Arhive etichetă: GAND MINUNAT

Atentia, constientizarea, vointa, din inima libera, din om creativ: floarea

Pasque Flowers Michael Levine-Clark via Compfight

O stiu pe Georgina de 20 de ani. Am cunoscut-o mai bine, recent.

Este un om, toata lumina, pe interior, sprijin pentru oameni si pentru copii.

Ca sa vezi asta, e sa-i privesti minunile-actiunile.  Mari, mici,  marunte, bunatate toate.

Dincolo de actiuni par cuvintele, uneori, … curios, tare, pentru mine care cred in cuvinte ca-s directoare. In cazul ei e energia de dincolo de ele.  E asa cum crede ea.

„Cazuri” si „cazuri”, vasazica…

Nu c-ar fi cuvinte nepotrivite. Deloc asa! Spun numai ca inspre faptele ei, când privesti, te luminezi si-o vezi intreaga. straluceste de bine impartasit.  Sa vezi atent.

Stiam despre ea ca ii place natura, precum iubeste oamenii si  e „in serviciu” de o viata, asta însemnând a se oferi spre ajutor celor din viata ei.

O face zilnic, ca si cum isi spune rugaciunea, inca o data si iar.

(Stiu. Si tu esti asa. Sunt convinsa de asta.)

Apoi ca a facut o scoala de arte si iubea cândva sa picteze. Are unele lucrari care se odihnesc prin casa ei, drept temei al spuselor mele. Le numeste exercitii, asta sunt. Oricând vorbeste despre pictura, arte, parca vorbeste despre Dumnezeu, asa se simte, iar chipul-frumos dintru-nceput, de om bun ii straluceste,  mai ceva, mai viu,  mai tare.

(Ce-mi place sa-i privesc pe oameni asa…)

(Spun drept ca n-a cerut ajutor. Nu la-nceputuri.

Insa când a facut-o, am fost atenta si-am venit, am asistat, cel mai mult, uneori am adresat intrebari, am privit. Cel mai mult am avut rabdare sa aiba rabdare cu sine. Ea a muncit.)

Apoi ca mi-ar fi placut mie sa mai vad ce deseneaza in momentele acestea, de prezent fiindca mi-a aratat niste modele, create anume pentru nepoate, intr-o joaca de-a lor, la casa de vacanta, unde petrec timp uneori…  e adevarat.

Asa-i mai spuneam -sub forma de rugaminte ca tare mi-ar placea sa mai vad ceva desenat ori in grafica ori in acuarele.

Asa a-nceput.

Dupa ce-am finalizat cartile-primele doua –Aleg sa traiesc Azi, le-a procurat, a dorit sa le citeasca.

M-a anuntat intr-o seara, …

…dupa vreo cateva zeci de zile, asa, fara pregatire sufleteasca –ca-s si eu o emotie si-un fel de om care duce la cote inalte, cate-o bucurie din asta, …. asa ca, taman bine… mi-a spus ca tocmai citeste impreuna cu sotul ei o povestire din cartea pentru copii: Fractia, parte din intreg (Aleg sa traiesc Azi. Copiii. Lumina lumii).

Acum te cunosc si eu, Simona! Imi pare bine!

(Da,.. si mie imi place istoria aceasta din carte.  🙂  … E una dintre toate cele preferate.)

In cursul firescului bucuriei, m-am entuziasmat ca i-a placut si a inteles gândul meu pe limba sufletului sau. Ma bucur de orice minune dintr-aceasta, ca si cum ar rasari dimineata soarele. Ma bucur tare când oamenii citesc ce scriu…

A  urmat rugamintea mea de a scrie o prefata, pentru cartea mea viitoare: DoRa.

A scris si prefata Georgina.

(Eu te astept pe tine sa citesti despre copii si despre gânduri din primele 2 carti, timp in care mai vremeluiesc printre rânduri de manuscris sa potrivesc detalii de forma din carte-am zis acolo despre povestirile DoRei. Apoi cunoaste si DoRa lumina de tipar).

Si-a urmat o surpriza.  Frumoasa!

Asteptam o pictura, o schita noua, de-acolo izvorata din sipetul minunat al inimii pline de bogatie a Georginei.

Ea, intai spune asa: (in scris)

„Ce prietena!

A trebuit sa treaca destul ca sa ma convingi tu, buna prietena, bun om, ca trebuie sa pun pe hartie ceea ce gândesc.”

(Spun onest,  repetând, ca eu am „cerut” o pictura, ceva ce stiam eu din ce era la vedere, ca ii place Georginei sa faca. Intr-un fel, poetic asa, imi era un fel de dor sa-i vad sufletul cantand… Ma gândeam ca de-acolo vine cantecul interior).

Cu sfiala si  nesiguranta, cred ca „un dirijor de suflete” la fel ca si dirijorul marilor orchestre ale lumii m-ai decis sa actionez intru acest dar minunat, al gândurilor si al simtamintelor.

Oamenii sunt de multe facturi sufletesti; intre ei unii stiu sa imparta cu ceilalti din ceea ce sunt si simt…(simtind asa, eu cred ca Georgina se bucura de ea insasi, de descatusare, si pune pe seama mea ceva ce a faptuit ea singura, da’-i de mare bine… fiindca actiunea a perseverat….)

Da, buna prietena, mi-ai facut un mare bine, ai destelenit o planta si ai ajutat-o sa-si indrepte frunzele spre Tatal -soare si poate sa si infloreasca intr-o zi… Iti multumesc!

Mi-a folosit motivatia care sa ma faca sa incep: am primit curajul si determinarea.”

De fapt a pasit Georgina inainte, din pasul inlauntrul sau si-a iesit bucurie.

Ca sa vezi o lumina din sufletul ei, al Georginei, uite cum scrie:

Chemarea

(fragment)

O zi de iarna, de sfarsit de ianuarie, cu un cer atat de curat si de inghetat pe ulite straine, dar cu multa nadejde.

El si Ea isi cheama Marele Parinte, sa le trimita, daca ar vrea, o stea mica, buna si jucausa sa incunune viata lor.

-Cum o sa coboare steluta curata, stea limpezita sau mai  bine zis, curatita, stearsa de umbrele din indepartatele constelatii, care au facut-o sa uite ce-i pe-acolo, pe unde a zburat nestingherita… ?

-Da, nestingherita de nimeni, decat de… (poate) un deget îngeresc sau de causul palmei Divine, care sa-i arate drumul printre atatea miliarde de locuri…, pe unde, impreuna cu multi, multi frati si prieteni a tot haladuit…

De acolo, din acele locuri indepartate, cu lumini divine, ea „steluta” chemata aude ca si o muzica a ingerilor, dorinta lor,…., a parintilor, de a o avea aproape.

Scrierea aceasta s-a intregit intr-o rugaciune pentru parinti care iubesc si-si doresc sa cheme in viata lor un prunc.

Daca am stiut cum scrie Georgina? Stiam ce frumos s-asterne sufletul deschis pe-o panza din culoare.

Am aflat si cum scrie din cuvinte sentimentele. S-a intamplat  citindu-i paginile de manuscris.

Si de atunci scrie, scrie si se infloreste pe sine, cu fiecare fila de cuvinte vii ale inimii ei, despre care- spunea initial ca i-ar placea sa imi foloseasca mie.

