ce ai, când esti cine esti si-ncotro te-ndrepti tocmai tu, cel care traieste.

Omul – sa-si raspunda intrebarilor … cu bucurie. Sa vada, sa aleaga, sa porneasca. Tinta, cat mai dreapta. Cat mai a sa.

Cautarea lui se face ca prin magie, arta…. Drumul, numai al lui… Indicatoare, sunt in universul tot. Suntem si noi si întâlnirile dintre noi? Sunt sanse grozave de stralucire, prin bucurie.

 Si când  drumul lui, s-a intersecta cu alte vieti, c-aici e maiestria, a bucura imprejur o lume se petrece, ghici?

Ce mai frumos imprejur! Viata înflorind!

Aleg sa traiesc Azi e un exercitiu de constientizare personalizat. Cand te inspira si pe tine, ma simt onorata.

Când ceri ajutor, e pentru ca meseria mea, de baza e cea de invatator.  Stiu sa-ti ofer metode si-am vazut exemplificari din ambele parti ale fetei monedei. Toate demersurile, in afara de orientare-solicitata- sunt actiuni personale, ajustate ca tu sa traiesti cum alegi.

Bucuria, masura in care primesti minunile dintru-nceput de zi. Felul in care te pregatesti sa traiesti. Pacea, calmul din inima care le deschide drum.

Spor si iubire, rabdare si traire sa fim!

Simona Ciobanu, cu drag

Cum treci la actiune

Azi?

Chiar asa!

Actiune.

Intai… Impulsul acela care te pune in miscare, stare naturala a lucrurilor,  energie fiind, când te gandesti putin.

777 Prosperitate Nou

Alegi din gânduri relevante, reflectate o vreme, asezate in proiecte in care crezi si pornesti.

A… analizezi in prealabil si iti asumi consecintele, atat pe cele cunoscute, cat si pe minunatele imprevizibile, fiindca viata uneori le presupune. Reponsabil si constient. Asta se petrece cu viata de adult, in prezent.

Motivul pentru care scriu articolul acesta deriva din Intrebari de la cititori/clienti:

Cum treci la actiune?  Ce faci?

Definesti tipul- dupa „domeniul” de interes.

Te-ntrebi lamuritor, care e-actiunea. O stii?

  1. Vrei si te angajezi tie sa actionezi. Esti pregatit si pentru momentul de ”nu” si pentru cel de ”da” când planul tau e-zicem ipotetic- sa prezinti o oferta spre vanzare unui client. Tu mergi inainte, cum stii. Ai de ajuns unde ti-ai propus. Asta nu uiti.
  2. Iti asiguri instrumentele necesare la indemana si la vedere. Ai cercetat cam ce ti-ar fi util, necesar. Detii un inventar.
  3. Ai un plan pe care il urmezi.  Intentia din spatele lui e integra, adica iti respecta valorile si pe cele ale legilor naturale. (Pe parcurs, esti atent si consemnezi ce se intampla). Tii o evidenta e util si necesar, ca sa stii ce urmeaza sa faci.
  4. Te ridici si mergi. Tot ce-ti spui, face parte din planul tau, constientizezi. Tu propui un proiect vietii tale, cu universul negociezi prin gânduri pe care le asociezi demersului tau. De vrei reusita, crede mereu si creeaza oportunitati. Asa cresti, asa fac oamenii care stiu sa mearga inainte. Putini se opresc sa vada ce face cel ce n-a urcat in tren. Calatorii din tren ajung la destinatie.
  5. Pleci dintr-un loc ca s-ajungi unde stii tu ca vrei sa vezi cum e si ai cercetat, ai studiat.
  6. Evaluezi si iar te ridici. Schimbi cateva obiective, unde vezi tu necesar.  Esti ceva rigoare, planificare
  7. Te deschizi oamenilor si esti tu. Celor care inteleg si doresc, sau solicita.

Exemplificare:

Poti avea 18 ani si poti simti, ca stare ca esti altfel, ca si tu te straduiesti sa te intelegi, ca oamenii ceilalti, parca respecta un anume model.

