Arhive etichetă: educatie

Povestea schimbarii din izvorul constientizarii


 

Treci uneori pe langa oameni ca e firesc si te prind ganduri rostite parca anume, in lume:

„Nu mi-a placut „ploaia rece” neaparat. Dar m-a trezit.” **

Am patit asa, da-mi convine „programul”. Nu l-as schimba.

Ma aflu in pozitia de a negocia?

(Poate-atunci cand il construiesc eu, in rolul de angajat al meu.)

***

S-apoi, intamplari…

E duminica: sunt 3 angajati in supermarket, 100 de clienti care aleg sa se relaxeze la cozi.
Angajatii, atatia sunt ei toti.

Un vis? (stadiu de imaginat?) S-aude muzica de relaxare in perimetrul caselor de marcat.

Ganduri la buna vedere: „Alta data cand vreau operativitate, ma organizez cu constientizare. Merg la piata. Poate vinerea.”

Si tot asa…

Cred eu ca alegerea de a face cumparaturi intr-un magazin foarte mare, un singur scop-intentie are: acela pentru care acesta, supermarketul a fost infiintat. Sa-ti furnizeze produsul, al carei calitate sa fie ceva garantat.

Despre organizare interna, organigrama, timp de servire/client-sunt acestea norme de simt bun, integru, iar respectarea lor tine de integritatea fiecarui om care ia parte simultan la vreo actiuneprecum si de sistemele de valori insumate si asumate. De observat persoanele implicate.

 

Asa-i?

Oare vorbim, cu cuvinte sau dincolo de ele, pe aceleasi intelesuri, avem in minte aceleasi ‚modele”?

Sigur altfel este, cand sunt diferente intre asteptari si rezultate.

Atunci?

Oriunde mergi e important sa ai in vedere ca e posibila o re-creare.

Varianta ta-varianta de la fata locului, creatia comuna prin comunicare si negociere buna si rezultatul, cu alegere cu tot a acceptare.

Ce de operatiuni…

 

Transformarea in om se petrece atunci cand el reuseste sa traiasca provocarea din perspectiva rezolvarii ei, ca si cum ar intoarce-o pe partea binecuvantarilor pe care le aduce.

Oricare e provocarea.

Privita asa, aceasta se transforma, omul isi schimba credinta despre ea si reuseste asa sa vada „altfelul” din situatie.

De-aici, altfel devenind gandurile si trairile, in consecinta se schimba din realitatea traita, detaliile. Apare bucuria, c-ai vazut o solutie. „Iesirea din…”, lumina.

Atitudinea, schimbarea perspectivei face diferenta.

E drept ca fiecare om isi munceste cum vrea, cum stie, cum invata, cum permite, viata cu bucurie. Si-apoi e bucuria o achizitie noua sau o redescoperire?

Ne gandim asa: cu revenire la ideea de „magazin”.

Si educatia? Cat costa educatia? Cu ce produs o putem compara?

 

O noua achizitie, un cost mai inalt?

Nu stiu cat de mult e vorba despre a fi „ieftin” sau „scump” ori „gratuit”. Un cost mai mare implica un grad de constientizare + folosinta.

Adica -la treaba cu tine- si cu produsul ori cartea ori serviciul achizitionat.

Cati dintre noi au cumparat un telefon si l-au odihnit in sertar? Cati au cerut de la magazin „vreau masina sa-mi fie dar”?

„Gratuitatea”, sa vedem… In ce masura aplicam, traim, apreciem?

*** Educatia, ca achizitie. Cum o apreciem? Eu stiu ca felul de a aprecia da tonul unei schimb[ri intentionate si constiente. Tu? Ce spui?

 

 

Cand alegi sa lucrezi cu tine si pe langa aceasta consideri ca ai pretui un rol de asistenta, ghid, observator, apeleaza cu incredere, pregatindu-te sa te sustii zi de zi.

Sunt aici ca sa pot sprijini.

 

Aleg sa traiesc Azi

Concept de Dezvoltare personala. Constientizare.

Simona Ciobanu

simona_azi@yahoo.ro

Armonia? Matematica iubirii

Azi, e în fiecare zi

Fiecare zi,
cu experiențele pe care ți le oferă spre trăire, te deprinde cu ”instrumente” necesare ca sa te poți bucura de visul tău cel frumos.
(Visul. Orice gând îți surprinde inima cântând și e perseverent în tril, așa…)

Te descoperi pe tine, când observi că te-ai detașat de cărți citite, de sfaturi cerute și primite și privești cu luare-aminte la momente trăite, ca să înțelegi.
Viața, e joc frumos, jucat cu succes când îi trăiești cu bucurie ”regulamentul”. Regulament din valorile tale care te slujesc și te împlinesc, ca om.

