Arhive etichetă: DEZVOLTARE

Când schimbi perspectiva, lumea devine vis

M-am născut pe meleaguri moldovenești. Am obârșie răzeșească.

(Asta, cu tot ce-am experimentat eu despre A FI ai cum schimba, prin ”a domoli”.

Cum să explic…

Vulcanul, când e el cel mai activ… Doamne, cam așa și eu…  pot să fiu. Știu.  )

”Țin”, evident cu Ștefan cel Mare din motive foarte clare. Cu toată inima, din toată convingerea-istoric, vreau să subliniez.

Mi-a plăcut istoria mult și o iubesc și acum: disciplina asta m-a învățat că se repetă până la însușire temeinică, cu etape din ce în ce mai elaborate o temă anume. Așa cred eu. Experiența pe care îmi bazez credința e -firește-cea personală, și cea colectivă, fiindcă trăim împreună într-o lume construită  parcă anume pentru noi.

Ce-mi mai place mult e expediția în timp pe care- tot istoria, disciplinată o prilejuiește, din timp în timp-că-i trecut, viitor, ori prezent, celui ce preferă să devină un om atent și conștient.

Revenind la gând și la Ștefan cel Mare am să mă opresc asupra unei idei la care am reflectat îndelung:

… bine-bine, ne-am luptat cu turcii vreme multă, de prin 1450 și ceva încoace, gândindu-mă tot la vremea domnitorului moldovean, exclusiv, astfel. Așa știu eu de la cei ce s-au încumetat să scrie, ca să avem noi azi dovezi și urme de civilizație, ori răspunsuri la întrebări despre rădăcini strămoșești. Aici, când îmi e permisă-în loc de sfat,  opinia,  căci tu, cercetând, tot variante inedite, noi, poți să găsești. Alegi, selectezi, îți servesc binelui tău. le adopți.

Ne-am luptat cu turcii.

Bun așa. Așa s-a scris pentru noi istoria.

Ce căutau ei la noi?

hippie bus Indra Galbo via Compfight

Fără dubii, veneau într-un loc minunat, bogat, cu pământ rodnic, îmbelșugat. România. Și azi e asemenea. Minune de locuri frumoase-frumoase.

Și dacă…  turcii veneau în drumeție? (Îmi permit un fel de șagă, scopul e o intenție bună.)

Dacă auziseră de-așa frumusețe de ținut încât, câtă frunză și iarbă au venit aici să se convingă. Daca voiau armurile și iataganele să le ofere la schimb? Și dacă au fost interpretați eronat, din motiv că ai noștri tot la dușmani-prin veacuri, au învățat să se aștepte…?

Cu-așa o mândrețe de țară dragă, crezi c-o fi ușor să vii s-o cercetezi?

D-apoi s-o stapânești.

S-a gândit careva la posibilitatea ca cele două tabere română și otomană să aibă perspective diferite? Iar la întâlnire, doar așa să-și poată ei negocia felul de a comunica? Privim la noi, în timpuri noi…

 _MG_9230 Immigrant family. Sakuto via Compfight

Am să vin cu un exemplu concludent, cât pot eu de autentic și de recent, din prezent. E din lumea copiilor. Da-i cu relevanță.

Pauză școlară. Zarvă, sute de voinici. Băieții imită luptele adulților, pe-te-miri-ce, fiindcă ei așa învață, prin modelare. 3 dintre ei se încaieră nițel, timp în care unii dintre elevii personali au vrut să-i împace. Și-au luat firește- o porție egală de mic conflict și ei, fiindcă majoritatea nu avu timp să conștientizeze ideea de pace. Fiecare recunoaște ceea ce este deja în sine, așa se-ntâmplă și cu noi, adulții fel de fel.

Aha?

Mai bine ”salvatorii” îți vedeau de treaba lor. Corect! Da… mulți copii erau acolo laolaltă ca să fie timpul unui gând așa de relaxat…

Energie… Dă-i conflictului pace.

Vreau să revin acum la turci și moldoveni-români, adică.

Curioasă să aflu cum e omul în țara lui, după sute de ani  de istorie în care ne-am intersectat, am explorat și eu Turcia în două vacanțe.

Am fost să-i cunosc așadar pe turci ca oameni, acasă la ei. Bucuroasă și uimită și …. mă-nclin în ce fel am văzut eu că sunt.

Omului, pe care-l întâmpină plecându-și sufletul până la pământ, turcii le sunt, dar.

(Că vorbesc despre o experiență acum ,și am darul de a ”insista pe cuvânt” o știu și cred că-i un fel de ”fel de-a fi al meu”,  drag mi-a fost să descopăr așa, e posibil, chiar evident…., omul e frumos când te vede când te apreciază, când e la tine, atent.)

În 2009 am fost prima dată în Kusadasi, iar în 2014 la Istanbul.

Dacă mi-a plăcut bazarul? Da.  Și de-acolo am priceput că turcii preferă să știe omul care cumpără de la el, om mulțumit. Depinde de abilități.

Aș putea să scriu o carte, că-mi place să dau frâu liber cuvântului din a simți natural. Prefer să conchid cu o părere, accentuată și-n țara noastră, acasă, fiindcă oamenii aceștia, au magazine și restaurante, lucrează cu noi și pe-aici și-s la fel:  blajini, primitori, generoși, calmi, surâzători.

Ce ..i-a schimbat în 700 de ani așa?

Ori a-nceput să-i privească cineva …altcumva. Sunt oameni, ca noi.

Cred că undeva în timpul lor a existat un moment de schimbare de mentalitate. Eu l-am găsit-momentul- și-l știu cumva, fără să vreau a-ți forma opinia ori a te influența, iți spun că am să citesc pe-ndelete despre momentul la care fac referire.

Din povestea cu Ștefan cel Mare și luptele sale de apărare a gliei iau valorile pe care îmi place să le cultiv și să le transmit mai departe:

curajul,

iubirea de glie ( că mi-am permis aici să etalez o anumită interpretare, a mea)

adevărul,

comuniunea

spiritul de echipă

limitele personale sănătoase (cred că românii nu voiau să dea țara lor în explorare)

Și mă gândesc cât de mândru s-ar face marele domnitor ”moldovan” când urmașii ar face pace din valorile pe care le-a conservat Domnia Sa.

De-o atentă reflectare:

Și dacă omul a venit pe Pământ să ajute alți oameni?

Să fie el omul pe care-l vrea regăsit în oamenii de lângă el?

Și când am reuși să vedem -că indiferent de țară- contează cum te simți acolo unde ți-e dat, alegi să trăiești, să fii atent la cine sunt cei cu care te însoțești?

Și dacă toți avem dreptul sublim de a locui pe frumosul Pâmânt, grijă să-i purtăm, fiecare?

Și când ”Pământ” s-ar scrie cu ”P” mare de la  ”pasiune”, ”pot”, ”picioare” de mers pe drumul tău, ca să trăiești cum îți place? Și dacă suntem aici să facem împreună o frumoasă demonstrație de pace?

Ce spui?

***

Simona, cu drag,

Ma înclin!

 

 

Viața, școala de a trăi în prezent (2)

Falconeer talks to her birdCreative Commons License Thomas Quine via Compfight

Bunicul prezent, om conștient

L-am cunoscut mai bine pe acest om, exact cum te aștepți, așa cum cunoaștem pe oricine: în acțiune.

Cum s-au petrecut mai exact lucrurile, pe îndelete…

Era în vara anului trecut, când pregăteam experimentul Școala de pasiuni, în paralel cu seminariile din ciclul Iubirea și legile Universului.