Sa fii altfel e minunat!

Sa exersezi sa-ti placa cine esti, e un… deziderat, obiectiv.

E grozav  sa stii sa-ti afli loc bun in viata ta. Fiecare ne traim  ”spatiul personal”, zi de zi.  ”Spatiul social” il construim. De-aceea sunt frumosi oamenii.

S-apoi sunt pasiuni diferite de experimentat, sporturi de practicat, intelegere de acordat si tie si incredere de a deslusi caile potrivite.

Asa te descoperi, vazand ce iti place, asa te cunosti.

In lumea in care iesi in fiecare zi exista o frecventa, o latura a ei care vine din perceptia ta asupra sa. Cam asa… Ce vezi, tu crezi despre ea ca este, ori ti s-a spus si ai invatat.

Antreneaza-te spre a trai din adevaruri ale gândului curat. Aici iti setezi-la orice varsta, o colectie de valori. Pe viata, comori. Cu ele mergi inainte. Cu ele alergi dimineata ori seara, te hidratezi, ai prieteni tot din baza lor. A valorilor.

Stiu despre varsta adolescentei ca-i o perioada de incubatie frumoasa a viselor mari, ca e de acordat credit, de sprijinit, de binecuvantat. Am trecut pe-acolo, vad si azi minuni-oameni de privit cu luare-aminte.

Poti avea 45 de ani, la fel de bine si când privesti in jur sa para sa se fi schimbat o intreaga lume. O intrebare buna e daca nu cumva si aici, schimbarea porneste din perceptia ta. (De cele mai multe ori, da.)

Ma gândesc eu ca oriunde ai pleca, din mediul in care esti/profesezi, traiesti- duci cu tine privirea interioara. De-aici incepe sa vezi.

Vorbim despre varsta de 60 de ani?

Amintesc. ca sa fie concis de varsta intelepciunii de aur, unde timpul pare sa-si faca rabdare cu asa zisa-evaluare, blanda asupra a ceea ce ai trait/ai de trait inainte. Vad si acum oameni dispusi, când simt sa faca schimbarea de-acolo de unde incepe, din minte. Ce oameni frumosi!

Cum treci la actiune?

Tii far -gândul ca mai intai visul tau e creatie mentala, ca se petrece in prezentul acum, ca sunt posibile experimentari si re-evaluari fiindca actiunea poarta pecete personala. Intentia cu care actionezi e colosala.

Si te ridici si mergi iar, cu tinta.

Adaugi  un  ingredient, demonstrat cu viata:

Se ”pune”  entuziasm in actiune.

Entuziasmul-energia si bucuria- aduc rezultate stralucitoare in ceea ce intentionezi sa faci.
Ia-ti o clipa-doua-trei sa observi daca ai ingredientul acesta magic in atitudinea cu care abordezi viata-aspectul, domeniile asupra carora te concentrezi..
Cand vrei sa reusesti, „te faci ca esti”, pana se creeaza starea.
Jucam vreme necesara rolul acesta, pana devenim una cu el, una cu bucuria, una cu viata.

„Casa”-mintea-corpul-relatiile-emotiile-profesia- armonia-viata.

***

Esti vanzator si vrei sa stii cum faci sa vinzi? Treci mai departe de clientul care n-a cumparat. Asa de simplu. Faci produsul mai atractiv, mai adevarat si crezi in ce faci.

 

Si-apoi-costatare personala, când treci la actiune, alegi, când e cazul, cu cine te asociezi, fiindca:

Nuu… nu sunt oamenii toti la fel.
E farmecul vietii s-accepti si sa-ntelegi.
Sunt una, fiindca-s iubire, da’s diferiti prin nivel de constientizare.
Unii „boboci”, altii „fruct”, unii „floare”.
Sau…
Ca-n „somnul de dimineata”?
Cam la fel.
Unii oameni il dorm altii sunt treji, fel de fel.