Later edit:

Si mai ales, din nou, picteaza.

Am explicat,  in timp ca ceea ce scrie  imi place, imi incanta sufletul, ca asta  e munca ei, care, ar putea sa inspire, la vremea potrivita si oameni mai multi. Si-i ea -nsuflet pace, si-i ea bucurie…

Am depasit impreuna si credinta aceasta ca e pentru mine ceea ce scrie.

E de la ea, pentru ea insasi, fiindca o exprima si-apoi e pentru cei ce-si amintesc ca a citi e mare bogatie.

Iubesc momentul in care s-a decis sa se exprime.

Parca de-asta sunt eu.

Imi place asta cel mai mult din viata mea, sa privesc oamenii care se bucura facand ceea ce le place. Cei care isi amintesc ca stiu sa mearga singuri pe-un drum frumos.

Antrenamentul zilnic,  observarea, auto-observarea, acea cercetare interioara,  bucuria dintru începutul creatiei, a fiecaruia dintre noi  e munca mea.

E acel entuziasm pe care imi place sa il provoc, bland, avand ca temelie un act de vointa, o actiune scoasa la lumina, din interior.

Fiecare om o are asupra sa, e acea putere, ce stie  sa daruiasca fiintei viata, bucuria, mereu si mereu, care duce inainte, izvorand cumva din „inapoi”.

De-aici inzvoraste proiectul SCOALA DE PASIUNI pe care il derulez in recentii ani pentru adolescenti si copii.

Constatam iar ca Scoala aceasta de Pasiuni nu cunoaste varste si ma bucur tare!

Stiu ca fiecare om are potentialul acesta de a renaste, si mai stiu  unde duce calatoria inceputa si sustinuta.

 Pentru fiecare dintre noi drumul isi are samanta in buna intentia din gândurile, convingerile, faptele repatate, innoite, inobilate de adevaruri ale inimii curate.

PS. Pe 25 martie are loc in Brasov seminarul interactiv de dezvoltare personala Aleg sa traiesc Azi. Adulti, adolescenti in armonie.

Relatii si inscrieri pe mail.

Simona Ciobanu, cu drag,

simona_azi@yahoo.ro

***

Consiliere in dezvoltare personala

Ma inclin (fiindca ma bucur sa întâlnesc stralucurea aceea de miracol, de bucurie, de divin din sufletul tau; de-asta) si iti multumesc ca esti!

photo by:

Povestea schimbarii din izvorul constientizarii


 

Treci uneori pe langa oameni ca e firesc si te prind ganduri rostite parca anume, in lume:

„Nu mi-a placut „ploaia rece” neaparat. Dar m-a trezit.” **

Am patit asa, da-mi convine „programul”. Nu l-as schimba.

Ma aflu in pozitia de a negocia?

(Poate-atunci cand il construiesc eu, in rolul de angajat al meu.)

***

S-apoi, intamplari…

E duminica: sunt 3 angajati in supermarket, 100 de clienti care aleg sa se relaxeze la cozi.
Angajatii, atatia sunt ei toti.

Un vis? (stadiu de imaginat?) S-aude muzica de relaxare in perimetrul caselor de marcat.

Ganduri la buna vedere: „Alta data cand vreau operativitate, ma organizez cu constientizare. Merg la piata. Poate vinerea.”

Si tot asa…

Cred eu ca alegerea de a face cumparaturi intr-un magazin foarte mare, un singur scop-intentie are: acela pentru care acesta, supermarketul a fost infiintat. Sa-ti furnizeze produsul, al carei calitate sa fie ceva garantat.

Despre organizare interna, organigrama, timp de servire/client-sunt acestea norme de simt bun, integru, iar respectarea lor tine de integritatea fiecarui om care ia parte simultan la vreo actiuneprecum si de sistemele de valori insumate si asumate. De observat persoanele implicate.

 

Asa-i?

Oare vorbim, cu cuvinte sau dincolo de ele, pe aceleasi intelesuri, avem in minte aceleasi ‚modele”?

Sigur altfel este, cand sunt diferente intre asteptari si rezultate.

Atunci?

Oriunde mergi e important sa ai in vedere ca e posibila o re-creare.

Varianta ta-varianta de la fata locului, creatia comuna prin comunicare si negociere buna si rezultatul, cu alegere cu tot a acceptare.

Ce de operatiuni…

 

Transformarea in om se petrece atunci cand el reuseste sa traiasca provocarea din perspectiva rezolvarii ei, ca si cum ar intoarce-o pe partea binecuvantarilor pe care le aduce.

Oricare e provocarea.

Privita asa, aceasta se transforma, omul isi schimba credinta despre ea si reuseste asa sa vada „altfelul” din situatie.

De-aici, altfel devenind gandurile si trairile, in consecinta se schimba din realitatea traita, detaliile. Apare bucuria, c-ai vazut o solutie. „Iesirea din…”, lumina.

Atitudinea, schimbarea perspectivei face diferenta.

E drept ca fiecare om isi munceste cum vrea, cum stie, cum invata, cum permite, viata cu bucurie. Si-apoi e bucuria o achizitie noua sau o redescoperire?

Ne gandim asa: cu revenire la ideea de „magazin”.

Si educatia? Cat costa educatia? Cu ce produs o putem compara?

 

O noua achizitie, un cost mai inalt?

Nu stiu cat de mult e vorba despre a fi „ieftin” sau „scump” ori „gratuit”. Un cost mai mare implica un grad de constientizare + folosinta.

Adica -la treaba cu tine- si cu produsul ori cartea ori serviciul achizitionat.

Cati dintre noi au cumparat un telefon si l-au odihnit in sertar? Cati au cerut de la magazin „vreau masina sa-mi fie dar”?

„Gratuitatea”, sa vedem… In ce masura aplicam, traim, apreciem?

*** Educatia, ca achizitie. Cum o apreciem? Eu stiu ca felul de a aprecia da tonul unei schimb[ri intentionate si constiente. Tu? Ce spui?

 

 

Cand alegi sa lucrezi cu tine si pe langa aceasta consideri ca ai pretui un rol de asistenta, ghid, observator, apeleaza cu incredere, pregatindu-te sa te sustii zi de zi.

Sunt aici ca sa pot sprijini.

 

Aleg sa traiesc Azi

Concept de Dezvoltare personala. Constientizare.

Simona Ciobanu

simona_azi@yahoo.ro

Când schimbi perspectiva, lumea devine vis

M-am născut pe meleaguri moldovenești. Am obârșie răzeșească.

(Asta, cu tot ce-am experimentat eu despre A FI ai cum schimba, prin ”a domoli”.

Cum să explic…

Vulcanul, când e el cel mai activ… Doamne, cam așa și eu…  pot să fiu. Știu.  )

”Țin”, evident cu Ștefan cel Mare din motive foarte clare. Cu toată inima, din toată convingerea-istoric, vreau să subliniez.

Mi-a plăcut istoria mult și o iubesc și acum: disciplina asta m-a învățat că se repetă până la însușire temeinică, cu etape din ce în ce mai elaborate o temă anume. Așa cred eu. Experiența pe care îmi bazez credința e -firește-cea personală, și cea colectivă, fiindcă trăim împreună într-o lume construită  parcă anume pentru noi.