Experiențe grozave care mi-au testat perseverența, hotărârea și limitele. Și alegerea de a le depăși precum și căutari de felul ”cum?”

Am înțeles mai profund și gândul:

Ai început, continuă! (în ritmul tău. E important, am înțeles eu să îți înțelegi pașii, să ajustezi acțiunile și să justifici ție, prin motivație clară, serioasă, interioară).

***

 

Într-o sâmbătă seara, din iulie 2015 am primit un telefon de la sora mea. Mă anunța că urmează, într-un grup de vreo 7-8 oameni să parcurgă un traseu nou-nou, de vreo 11 ore dus-întors în Munții Piatra Craiului.

Am primit cu bucurie să mă alătur și eu, fiindcă iubesc sentimentul pe care îl simt cu inima, mai urcând din munte, încă un gând, și-ncă un pas și-ncă un gând. Fantastic exercițiu de pace și tot unul de autocontrol.

 Ora plecării, a doua zi de dimineață fusese fixată la opt.

În fața casei surorii mele ne-am întâlnit, fiindcă urma să parcurgem drumul până la Zărnești cu mașinile. Totodată, pe parcurs întâlneam și pe ceilalți iubitori ai muntelui care participau la traseu.

Fiindcă timpul e o importantă resursă, atunci când participi laolaltă la o acțiune ca aceasta, te sincronizezi.

Timpul e tot ce avem? În rest, suntem.

În punctul următor de întâlnire, preluăm pe încă doi oameni și-astfel ajungem la baza muntelui, pregătiți de urcuș pe la ora nouă.

Nu-i cunoșteam decât pe jumătate dintre pasionații de ascensiuni montane. Știam că sunt antrenați de ani buni în genul acesta de acțiuni, cât iubesc ei muntele, iar știam.

Mă gândesc azi să povestesc, așa cum am primit și încuviințarea, despre ”bunicul”. Toți oamenii cu care-am urcat spre înalt sunt povești frumoase de iubire. Și tu! Fiecare.

Mă opresc la dumnealui și la lumina pe care am simțit-o:

”Bunicul”.

Așa îi spun prietenii. Ghilimelele sunt de la mine. Din punctul meu de vedere dă strălucire sănătoasă cuvântului, pe cea adevărată.

Bunic – tinerețe asumată odată cu experiența acumulată de viață.

Antrenamentul de a rămâne ceea ce îți place să fii, în mijlocul unei mări de asocieri cu fel și fel de alte poezii despre vârsta aceasta.

Are 60 și încă 14 ani. Astfel declară. N-ai decât să privești și să te convingi: Așa-i.

Dacă privești o nestemată de munte, care sare în clipe binecuvântate vederii tale printre creste înalte și privești la dumnealui îi admiri sincer suplețea. Și vitalitatea.

Bunicul e cel care conduce la suiș șirul de 9 oameni. Este totodată și unul dintre inițiatorii acțiunii.

Așa și începe, povestind pas cu pas, fiindcă știe el bine traseul, cum arătă prima parte din drum, cum i s-ar părea mai potrivit, recomandări în ce privește ritmul de urcare.

Sunt sigură că îți vor plăcea tare și cuvintele-izvoare de frumos pe care, tot cu permisiunea dumnealui, le-am notat în agendă, dar din dar să le ofer aici.

Să-ți istorisesc puțin, dintr-un calcul matematic fugar, faptul că vârsta biologică a bunicului cumulează, tot două-câte două vârste ale celorlalți montagnarzi.

Eu și sora mea împreună adunate vârstele, avem vârsta dumnealui, a bunicului, cu o marjă mică-mică, de aproximare. Alții doi –asemenea.

Ca să vezi, coincidența, suntem tot grupe de doi, cu coordonator principal, ”bunicul”.

Iubește de când se știe și stânca și apa, și aerul și felurite plante despre care îți povestește la popas, câte întrebuințări au, când să le culegi, pe care să le admiri. Știu că nu te miri…

”Stau cu oamenii care au suflet tânăr, e simplu între cei ca voi. La vârsta voastră încă credeți c-ați atinge munții cu pasul.”

Povestea este una adevărată, iar eu mă simt binecuvântată că am trăit-o.

 Ce-nseamnă bunic/bunică pentru tine? Ce simți că-i de dat mai departe?

Îți mulțumesc că citești! Îți mulțumesc, când simți așa, că împărtășești prietenilor tăi!

Simona, cu drag.

Mă înclin!

Viața, școala de a trăi în prezent (1)

Forest flareCreative Commons License Neil Kremer via Compfight
Tu cu cine vorbești când alegi să vorbești?

Un impuls de a schimba sisteme exterioare este indicator spre călătorie interioară.
(Din nou, schimbarea începe cu tine.
O reluare.)

Gând:

Vorbești în dialect finlandez/japonez/hindus, acolo unde oamenii și înțeleg și pot exprima păreri. Și-n românește, cu grai specializat, între și doamne, domni specialiști în inginerie, ori arhitectură.  Altfel, până se găsește translatorul, se transformă mesajul. Devine altul. Și… soluția?

(Spui mai curând o rugăciune, repeți un gând de ”Mulțumesc!”)

Tu ce zici? Când vrei să rezolvi ceva, te gândești de două ori înainte de a rosti, dacă mediul e prielnic, în sens de interesat, ori te prezinți… oricum, neapărat?

Când vorbești despre un proiect nou, ”de vechi, ce este” o alternativă complementară de educație ori de implementare de linie de producție, în public între colegi, te oprești puțin. E tăcerea dintre două gânduri care pot să se alerge, din colecția noian, să fie exprimate:

1.De folos, gândul?

2. Face bine?

3. … (mai dă tu un reper în conștientizare)

Ce faci când…

Te adresezi unor oameni care au acumulat experiențe de-un fel și nu se declară mulțumiți de acestea? Dai tu repede o soluție? Ori le ceri opinia?

(Au cerut ajutor? Știu ce vor? Vor ceva? Să ceară explicit.)

Îți asumi cum că știi cu cine vorbești, ai verificat publicul țintă, ori ai întrebat dacă interesează povestea; cu alte cuvinte, comunici despre o idee acelorași oameni care: se plâng, sunt competitivi, unul cu celălalt, la vedere, repetă de 30 de ori fraza pe care, apoi oricine o poate reda: ”sunt singura cu nume și „pronume” (intenționat, astfel enunțat cuvântul)  nominalizată”… Ah, critica!

Pentru tine, cel care abordează un subiect, cu alte așteptări decât enumerarea de nereușite, iată o reflecție din care poate azi să înveți o lecție. Cam fiecare zi e-așa o-nvățătură. Pentru fiecare.

Deschizi ochii bine și vezi unde te afli. Ești! Și  ai un rost să te afli aici.

Pentru tine, cel care deschizi teme-ferestre, care n-au soluții, fiindcă fiecare ascultător/participant a-nchis izvorul la ce-a trăit și- a fost obișnuit, și mai știe din programare să creadă numai în ceva ce s-a-ntâmplat deja. Un paradox. Mulțime de minți laolaltă să cerceteze soluții nu pot, fiindcă poate omul singur care stă în pacea minții și știe să caute… Atunci , ce căutăm atâția laolaltă? Simplu de răspuns…

Noul?

Ori schimbarea de paradigmă aici e: să crezi cu toată ființa în ceva, ca și când s-ar fi întâmplat deja…

Oamenii, până la a se antrena în modestie și obiectivitate sunt testați periodic de …Univers(itate).

Sunt centrul Universului, oamenii în general, da, sunt: centrul Universului lor! de când erau ei coordonatori generali în proiecte consumate. Câți rămân acolo, fără a ști să vină aici?