Uneori ai de descoperit asta.
Si de-asta
zici tu ca te doare.
C-ai vrea sa fie la fel ca tine, uitand cine esti
pana iti iei tu timp sa-i descoperi, sa-i privesti…
E ca un fel de constientizare a ta… „O sti ce-o vrea’ se intreaba de sus de tot iubirea din care vine ..„eu pot„.
„Tine minte cine esti, tine minte ce doresti si verifica cu viata”!  Ia-ti valorile cu tine!

Eu trec la actiune când scriu pentru oameni ca tine! Si când consiliez, in calitate de invatator particular -consilier in dezvoltare personala-tot asta fac, tin cursuri, prezentari, lucrez cu copii.

Si când ma rog, in fiecare zi.

Actiunile ies frumos la iveala, când esti atent la congruenta gand-adevar-simtire-cuvant-actiuni.

Actiuni-actiuni. Simetrie-incredere in minuni.

PS. Exemplul tau de trecere la actiune? Hai sa-mbogatim cu el o lume frumoasa deja!

Când vrei sa participi la un fel  de actiune care ma defineste particular, te invit pe 2 august, in Brasov, la seminar.

Simona, cu drag!

Iti multumesc ca esti! Iti multumesc ca impartasesti!

 

Jocul vietii dintr-o zi

trampolineCreative Commons License Bill Abbott via Compfight

Fiindca:

Inceputurile se scriu cu litere mari…

asa, ca rasaritul de soare. Nu ti se pare? Cum se iveste dintai oricare dintre începuturi?

Cu majuscula 🙂
Cu incredere se iscalesc. Toate. Altfel, ar mai incepe ceva?

Gandeste-te clipe, cateva, la unele dintre începuturile tale. (Ne luam timp, si tu si eu, fiecare… Merita sa- ti amintesti ca la drum incaltarile cu care pornesti sunt „incredere”.

(Vezi tu, eu scriu povestile cum sunt ele, vii…

Le insufletesc cu butonul reeditare, când isi cer ele vreo completare… si-acum se intampla.)

Joc. Incredere. Pas inainte. Toate-s in … litera mare.

Litera asta mare le straluceste pe rand, le contine pe fiecare. Etapa din joc al vietii, cu etapa, inaintare.
Reflectam…?

Numele de orice fel de fiinta, obiect sau loc-substantive proprii zicem, romanesti, asemenea debuteaza cu ea, cu majuscula.

La inceput, de-oricare-ar fi „proiectul” derulat, fiindca te-ai hotarat,  ai deliberat, ai decis:  toate conditiile-ti plac. Oamenii, locurile, actiunile, interactiunile.

E nou, e provocare, e creativitate, e miscare. E bine. Biine.

E ca la urcus de munte. Ceru-i sus, calea-nainte, mersul tau face lucrurile sa se intample.

Când pleci alaturi iei parteneri de urcus,  oameni, iubitori, ca tine, de miscare.

  E si antren e si comunicare si acomodare, ritmuri se dezvaluie, a adaptare…

Ajungi întotdeauna sus. Asa-i? Pe munte.

Ai in fata ochilor privelistea intreaga. Cat timp ai petrecut, pe unde ai suit, ce vai ai depasit, ce flori minunate s-au infatisat in tacere ochilor tai, cum ai ales sa le admiri si sa-mpartasesti trairea.

Ce faci de-acolo, de sus?

Asa-i, cobori, de cele mai multe ori.

Mereu?

Cobori, ca sa urci iar,  alt traseu sa intocmesti, sa faci parteneriat din nou cu prieteni iubitori, ca tine de-ale muntelui solemne povesti intiparite-n frunze si stanci… Si-atunci?

Urci, stiind ca si cobori. Ca sa urci, iar, cu vointa.

Cel mai pretios dar?
Viata.

Cum e viata?

Frumoasa!

Ce e viata?

Iubire-i.

De unde vine iubirea?
Traind-o.