Ce-mi mai place mult e expediția în timp pe care- tot istoria, disciplinată o prilejuiește, din timp în timp-că-i trecut, viitor, ori prezent, celui ce preferă să devină un om atent și conștient.

Revenind la gând și la Ștefan cel Mare am să mă opresc asupra unei idei la care am reflectat îndelung:

… bine-bine, ne-am luptat cu turcii vreme multă, de prin 1450 și ceva încoace, gândindu-mă tot la vremea domnitorului moldovean, exclusiv, astfel. Așa știu eu de la cei ce s-au încumetat să scrie, ca să avem noi azi dovezi și urme de civilizație, ori răspunsuri la întrebări despre rădăcini strămoșești. Aici, când îmi e permisă-în loc de sfat,  opinia,  căci tu, cercetând, tot variante inedite, noi, poți să găsești. Alegi, selectezi, îți servesc binelui tău. le adopți.

Ne-am luptat cu turcii.

Bun așa. Așa s-a scris pentru noi istoria.

Ce căutau ei la noi?

hippie bus Indra Galbo via Compfight

Fără dubii, veneau într-un loc minunat, bogat, cu pământ rodnic, îmbelșugat. România. Și azi e asemenea. Minune de locuri frumoase-frumoase.

Și dacă…  turcii veneau în drumeție? (Îmi permit un fel de șagă, scopul e o intenție bună.)

Dacă auziseră de-așa frumusețe de ținut încât, câtă frunză și iarbă au venit aici să se convingă. Daca voiau armurile și iataganele să le ofere la schimb? Și dacă au fost interpretați eronat, din motiv că ai noștri tot la dușmani-prin veacuri, au învățat să se aștepte…?

Cu-așa o mândrețe de țară dragă, crezi c-o fi ușor să vii s-o cercetezi?

D-apoi s-o stapânești.

S-a gândit careva la posibilitatea ca cele două tabere română și otomană să aibă perspective diferite? Iar la întâlnire, doar așa să-și poată ei negocia felul de a comunica? Privim la noi, în timpuri noi…

 _MG_9230 Immigrant family. Sakuto via Compfight

Am să vin cu un exemplu concludent, cât pot eu de autentic și de recent, din prezent. E din lumea copiilor. Da-i cu relevanță.

Pauză școlară. Zarvă, sute de voinici. Băieții imită luptele adulților, pe-te-miri-ce, fiindcă ei așa învață, prin modelare. 3 dintre ei se încaieră nițel, timp în care unii dintre elevii personali au vrut să-i împace. Și-au luat firește- o porție egală de mic conflict și ei, fiindcă majoritatea nu avu timp să conștientizeze ideea de pace. Fiecare recunoaște ceea ce este deja în sine, așa se-ntâmplă și cu noi, adulții fel de fel.

Aha?

Mai bine ”salvatorii” îți vedeau de treaba lor. Corect! Da… mulți copii erau acolo laolaltă ca să fie timpul unui gând așa de relaxat…

Energie… Dă-i conflictului pace.

Vreau să revin acum la turci și moldoveni-români, adică.

Curioasă să aflu cum e omul în țara lui, după sute de ani  de istorie în care ne-am intersectat, am explorat și eu Turcia în două vacanțe.

Am fost să-i cunosc așadar pe turci ca oameni, acasă la ei. Bucuroasă și uimită și …. mă-nclin în ce fel am văzut eu că sunt.

Omului, pe care-l întâmpină plecându-și sufletul până la pământ, turcii le sunt, dar.

(Că vorbesc despre o experiență acum ,și am darul de a ”insista pe cuvânt” o știu și cred că-i un fel de ”fel de-a fi al meu”,  drag mi-a fost să descopăr așa, e posibil, chiar evident…., omul e frumos când te vede când te apreciază, când e la tine, atent.)

În 2009 am fost prima dată în Kusadasi, iar în 2014 la Istanbul.

Dacă mi-a plăcut bazarul? Da.  Și de-acolo am priceput că turcii preferă să știe omul care cumpără de la el, om mulțumit. Depinde de abilități.

Aș putea să scriu o carte, că-mi place să dau frâu liber cuvântului din a simți natural. Prefer să conchid cu o părere, accentuată și-n țara noastră, acasă, fiindcă oamenii aceștia, au magazine și restaurante, lucrează cu noi și pe-aici și-s la fel:  blajini, primitori, generoși, calmi, surâzători.

Ce ..i-a schimbat în 700 de ani așa?

Ori a-nceput să-i privească cineva …altcumva. Sunt oameni, ca noi.

Cred că undeva în timpul lor a existat un moment de schimbare de mentalitate. Eu l-am găsit-momentul- și-l știu cumva, fără să vreau a-ți forma opinia ori a te influența, iți spun că am să citesc pe-ndelete despre momentul la care fac referire.

Din povestea cu Ștefan cel Mare și luptele sale de apărare a gliei iau valorile pe care îmi place să le cultiv și să le transmit mai departe:

curajul,

iubirea de glie ( că mi-am permis aici să etalez o anumită interpretare, a mea)

adevărul,

comuniunea

spiritul de echipă

limitele personale sănătoase (cred că românii nu voiau să dea țara lor în explorare)

Și mă gândesc cât de mândru s-ar face marele domnitor ”moldovan” când urmașii ar face pace din valorile pe care le-a conservat Domnia Sa.

De-o atentă reflectare:

Și dacă omul a venit pe Pământ să ajute alți oameni?

Să fie el omul pe care-l vrea regăsit în oamenii de lângă el?

Și când am reuși să vedem -că indiferent de țară- contează cum te simți acolo unde ți-e dat, alegi să trăiești, să fii atent la cine sunt cei cu care te însoțești?

Și dacă toți avem dreptul sublim de a locui pe frumosul Pâmânt, grijă să-i purtăm, fiecare?

Și când ”Pământ” s-ar scrie cu ”P” mare de la  ”pasiune”, ”pot”, ”picioare” de mers pe drumul tău, ca să trăiești cum îți place? Și dacă suntem aici să facem împreună o frumoasă demonstrație de pace?

Ce spui?

***

Simona, cu drag,

Ma înclin!

 

 

Calm și prezență. De-a Azi: congruență

The Ending Of A DayCreative Commons License Olin Gilbert via Compfight

Bine, vezi, spui astfel:

Tot ce se întâmplă în lume e o parte trăită deja la nivel individual,  fiecare om o cunoaște în sinea sa. Și-atunci? Ce-i de făcut? Acceptam. Schimbam felul de a privi. Iubim ceea ce este. Iubind, transformam.

Respiri Azi pe pământ. Înseamnă că ”treabă” mai este.  Că ai și tu un rol. Și vremurile acestea, oricum ar părea ele, din iluzii și temeri create, privite din lumină sunt file de poveste.  E-o binecuvântare să primești să trăiești în timp de de conștiință în schimbare. Imaginația ta, gândul și credința au un rol fantastic de mare. Chiar de încă nu te-ai trezit în suflet, să știi, te afli în prezent ca să participi, prin iubire și conștientizare. La bine să participi.

Tot ce se petrece Azi sunt eu? Cum așa?