Viața e din perioade –lecții, etanșe în timp. Ieri a trecut, azi e timp conștient. Cât a trecut?

Drept e că au experiență, au văzut mai multe, au învățat, s-au întors între oameni ca ei. Că-ntoarcerea este firească, uitarea, la fel.

Aici, perspectiva nouă! Cum se vede realul de zi cu zi? Cât se manifestă în continuare și motivația de a excela în muncă și apartenența la valori organizaționale? Cum arată bucuria de viață?

Ce fac împreună oamenii mai departe: fac ceva?

Despre cei care-au fost și știu cum se întâmplă fenomene de reușită, bucurie și gânduri de bine! În a reuși contează intenția de se-mplini gândul. A merge până la stea! Credința că se poate și renunțarea la tiparele cafre n-au funcționat.

Și-altă întrebare:
De ieri până acum, ce s-a mai întâmplat?

Peisajul rămâne static, neschimbat?  Ce zici tu despre termenul de ”cunoscut”, fără alte variabile, fără factorul uman imprevizibil?

Oamenii dintotdeauna se scutură de iluzii și redevin oameni.

Fiecare, om rămâne înainte de toate. Știu despre asta fiindcă învăț despre conducere, atenție, libertate.

Un pas care pare înainte, chiar este.

Conducători de oameni, oameni. Sisteme. Simpla evaluare e felul în care oamenii din echipă, rezultatele lor comune, au transformat ceva din altceva.

Vrei exemplificare? Ștefan cel Mare.

(Ce model? Până la jumătate de secol în urmă te-ai dus?

Tot aici sunt; da-mi place Domnul Moldovei câte-n urmă, spre înainte-a trimis și câte azi admirăm și atingem, de-atunci construite! Ș-apoi gândul când vine, de undeva din cerneala înaltului, inspirație, te-ntreabă o clipă, de-l vrei și-apoi iute s-așterne poveste,  că și inima îți dă sfat: păstrează-l…)

Să admitem cu mândrie că unii dintre noi la Iași s-au născut. Sau oriunde pe pământul acesta drag, numit țară străbună. (Străbună înseamnă că-i minunat de dragă, toată-ntreagă).

Vorbind de Iași, l-a apărat cu vitejie, marele la sfat Ștefan, că să ne fie și loc pentru unii dintre noi spre a ne naște? Istoria zice că da. Aleg să cred. Se cheamă că a inspirat.

(Așa model să-mi aleg și eu?

Ai citit, ai privit poate apoi în jur cu atenție sporită și ai observat cum că idealurile pot să pară atât de înalte încât să te conducă la dorința de a scoate particula ”im” din cuvântul ”imposibil”? Le-ai testat personal.

Alege ce fel de ideal vrei. Particularizează. Exersează, ia rezultatele în considerare, ameliorează. Alege-te pe tine.)

Drept e, se poate ca autorul acestor gânduri și idei să ia încă mult traiul și exteriorul reflectat în nume personal. Știe că totul e la vedere.

Și Azi e o zi.

Bucurându-te, plenar, cred că mai înveți un pas în vindecare…te antrenezi iar. Scrierea e atât de subiectivă, funcție de cât își permite autorul s-o observe nepărtinitor,  el.

Cum poți să povestești despre bucurie, oamenilor cărora: le este frică, dar critică. (”Salvatorule”, stai o secundă, ce anume vrei să acoperi adânc?)

Unii dintre oameni văd exclusiv soluții eșuate; verificate ca fiind așa.  Dincolo de ele stau soluțiile, reușitele. Azi pot să pară miracol. Mirare? Experiențele mai vaste sunt izvoare de soluții. Cele noi, inedite. Respectând niște legi”. Aici e o cheie. Care legi, poți să-ntrebi. Cele eterne, pe care omul nu le-a influențat. Atâta concentrare pe ”nu se poate”… Știi tu vreo rețetă minunată care să funcționeze pentru mase largi? Cum să-l schimbăm pe ”nu se poate”?

Musai să introduc aici o soluție din viață.  Când vrei să vin și eu cu o poveste. Sigur știu că-ți va plăcea. Mu-sai! Am văzut soluția iar trăind…

Că de multă vreme și-așteaptă rândul la lumină din ochii tăi și la zâmbetul din suflet citind.

Stai să caut agenda să găsesc povestea și-mpreună ne-om regăsi despre un om adevărat, eu ție, cu drag, istorisind….

(Acuș vin)…          

Cum vin ”pe nepregătite” întâmplările anume ticluite?

Uite cum:

Primești o veste, la telefon.

Vestea-i învelită într-o invitație-întrebare:

-Vii cu noi pe munte? Avem un traseu nou.

Știi că ne place să ajungem la bază în timp util, așa că e bine să plecăm la ora programată. Suntem vreo nouă cu toții și avem repere în timp de întâlnit, fiecare, cu fiecare.

Și-n mașini, ne organizăm, la plecare.

(…)

Continuarea este o lecție adevărată despre un om.

Și fiindcă am un cusur, îl recunosc deschis. Știu că omul e în ansamblu un întreg din lumini și umbre. Știu că le conține pentru că mă cercetez pe mine. Aleg să-ți povestesc despre ce luminează din el, cât să văd și eu. )

Vrei să-ți povestesc?

Abia aștept!

P.S.

Ce fel de lume creăm împreună, când ne concentrăm pe ”se poate”?

Și cum se face acest ”se poate”? Vii aici c-o acțiune-răspuns?

Simona, cu drag!

O lume frumoasă se trăiește din fiecare, cu noi, împreună.

Îți mulțumesc pentru că distribui acest mesaj și cunoscuților tăi!

 

Merit și sunt în stare

 

777 Merit si sunt in stare

E o zi nouă de Azi.

 

Ca la o întâlnire unică dintre om și Soare, hai să scriu, ca și cum ar fi prima dată: să fie minunată dimineață Azi! Vrei și tu, la fel?

Spune cu mine, încă o dată: dimineață minunată!

Să fie!

🙂

Fie ca miracolele în care crezi deja să-ți înflorească viața!

Fie ca celulele corpului tău să strălucească de bunăstare și sănătate!

Căci sunt capabile, lucrează împreună fiecare, laolaltă toate! Din unirea asta vine puterea cu care ridici o mână ca să deschizi o carte, sui privirea spre cer cu gând curat să-l întrebi pe Dumnezeu, din când în când, dacă e nimerit drumul pe care pasul tău a apucat…

Cum ar fi, când tot Azi ar fi momentul când, așa cum susțin cercetătorii corpul tău s-ar reînnoi și devine, ca la început: ferm, hotărât?

Sunt atestate idei științifice conform cu care la 11 luni o dată toate celulele corpului uman se înnoiesc complet.

Asta pentru că totul e transformare, orice din lumea concretului se caracterizează prin schimbare.

Poți să afirmi și tu, cu privire la asta: ”Merit și sunt în stare”?

Când fizic ești tot ce poate fi mai grozav, devine consecință gând din mintea ta-grădină. Ca o flare care crește din sămânță. la fel este.

Aprinde-acolo tot Azi, acum, lumină și privește cu îngăduință.

Gândurile de aici, orice ai simți, orice-ai vedea sunt iubiri sau frici?

Caută acum cuvântul ”Merit” și observă-i cu răbdare strălucirea.

E posibil să conțină o notă explicativă…

Dă timp inimii să ajungă aici și să povestească în minte cum simte și ea meritele tale.

”Merit pentru că….”

”Merit să….”

Merit și sunt în stare să gândesc viața care îmi place mie. Care-i viața?