***

Cum sa-ti spun ca nu e nimeni „vinovat” pentru ceea ce traiesti? O stii.
E  responsabilitate.
Ai ales candva o cale. Ai tot mers pe ea pana se facu una cu tine.
Iar tu esti tu si drumul e alegere.
Poti sa te bucuri, poti sa schimbi, poti sa mai construiesti.
Poti sa mergi pe alta-cale,  poti ramane pe ea. Alegerea, oricat ai simti altfel, e a ta.
Orice poti tu face, oricum ti s-ar parea, tu o s-o faci si pe-asta,
in locul tau, asa cum s-a-ntamplat mereu.

A denumi-a privi drept ceva- a materializa- a crea
Dumnezeu, oriunde ar fi e trait de tot si toate-s una, orice a creat cu gandul s-a materializat cu cuvantul: pe Dumnezeu il putem simti asa, ca-i o relatie personala, cu inima.

Aleg sa traiesc Azi. Joc si pace. Actiune si rugăciune. Fapte bune!
(Jocul e locul din prezent unde se scrie mereu… Viata-n litere – cuvinte- povesti, de undeva de unde vii si tu si sunt si eu.)

Stii?

Gandurile infloresc cu rapiditatea intentiei asumate; adevar si realitate.

Deschide ploii fereastra spre inima ta, s-auzi

Povesti dintotdeauna, istorii cu timp etern

Iubire de viata.

Stropi vii si calmi,

Pamantului balsam,

Pura eliberare sunt,

Energie si vindecare.

Ploaia-i miracol…

Binefacere, dar.

Calatorie a apei din mare prin soare, iar pe Pamant

Si intoarsa in prezent-prin cuvant.

 

Cantec de ploaie… m-auzi?

Fost-am un gand, uscat de vant si-nflorit iar cuvant,

Rostit mai bland,

Aud

Norii se joaca visand

chipuri de ploi curgand..


Aleg sa traiesc Azi e despre optiune si constientizare.
A-ti da valoare.

Antrenament

Dintr-o alergare

Copacii se fac umbrele
De ploaie si de soare..
(dupa caz si vreme)
Prin impreunare.

Ipoteza:
Un munte si un gard, ori un arbore inaintea sa.
Ai intentia de a-l fotografia; muntele ca inaltime, doar el, asa.

Pas intr-o parte, lateral sa-l vezi falnic, limpede, clar.
Cale-n dar !

Dar?

Sa simti verdele frunzei, catifea,
Ca si cand ai gandi culoarea cu inima.

Vezi adesea

Pietrele atinse de picior de om iau adesea forma inimii.
(Ia drumul Poienii (Brasov) si-ai sa stii…)
Stii de ce?
A aduceri aminte.
Cele cu forma clara, sunt bine ancorate in pamant.
Inimi cu radacini? Constructii.
Case
Poduri
sosele-directii.
Lumini.

Gânduri-adică…PS.

Doamne, incep oamenii sa invie, exact in viata lor…
Incep sa o traiasca.
Stiu si isi amintesc cum sa iubeasca…

Stiu ca -i bucurie viata,

stiu si-o aleg.

Frumos culeg!

Iti multumesc ca citesti!

Simona Ciobanu, cu drag

 

Victoria vietii. Re-nastere: DoRa

Buna vreme minunata, om drag!

Ma tot cerceteaza soli, ganduri.
Cum s-a-ntamplat? Ce rost are puzzle-ul acesta de trairi …
Sa-ncep… poveste.