Fiecare teamă, fiecare moment în care puteai să fii tu și-ai fost cum se poartă. Răspunsuri cauți? Unde? De unde le aștepți? De-afară? De la cine-anume?

O discuție onestă tu cu tine, din gând spre inima ta.” Cum pot eu face ca-n  lume să fie iubire și pace?”

De unde să știu să aud ce îmi spune?  Cum știu că sunt eu? Cum știu că e bine ce simt?

Fără a gândi adânc, primește cele de-nceput senzații, trimiteri, imagini. Ia-le pe rând. Ce ai tu de rezolvat, e partea ta de iubire pentru pământ.

Și asta, și cealaltă, cu îngăduință.

De unde știi că mesajele de la inimă vin? Știi pentru că te simți bine cu gândul, când te-așezi la sfat așa. Nu-i pe repede-nainte, ci pe calm, respirat cu inima.

Scriem ziua, Azi cu pacea inimii?

Azi întâi și-apoi, tot câte-o zi, astfel. Poți să lași jos teama? Hai, te-aștept. Poți să cânți un zâmbet? De trimis, ca o lumină din gând, unde-auzi gânduri multe de vânt a furtună?

Poți să crezi pe loc acolo, că se face lumea bună? Ș-apoi, acțiunile tale.

Simona, cu drag!

Mă înclin!

Îți mulțumesc că ești! Îți multumesc că citești! Mulțumesc pentru că împărtășești!

De-a Azi: ce-ar fi să chiar deschizi ochii sufletești, când te trezești?

Imaginează-ți că te trezești, ca dintr-un vis și te-ntrebi (că tot vin vise, că tot sunt treziri):
 
 
2015-10-31 13.23.56În câte feluri se exerseaza așteptări de bine acolo unde sunt mase largi de oameni?
Ce se anticipează?
 
(Și ce poți tu să faci, ca să însemni schimbarea, căci așa e rostul…)
 
Ce fel de exerciții se repetă cu precădere? Ce-ai ”pune în loc” de situații de alarmare?
 
 
Iar, cu luare-aminte joacă-te cum ar fi jocul că abia acum înveți să citești… Viața.
Cum să se-nvețe iubirea? E musai, simți și tu?
Că eu aici sunt… Și m-am oprit nițel, ca să stau cercetaș pe gând-simtire-cuvânt.
 
Ce se propagă în școli?
Exerciții de fericire. Cum să te comporți în situații de ”minunare”… Așa-i?
(Cunoscut ca răspuns ideal, potrivit vibrațional; cum arată el, ca realitate, pe plan ”local”?)
 
Care e starea care se perpetuează?
Relaxarea, creativitatea, bucuria.
(Răspuns știut, simplu de scris pe hârtie, și virtuală să fie..).
De trăit? E de construit.. De la temelie. O știu și-o simt și eu.
 
Ce se  aude la fiecare adunare de gând, unde doi sau mai mulți oameni vezi povestind:
”Mirific predă profesorul Cutărescu copilului meu…”!
”Ce om minunat, vecinul acesta al nostru…”
”Ce răbdare grozavă să am cu omul acesta de la ghișeu, că mă deservește pe mine și pe toți cei din
șir, din spatele meu…
 
 
Sau măcar că-i altfel, tăcerea-i vindecare. A face tu cât poți de bine, ce parcă vezi că altul ar
putea, aceea-i, cred, o binecuvântare.
Tăcerea și acțiunea, din partea celui de observă viața, ca ”îndreptare”, pe partea lui de Bine.
 
PS. Știi ce propun? Hai … ”să dăm în mintea” copiilor minunați. Conștienți că au ce să ne învețe.
Cu discernământ, firește! Hai să înțelegem că rolurile sunt inter-schimbabile și că de la un
punct încoace, copiii vin drept maeștri pe pământ și așteaptă să ne vadă treji și acționali spre bucurie.
Hai să citim viața, încetinind alergătura după certitudini care-s nisip în mișcare.
Hai, la ore fixe, după modele multe… să gândim altfel decât ”oferta afișată vederii externe” o
lume a integrității , dispuși să o învățăm, căci asta înseamnă început.
Hai, diminețile, oriunde am fi, orice am munci, să începem prin a mulțumi! Pentru viață,
pentru oameni, pentru bucurie, pentru că ești și sunt, pentru produsele pe care le găsim
necesare, pentru prosperitate că-i permisă, Pentru unicitate! Listă deschisă…
Hai la 11:11 din fiecare zi de Azi să mai rostim un  ”Mulțumesc”!
La orele 17.00 fix să imaginăm o lume a prosperității și a păcii între gânduri, de-aici între
oameni, și bunăstare. Să vedem filmul pe care ne place nouă să-l trăim! Hai să muncim.
Să vedem cât de mult ni se potrivesc tiparele sociale, cum se renunță la vechi, cât ar
însemna să facem fiecare să răsară în primăvara din fața ochilor noștri câte o sărbătoare…
Cum se face asta?
Cu atenție la gând!  Cu hotărâre. Cu iubire pentru celalalt ca pentru tine, oricine ar fi el și
oriunde s-ar afla, gândind că-i lângă tine…și-așa e vibrațional, oricând.
Gând cu gând se face viață acolo unde trăim împreună. Fiindcă suntem ca unul.
Și Azi și mereu! O știi și tu, o vezi, din ce în ce mai clar…
Să mai spun ?
 
 
Te-mbrățișez Om bun!
Și știi ceva? Trăiesc la fel ca tine, de întreagă, cu zi și noapte laolaltă.  Mă bucur când
primesc ca dar o nouă dimineață!
Pe 11.11  (11noiembrie) îți propun să gândim cu iubire viața.  Ziua toată. C-apoi ne-om învăța cu asta.
Ce zici, lucrăm împreună?
 
Fiecare poate să-și imagineze, cu îngăduință, cu el însuși să lucreze.
O zi întreagă în care să fii atent/ă la viață, să o privești, cu înțelegere nouă și să schimbi cu un
zâmbet, cursul de gând. Când consideri că-i rând.
 
Pare poezie ?  : )   inima transmite: mintea-n realitate are  prim cuvânt.
Simona, cu drag.
Mă înclin.
Îți mulțumesc că ești! Îți mulțumesc că citești!
Sunt aici, cu ceea ce am trăit și trăiesc, învăț și aplic, ca om printre oameni, cum știu, să ajut.
Mulțumesc pentru share & like!
 

Lumea din gânduri: Azi, natural

2015-10-31 13.29.12Minunată regăsire în prezent, suflet calm!

Da, e Azi, iar și mereu. Cum se simte în interiorul tău?

Vibrează vremuri… simți? Lumea e nouă. Cunoști?

O lume în care ne dorim să trăim începe din noi. Cu noi.

Gândurile, cuvintele, acțiunile predominante se constituie în aspecte-realități. Contează natura lor. Importă spre ce privești. Ce programe rulezi. Dacă-s ale tale.

Luăm ca exemplu anotimp la îndemână: toamnă blajină.

O vezi, silențioasă? Își urmează programul, maiestuoasă.

Ți-arată covor de frunze, culori, deși căzute, tot vii. Le vezi acolo, altfel decât A FI ele însele?Ce roluri joacă toamna, în afară, ca realitatea ei să o percepem iar?