O mare valoare din viața mea e ”copilăria” și n-o explic, ci o trăiesc serios. Joaca, de-a omul bucuros care este chiar așa și naturalețea.
Uite cum, drept exemplificare,
Într-o zi ca asta, m-am gândit ori am simțit: să vină copiii bucuroși la școală-așa ar fi în fiecare zi un fel de răsărit.
Ei sunt, fiecare, soare care luminează suflete de oameni mari. Luminează universuri infinite.
Chipuri, zâmbete, ștrengari…

(De-a Azi.
Soare, raze si copii: lumina si minunății!)
Am deschis noi fereastra să privim soarele cum răsare.. și-a rămas o vreme fereastra deschisă așa, cu „infinitul” mijlocitor…
Semn întrebător.
🙂
„Infinitul” este de aceasta dată un obiect concret, dintr-un fel de metal, un talisman găsit cândva și aflat pe pervaz, chiar așa.
Fiindcă …
Ești ceea ce te crezi pe tine, tu, a fi. (Neville)
Cred că am o idee despre cum
răsare soarele devreme de dimineață
ca sa iubească, așa cum e el,
cu taina, în strălucire
fiecare minune de viață…
Am simțit de curând -ca dintotdeauna- ceva
care-ar semăna
cu recunoștința
de a asculta in nemișcare și pace cântecul vieții care respira lin.
E-așa in suflet, senin…
Ca o rugăciune.
*
”Rugăciunea, secretul schimbării viitorului, omul fiind elanul care dă curs rugăciunii sale, prin acțiune, conformă cu ea” Neville.

PS. Eu?
Mă străduiesc și Azi să iubesc necondiționat pe cineva care a susținut că ”școala e de aruncat” și eu am mai stat să ascult.
(Iubeam deja, ori n-am știut. ..?)
Tu, unde-ntâmpini provocări?

***
„Cunoașterea este importantă, dar numai dacă suntem buni si blânzi cu noi înșine în timp ce acționăm pentru a descoperi cine suntem. „Viața trăită din toată inima” înseamnă nu doar aprofundarea cunoașterii de sine și asumarea puterii personale, ci și acceptarea fragilității și vulnerabilității noastre.” – Brene Brown. Aici e-o ”cheie”. Cred în darul pe care îl reprezintă fiecare zi trăită cu prezență.

Asta vreau? Ce răspund ori spun, mi-ar plăcea și mie să primesc…? Fiindcă prin ce sunt, dăruiesc.

Simona, cu drag.

Mă înclin!

Și mai ales, îți mulțumesc că ești!

Declaratie de prietenie

Camila & Chema DE01 www.NandoFoto.com via Compfight

„-As vrea azi sa-ti propun…

E o intrebare:

Putem, fiecare, si fim, celuilalt, drag,  cum ii e omului, omul de-alaturi, bun.

Cat tumult, tot atata senin, clar ca exista si in noi,

Si iubire. De-acolo suntem.

-Asa intregi, cu toate, iubire suntem?

-Din iubire venim. Sansa-i asta, sa ne întâlnim…E drept, poti sa nu-ntelegi, din asa alergare: eu cunosc de undeva adevarul acesta.

Tu stii sa aduni, sa te organizezi.

Eu ma pricep sa-ti arat ce frumos si sanatos e sa crezi, sa visezi, sa creezi. Cum sa faci din ganduri povesti …

 

-Ce mai stim?
-Eu sa tot spun. Tu sa taci, sa asculti. Eu, sa desenez visul cu inima. Tu,casa sa-i faci.

Vrei? Si-nvatam astfel. Descoperim minuni sufletesti, privindu-ne, traind. Primesti?

Te-cer-prieten-om-bun!zise asa de repede, ca-ntr-o nanosecunda, cat sa se-auda cuvintele si sa taca-ntr-aceeasi clipa. Fara  urma de frica. Se deschise-floare-iubirea din doua suflete.

-Stii… ce? Mai cere-odata, sa vad e aievea…. A treia oara, când formulezi, pot sa primesc pe loc. Sa-nteleg, ai deprins sarguinta, ai siguranta? Prieten-cu-tine-ma fac.”