Couleur de vie Lilac and Honey via Compfight

Cred c-am retrait nasterea pe Pamant.
Si-ti spun ca intr-un fel nu voiam. Am simtit o re-trimitere inapoi. Eu am ales, m-au convins imprejurarile. Parea ca stiam… Parea ca acolo mai usor; mai simplu straluceam.
Acolo, inainte de a porni in calatoria vietii.
Familia m-a primit, cu acceptul meu. C-am primit cumva.
M-au chemat parintii. Fratii, o prietena buna.
Si sufletul -echipa/pereche scria in gand:
„Mergi pe pamant…
Te-asteapta oamenii.
Au nevoie sa te stie langa ei. Copiii; mai ales.”
Ma priveam alegand. Ma vedeam.
Si-am venit. 🙂
Pe incredere in spusele lor. Bucuria de a trai urma construita sa fie din gânduri in care sa cred cu tarie. Asa…poezie.
Vedeam totodata imagini care, prin maiastra interpretare, pareau complexe…taare.
„Convingatorii”?
Se aflau simultan deja in realitate, totodata in visul din minte.  Argumentau cu „viata” pe Pamant… ca merita experimentata.
„Viata ti-a dost data dar. Mergi si-o traieste.. „
Se facea… astfel ca inainte de a te naste vedeai filmele toate..
Intamplarile, oamenii, povestile.
Tot se stia dinainte. Tablouri vii erau.
Se afisau animat, temeri, ocazii de invatat.
Vedeai, mai ales frici. De ce asa, o sa zici?? De ce „mai ales”?
Ele fricile…
Le vedeai conform „paritatii bine-rau” de pe Pamant. Oamenii sunt in stare sa creada grozavii. Când le-ar crede pe cele care le fac viata bine… Cum ar fi?

Despre bucurii?
Bucuriile erau la loc sigur, in sipetul sufletului.
In locul secret. Se depanau, blajine, frumoase, dragi, fine, calde inimii. Acolo, mereu.

Portocale, zi de scoala, prima carte, brad de Craciun, RaZa.. copiii, cartile, oamenii, marea, muntele, vacantele, rugaciunile, toate-toate.
Frici?
De medici.
De bani.
De singuratate.
Rezolvate prin rugaciune toate. Incredere, iubire, bunatate.
Si rabdaaare.
Prin joc si zambet si „driblare”. Driblare de temeri, iubire de vise-mplinite.
Ca stim fotbal…si-i maiestrie (actiune) din mers inainte…
***

Partea asta cu iubirea care se creeaza-recreeaza mereu  a fost piesa  convingere-cheie.
Asa am primit sa traiesc.
*
Pai ..cum sa merg?? Sa reinvat A FI? CacI SUNT.
Printre oameni. Mai ales printre copii.
Darul tau va fi timpul. Petrece-l cu rost.
„Tu ai timp…”. Asa-i. Adesea am trait ce scrie aici, alaturat. Am timp fiindca sunt.
Si intre oameni, ce sa fac, anume?
Fii tu.
S-or lua dupa tine…
Pe Pamant traiesti, in Iubire dintotdeauna esti.
*
Aleg sa traiesc Azi.

Asa s-a nascut visul… Iar aceasta e o re-amintire, careia ii aduc cu sufletul recunostinta.

Iar tie, iti multumesc ca esti! Scriem impreuna din viata traind, povesti.

Simona, cu drag!

Ma inclin!

Citeste, zambeste si da mai departe

144 - Fiquei com pena de comer ele depois de bater a foto... Josué Braun via Compfight

Lumeeeee… lume frumoasa   {fii atenta ca strig}

M-apuc sa fac dulceata de capsuni…!!

Eu!

Stai linistita, lume! 2 borcane construiesc, ca sa vad cum imi iese. C-asa-s femei multe. fac dulceata si le place actiunea asta.

Eu le prefer cum sunt, când sunt ele, mai degraba, fructele. Acum testez, m-am hotarat. Stiu si motivul, implicit.

Si când mi-o placea si mie, asta ce-o sa fie? (Vedem…)

Pe locuri

Pun zahar brun

Fiti gata…

(Mai iau intai un kilogram de capsuni)…

Si m-astepata un premiu, dupa ce reusesc si asta, pe cuvântul inimii iti spun!

Am in fata, drept model, o dulceata de afine. O vizualizez asa, pana reuseste si a mea1 Doar ca-s capsuni…

Tot seamana putin , ca rude cu fructele de padure. Ce-i fragul, nu capsunica libera cugetatoare…?

Oare?

Sa revin. {Am scris deja in caractere 111 de elemente si merg inainte}.