Merit și sunt în stare să cred că pot trăi cu bucurie.

 

A merita, când mergem spre un dicționar explicativ găsit în sanctuar al inimii, hai să vedem împreună ca sens, ce-ar fi? De ce cu inima? Pentru că mintea îți arată doar ce ai învățat-o. Noul e …nu e aici!

A merita…

Și iată, respir așa-aștept cu îngăduință o senzație familiară din direcția inimii.

A merita e să știi că te-ai născut SĂ FII.

Merit e dreptul divin care te-a adus aici pe Pământ. Ești om frumos, ai puteri creatoare, din gând, credință în el și armonie exprimată prin cuvânt. Cine sa-ți spună asta? Ar apărea Dumnezeu, că el te-a creat frumos, întreg, perfect, după chip și asemănare să poți. E minunat exercițiul, spre imaginare.

Și poti când CREZI.

Creezi prin tot ce spui după EU SUNT….

A merita e ca inima, parte din tine. De niciunde de-afară nu vine.

(Stai să văd dacă meriți? Unde scrie….)

Spre A FI, din EU SUNT

Spre a fi în stare. De aici e călătorie, experimentare.

Cel mai concret urmează aici o colecție de acțiuni care te-au motivat să mergi înainte. Înainte, spre ce?

Înainte spre tine.

E-un paradox, ca un acord gramatical de subiect și predicat-viața ta e mereu în acord cu tine? Când tu o trăiești, cum altfel ar fi?

SUNT ÎN STARE

Să explic cum eu, ca om o simt…

Ca să fiu în stare, îmi imaginez. Visez. Uneori cu ochii deschiși.

Totul are înainte, un ”certificat de ivire” în minte . Așa că văd plenar și mă bucur anticipat de faptul că sunt în stare să visez un vis nou, să-l joc cu gânduri cultivate atent, rol frumos, de compoziție; VIAȚA cum îmi place.

Sunt în stare să…

Să-mi ofer ocazii de experimentare. Să mă văd în mișcare, chiar lentă, cu observare… În ritmul meu, fără să împrumut ceva străin de bucurie.

Îmi amintesc despre celulele corpului despre care vorbeam la început de exercițiu de comunicare.

Când ele toate sunt sănătate, sunt regenerare, visul meu frumos de viață, în fiecare Om frumos, corespondențe –pe frecvente are.

2015-10-09 12.58.42

Vreau să fiu în stare!

Și încep să trăiesc…

Fac pasul cel dintâi. E firesc să mai verific din când în când spre pământ și să mai dansez o plecăciune? Firesc… (E-o îmbrățișare: Pământ, te iubesc…)

Mi-amintesc că știu să stau în picioare: Sunt în stare!

Mă ridic, mă gândesc la vis-claritate, și iar merg un pas-ori doi, după cum pulsul visului din minte și gând străbate.

Fiindcă merit și sunt în stare!

Mă uit spre oameni-modele.  Mă uit unde-i reușită. Unde-i CALM. Am clar informația în suflet că acolo-ii de mine.

Așa văd ce-au fost ei oamenii împliniți  în stare să facă și mă gândesc la ce-aș fi în stare să fiu eu, ca să fac apoi… după cum simt c-aș vrea și-aș putea.

Se vede fizic cel mai clar acțiunea omului care este în stare.

Oamenii își demonstrează valorile în care cred cu viața lor. E o lectie simpla, la vedere. Timp să privești, ăn viața ta.

Orice-ar zice, ceea ce face omul, rămâne. Și-așa…

Când povestesc cuiva de oameni care-au reușit, mă gândesc la cei ce-au visat și visul Azi și-l trăiesc. Și spre chipurile lor, adesea, privesc. Și spre lumea din jurul lor. Așa privesc o dată, apoi ochii spre mine,’napoi, c-am treabă:

Merit și sunt în stare să trăiesc visul meu, viața mea.            

În lume sunt în stare să fiu pace și-armonie, fiindcă-i minunat să poți trăi așa.

Simona, cu drag, o îmbrățișare!

Fiindcă merit și… sunt în stare.

Tu? Meriți?

 

Impărtășeste cu prietenii, spre bucurie:

Copilărie

Știi? Strălucirea aceea care îți scaldă inima și o lasă în libertatea ei să fie. ..

Zâmbetul jucăuș, ochii-întrebări, pacea din răbdarea cu care te prinzi să cunoști om nou.

Vrei să fii prietenul meu?

Și fix așa urmează să fie.

Prietenie.

Să auzi ce mai spune celalalt, dincolo de gândurile tale.

S-asculti, pe deasupra cuvintelor cum cântă un suflet, senin ca al tău. Și să încuviințezi. Și el/ea este.

777Miracole

Cum să mai fim copii?

Să zâmbim cel mai mult.

Să credem că zâmbetul nostru, copii reveniți în suflet de om cu vise mari ridică în surâs pacea lumii și face o sărbatoare din întreg pământul. (Da, se poate! Ia zâmbește , să simți…)

Că zâmbetul acesta, la unison construiește prezentul pentru noi toți, din perle-clipe conștiente de iubire.

Copilul e minunea aceea care a revenit între noi – chip de mesager celest.

Are infinitul luminii drept bibliotecă de sentimente de transmis și e un sprijin de nădejde.

Oriunde l-ai întâlni, în trup de vânt, ori în casă de lut de pământ, cinstește-te pe tine, întocmai ca pe el. Privește-te în miracolul din ochii lui. Poți? E exercițiu, cum socoți?

Cum să mai fim copii?

Să culegem direct de la sursă rod și să bem din izvorul proaspăt apa cu nădejde…

Să iubim verdele și senzația de talpă pe pământ.

Cum să mai fim copii?

Să ne mai jucăm de-a adevărul nostru.

Să ne jucăm până ni-l amintim pe tot. Că-i unul. .Da, de-a visele în care credem noi, vise pe care le oferim, apoi, în împărtășire cu oameni ca noi. (Chiar, unde sunt visele…? Și eu le mai am.)

Copilul?

Se preface că joacă altfel el până înțelege cum să te-ajute, tot el-neuitându-se în exprimare pe sine. De-aceea uneori pare că-i rebel, că te provoacă, că trece mult peste reguli/norme care nu-s ca el…

Se caută pe sine apoi vine. Dintotdeauna, el.

Într-una din zile se întâlnesc-după obicei, la lecții despre A FI ÎMPREUNĂ doi maeștri.

Au de învățat despre acceptare, fie că unul este mai mic, altul este mai mare, cu experiențe care se întâlnesc. Se reunesc la o ”școală a universului”, unde fiecare învață de la fiecare.

Relația care se leagă e un joc de-a cunoașterea reciprocă. Și e un fel de explorare.

Maestrul cel mic vine după o odihnă prelungă și-a cam uitat să vrea să scrie litere în cuvinte. Spune totodată, privind spre camarazi de bucurie că tare i-ar plăcea și lui, ca ei, să știe…să scrie cursiv. (Unde-i antrenamentul…)

Motivele ”contextului”? Cele adevărate sunt în sufletul dumnealui.. Străduința e comună-lipsește constrângerea. Ce-ar căuta??

Posibil să învețe la timpul lui altfel descifrarea mesajelor cuvinte. Cert e că printre lucrușoare, caietele uneori îi lipsesc. Împreună cei doi maeștri au de învățat și fiecare pentru el, lecția disciplinei, a perseverenței, a fluenței.

Tot constatare e că atunci când se exprimă, fără scris, maestrul școlar -cuvintele pe care le rostește se văd izvorând dintr-un vis cu îngeri. Așa de frumos vorbește.