Ce stiu eu sa fac cel mai bine?

Tie..
O intrebare care te descopera.
Ce  anume stii, de parca te-ai nascut cu asta, exact asa sa fii?
(Scrie un comentariu, ca sa-nvatam impreuna.)
Spun si eu.
Sa invat imi place. Sa invat lucruri noi, folositoare  sa le aplic, sa constat schimbarea dorita.
Si-mi mai plac oamenii care vor si reusesc.
Invatator,
Ce stiu eu sa fac e sa … domolesc teama, ca-apoi vezi solutiile tu.
*
De unde stiu?
Lucram in proiectul Orange, la CGS, in vara unui an- amintiri din vacante de invatator, in 2012, cred.
Povestea asa e itita cu fire de aur in mintea mea, fiindca, imediat dupa convorbirea despre care imi amintesc acum, mi-a stralucit un gand de care stiu ca m-am aninat taare: „ce bine-ar fi fost sa fi inregistrat apelul….”
Am simtit eu ca-i de tinut minte!
E un apel-experienta de 3 minute care m-a premiat fantastic, in valoare.
Spun ce-am facut sa il castig. Retrospectiv.
1. N-am stiut ca-i concurs. Sau nu ma gandeam la asta… La ce ma gandeam? La economii, la finantari, la castigarea experientei de a asculta oamenii …si-aici era musai….
2. „Simona Ciobanu sunt. Cu ce va pot ajuta”? Asa incepea. Era ca o poezie. Eu o credeam.
Atenta deplin la ce spune omul, sa vad ce pot face.
Da, stiam ca acolo esti bine platit pe vanzari.
Doamna, care initiase apelul, toata emotie-n grai, si-aproape plangand imi povesteste, cum sotul ei a plecat in Paris cu treburi si-a uitat sa activze „permisul de vacanta”.
Si-avea un cost, iar dumneaei se necajea…
Permisul de vacanta era o optiune excelenta in roaming care, activata scutea clientul de costuri suplimentare.
Putin probabil sa imi amintesc cuvant cu cuvant ce-am spus. Ideea e ca apelul s-a terminat si cu binecuvantari si cu vanzare de „permis de vacanta”.
Cred- fara sa fi programat-caci, cine s-ar fi asteptat, zic onest ca nu… am dibuit un fel de misiune in apelul asta, pe viata: sa -ti spun si sa-mi spun ca oricare ar fi problema exista solutii.
Focus pe ele!
Ca depasirea ei vine cu „premii” pe termen lung, la care nici nu te-astepti.
Ca darurile-acestea-s frumoase tare, ca-ti schimba lumea din temelii.
3. In felul meu… de la apelul asta de la CGS m-am descoperit mie. La asta ma pricep destul de bine. Sa-ti spun ca sunt solutii, doar sa te calmezi si sa respiri.  Si sa mergi…
De-aici incolo, si mai -nainte de asta, am aplicat cum m-am priceput mai bine in viata cautarea de solutii pe calm, mi-a iesit, cu preponderenta, inainte cale mai am… 🙂
Ce stiu e ca viata asta merita traita de la nivelul inimii.
(Uite unde-i cartea si iata-ma-asa.
Cartea de mai jos nu e doar pentru copii.
Titlul ei deseneaza un principiu in care cred de cand ma stiu.
Cred in mesajul Aleg sa traiesc Azi. O sa apara in carti multe. Personal le traiesc cu ganduri vrute…. Ca si tine.
Ma inclin!

7 gânduri: cine ești

Cand stii ce vreiCum de răspândirea negativului se face mai repede?

Ce e … ”negativ”?

E una dintre culorile ”bine”, ”rău” ale realității.

Culorile? Valorile?

Culori…

Atunci sunt bune amândouă. Culorile zugrăvesc.

Privește într-o zi pe cer, norii. Când sunt albi, când sunt cenușii… Când sunt în atelierele lor și meșteresc, iar tu nu-i prea vezi, căî pare că lipsesc… Mereu lucrează ceva. Unii pacea seninului, alții ploaia câmpului. Construiesc.

Știi ce cred?

Binele, răul… Se răspândesc la fel.

Reușești să-ți dai seama, când ești atent cam ce te-nconjoară. Unde-s mulți de-același fel, puterea crește. Atâta cred. Sau simt.

Și-ncepi, poate să te-ntrebi care-i explicația….

***Tu știi:

1.Cânți viața cu notele tale.