E regină?

Ce mai bal…

Câtă abundență, când munca a precedat-o, e-n hambar…

E gazdă?

Ce plimbări frumoase prin păduri te invită să faci?

Mergi pe cărări fiindcă toamna, o placi! E frumoasă! Își joacă adevărul său. Și e natură în splendoare. Ce gânduri Universul să gândească oare când e atâta toamnă minunată pretutindeni de simțit? Și ce fac oamenii cu-așa miracol?

Ce cuvinte să ilustreze văile prin suflet omenesc când e-atâta aur prin ramuri, atâta purpuriu de iubit?

Credința dinainte în asta, antrenament, ajustare, te plasează în vibrații dorite.

Suntem energie. Suntem ceea ce gândim.

Se întâmplă, fie că conștientizezi în prezent, (”ce e gându-acesta, e ce vreau sa trăiesc?”) fie că descoperi ulterior.

Mai știi? ”Unde-s mulți, puterea sporește”. Ce-am vrea, conștient, să sporească? Când am ști și știm, fiecare de-alegeri, cum o lume să se nască?

”Este la fel de ușor să îți imaginezi că ai succes așa cum este să îți imaginezi un eșec, dar este mult mai interesant.” Joseph Murphy

Ce e succesul? Depinde. Știu din trăire că place. E deschidere, expansiune, viață.

Ce e eșecul? Ceva ce lasă un semn de întrebare, la care, când găsești răspunsul se transformă în binecuvântare.

Cine-ți poartă cu prezență, în conștiență, viața? Cine iubește cel dintâi zorii dimineața?

Să vorbesc despre o scuturare de vechi?

E provocare a prezentului pe care o trăiesc și eu. În conștientizare, accentul e pe experimentare, acord sufletesc: ”hai să văd, îmi place ce trăiesc?”

În aceeași mare a conștiinței colective m-am ivit și eu, cu aceeași scânteie de Dumnezeu ca și tine.

Să schimbi o lume începe cu tine. Cum?

Ai în tine prezența, puterea de a-ți schimba viața, (Ester si Jerry Hicks) au subliniat-o experimentând oameni, mulțime.

Ești manager peste propriul tău domeniu conceptual: tu ai putere asupra gândurilor, sentimentelor, emoțiilor, răspunsurilor/reacțiilor. Poți oricând acționa: ”Am în mine putința și puterea de a rezolva situația aceasta. Sunt în stare să găsesc un răspuns la această întrebare.”

Apoi…

Imaginația este cea mai puternică însușire, Ester si Jerry Hicks.

Testezi?

Imaginează-ți numai lucruri frumoase și folositoare. Ești ceea ce îți imaginezi că ești.

Creativitatea începe cu imaginația. Vorbim despre imaginația controlată, disciplinată, canalizată.
A-ți imagina înseamnă a concepe ceva, a impregna acel ceva în subconștient.
Tot ce se imprimă în subconștient capătă expresia formei și a spațiului, a funcției, a experienței și a eventualității.

Are sens pentru viața ta să privești în alte grădini mentale? Cum e nimerit? Să cultivi florile tale… să îngrijești cu compasiune fiecare loc din minte. Să înțelegi corespondente cu lumea în care trăiești.
Cum de privesc mai des spre păduri și toamne, când atâția oameni sunt împrejur?

Simplu. E pace–n natură și-s puține cuvinte. Infinite-s trăiri. Iar pe cele pe care le simți tu adevărate, le aflii mai lesne-n tăceri… Gândești în anotimpuri. Vezi frunzele se fac împreună pentru pământ covor… Se lasă trecerii în acceptare, o fi gândul lor.

Despre lumea din gânduri ale noastre? Gând cu gând -frate se face. Prin asemănare.

Poți să fii doar în locul tău. Poți ajuta pe oricine, când te pricepi tu bine, deja.

Să cultivăm gând de sănătate, împreună: tu ce crezi, om cu om, după ”model” natural, poate?

 Simona, cu drag!

Te îmbrățișez! Mă înclin!

Merit și sunt în stare

 

777 Merit si sunt in stare

E o zi nouă de Azi.

 

Ca la o întâlnire unică dintre om și Soare, hai să scriu, ca și cum ar fi prima dată: să fie minunată dimineață Azi! Vrei și tu, la fel?

Spune cu mine, încă o dată: dimineață minunată!

Să fie!

🙂

Fie ca miracolele în care crezi deja să-ți înflorească viața!

Fie ca celulele corpului tău să strălucească de bunăstare și sănătate!

Căci sunt capabile, lucrează împreună fiecare, laolaltă toate! Din unirea asta vine puterea cu care ridici o mână ca să deschizi o carte, sui privirea spre cer cu gând curat să-l întrebi pe Dumnezeu, din când în când, dacă e nimerit drumul pe care pasul tău a apucat…

Cum ar fi, când tot Azi ar fi momentul când, așa cum susțin cercetătorii corpul tău s-ar reînnoi și devine, ca la început: ferm, hotărât?

Sunt atestate idei științifice conform cu care la 11 luni o dată toate celulele corpului uman se înnoiesc complet.

Asta pentru că totul e transformare, orice din lumea concretului se caracterizează prin schimbare.

Poți să afirmi și tu, cu privire la asta: ”Merit și sunt în stare”?

Când fizic ești tot ce poate fi mai grozav, devine consecință gând din mintea ta-grădină. Ca o flare care crește din sămânță. la fel este.

Aprinde-acolo tot Azi, acum, lumină și privește cu îngăduință.

Gândurile de aici, orice ai simți, orice-ai vedea sunt iubiri sau frici?

Caută acum cuvântul ”Merit” și observă-i cu răbdare strălucirea.

E posibil să conțină o notă explicativă…

Dă timp inimii să ajungă aici și să povestească în minte cum simte și ea meritele tale.

”Merit pentru că….”

”Merit să….”

Merit și sunt în stare să gândesc viața care îmi place mie. Care-i viața?

Merit și sunt în stare să cred că pot trăi cu bucurie.

 

A merita, când mergem spre un dicționar explicativ găsit în sanctuar al inimii, hai să vedem împreună ca sens, ce-ar fi? De ce cu inima? Pentru că mintea îți arată doar ce ai învățat-o. Noul e …nu e aici!

A merita…

Și iată, respir așa-aștept cu îngăduință o senzație familiară din direcția inimii.

A merita e să știi că te-ai născut SĂ FII.

Merit e dreptul divin care te-a adus aici pe Pământ. Ești om frumos, ai puteri creatoare, din gând, credință în el și armonie exprimată prin cuvânt. Cine sa-ți spună asta? Ar apărea Dumnezeu, că el te-a creat frumos, întreg, perfect, după chip și asemănare să poți. E minunat exercițiul, spre imaginare.

Și poti când CREZI.

Creezi prin tot ce spui după EU SUNT….

A merita e ca inima, parte din tine. De niciunde de-afară nu vine.

(Stai să văd dacă meriți? Unde scrie….)

Spre A FI, din EU SUNT

Spre a fi în stare. De aici e călătorie, experimentare.

Cel mai concret urmează aici o colecție de acțiuni care te-au motivat să mergi înainte. Înainte, spre ce?

Înainte spre tine.