Vede cu ochii iubirii orice –ar povesti. Numai să-i dai voie să-și deschidă aripile și să-i amintești că știe și el zbura. Cu răbdare, află și el drumul inscripționării pe agenda a poveștilor frumoase pe care le știe…

Permite azi copilului să-și scrie misiunea sufletește: aceea că uimește prin spontan și firesc.

Copil minunat, de pretutindeni, copil al prezentului, drag om nou, te iubesc! Știi că și tu ești?

Simona, cu drag!

De impartasit cu cei dragi, spre  bucurie, s-aduca zambete in viata. Să ne coloreze cu iubire lumea!

Prieten/a cu tine

Ai observat si tu?

Realitatea moderna este atat de volatila precum apa care fierbe.Vestea buna?

Aceasta volatilitate schimba din temelii preconceptii si ne determina sa ne experimentam pe noi insine intr- maniera complet noua.
Suntem fiinte energetice, aflate in vibratie, care traiesc interdependent cu alte fiinte energetice, intr-o lume energetica.
Functionam dupa principii ca: frecventa, vibratie, rezonanta,unde, oscilatii, cicluri, octave, spectre.

Traieste si observa VIATA
Descoperim cum aceste concepte stau la baza unei game largi de tehnici care ne permit sa devenim ceea ce ne dorim, din momentul in care reusim sa ne aliniem energetic cu vibratia noastra personala.
Frecventa energetica a corpului, emotiilor si gandurilor noastre dintr-un anumit moment e cel mai important instrument pe care il avem pentru a experimenta o viata minunata.
Cand aceasta frecventa energetica este inalta, rapida si focalizata viata e perfect aliniata cu destinul nostru. Se deruleaza dupa voia inimii-reala.
E era Intuitiei care care urmeaza erei Informatiei si o percepi si tu.
„Transformarea interioara profunda si ridicarea pe un nou nivel de constiinta”, Stanislav Grof, poate fi calea de a trai in Azi. Frecventa. Puterea vibratiei personale. Penney Peirce

Cand te antrenezi intr-o activitate reconfortanta, mintea lasa orice calatorie si vine sa priveasca ce faci…Adica devine atenta, se face prezenta.
Astfel accentueaza si sprijina.
Rafineaza actiunea cu care te indeletnicesti. O face grozava!
Atunci cand iti place ce faci si simti bucurie si inima o stie. Simte armonie.

MottoAdu-ti aminte cand simti vant mai tare prin gand…
E un loc asa de suav si de drag unde ..intr- o imbratisare iti prind obrajii de bucurie culoare…
E taina stiuta din pieptul tau: inima, mereu si mereu deschisa tie.
Intoarce-te aici. Aici e pace. Aici esti tu, fara roluri, fara asteptari.
De-aici e siguranta. Tot aici increderea isi ia izvor.
De aici pornesc solutii- miriade/infinite…Toate la timpul lor.
Tot inima te deprinde sa muti lumina de pe-o provocare pe oportunitatea de a afla rezolvari cu pace.
Vocea sufletului – armonie cand sa asculti ce spune inima, iti este intentie.
E calmul din zori.
E blandetea razelor de soare din clipe cu roua din dimineti de racoare..
Si briza de pe mal de mare…
Sa tii minte: calmul e iubire de Sine.
Stare de Bine.
Prieten/a cu inima ta Azi: asa-i de frumos, atata-i de bine…
Prieten/a cu tine .

Cand te gandesti asa:
Un nou mod de a gandi cladeste un mod diferit de a fi.

Viata e despre dans. Dans in ploaie, cu ploaia dans…Parca-i zi de Azi. Constienta.

Te imbratisez, cu drag,

Simona.

Ma inclin!

Joc din ganduri: Cum sa alegi tu… graul de „niscai boabe” de neghina?


Cum sa taci
( ganduri dintre ganduri, zic)
Intr-o poveste, caci asa cred ca-i viata, un joc de-a-nvatarea… e raspunsul ce urmeaza intrebarea…( ziceam de- o poveste traita recent): am ascultat si iar am ascultat si mai ascult...- aceasta imi propun, zilnic antrenament…
De vorba stau cu o doamna pe care o iubesc…

O intreb cum se simte. Raspunsul pe care il aud e unul al generatiei sale. Are spre 70 de ani de experiente valoroase de viata.
Afirmatii…tipar.
Spune despre sine fraze pe care le simt invatate. Eu cred asa-cum inca urmeaza sa traiesti ceva- mai bine iti faci tu idee personala, din imaginatie, creatie proprie-s-apoi sa vezi ce urmeaza. Lasa ce spun altii despre viata ta- fii atent si urmeaza-o cu incredere ca poti…


Povestind dumneaei, ma imaginez si eu peste ani…in activitate.
Ascult ca sa inteleg cum de ”ieri era grozav,  iar azi e altceva”. Ce-a fost ieri, ca Azi e altfel? Tu, ce spui?


Chipul i se lumineaza-n zambet, tot… cand povesteste cum a construit o casa. Da! O casa. Cum s- a descurcat dumneaei cu toate „administrativele” visului asa frumos, si cum ar fi iubit sa simta sprijin. (Aici se simte loc de compasiune)
Si cum s- a descurcat de grozav! Casa si acum straluceste de bucuria implinirii de vis.
Trairea aceasta, multiplicata mai are resurse sa nasca din gand bucurii…

E grozav sa o stii!
Ii spun cum se-ntampla cu mine ca Azi, dupa visul de viata construiesc alta bucurie.
Si cum cred ca noi, diferiti, putem accepta ce sa simtim. Ca adevar.
Eu ma imaginez la varsta dumneaei…dansand frumos printre idei..
Mai spun cum ma antrenez zi de zi, multumind lui Dumnezeu, ca si cand deja as fi…

Fiindca mi- a ramas in minte chipul scaldat in lumina ii spun cu drag, ca data viitoare mi- ar placea sa aflu cum a reusit sa ridice casa.

Fiindca vreau sa vad, ce pot sa invat.

Iar zambeste doamna (iar eu notez in agenda)… Seminar cu viata la varsta care- ti place. . Vii?

Fii far

Ce-i cu boabele de neghina?
Sunt ganduri pe care sa le scoti din minte..

Ganduri de Azi?

E minunata varsta mea.
Pot si sunt sanatate; oricati ani as avea.
Simtire:
Ma simt fabulos.
Sunt dintotdeauna putere.
Sunt pe zi ce trece sanatate deplina.
Actiuni:
Ce-mi place dimineata la gradina!
Iubesc miscarea. Reusesc cu usurinta sa fac plimbarea.


(Personal privesc spre oameni care reusesc. Vad foarte multi oameni fericiti ca au timp pentru relaxare. Fara a privi varsta ca o provocare, ci ca pe o noutate, o oportunitate de invatare .
Arata-mi o stire ca ii prezinta pe seniori zvelti patinand cu role.
Eu vad zilnic doi oameni care asta fac.
Pe altii ii stiu mesterind din orice- frumusete.
)
Si mai departe mergand- un fel de vis implinit: o ceainarie a ajuns realizare in viata unui domn de … 75 de ani.
O buna prietena are o vorba care se potriveste aici: Sanatatea vine din a-i da mintii de lucru!
Unii oameni calatoresc.
Altii…de nepoti ingrijesc… si tin minte si bucuriile lor.


Oricine ai fi ai dreptul sa stii cum se simte sa iti fie bine…
O zi frumoasa, frumoasa ca tine!
Viata toata e antrenament:
Gand: Antreneaza-te zilnic, din bucurie fa-ti trai! Pentru ca meriti.