Compui melodii din cele dragi inimii. Plac cântecele tale lumii din care ești și pulsează de bucuria prezentului fiecare interval intonat.  Ton, semiton, ascendent, descendent, asumat. Cunoști melodia, armonie întreagă.

2. Te exprimi autentic. Tu. Te re-creezi zi de zi. Te manifești în bucuria prezentului trăit. conștient. Cum? Se simte direct ca stare de bine. Diferit, ”miliard’ime”… de la om, la om.

3.Știi cine ești, știi ce vrei și mergi pe calea asta. Îți urmezi valorile cu credința că poți.

Ai valorile tale. Ele sunt …….. Le-ai trăit, testându-le compatibilitatea cu viața ta. E așa: …. (loc de completat)

4.Alegi să formulezi răspunsuri potrivite, la momentul oportun. Altfel…. ? Te bucuri, respiri, râzi sănătos, ești în mișcare, construiești, ajuți, trăiești, iubești.

5. Reușești să discerni care e manifestarea ta.  O menții. Are legătură cu cine ești. Te detașezi de ceea ce produce dizarmonie. Știi fiindcă te prețuiești.

6. Te înconjori de oameni senini. Calmi, încrezători. Oameni care reușesc fiindcă își propun asta. Firește, sunt oameni așa, ca tine.

 

7***Reușești să-ți dai seama, când ești atent cam ce te-nconjoară. Și-ncepi, poate să te-ntrebi care-i explicația….

 

Fiecare dintre noi are ziua și noaptea vieții în cântecul din inima sa. Alegerea, conștienta, prezența, exercițul țin de voință, autocontrol și direcția în care alegem să mergem. Fiindcă de îndreptat, ne îndreptăm undeva. Oricât am alerga, ori am sta.

Ia-ntoarce-te-ntre flori de gând și structurează, ceva rând de informație sufletească… Cu voință, când e, firească.,..

Eu??? Bine. Mă-ntorc și numerotez.

Cum e?

Întreabă cititorii cum le aplică. Le văd cu viața trăită, adică?

 

Aleg să trăiesc Azi. Alegi și tu. Cum?

Cu bucurie,

Simona sunt și mă înclin!

Importanța lui A ști ce vrei tu

Ne imaginam ca alegi ceva sa faci. Intentionezi, dar…

si ca sa fie clar-clar, o notezi si-n agenda ta-fapta, intentia, in agenda de buzunar, ori in vreun calendar personal de impliniri.
Care e experimentul?

AziDrum 777
Dimineata, printre alte treburi, planificari curente, revezi intentia ta.
Porneste unde ti-e pasul de-ndreptat-cum stii tu planificat,  si vreme de vreo 3 zile initial, asaza-te si pe-observat..
Cumva, acasa, pe-nserat aduci si intentii, ganduri care-s diferite de a ta, cea principala, cea scrisa cu mana ta, din gand alegere transpusa de cuvant:
Ce poti sa faci? Poti, cand alegi asa, drumul a da… altor ganduri si sa revii la planul tau, fara vreo alta osteneala.
Are sa-ti placa sa mai fii cercetator asa?
Treaba ta? Intentia.

Iar joc? Mai joci?

Ne imaginam…(ori, dupa caz ne amintim… )
Iti place fotbalul. Mergi ..fix in Bucuresti la derby Steaua Dinamo si „nimeresti” in galeria ” adversarului” … Strigi „victoria” cu glasul ori in gand…? Mi s-a intamplat.
&
Cam la fel si cu antrenamentul mental intru bucurie, antrenament gandului tau, fidel.
Oricum ar fi si orice-ai gandi poti sa tii pentru tine.
O lectie de dezvoltare personala invatata, cu ani in urma,.. bine . Si de mine.

În loc de PS.

Tocmai mi-am amintit un amanunt semnificativ, din clasa a patra primara.
Am facut cu drag parte din „detasamentul Tot inainte!
Mi-amintesc  si scrisul, in antet si … planificarea pe activitati clare.
Lunare.
Eram pe „detasamente” organizati adicaa.. detasati de griji, ,si in loc de asta-cutezatori.

Cand tot imi place sa interpretez si stiu ca-i personal, invat si care-i avantajul chestiunii. A fi pe val, una cu el..

See what’s next…

(Gand de inima stralucind in iubire)
Traducere romaneasca aproximativa, in AFIRMATII croita ad-hoc
(Zambet raspuns…)
Merg inainte, mai urc un munte
Pana ajung acolo, de unde incep din nou….