E-un paradox, ca un acord gramatical de subiect și predicat-viața ta e mereu în acord cu tine? Când tu o trăiești, cum altfel ar fi?

SUNT ÎN STARE

Să explic cum eu, ca om o simt…

Ca să fiu în stare, îmi imaginez. Visez. Uneori cu ochii deschiși.

Totul are înainte, un ”certificat de ivire” în minte . Așa că văd plenar și mă bucur anticipat de faptul că sunt în stare să visez un vis nou, să-l joc cu gânduri cultivate atent, rol frumos, de compoziție; VIAȚA cum îmi place.

Sunt în stare să…

Să-mi ofer ocazii de experimentare. Să mă văd în mișcare, chiar lentă, cu observare… În ritmul meu, fără să împrumut ceva străin de bucurie.

Îmi amintesc despre celulele corpului despre care vorbeam la început de exercițiu de comunicare.

Când ele toate sunt sănătate, sunt regenerare, visul meu frumos de viață, în fiecare Om frumos, corespondențe –pe frecvente are.

2015-10-09 12.58.42

Vreau să fiu în stare!

Și încep să trăiesc…

Fac pasul cel dintâi. E firesc să mai verific din când în când spre pământ și să mai dansez o plecăciune? Firesc… (E-o îmbrățișare: Pământ, te iubesc…)

Mi-amintesc că știu să stau în picioare: Sunt în stare!

Mă ridic, mă gândesc la vis-claritate, și iar merg un pas-ori doi, după cum pulsul visului din minte și gând străbate.

Fiindcă merit și sunt în stare!

Mă uit spre oameni-modele.  Mă uit unde-i reușită. Unde-i CALM. Am clar informația în suflet că acolo-ii de mine.

Așa văd ce-au fost ei oamenii împliniți  în stare să facă și mă gândesc la ce-aș fi în stare să fiu eu, ca să fac apoi… după cum simt c-aș vrea și-aș putea.

Se vede fizic cel mai clar acțiunea omului care este în stare.

Oamenii își demonstrează valorile în care cred cu viața lor. E o lectie simpla, la vedere. Timp să privești, ăn viața ta.

Orice-ar zice, ceea ce face omul, rămâne. Și-așa…

Când povestesc cuiva de oameni care-au reușit, mă gândesc la cei ce-au visat și visul Azi și-l trăiesc. Și spre chipurile lor, adesea, privesc. Și spre lumea din jurul lor. Așa privesc o dată, apoi ochii spre mine,’napoi, c-am treabă:

Merit și sunt în stare să trăiesc visul meu, viața mea.            

În lume sunt în stare să fiu pace și-armonie, fiindcă-i minunat să poți trăi așa.

Simona, cu drag, o îmbrățișare!

Fiindcă merit și… sunt în stare.

Tu? Meriți?

 

Impărtășeste cu prietenii, spre bucurie:

De-a Azi, o sedinta naturala

Pacea e exercitiu. Zilnic.
E ca tema buna-de casa. Uite-un „antrenament” ori o „sedinta de BunaStare-cum vrei tu sa o numesti- pe care il impartasesc- timpul petrecut cu mine, cu tine-se poate astfel desfasura o activitate, adaptata. ori cu un copil, intr-o poveste si mers spre deal. In fapt, eu asa lucrez. Calea-i naturala. Si-n principal ma bucur sa iubesc si sa invat fiecare zi.

Despre plimbare?

Miracol. Relaxare!

Chiar la debut de-al toamnei carnaval…

777 CE SE INTAMPLA

Buna vreme, Om drag!

M-am gandit putin pe care dintre povestile traite recent sa le descriu. S-au adunat ceva. Ce bune-s agendele.. 🙂

E-un timp al declansatorului de constienta- prezent- in care cel mai clar -pentru mine-functioneaza intrebarea: (in marea aceasta de energii..)

Ce vreau de fapt Azi? Vreau sa-ti scriu despre copii.

(Reiau nitel niste idei: apa, odihna, chiar somn cand corpul o cere, natura, timp cu tine, relaxare, suflet bucuros. Asa simt sa-ti spun ca-i reteta mea de prezent. Si… Ma astept la minuni.)

Si scriu asa…

Ieri dimineata, dupa o alergare minunata, m-am oprit la o poarta si-am facut  invitatie ad-hoc, acceptata, de toate „partile implicate”, tot pe loc. Liber arbitru manifestat. Cu invitata, ceva am negociat. Mersul pe jos…

E vorba de-o plimbare cu nepoata mea mezina, un urcus, si-o -aducere aminte.,. de comunicare intre noi.

Unde-am pornit?

Pe „dealuri preferate” observatori de prosperitate: toamna care canta in toate.

2015-09-19 11.58.48

„Ce-nseamna toamna?”

„Inseamna frunze de toate culorile”.

„Mai e ceva pana ajungem?”

„Cat sa vedem iarba unde ne-om desculta”.

Si-i-urcam pe poveste, exact din intrebari dintr-aceste, chiar asa…

Asa camarazi, eu-40, iar draga mea de 4 ani si jumatate ori mai bine, maestra a varstei sale-cunosti si tu minunile-copii, cu raspunsuri clare la fiecare- a mea ori din univers, intrebare,..tot mergem.

„Pana cand?”

„Pana cand ajungem. Uite-acolo ne oprim.” (I-arat un indicator-arbore in departare.)

E zi cu soare, gasim dupa case, la suis si-o tufa de mure…

O aud cantand.. „Mergem la padure, dupa fragi si mure„-

„Moni, noi chiar facem asa ca in cantec.”.. 🙂

(Eu sunt Moni)

„Facem”.

„La gradinita ai fost ? ”

„Inca nu a inceput”.

„Si ce-ai facut tu frumos zilele astea?”

„M-am plimbat cu bunicul si cu King. Stii tu …ca King poate sa mearga fara lesa? Si stie si drumul…”

Grozav! Stii  ce-nseamna King in limba noastra romaneasca?

…?

Rege inseamna. Si uite cum ai fost tu la plimbare cu un caine-rege. Ce intamplare…” (Imi amintesc, cum ne jucam pe-aici, „de-a regina” )

Ma priveste, se amuza si se bucura in acelasi suras…

Ne odihnim putin -gasim o banca si ne hidratam. Este o bancuta din lemn, in urcus construita.E si propunerea ei.

Data trecuta cand am fost impreuna aici- si-am cules zmeura-gasit-am „tronuri’ felurite. Din trunchiuri de copaci. Ne-am jucat atunci de-a regina si de-a sfetnicul.

Isi aminteste si reia procedura…

🙂

„Te numesc sfetnicul meu de incredere”. Eu ma inclin. Ne sfatuim in privinta directiei de mers, apoi ne odihnim.

Propun sa stam pe iarba verde, sub doi arbori care se zaresc in departare.

„Mergem fara papuci!”

Dupa o negociere sustinuta, accepta si ea. Si eu.

Gasim la fiecare pas, palcuri, ca soli de pace, branduse. Si cate una, si cate trei, si laolalta, mai multe.

Primesc cu bucurie indicatii despre grupuri… sociale. Familii de branduse, ori prieteni, adica.
„E o familie intreaga de branduse-aici… bunici, mamici, tatici si ..noi 🙂

Eu parca vad.. Iubire. Tot asa inseamna..