Exercitiu de pace interioara:

Zambeste cand te trezesti.
Zambeste cu gandul intr- o lumina din minte, surade cu inima, lasa-ti in zambet cuprins tot corpul.
Zambeste in cuvant recunostinta ca esti!
Traieste- ti bucuria ca si cum ai fi…toate visele tale implinite.
Ca sa-ti amintesti, intoarce- te in surasul calm al inimii, respira-l si cauta apoi cu rabdare
Aici e locul unde sunt toate visele frumoase. Ale tale.
Alege unul.
Fa-l sa-ti fie!
Inspira-l implinire,
Expira bucurie!

E important sa avem in vedere din dimineata vietii cum vrem spre asfintit de zambit…. Tot din gand-simtire-actiune. Pe cuvant! Eu asa vad, cand observ si cuget, intentionez….

Simona, cu drag, o imbratisare, tie!

Spor si magie!

Din relații… Cum să (ne) înțelegem?

Armonie impreuna

O relație este.. o ecuație. Din care o primă necunoscută ești. Și sunt.  Legăturile stabilite între necunoscute diferite ne pot revela sensuri noi. Cu și despre noi. Dintotdeauna, oamenii din viața ta iți vor oferi exact ce te aștepți de la ei. Mai cu seamă tu, ție.

Motiv sa facem unele.. transformări (când simțim, după cum simțim, cu noi înșine.)

Întocmai. Tu ești, așa-i, primul om din viața ta?

Ce să însemne aceasta?

Dincolo de a bănui că ne putem asuma reușita vreunei schimbări în ceea ce privește o altă persoană – putem interveni cu transformare, cel mai probabil asupra propriei ființe/persoane, ceea ce putem face este să ne întrebăm ce fel de așteptări avem noi de la cei din viața noastră. De la oameni.

Și care e atitudinea lor, a noastră în interacțiuni.

Prin observație directă să fim martori activi la ceea ce se petrece. Și -urmare- să ne chestionăm convingerile interioare. Cale…

Când credem și ne dorim aceleași lucruri suntem în armonie unii cu alții.
Esther&Jerry Hicks

Conversațiile sufletești sunt cu oamenii pe care îi iubești.

Adaug: cu cei cu care te înțelegi, poți și dincolo de limbaj verbal să intuiești. Ce dragă-i liniștea dintre două priviri blajine… E mai mult decât cuvintele rostite. E un zâmbet întregit de înțelegerea a două energii similare.

După lecțiile de vieți interiorizate, unii dintre noi pot să prezinte la vedere o avere de oameni cu care conviețuiesc blajin și se înțeleg de minune.

Să spun eu…?

În ce mă privește, se întâmplă lucruri interesante. Și în privința ta, când te-ai gândi, e sigur tot așa…

Valori asumate, personale: respect, sentimentul că asculți ce spun/și eu să ascult, la fel.

Mărturisire: am experimentat și varianta transformării lumii-că așa simt eu-, nu că n-aș fi știut ce vreau, ci fiindcă am crezut că se poate schimbare, dincolo de liber arbitru. Cunoașterea era o cale, ca și acum, abia descoperită, drumul spre interior, încă fără a fi cercetat.

Și mereu, cu bună intenție- la nivel conștient. Așa-i: am crezut și eu că pot salva. Poți salva doar ce te privește pe tine, a te recupera întru bucurie.

Alte valori- când n-au fost precise dintru început-le-am descoperit din experimentare, cu viața: limite sănătoase, asertivitate, dorința de a învăța cine sunt, integritatea, ca descoperire interioară și în ce fel se acordă cu normele sociale- cum se ajustează la libertatea ființei…

Spun că a fi responsabil e cea mai grozavă lecție din A FI. O trăiesc și o simt. Zi cu zi.

Fire empatică, simt și am simțit mereu emoții, uneori m-am identificat cu ele, chiar când nu toate erau ale mele.

De aici, cât de importat e să știi ce simți când ești bine cu tine.

Acordajul la ființa interioară este dintotdeauna un sentiment de liniște, confort. E pace.

Natura prietena ta iti vorbeste

Relații cu oameni care te redau ție pe tine

Sunt întâmplări și oameni- daruri în viață care te pot face să îți amintești cine ești. Depinde cât de mult conștientizezi, când vine vremea să se întâmple.

Oamenii cu care am rezonat sufletește minunat sunt cei care au privit de la nivelul sufletesc cu acceptare și egalitate de șanse.

Îmi reamintesc cu mare plăcere de două persoane care mi-au marcat în chip asemănător oarecum, existența, devenirea.

Unul dintre personaje este un domn profesor de matematici, venerabil. Felul în care pregătea dumnealui terenul pentru ca matematica de liceu să își deschidă porți de înțelegere-unde era cazul, mai largi- era unul al poveștii ”din alte timpuri” : mi-amintesc de pe-atunci consideratele glume când ni se dădeau nume diferite de cele pe care le purtam. Eu eram Dora. Ne știam din altă existență. Avea o atitudine blajină pentru temeri-căci eu veneam cu ele de undeva.. M-am împrietenit serios, așa cu integrale și funcții complexe. Relații cordiale cât un bacalaureat de important.

De unde știa dumnealui că e chip de transfigurare-recadrare- ca să reușim parteneriat în învățare? Știa. Cuvintele îi erau clare și precis îmi plăceau, erau și limpezi, ca înțeles. Și în caz de erori -tot cu blândețe explica varianta cealaltă, rezultatul care verifica ipotezele.

(Iubesc cuvintele frumoase și adevărul din ele.)

M-am simțit câteodată, până azi și altfel decât lămurită, pentru că eu mereu am știut puterea izvorâtă din cuvânt.

Cuvintele- de oricare vibrație- de când mă știu mi-au creat viața, felie cu felie.

Acum știu că pe unele le poți investi cu atenția ta, pe altele, ba.

Mă mai gândesc și la o altă întâlnire, la fel, minunată- printre atâtea frumoase cu care viața m-a binecuvântat.

Scriam o lucrare ca cea de licență- de grad- pe o temă din domeniul educației muzicale-joc muzical, având ca îndrumător, un alt domn profesor cu o postură maiestuoasă. Simți oamenii după lumina pe care o emană.

La prima întrevedere, între 2 pahare cu apă am prezentat câteva zeci de pagini scrise-așa a ales dumnealui, ca eu să citesc. Asumat, se adunară mai multe și-am zis să încep …bogat. După finalizare am auzit:

Duduie, mata ai mai scris cărți?”

Știu așa: că tare mi-a plăcut ce am simțit și tare am fost motivată să perseverez. Să finalizez. E minunat când cineva, mai că nici te cunoaște investește încredere în tine.

Era o provocare. Ceva nou. Și a fost grozav.

Adesea ”noul” l-am dus, când am gândit că vreau, mereu pănă la produsul final. Au fost și alegeri cu alt parcurs. Momente de ezitare, ori răzgăndiri.

Acelea, zic, c-au mai mult timp de deslușire… și tot le duc la rezultat. Oricare ar fi, tot rezultă ceva. Dintotdeauna. Tot e-o transformare. Fie a gândului inițial, fie a ideii în fruct dorit.

Așa zis, așa am gândit.

Prietena mea cea mai bună are o zicere de care îmi amintesc cu drag:

Imaginează-ți mintea și inima un aeroport cu o singură pistă de decolare. (Ea face minuni naturale de mâncat… chiar și dulciuri diverse. E talentată la orice s-ar apuca să facă. E specialistă în alergare, preocupare pentru hrană sănătoasă.. E model de viață. Și are o disciplină…)

Ce vis lași să zboare, pe-acela-așteaptă-l în timp ce trăiești să se întoarcă cu reușita la tine.