Stau putin, respir si privesc
Si-ti spun,
Hai, ca poti si tu
E-un pas firesc…
Esti dar, esti zambet ceresc…

(Si mai vedem cum se „potrivesc”…)

 Stii?
Exista dintotdeauna  explicatii pentru toate.

Simona, cu drag! Ma inclin!
Pace si iubire! Spor si magie oriunde Azi!

Viața, școala de a trăi în prezent (2)

Falconeer talks to her birdCreative Commons License Thomas Quine via Compfight

Bunicul prezent, om conștient

L-am cunoscut mai bine pe acest om, exact cum te aștepți, așa cum cunoaștem pe oricine: în acțiune.

Cum s-au petrecut mai exact lucrurile, pe îndelete…

Era în vara anului trecut, când pregăteam experimentul Școala de pasiuni, în paralel cu seminariile din ciclul Iubirea și legile Universului.

Experiențe grozave care mi-au testat perseverența, hotărârea și limitele. Și alegerea de a le depăși precum și căutari de felul ”cum?”

Am înțeles mai profund și gândul:

Ai început, continuă! (în ritmul tău. E important, am înțeles eu să îți înțelegi pașii, să ajustezi acțiunile și să justifici ție, prin motivație clară, serioasă, interioară).

***

 

Într-o sâmbătă seara, din iulie 2015 am primit un telefon de la sora mea. Mă anunța că urmează, într-un grup de vreo 7-8 oameni să parcurgă un traseu nou-nou, de vreo 11 ore dus-întors în Munții Piatra Craiului.

Am primit cu bucurie să mă alătur și eu, fiindcă iubesc sentimentul pe care îl simt cu inima, mai urcând din munte, încă un gând, și-ncă un pas și-ncă un gând. Fantastic exercițiu de pace și tot unul de autocontrol.

 Ora plecării, a doua zi de dimineață fusese fixată la opt.

În fața casei surorii mele ne-am întâlnit, fiindcă urma să parcurgem drumul până la Zărnești cu mașinile. Totodată, pe parcurs întâlneam și pe ceilalți iubitori ai muntelui care participau la traseu.

Fiindcă timpul e o importantă resursă, atunci când participi laolaltă la o acțiune ca aceasta, te sincronizezi.

Timpul e tot ce avem? În rest, suntem.

În punctul următor de întâlnire, preluăm pe încă doi oameni și-astfel ajungem la baza muntelui, pregătiți de urcuș pe la ora nouă.

Nu-i cunoșteam decât pe jumătate dintre pasionații de ascensiuni montane. Știam că sunt antrenați de ani buni în genul acesta de acțiuni, cât iubesc ei muntele, iar știam.

Mă gândesc azi să povestesc, așa cum am primit și încuviințarea, despre ”bunicul”. Toți oamenii cu care-am urcat spre înalt sunt povești frumoase de iubire. Și tu! Fiecare.

Mă opresc la dumnealui și la lumina pe care am simțit-o:

”Bunicul”.

Așa îi spun prietenii. Ghilimelele sunt de la mine. Din punctul meu de vedere dă strălucire sănătoasă cuvântului, pe cea adevărată.

Bunic – tinerețe asumată odată cu experiența acumulată de viață.

Antrenamentul de a rămâne ceea ce îți place să fii, în mijlocul unei mări de asocieri cu fel și fel de alte poezii despre vârsta aceasta.

Are 60 și încă 14 ani. Astfel declară. N-ai decât să privești și să te convingi: Așa-i.

Dacă privești o nestemată de munte, care sare în clipe binecuvântate vederii tale printre creste înalte și privești la dumnealui îi admiri sincer suplețea. Și vitalitatea.

Bunicul e cel care conduce la suiș șirul de 9 oameni. Este totodată și unul dintre inițiatorii acțiunii.

Așa și începe, povestind pas cu pas, fiindcă știe el bine traseul, cum arătă prima parte din drum, cum i s-ar părea mai potrivit, recomandări în ce privește ritmul de urcare.

Sunt sigură că îți vor plăcea tare și cuvintele-izvoare de frumos pe care, tot cu permisiunea dumnealui, le-am notat în agendă, dar din dar să le ofer aici.

Să-ți istorisesc puțin, dintr-un calcul matematic fugar, faptul că vârsta biologică a bunicului cumulează, tot două-câte două vârste ale celorlalți montagnarzi.