Gasim si-un mar, de la mama Natura despre care povestim putin, cum are grija ea, mama noastra a tuturor de toti oamenii, de animale, de arbori si de gaze…

Aici mai intervine o poveste-n poveste despre ACCEPTARE.

Ana vazuse o vacuta. Pe drum, cum urcam.

Pe pajistea unde-am ales sa facem popas   mi-arata ca sunt semne ale trecerii lor-a animalelor- pe aici. Aici unde facem oprire. Pare ca dezaproba.

Ne asezam unde iarba e iarba.. Si ma gandesc cum sa  explic ca ingrasamantul acesta natural e o avere.

Ne uitam la frunzele colorate: unele inca verzi, altele ruginii, aurii ca soarele, nestemate, toate…

„Stii tu ce se intampla cu frunzele acestea dupa ce au cazut?

(Ma asculta, asteapta urmarea..)

„Se intorc toate la Mama Pamant.

La fel si tot ce intra in corpul omenesc, ori corpul oricarui animal- o parte ii  foloseste, o alta e eliberata ca sa  fie iar hrana buna. Pentru copaci, pentru plante. Asa cresc din pomi fructele dulci.

Si ce vezi tu aici, devine  asa bogatie. Creste rod gustos, iarba mai verde.
Asa se intorc toate la locul lor, tot in natura care ne iubeste.”

„Si hartiile tot la mama Natura merg?”

Cred ca da, in alt fel.

Ele se depoziteaza in locuri speciale.  Fiindca hartiile  nu cresc in natura. Isi refac drumul, asa cum au fost create. Salvam copacii cand le refolosim.. Invatam odata cum, ca sa stim.

Ne odihnim…

La drum de-ntoarcere am observat maciesii si ne-am inteles, ca fructele coapte sa le luam acasa, multumind, intai.

Sa facem ceai, ca-i vitamina C.

„Ce-i vitamina C?”

E un suport de energie, ca sa urcam si-alta data dealuri cu voiosie…

2015-09-19 10.47.21Maciesii au si ei spini.

La atingere inteapa putin.  Eu cant, cand simt cate un alint dintr-acesta… Fac vocalize, Ana rade uimita de raspunsul meu la intepatura.

Si eu rad. Sincer, de unde sa simt c-am sa cant…? 🙂 Spontanul se primeste si se traieste, cand se potriveste. De simntit cu inima.

Asa  punem la punct metoda de cules. Ca sa evitam intepaturi si sa ne purtam bland cu arbustul.

Cu mainile libere, amandoua, tinem cu blandete, de-un ram iar cu mana cealalta culegem bucuria-fructul. Cel care-i parguit.

Ne impartim arbustul pe zone-dupa inaltime..

„Sigur vrei tu sa ma ajuti?”

„Sigur, s-apoi impartim, ca sa facem si ceai si gem bun… :)”

Petrecem aici momente bune de tacere si de munca in echipa. Mai mult, cand zona ei de cules s-a eliberat, schimbam mod de actiune..Eu culeg, Ana tine mainile caus si pune maciesele in punguta.

Apoi pornim spre casa. E aproape pranz.

„Si… daca ne ratacim?”
Cum sa ne ratacim, suntem vreodata singuri?”

Zicem ingerasul de cateva ori ca sa ne reamintim…? Zicem.
S-apoi, ca sa fim sigure de ganduri gandite, gasim si-o piatra in forma de „buton de acces”, pe care Ana apasa, cu siguranta- „tu o sa ne-aduci acasa.”

E minunata si varianta asta…
Eu ii mai arat si-un semn clar ca drumul e bun- o cladire pe care-o cunoaste si o recunoaste- caci se vede clar inainte.
Apasa iar. si butonul si pornim…
Multumim, multumim, multumim!

PS.  Povestea  continua…

Cand „ai scris cu gand” …o fapta/un eveniment, poti reedita/rescrie. Important e pe drum ales, nou  sa mergi cu pasul tau inainte.

Din agenda saptamanii viitoare:
marti, 22 septembrie-SCOALA DE PASIUNI -Echilibrul emotional si scoala
orele 15.30-17.00
Codlea, Brasov

vineri, 25 septembrie-PROSPERITATEA CA STARE-seminar de dezvoltare personala pentru adulti
orele 19-21
Codlea, Brasov
Inscrieri: mail: simona_azi@yahoo.ro

Simona cu drag,

Ma inclin!

Cum să te deschizi vieții, Azi

Poarta?

E de  altundeva decât din minte..

Știi și tu de unde. E despre a deschide inima. A privi lumina care izvorăște din ea.

Am să ”explic” pe îndelete, cum se simte, în cazul meu.

777 Incredere

O variantă:

La cumpăraturi:

Găsești un … bazar plin cu lucruri frumoase și folositoare, poate-s semne magice, așa ți se pare și când crezi asta, așa și este…

Poveste …

Cobori pe meleag cu negustori.

Aici fiecare îți/ăși laudă marfa și face ajustări de preț-aceeași valoare, instant. E așa cum ai trăi exact clipa.

Seamănă vânzătorii aceștia cu târgoveții pe care, precis îi știi și tu de undeva anume.. poți sau nu spune ( cu gândul tău).

Vânzătorii?

Te simt, privindu-te și îți oferă posibilitate de negociere. Au intenția să îți vândă.

Acesta-i comerțul adevărat? Se poate negocia orice, în granițele limitelor și valorilor personale? Cred că da. Am învățat asta din minim trei surse…:) privite în acțiune. Cu rezultate dintre cele bune!

Cineva, undeva, cunoaște noțiunea de valoare iar aceasta pe cei mai experimentați îi inspiră.

Ei merg mereu pe câștig. Negustorii de aici. Cei clar intenționați să facă artă din vânzare. Fie câștigă banul, în schimbul a ce cumperi tu, fie pe tine, ca potențial cumpărator care știe să mai vină aici.

Adesea auzi la 2-3 fraze și ”cuvântul-cântec :Dumnezeu”. Așa am auzit, chiar Azi, aici și eu…

Se simte peste tot un fel de libertate care-mi place tare…

Îți cam place să vii în bazar, fie și ca s-admiri: cupluri de negustori, felurite.

Să te uiți la ei cum sunt iubire în manifestare, ori cum o învață, alții, fiecare…

Prin felul în care pot să iubească, eu văd ”afacerea” ce poate să crească. Îmi imaginez-așa îmi place.

Recunosc-merg adeseori să mă uit la oameni pe-aici.. Și la mărfuri.

Mă uit cu inima. Cum să pot explica?

Uite-așa:

Văd tot felul de decorațiuni și materiale, atrăgătoare ș-apoi aud ce spun oamenii despre ele.

E-o zonă care-mi place: doldora cu..materiale de care mă folosesc ca să inspir bucurie-așa cum procedez acum cu gându-acesta care-ți scrie…

După ce iau tot ce cred că-mi este necesar, verific..iar,…monetar.

Constatare-cu reluare: merg după bani care să exprime valoare. Las o sacoșă plină cu bucurii la negustoreasă.

Ca să nu uit, mai spun ceva:

-Puneți vă rog –se aude– la vedere- ce marfă cumpărați, apoi plătiți înainte să plecați!