Sa vad eu precis care-s cantitatile.

Am primit si asigurari cum ca maxim 2 ore petrec alaturi de combinatia fruct si zahar-experimentare, impreuna in lucrare.

Iau si agenda, alaturi de ea, observ, notez, cine stie ce s-o crea….

Lumeeeee… chiar fac eu dulceata!

 

PS.

Stii tu, om frumos vreo reteta speciala? Eu-s gata sa mai fac inca o data actiunea, când impartasesti tu o metoda, zici ca ti-a reusit! Chiar si una, frumos, in acceptare intre oameni , in pace de trait!

 

Simona, cu drag si Azi!

O zi cu minuni!

Ma inclin!

7 gânduri: cine ești

Cand stii ce vreiCum de răspândirea negativului se face mai repede?

Ce e … ”negativ”?

E una dintre culorile ”bine”, ”rău” ale realității.

Culorile? Valorile?

Culori…

Atunci sunt bune amândouă. Culorile zugrăvesc.

Privește într-o zi pe cer, norii. Când sunt albi, când sunt cenușii… Când sunt în atelierele lor și meșteresc, iar tu nu-i prea vezi, căî pare că lipsesc… Mereu lucrează ceva. Unii pacea seninului, alții ploaia câmpului. Construiesc.

Știi ce cred?

Binele, răul… Se răspândesc la fel.

Reușești să-ți dai seama, când ești atent cam ce te-nconjoară. Unde-s mulți de-același fel, puterea crește. Atâta cred. Sau simt.

Și-ncepi, poate să te-ntrebi care-i explicația….

***Tu știi:

1.Cânți viața cu notele tale.

Compui melodii din cele dragi inimii. Plac cântecele tale lumii din care ești și pulsează de bucuria prezentului fiecare interval intonat.  Ton, semiton, ascendent, descendent, asumat. Cunoști melodia, armonie întreagă.

2. Te exprimi autentic. Tu. Te re-creezi zi de zi. Te manifești în bucuria prezentului trăit. conștient. Cum? Se simte direct ca stare de bine. Diferit, ”miliard’ime”… de la om, la om.

3.Știi cine ești, știi ce vrei și mergi pe calea asta. Îți urmezi valorile cu credința că poți.

Ai valorile tale. Ele sunt …….. Le-ai trăit, testându-le compatibilitatea cu viața ta. E așa: …. (loc de completat)

4.Alegi să formulezi răspunsuri potrivite, la momentul oportun. Altfel…. ? Te bucuri, respiri, râzi sănătos, ești în mișcare, construiești, ajuți, trăiești, iubești.

5. Reușești să discerni care e manifestarea ta.  O menții. Are legătură cu cine ești. Te detașezi de ceea ce produce dizarmonie. Știi fiindcă te prețuiești.

6. Te înconjori de oameni senini. Calmi, încrezători. Oameni care reușesc fiindcă își propun asta. Firește, sunt oameni așa, ca tine.

 

7***Reușești să-ți dai seama, când ești atent cam ce te-nconjoară. Și-ncepi, poate să te-ntrebi care-i explicația….

 

Fiecare dintre noi are ziua și noaptea vieții în cântecul din inima sa. Alegerea, conștienta, prezența, exercițul țin de voință, autocontrol și direcția în care alegem să mergem. Fiindcă de îndreptat, ne îndreptăm undeva. Oricât am alerga, ori am sta.

Ia-ntoarce-te-ntre flori de gând și structurează, ceva rând de informație sufletească… Cu voință, când e, firească.,..

Eu??? Bine. Mă-ntorc și numerotez.

Cum e?

Întreabă cititorii cum le aplică. Le văd cu viața trăită, adică?

 

Aleg să trăiesc Azi. Alegi și tu. Cum?

Cu bucurie,

Simona sunt și mă înclin!

Unde zici tu c-a stat (re)sursa de vindecare?

Buna dimineata, viata si Azi!

Adolescenta

Tie, om drag, care citesti, recunostinta! Am o promisiune de gand aici de asezat, in scris, concis.. De fapt, doua s0au facut.