Eu și sora mea împreună adunate vârstele, avem vârsta dumnealui, a bunicului, cu o marjă mică-mică, de aproximare. Alții doi –asemenea.

Ca să vezi, coincidența, suntem tot grupe de doi, cu coordonator principal, ”bunicul”.

Iubește de când se știe și stânca și apa, și aerul și felurite plante despre care îți povestește la popas, câte întrebuințări au, când să le culegi, pe care să le admiri. Știu că nu te miri…

”Stau cu oamenii care au suflet tânăr, e simplu între cei ca voi. La vârsta voastră încă credeți c-ați atinge munții cu pasul.”

Povestea este una adevărată, iar eu mă simt binecuvântată că am trăit-o.

 Ce-nseamnă bunic/bunică pentru tine? Ce simți că-i de dat mai departe?

Îți mulțumesc că citești! Îți mulțumesc, când simți așa, că împărtășești prietenilor tăi!

Simona, cu drag.

Mă înclin!

Despre a sta pe loc, a trece, a aștepta, a ști când: alegerea

Imaginează-ți că e o dimineață obișnuită de mers la serviciu, ori de îndreptat spre școală, grădinițe, cu copiii de mână alături, tu însoțindu-i.

DON'T walk or cross or ride a bike or anythingCreative Commons License Daniel Gómez via Compfight

Zi de luni, ori zi de vineri, oricare, alegi să fie. Zi obișnuită.

Știi unde vrei să mergi, într-acolo îți sunt îndreptați pașii.

Vezi, alături de tine oameni mai mulți care merg în aceeași direcție cu tine.

Cum te verifici că știi tu ce vrei?

Știi. Ai de ajuns într-un loc anume. Conștientizezi că te-ndrepți într-acolo cu un temei… ”Merg acolo, fiindcă acolo vreau să ajung.” ”Duc copilul la școală.”

Mai presupunem ceva?

Mergem pe jos? Distanța e scurtă, cam jumătate de kilometru, parcurs în 10 minute lejere.

Să faci cu pașii tăi calea- prețuiești și călătoria și mișcarea. Ai timp. Ți-l oferi.

Ajungi, firesc la un moment dat să traversezi o stradă, fiindcă așa e traseul.

Te oprești. Este o intersecție semaforizată.

Semaforul e pentru tine și cei care merg pe jos asociat cu moment de oprire. Indică culoarea roșie pentru pietoni.

Coincidența face ca și pe șosea tot liniște să fie, tot o pauză-n trafic, așa  se descrie mișcarea autoturismelor de oricare fel, acum și aici. Inexistentă. (Copii isteți ar exclama: E ”capcană” 🙂 )

Nu trece vreun vehicul; pe carosabil oameni, copii și adulți, fel de fel.  Căciuli colorate, obraji roșiori, puțină iarnă afară și zâmbete-n suflete. Stau toți și așteaptă.

Street of Paris Franck via Compfight

Propun ca observator, în jocul nostru de-a imaginația, 2 feluri de acțiuni: 2 alegeri, mai curând. Ce se poate petrece?

Un domn cu copilul de mână, părinte, privește îndelung în fiecare parte de șosea, ia pruncul și trece calea. Firesc și copilul cu-acesta, odată a traversat.

Oamenii ceilalți, toți, așteaptă la semafor -vreo 4 minute să tot fie, ce par a se dilata, ca timp- de parcă înadins se  lasă loc de reflectare- oamenii așteaptă, iar stau, tot acolo-s, ca s-apară semnal de trecere cu ”verde colorat” indicator.

Pe carosabil, alți copii stau de mâna părinților lor. Ei și câteva întrebări murmurate și răspunsuri:

”Noi mai stăm să se facă verde semaforul”.

”Ei de ce-au trecut?” ,”Știu și ei ce e acela un semafor”…? Unii da, alți oameni își asumă să învețe.  Poate doar un aflat despre el. Nu l-au ”aplicat”.

Putem să ne închipuim sau știm deja că și în viață apar frecvent situații cu ”treceri semaforizate”. Experiențele umane cumulate, de același fel au dat un anume rezultat.  Semaforul poate fi un tâlc. O scurtătură, ori o steluță magică drept ajutor.

Poate că știm că ”verdele” e semn că poți traversa, că și așa, tot privești în ambele părți de stradă, că să te asiguri că e liber drumul pentru tine și ți-e și bine astfel.