Ascult și merg sa aduc să plătesc.

Mă-ntorc.

La vederea vânzătoarei, întreb:

-Ce ziceți, facem o verificare, să numărăm produsele ?

(Cu gând la Dumnezeu, prea puțin cunosc eu cum de am rostit asemenea cuvinte. M-am auzit vorbindu-le.)

Vânzătoarea, femeie frumoasă, mă privește răspunde scurt:

-Aici au fost toate, nimeni n-a umblat la sacoșa dumneavoastră.

-Vă cred, mulțumesc! A fost o întrebare. Mă gândeam că vreți dumneavoastră să vă asigurați…

M-am uitat încă o dată să văd de mai găsesc ceva. Negustoreasa s-a retras într-o parte.

Chiar am mai gasit.

 

Am chemat-o să plătesc. Mi-a făcut dar achiziția din final.

Cred ca a fost o ”tranzacție win-win”: în ce mă privește despre încredere e povestea.

Cel ce are încredere în.. mușterii (folosesc termenul cu gând detașat, poate c-am citit, de copilă multe istorii în care m-am întâlnit cu cuvântul…cu recunoștință-amintire: am însoțit în călătorie-direct la Istanbul, cândva, o dragă prietenă și mi-a plăcut tare să învăț așa dezvoltare personală din arta ei de a tranzacționa.,..) primește încrederea înmiit.

Știi ceva? ACASA am găsit produsele toate în sacoșă.

Care-or fi fost motivele pentru care, la început, vânzătoarea atenționa asupra procedurii corecte: e chiar treaba sa.

Ce cred eu acum e că atunci când am întrebat de verificare, a conștientizat ceva. E iar… percepția sa.

În drum spre casă, cu inima

Drumul e spre un pranz așteptat.

Ajung spre o intersecție cu sens giratoriu, c-un gând undeva… omit să trec pe banda I de circulație.

Ușoară aglomerație…

Tot semnalizez, fără ]ngrijorare, atentă la ceilalți parteneri de drum,  gândind:

”Când am mai intrat eu aici pe sensul acesta spre casa? De obicei eram în șir. La rând. Azi e prima…”

Mă văd rămânând exact acolo, pe banda a doua și înțeleg că am ieșit mai ușor spre înainte.

Chiar așa, fără ca aceasta să fie din vreo grabă.

Am parcurs mai fluent un sens giratoriu- simbol pentru mine-ca să spun așa…de pe banda…a doua.

Cu inima- o spun ușor artistic.. și –cred- regulamentar.

Și mi-a plăcut, am experimentat „nou”.

 

De la încredere… cadou.

Ai vreun exemplu când ”te-ai dat pe mâna ei”?

A încrederii asumate, a intuiției?

A curgerii firești prin viață?

Se simte cu inima. Se duce-un gând acolo, chiar așa…

Simona, cu drag și Azi.

Mă înclin!

O poveste de citit din suflet Azi

Fan .. Steaua.

Dintotdeauna. Tot blocul copilariei „fotbalistic”era repartizat pe zone. Oltenii, unii cu Craiova. Iar noi ceilalti, majoritari, stelisti. Aveam campionate, chiar si asa, fiind mai mult fete prin bloc..(din ce imi mai amintesc)..

Sunt fata care a jucat fotbal destul…:) Cred ca suntem multe..Eu eram.. Hagi. Mai „aveam in echipa” Marius Lacatus, Ilie Dumitrescu, Dan Petrescu..

Despre Hagi? „Gasisem” prin vecini -la ceva blocuri distanta si un om care semana cu el. Asa-i. Si azi il mai vad 🙂

Ca sa reusesti un Vis inalt aveai musai nevoie de-un fel de ancora. Chiar si atunci numele ori metoda nu se infatisa asa. 🙂

 

Si eu priveam spre fel si joc de geniu, pe atunci :fireste, Hagi. Si dintotdeauna. Si mereu.

(Ma mai uit din cand in cand spre el. Pe unde am decupajele din ziare, unde-i o scrisoare pe care am scris-o eu, printr-a opta, cand urma sa plece din tara, cu ce suflet am privit vestea. Ani ceva…mai incolo invatam despre detasare si neconditionare 🙂

Simbolul acesta m-a ajutat sa fiu admisa …la liceu. Ca lumii din jurul meu visul parea mare.

Simbolul si antrenamentul. Si determinare.

Ca sa revin, ce gand…hazliu…:)

Vreo 16/17 ani, mai tarziu, aveam pe stadion in Bucuresti sa fiu-Vis:) si sa ma aflu cand in galeria Stelei- cand te manifesti Bucurie -deschis… cand in celelalte.

Fiindca eram intr-un parteneriat onest:) Si …

Cand, asculti si te bucuri in suflet cand echipa „ta” da gol… Iti „taci” bucuria. Eu explic acum, din respect:)

Asa simt sa traduc, cu iubire Azi alegerea de a privi un meci din galeria cealalta. E Legea Opuselor.. Acceptare.

Am iubit Steaua. Iubesc si cuvantul si semnificatia.

‘La liceu am recitat tot… La Steaua… Eminescu.

Si multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare stea din suflet.

(Acum ca gasii agende:) )

Asa, concis, cand vrei sa-ti tii FOCUS, spre -un mare Vis: poti:

sa gandesti ca esti in galeria..cealalta si sa te rogi in gand pentru o reusita a echipei tale -„echipa” sa fie gandurile tale bune concentrate si-ntro actiune, azi un pas, maine alt pas… (sa fie bine tie, inseamna in fapt, binele oricui 🙂

Stiu ca si Daniel Zărnescu​, are amintiri despre Hagi.  Am citit.

Poate acesta unul dintre motivele pentru care” l-am intalnit”, la un curs grozav, online.

Cand vrei sa inveti determinare, el e un om care poate sa-ti arate. Inteleg ca se reinventeaza chiar acum, isi transforma site-ul.

Stim fiecare si tu stii..ca-i draga actiunea despre a privi la arta unui om care reuseste. Asa te poti molipsi…:)

PS, Priveam spre Gheorghe Hagi, ca spre un „imparat al terenului verde”,om care in viata a experimentat destul si pentru mine a reusit sa-si implineasca visul.

hagi-steaua

Stia sa aduca surpriza. Ce bucurie era uimirea… dansai in suflet si-i faceai loc..

Zambet in alergare.

Mereu cu o mana-ndreptata spre inima. De fiec are data, recunostinta cerului pentru bucurie. Parca avea si-un dans.. Il imitam si eu:)

Adesea..dupa jocul impreuna, se desprindea el singur de echipa si asa stralucea.

Vedea de la distanta. Goluri de la mijlocul terenului? Reusea:)

(Parca mi-i drag sa caut vreo inregistrare..asa mi-am indus  o pofta sa revad.. miscare )

Te-ntreb?

Tu, Azi? Spre ce privesti? Pe cine-admiri? Ce viata-ti place sa traiesti.,..?

Si-acum ,  gandul de Azi eu  il conchid asa:

Marcus Aurelius:

“Ai putere asupra mintii tale; evenimentele din exterior nu au aceasta putere. Realizeaza acest lucru si vei gasi fericirea.”

Simona, cu drag!

Ma inclin.