Pe cale tot oameni -tot maeștri-tot ajutoare găsești. Tu să alegi de la cine înveți , cu cine te întovărășești. Că poți să înveți ..orice. Alege ce-ți este de folos.

***

Din zona în care ne-am întâlnit, să discutăm lucrarea, mi-amintesc c-am mers pe jos cale lungă să am timp să gust sentimentul acela de bucurie. Cred că zâmbeam cu toate celulele corpului meu: apreciere!

Mai reflectez și azi la afirmația cum c-aș mai fi scris vreodată vreo carte.

Azi despre ce-aș scrie? Știam de pe-atunci câ gândul curat, rostit frumos, iscă bucurie.

Atâtea s-au schimbat de când mintea mea a descoperit că inima are de spus ceva despre credințele pe care le conține ea….Omul iubește când e apreciat- mai drag muncește. Așa crește el, spre suflet, înalt.

Ce potrivit este aici Steve Jobs care în discursul său memorabil adresat unor absolvenți afirmă că poți lega puncte de pe traseul devenirii tale, privindu-le retrospectiv, așa le înțelegi mai bine.

În fapt, am scris, pentru copii, în parteneriat o lucrare, un fel de debut tot a fost.

Și-am mai scris un fel de jurnal, tot cu copii, de vârste diferite și tot în colaborare. Sunt începuturi într-un domeniu în care viața m-a plasat în chip minunat și din care încă izvorăsc.

Senzația de confort în preajma oamenilor cu care-declarativ sau nu împărtășim valori comune se simte imediat.

Oamenii-fiecare și toți deopotrivă păstrează în suflet o taină. E experiența lor de viață laolaltă cu priceperea lor specială de a străluci în lume, autentic. Despre cea de a doua e posibil să știe puțin, când au fost învățațti să fie în rând cu lumea.

E așa precum o sămânță magică stă să dea floare, una care să bucure lume întreagă prin strălucire, când lumina de încredere reușește să se deschidă.

Impreuna sustinem Pamantul

Un loc în care -când află drum spre ei- găsesc sursa bucuriei vieții.

Apare câte cineva, vede floarea-boboc în sinea ta și se bucură și spune…. Tu ești..! De parcă te-ar ști mai bine ca tine.

Până acolo, e posibil să se lase încredințați că aici pe pământ normalitatea e o stare de competiție, că locuri în fața măreției vieții sunt număr limitat, ori că la vreo întrebare e unic răspuns care-ar răzbate din minți și inimi diferit îngemănate.

Răspunsuri la unele întrebări sunt … miliarde.

Când admitem că pentru fiecare e diferită sursă a bucuriei care te trezește plin de voioșie, înțelegem.

Azi, despre cum te poți descoperi pe tine când întîlnești oameni care cred și te susțin.

Cel dintâi, dintr-o viața ca acesta, tu să fii!

***

P.S. Ție ți-a spus cineva ce minune ești?

Ce frumos, ce grozav zâmbești?

Îți spun și eu-ești ceea ce te face să vibrezi!

Răspunzi? Ce crezi?

Cu drag, o îmbrățișare! Simona sunt și mă înclin!

Cine e prezentul?

 

Descoperire Toti ca unul

Lumea gândirii duale afirmă: ”suntem Noi” și ”sunt Ei”.

În realitatea non-duală suntem numai ”Noi” și ”Noi”. Doar Noi în diferite forme-manifestări ale creației.

Și când numai Noi suntem, atunci nimic nu ni se poate întâmpla și tot ce se petrece are loc prin Noi. Noi care gândim, simțim și facem. Această perspectivă schimbă totul. Neale Donald Walsh Și-atunci, cine-i prezentul?

Unul ca fiecare și toți, parte din tot.
Om- strop de nemurire, unic, strălucind iubire, prin fel de a fi.
Când ne-am gândi la celălalt,
dintotdeauna, astfel-
diferit de noi,
prin lectii de viata de însușit
după fel, alt model,

cu potențial de strălucire

egal.
Cum ar fi?
Un arbore-lumea, viața-câte flori!

Un soare- câte raze minunate!

Cine ești? Ești celalalt și ești tu.

Cum se întâmplă să afli?
Se întâmplă. Iată o cale:

Într-o zi ca aceasta, oricât exercitiu de bucurie susținut constați ca ritmul devine lent, până se oprește. Așa cum orice melodie preferată dă un  răgaz să-nceapă o alta. O pauză.

Timpul Azi

Te trezești că ai primit tot timpul ori totul a devenit…nimic etern.

Și primești astfel vremea din lume ca să vezi limpede. O ai la dispoziție. Tu alegi când și cum și dacă momentul de trezire îl folosești.

Descoperi că omul din fața ta, orice rol minunat, important sau pasager ar avea el în realitate, e … ca tine. Străluciți din aceeași lumină.

Primăvara aceasta toate firele de iarbă, gâzele înviorate, arborii rotați- acestea de unde să vină?

Imaginează-ți soarele, cum desenează raze în îmbrațișare de pământ.

Poți spune că una mai cald ca alta te răsfață… așa, mai blând?

Ce simți când vezi cu inima că ești precum o rază minunată de lumină? Și cum consideri viața pe pământ când conștientizezi că mai sunt ca tine raze… lumea-i plină. Toate-s raze. Și toți.  Activitatea sau pasivitatea o dau ochii deschiși să vadă, ai sufletelor. Ai tuturor, ai fiecaruia.

Cei care știu zâmbesc cu ochii-îi recunoști, privesc spre tine cu senin. Unii chiar îți coboară în suflet privindu-te o clipă din infinitul cerului senin.

Cei care încă nu au aflat ce sunt, cine sunt?

Priviți cu înțelegere și răbdare, pot fi inspirați, se pot deschide, când tu ești tot un zâmbet de soare.

Fără a fi forțați să privească, ori petale de suflet să înflorească. E așa cum am avea răbdare ca un boboc de floare, în lumină și căldură să vrea să renască.

Pot doar să te vadă pe tine și să se-ntrebe în sine. Ș-apoi să cerceteze.

Fiecare are ritm personal.

Descoperirea aceasta se poate să te-așeze pe alte frecvențe de gând. Noi suntem prezentul? Tu ce crezi? Ș-apoi…

Să reconstruiești din nimic realitate. Altă.

Din nimic, întrucât ce-a fost se schimbă total. 

Lasă spațiu nou.

Noi să construim din iubire gând.

Cu cât gândul adună laolaltă pace și senin.

Cu-atât lumea se construiește pentru fiecare și tuturor- din antrenament- firește

Plai de rai.

Fir de poveste.

Prezent de iubit.

Când înțelegi că din aceeași mare lină ești cu omul de lângă tine, magnific val. Cum te gândești să îl întâmpini, îi mai opui intensitate, te mai întreci în înalțime?

Sau înțelegi că și pe tine te ”ridică” reușita altuia, ești recunoscător?

Parteneriat. Împreună. Țeluri comune. Suntem toți ca unul. Ce-i mai important?

Dincolo de întreceri între raze, care să strălucească mai tare… Suntem același ”soare”.

Cum e astfel viața privind?

P. S. Cel/cea care traieste consecintele alegerilor pe care le faci- ESTI. Apoi, suntem.

De-aici, relevanța pentru conștientizare.
Ce vreau eu de fapt? (durează.. să te-ntrebi?)
Ce simt eu acum?
Și-astfel …alegeri devin tot mai clare.

Cu drag,Simona! Mă înclin!