Uite cum incep sa tot inteleg… Cand privesti trecutul- ceea ce spun aici e despre mine- poti s-o faci a:

Recapitulare

Faci sport din adolescenta.
Pentatlonul, ti-amintesti, o proba preferata. „Nimerita” des la concursuri intre orase si faze judetene.
Si saritura in inaltime era printre probele la care participai atunci. Mereu se ridica o bara, mai sus.
Porneai de undeva, ca s-ajungi, sa reusesti sa fii mai sus ca ea.
Si alergarea de viteza: 500 de m garduri mai era.
Erau si probe normale. Alergarea de rezistenta. 2000 de m. Eu 11, 12 ani.
Domnul profesor Wagner, un inger de om.
(Mama mai are de cercetat pe unde-a pus diplomele de la concursuri. Amintirile-s la mine…)

Canti, solfegiezi, inveti fiindca pare complex… Mai mult decat o ora obisnuita.
Reciti La Steaua… Povestesti La Vulturi. ..Alergi, desenezi. Te faci invatator. Matematica reluata te-nvata rabdarea cu tine, inca o data.
Trece timpul.  Intelegi.
A fi invatator inseamna a primi cunoastere, experimentand tu viata a invata de la fiecare minune cu care te intalnesti constient. Si azi, updatezi.
**

Tot spre trecut, recent, a inspiratie, si-asa ajungem la tel. De-aceea e articolul de Azi

Eram in vacant vara trecuta la Ocna Sibiului, unde-am intalnit tot oameni minunati asa ca tine. Asta cred ca e omul, fara deosebire, o minune. Autocontrolul si stiinta de a vrea, a sti ce face diamantul interior sa straluceasca in viata. Asa stiu.

Vacanta a fost un exercitiu sublim din multe perspective, dupa cum imi e obiceiul-imi place sa observ, sa-nvat.

Un detaliu aduc atentiei tale-un gand vindecare.

(Caut in agenda… si ma astept la un fel de inceput.. Stiu ca rasare.)

Seara pe terasa, ne intalneam, de drag, la poveste, turistii din curtea intreaga. Asa-i. eram mai multi laolalta.

Povestea, intocmai ca la Hanul Ancutei (de unde ideea asta ,asa…) domnul din  fata mea:

„Eram in Germania.”

(Drept iti spun si eu am fost acolo si mi-a placut sa fiu.)

„Intr-o farmacie, cand am intrat, simteam nevoia sa cumpar un leac, fiindca starea fizica asa ma anunta.

(Repovestirea devine subiectiva, intelesul ma straduies sa-l redau clar, asa cum l-am simtit)

„Fiindca erau oameni multi in fata mea, am renuntat sa mai stau, aveam o durere de cap, o stare febrila… Ies din farmacie, cu gand ca gasesc ceva de leac acasa, la sotie. Acasa-fiind locul unde dumneaei se afla, acasa, acolo, acasa mai putand insemnand si orice altceva..

In spatele meu aud strigandu-ma o doamna, era farmacista. Ma cheama sa imi ofere un medicament, fiindca a observat starea mea. Imi da cateva pilule.

Ajuns acasa, am luat o singura tableta. Mi-a trecut instant.”

Acum, catre tine drag om care citesti, cu rugaminte de intoarcere la tiltlu, mai sus, o actiune de derulare:

Ce parere ai, oare?

Unde zici tu c-a stat (re)sursa de vindecare?

***Din tolba cu zambete, c-au rasarit asa si s-au adunat manunchi:

I lost my keys. All.
I have me. (Mi-am pierdut cheile. Mi-am ramas eu…)

🙂
Ia sa le caut….

Multumesc si ma bucur. Ma bucur si multumesc iar!

PS. Pe 9 mai-gandesc o privire spre trecut cu bucurie personala si o ancorare in prezent pentru tinerii de Azi-Adolescenta. Provocare. Adevar. Binecuvantare. E o tema draga. Cand poti si vrei, sa vii.