Verdele acesta unanim e foarte posibil să se fi constituit așa, drept rezultat din experiențe legiferate în norme de circulație pentru pietoni, care pot să semene (ori știi deja, sunt unanime) cu legile naturale ale firii… Că-i nimerit să aștepți când tu ești trecător la pas, să ai siguranța acțiunii.S-aștepți momentul potrivit.  Că Dumnezeu e și toate-s alături, tu alegi ce valori să respecți.

Alte experiențele, de viață, cele care, fără semafoare, sunt cele ce pun la încercare, valorile personale și testează tot responsabilitatea pentru acțiuni. Treci strada, fără semafor și poate știi că mai atent privești în stânga/dreapta ca s-alegi ce faci.

Tu cum faci trecerea?

De unde vin deciziile? Chiar și aceasta simplă de a traversa o stradă?

Din ”rădăcini personale”, din ceea ce vedem că fac și alții și consecințele prime, aparente?

Ori din convingeri exersate prin acțiuni repetate-din obișnuințe.

***

Știai?

Creierul iubește ceea ce cunoaște deja. Mintea umană preferă ceea ce îi este familiar și dezagrează noul.  Când te gândești ce-ai face, când înțelegi cum vine asta.

Minunat e să te-asiguri că schimbarea face bine. Să treci o stradă, chiar și semaforizată pare lucru simplu.

Să schimbi un obicei? Întâi să știi că vrei, că merită, că-i spre înalt bine. Apoi să experimentezi cu acțiuni de cele noi.

Asta da ucenicie permanentă, reactualizare conștientă, viață în binecuvântări.

Grozav  mai e, să știi direct, precum cunoști ce-i verdele semaforizat, cum că fiecare acțiune are efectul ei, asociat.

În loc de final:

Exemplificare, acțiuni: Hidratare-corp fizic- sănătate.

Sticla cu apă alături, la vedere.

Informația necesară: apa curăță cel mai bine interiorul corpului omenesc  de orice fel de reziduuri, vibrații, gânduri. Ești apă, majoritar, când simți sete, bei.

Conexiuni: și lămâia din apă face minuni.  (Îți știi cel mai bine corpul, când ai învățat, c-ai intenționat să-l asculți, atent. )

Ș-apoi… din întâmplarea- joc imaginat:

Un singur om a traversat? Testul Universului pentru oamenii care știu că ei aleg să respecte culorile semaforului.  Ce zici tu?

Și dacă… la semafoare, ne-ntâlnim energii din gânduri creatoare, cu tot cu lecții ori experiențe de-nvățare? … și înțelegi că suntem în etape diferite?

Viața, despre acceptare.  Fiecare am învățat/învățăm cândva cum e cu trecerea mai ales când există și semafor!

 

Simona, cu drag!

Merit și sunt în stare

 

777 Merit si sunt in stare

E o zi nouă de Azi.

 

Ca la o întâlnire unică dintre om și Soare, hai să scriu, ca și cum ar fi prima dată: să fie minunată dimineață Azi! Vrei și tu, la fel?

Spune cu mine, încă o dată: dimineață minunată!

Să fie!

🙂

Fie ca miracolele în care crezi deja să-ți înflorească viața!

Fie ca celulele corpului tău să strălucească de bunăstare și sănătate!

Căci sunt capabile, lucrează împreună fiecare, laolaltă toate! Din unirea asta vine puterea cu care ridici o mână ca să deschizi o carte, sui privirea spre cer cu gând curat să-l întrebi pe Dumnezeu, din când în când, dacă e nimerit drumul pe care pasul tău a apucat…

Cum ar fi, când tot Azi ar fi momentul când, așa cum susțin cercetătorii corpul tău s-ar reînnoi și devine, ca la început: ferm, hotărât?

Sunt atestate idei științifice conform cu care la 11 luni o dată toate celulele corpului uman se înnoiesc complet.

Asta pentru că totul e transformare, orice din lumea concretului se caracterizează prin schimbare.

Poți să afirmi și tu, cu privire la asta: ”Merit și sunt în stare”?

Când fizic ești tot ce poate fi mai grozav, devine consecință gând din mintea ta-grădină. Ca o flare care crește din sămânță. la fel este.

Aprinde-acolo tot Azi, acum, lumină și privește cu îngăduință.

Gândurile de aici, orice ai simți, orice-ai vedea sunt iubiri sau frici?

Caută acum cuvântul ”Merit” și observă-i cu răbdare strălucirea.