Să-ți fie alegerile bucurie!

Azi în culori poveste de lumină

Excelentă zi de Azi să ai!

Dacă-ți imaginezi o ploaie de vară târzie, care-i o urmare a ploii care-ți place ție?

Mie îmi place mirosul viu de nou. Reavăn și proaspăt ecou.

Și-mi mai place mult- firescul…curcubeu.

Îl numesc- firesc- fiindcă mă aștept să-l zăresc…

Cu bucurie -de fiecare dată

Ca și cum atunci l-aș zări dintâi, cu privire de re-descoperire- miracol; 

Și de fiecare dată mirată…

  Lacul iubire

(fac o pauză, dintr-acelea de care îmi plac mie și din ..plăcerea de a mai savură o înghițitură de cafea-mărturisesc- e-un gust pe care mi-l fac des- cu mici înghițituri- promit- cadou, mai ales de câte ori simt bucuria să transpun în vorbe un gând nou)

Azi – o intenție care a prins înțelepciunea vechimii- în vreme pământeană- filei de aici dorește să se înfățișeze cât mai promt…

(am și făcut ceva ”verificări-eram gata-gata pusă pe ieșit în natură, pe minunate și dragi -mereu- plimbări, însă timp până acolo mai e ceva- așa…că scriu)

Întâi de toate- dă-mi voie să scriu p întrebare: tu cum simți lumea în care trăiești?

Sesizezi tu vreo schimbare? De care?

Și mai ‘nainte de toate- tu cine ești Azi?

Dă-ți clipe răgaz… respiră curat și lent.. și raspunsul așteaptă-l ..atent/ă.

Dintotdeauna, aici și acum, ascultă răspunsul de la tine. Și numai după aceasta ajustează-l la felul în care ești păarte din frumoasa lume în care coexiști.

Ești.

Energie.

Când ești energie, ești pământ și apă, foc și aer ești-toate laolaltă.

Cum e pământul pe care calci? E siguranță. E dincolo de teamă.

Teama e de lăsat în urmă, în trecut- când vreodată în viața ta- din lecții învățate deja, a apărut. Îndrăznește-trăiește!

Dacă privești spre apă- limpede și clară, aceasta curge în fel personal, fără a simți vinovăție. Ți se potrivește și ție… trăiește în bucurie. Fii valoros prin sine, iartă-ți experiențele și înțelege că te-au construit cine ești- ființă minunată- fără vina de a învăța. Cu dreptul de a afla și apoi a alege. Iartă și trăiește!

Raze de foc- putere de a arde.

Dincolo de fapte trecute- toate întâmplate, deja petrecute, ești ceea ce ai ales să fii. Să trăiești, experimentând -să devii. Prin asemănare, tu ești putere de concentrare pe ceea ce vrei să creezi în viață, conștientizând că dezamăgirea e doar un blocaj. Trăirea în sine-e putere divină. Forța interioară -mereu prezentă, așteaptă să o recunoști ca parte din tine. Dincolo de rușine- în bunul mers al lucrurilor, universal- cu Iubirea -drept fundamental, fii mândru că ești și trăiești!

Cum se simte iubirea care te plămădește?

E dat divin al tău- din iubire vii, ca iubire SĂ FII.

Iubirea e inteligența inimii. Ca aerul de ușor devii iubind fiecare clipă de viață.

Iubind știi să oferi, accepți să primești.

Supărarea e altceva- o altă ”scriere”-cu alte surse-de gând, pe care iubirea o lasă zborului spre lumină.

E undeva- în miezul Pământului mamă un atelier de transformare- a termenului de ”supărare” în orice…chiar într-o minunată floare.

Tu să știi că există- atelierul cu pricina- și meșteșugul dă rod…

Iubește, începând cu tine. Fii laolaltă -respirație completă- inspirație și expirație, dar și răsplată.

Trăiește iubind. Inimi zâmbind…

Adevăr lăuntric. Cuvânt care construiește lumi.

Sunet al începutului de poveste- distinge în adevăruri rostite- pe cel al tău- și în lumină- fii integritate. Fii în credință ție, față de tine însuți. Acceptă-te fără condiționări și află cine ești.

Ești prosperitate prin definire lăuntrică. Din interior spre în afară ești.

Trăiește autentic- în acord cu tine. Luminează prin adevăr despre tine!

Despre a intui?

E poveste…

Învățare prin re-descoperire. Strat sub strat de conștiință. Exercițiu -antrenament consecvent și cu putință.

Se bazează pe descifrarea adevărurilor profunde lăuntrice- și apare în echilibru emoțional. E un răspuns care vine întotdeauna pe cale de bine.

Răspunsurile tale au legătură în permanență cu oglindiri exterioare- în oameni, fapte sau evenimente. Toate conectate cu tine- în joc cosmic sublim.

Lecții învățate- după întrebări și răspunsuri- toate -evoluție sufletească înseamnă.

E despre A ȘTI CINE EȘTI și ce misiune ai tu pe pământ. Despre bucurie pe care s-o aduci oamenilor între care ești. Bucurie, printre bucurii! Fii!

Privește gândul- ca ființă. Vie,

Căruia îi atribui concentrare- prin atenție.

Seamănă a poezie…elaborată.

Poem al vieții- pe care o creezi.

Ceea ce din noian de eterne și permanente șiruri de idei în zbor alegi să fii- cu atenția însoțind gânduri- cum spuneam, taman vii- constați, cum, trecut prin simțire- emoție, impulsul numit gând s-a concretizat-și devii co-creator. De ”emisiuni ale vieții tale”- realizator.

Doar ale tale- căci libertatea de a alege- este -ca și a ta- a fiecaruia.

Pe scurt- ce-ar fi dacă te-ai imagina minunat curcubeu- în sclipiri diafane?

Einstein spunea că imaginația e mama descoperirilor grozave despre lume ca fiind fascinantă-loc minunat de trăit- așa că- în culori de simțit- e mai grozav decît traiul în griji- de Azi… Părere personală!

  1. Încredere în pașii tăi- în loc de teamă. Și-ai pășit în roșie lumină a siguranței de sine. Prima din curcubeu, culoare. Fără frici- fii aici 🙂

  2. Bucurie a plăcerii asumate care lasă deoparte vinovăția. Portocalie lumină- descătușare de creativitate.

  3. Putere și tărie de caracter, față de dezamăgiri ori rușine. Fii soare lăuntric- loc de împlinire de vise- galbenă scară de lumină. Urcuș vertical. Spre tine!

  4. Iubire și acceptare de sine. Asertivitate. Acceptare a lucrurilor care se întâmplă dincolo de intenția ta conștientă. Supărari trimise verdelui smarald fir de iarbă viu, să le preschimbe în bucurii instante.

  5. Adevăr lăuntric, Seninătate. Spațiu infinit de manifestare. Albastru de curcubeu- înțelegere a relațiilor cu ceilalți prin prisma relației cu tine.

  6. Înțelegere a legăturii dintre tot și toate. Intuiește lumina din lume- dă-i strălucirea personală. Fereastra limpede a înțelegerii și conștientizării, prin ochii tăi a vieții pe pământ.

  7. Gândește-te la toate atașamentele care mai sunt în viața ta și vezi cât de reale sunt. Care le este menirea? Cu încredere în Sinele divin, permite energiei pure să curgă lin și ține-ți aproape Visele- te definesc, ca ceea ce ești.

Azi, viața pe pământ- Olimpiada ascensiunii sufletești.

Țelul- să joci activ, iubind și să oferi ceea ce-ți place să primești.

Cu drag și Azi, Simona. Spor și Iubire!