Simona, cu drag.

 

Ce mai face copilul tău?

”S-a necăjit copilul meu fiindcă proiectul la care a lucrat, n-a iesit din prima, cum a sperat… A plâns toată noaptea..
 
Iar tu, ai răspuns… I-ai zis că de cele mai multe ori și a treia experimentare aduce in suflet bucurie mai mare? Ca important e sa continui pâna reușesti. Așa-i?
Îi povestesti?  Împărtășești cu el, cu copilul tău că ai trăit și tu experiențe similare? Blajin, precis că îi oferi și o îmbrățișare.”
 
Cui i s-a mai întâmplat? Tu cum ai reacționat?
 
***
Povestesc și eu…
Prin clasa a XII-a de liceu, tot stăruie în gând o amintire. E momentul când, urmând să susțin lecția de diplomă la istorie, eram pregătită cu 2 feluri de resurse: cele scrise (planșe, fiindcă doamna dirigintă ne obișnuise dintr-a IX-a cu ele) și cele .. .IT.
S-a întâmplat…
Emotii eu? Mereu.
Erau pregătite imagini, fotografii.
Știu că retroproiectorul n-a funcționat atunci și am improvizat un scenariu B, având pe ce să mă bazez ca o alternativă.
Momentul-acela nu m-a derutat, fiindcă aveam în minte, ca o lumină clară rezultatul final: mă vedeam deja în clasă printre copii. Mă plimbam printre ei. Să știi…
Imaginea asta rula mereu, mereu în mintea mea. O susținea ceva, din inimă încrederea.
Ceea ce s-a și petrecut. Pană azi, aproximativ 22 de ani de bucurie.
Mai mult, fiindcă vine-n mintea mea exact asa,  o simțire argumentată de gând…iti mai spun ca in copilărie, de fapt printr-a cincea gimnaziala era sigur asa, practicam atletismul.
Domnul profesor Wagner e un soare din gândul meu.
Blandete, disciplina, perseverenta… chip de zambet, mereu.
Alergam în cursa cu obstacole, asa mi-amintesc c-am gandit și-atunci am vizualizat o cursă la fel, la lecția de diplomă.
Gardurile acelea-s mereu de depăsit.
Poti face asta, usor, prin inaltare.
Ori..
Poti atinge obstacolul, poti simti că pe moment doare; e după tine și după puterile tale.
Eu? M-am facut invatatoare…
 
Cum și ce a sustinut launtric visul-acesta mie mi-a devenit clar…. Lumină ti-e traiul printre ei, e credința mea.
Asa se face că… convingerea mi-a rămas atâta vreme ca soarele-n amiază, înaltă pe cerul vieții: a fi printre copii!
”Îndoieli mi-au fost și mie destule”.
(Si mie… Si mie….)
 
Examenele toate pentru visul de ”învățător” ori specializări similare, s-au sustinut cu
ușurință și-au parut la îndemână mereu.
 
Ce pare simplu, în fapt, cu bucurie e îndelung muncit, și ușor; acesta ar putea să fie un indicator… s-ar putea sa fie Calea.
 
Despre mine, eu, autoarea, am încă de susținut si.. pentru a …11 -a oară un ”examen” principal, unii-ar zice..”greu” :).
(Mă tot gândesc la bec-lumina care pân’ la urmă s-a inventat… )
 
 
 
Scrieri- inspirații din suflet de copil interior. Cale liberă au fiindcă transmit ușor.
PS. Ridică-te și mergi, aș spune eu copilului meu cu calm. Iar tu?
Copiii vin în viața noastră ca șansă de a ne retrăi. Depinde de conștientizare.
Un fel de îndrumar, mie mi-a prins tare bine sa citesc: știu că devin ceea ce gândesc. Un gând de încredere copilului tău, copilului interior, mereu.
***

Milioane de cititori au trăit experienţa puterii descrise de James Allen în cartea Omul devine ceea ce gândeşte.

Simona, cu drag!

Mă înclin!