E posibil să conțină o notă explicativă…

Dă timp inimii să ajungă aici și să povestească în minte cum simte și ea meritele tale.

”Merit pentru că….”

”Merit să….”

Merit și sunt în stare să gândesc viața care îmi place mie. Care-i viața?

Merit și sunt în stare să cred că pot trăi cu bucurie.

 

A merita, când mergem spre un dicționar explicativ găsit în sanctuar al inimii, hai să vedem împreună ca sens, ce-ar fi? De ce cu inima? Pentru că mintea îți arată doar ce ai învățat-o. Noul e …nu e aici!

A merita…

Și iată, respir așa-aștept cu îngăduință o senzație familiară din direcția inimii.

A merita e să știi că te-ai născut SĂ FII.

Merit e dreptul divin care te-a adus aici pe Pământ. Ești om frumos, ai puteri creatoare, din gând, credință în el și armonie exprimată prin cuvânt. Cine sa-ți spună asta? Ar apărea Dumnezeu, că el te-a creat frumos, întreg, perfect, după chip și asemănare să poți. E minunat exercițiul, spre imaginare.

Și poti când CREZI.

Creezi prin tot ce spui după EU SUNT….

A merita e ca inima, parte din tine. De niciunde de-afară nu vine.

(Stai să văd dacă meriți? Unde scrie….)

Spre A FI, din EU SUNT

Spre a fi în stare. De aici e călătorie, experimentare.

Cel mai concret urmează aici o colecție de acțiuni care te-au motivat să mergi înainte. Înainte, spre ce?

Înainte spre tine.

E-un paradox, ca un acord gramatical de subiect și predicat-viața ta e mereu în acord cu tine? Când tu o trăiești, cum altfel ar fi?

SUNT ÎN STARE

Să explic cum eu, ca om o simt…

Ca să fiu în stare, îmi imaginez. Visez. Uneori cu ochii deschiși.

Totul are înainte, un ”certificat de ivire” în minte . Așa că văd plenar și mă bucur anticipat de faptul că sunt în stare să visez un vis nou, să-l joc cu gânduri cultivate atent, rol frumos, de compoziție; VIAȚA cum îmi place.

Sunt în stare să…

Să-mi ofer ocazii de experimentare. Să mă văd în mișcare, chiar lentă, cu observare… În ritmul meu, fără să împrumut ceva străin de bucurie.

Îmi amintesc despre celulele corpului despre care vorbeam la început de exercițiu de comunicare.

Când ele toate sunt sănătate, sunt regenerare, visul meu frumos de viață, în fiecare Om frumos, corespondențe –pe frecvente are.

2015-10-09 12.58.42

Vreau să fiu în stare!

Și încep să trăiesc…

Fac pasul cel dintâi. E firesc să mai verific din când în când spre pământ și să mai dansez o plecăciune? Firesc… (E-o îmbrățișare: Pământ, te iubesc…)

Mi-amintesc că știu să stau în picioare: Sunt în stare!

Mă ridic, mă gândesc la vis-claritate, și iar merg un pas-ori doi, după cum pulsul visului din minte și gând străbate.

Fiindcă merit și sunt în stare!

Mă uit spre oameni-modele.  Mă uit unde-i reușită. Unde-i CALM. Am clar informația în suflet că acolo-ii de mine.

Așa văd ce-au fost ei oamenii împliniți  în stare să facă și mă gândesc la ce-aș fi în stare să fiu eu, ca să fac apoi… după cum simt c-aș vrea și-aș putea.

Se vede fizic cel mai clar acțiunea omului care este în stare.

Oamenii își demonstrează valorile în care cred cu viața lor. E o lectie simpla, la vedere. Timp să privești, ăn viața ta.

Orice-ar zice, ceea ce face omul, rămâne. Și-așa…

Când povestesc cuiva de oameni care-au reușit, mă gândesc la cei ce-au visat și visul Azi și-l trăiesc. Și spre chipurile lor, adesea, privesc. Și spre lumea din jurul lor. Așa privesc o dată, apoi ochii spre mine,’napoi, c-am treabă:

Merit și sunt în stare să trăiesc visul meu, viața mea.            

În lume sunt în stare să fiu pace și-armonie, fiindcă-i minunat să poți trăi așa.

Simona, cu drag, o îmbrățișare!

Fiindcă merit și… sunt în stare.

Tu? Meriți?

 

Impărtășeste cu prietenii, spre bucurie: