Arhive etichetă: Iubire

Atentia, constientizarea, vointa, din inima libera, din om creativ: floarea

Pasque Flowers Michael Levine-Clark via Compfight

O stiu pe Georgina de 20 de ani. Am cunoscut-o mai bine, recent.

Este un om, toata lumina, pe interior, sprijin pentru oameni si pentru copii.

Ca sa vezi asta e sa-i privesti minunile-actiunile.  Mari, mici,  marunte, bunatate in esenta.

Dincolo de actiuni par cuvintele, uneori, … curios, tare, pentru mine care cred in cuvinte ca-s directoare. In cazul ei e energia de dincolo de ele. E asa cum crede ea.

Nu c-ar fi cuvinte nepotrivite. Deloc asa! Spun numai ca inspre faptele ei, când privesti, te luminezi si-o vezi intreaga. straluceste de bine impartasit. Mie mi s-a intamplat. Am privit-o asa..

Stiam despre ea ca ii place natura, precum iubeste oamenii si  e „in serviciu” de o viata, asta însemnând a se oferi spre ajutor celor din viata ei. O face zilnic, ca si cum isi spune rugaciunea, inca o data si iar.

(Stiu. Si tu esti asa. Sunt convinsa de asta.)

Apoi ca a facut o scoala de arte si iubea cândva sa picteze. Are unele lucrari care se odihnesc prin casa ei, drept temei al spuselor mele. Le numeste exercitii, asta sunt. Oricând vorbeste despre pictura, arte, parca vorbeste despre Dumnezeu, asa se simte, iar chipul-frumos dintru-nceput, de om bun ii straluceste,  mai ceva, mai tare.

Imi place sa-i privesc pe oameni asa.

(Spun drept ca n-a cerut ajutor. Nu la-nceputuri. Insa când a facut-o, am fost atenta si-am venit, am asistat, cel mai mult, uneori am adresat intrebari, am privit. Cel mai mult am avut rabdare sa aiba rabdare cu sine. Ea a muncit.)

Apoi ca mi-ar fi placut mie sa mai vad ce deseneaza in momentele acestea, de prezent fiindca mi-a aratat niste modele, create anume pentru nepoate, intr-o joaca de-a lor, la casa de vacanta, unde petrec timp uneori…  e adevarat.

Asa-i mai spuneam -sub forma de rugaminte ca tare mi-ar placea sa mai vad ceva desenat ori in grafica ori in acuarele.

Asa a-nceput.

Dupa ce-am finalizat cartile-primele doua –Aleg sa traiesc Azi, le-a procurat, a dorit sa le citeasca.

M-a anuntat intr-o seara, dupa vreo cateva zeci de zile, asa, fara pregatire sufleteasca -ca-s si eu o emotie si-un fel de om care duce la cote inalte, cate-o bucurie din asta, …. asa ca, taman bine… mi-a spus ca tocmai citeste impreuna cu sotul ei o povestire din cartea pentru copii: Fractia, parte din intreg (Aleg sa traiesc Azi. Copiii. Lumina lumii).

Acum te cunosc si eu, Simona! Imi pare bine!

(Da,.. si mie imi place istoria aceasta din carte.  🙂   E un adevar transpus prin gandul meu asupra a ceea ce am privit.)

In cursul firescului bucuriei, m-am entuziasmat ca i-a placut si a inteles gândul meu pe limba sufletului sau. Eu ma bucur de orice minune dintr-aceasta, ca si cum ar rasari dimineata soarele.

A  urmat rugamintea mea de a scrie o prefata, pentru cartea mea viitoare: DoRa.

A scris si prefata Georgina. (Eu te astept pe tine sa citesti despre copii si despre gânduri din primele 2 carti, timp in care mai vremeluiesc printre rânduri de manuscris sa potrivesc detalii de forma din carte-am zis acolo despre povestirile DoRei. Apoi cunoaste si DoRa lumina de tipar).

Si-a urmat o surpriza.  Frumoasa!

Asteptam o pictura, o schita noua, de-acolo izvorata din sipetul minunat al inimii pline de bogatie a Georginei.

Ea, intai spune asa: (in scris)

Ce prietena!

A trebuit sa treaca destul ca sa ma convingi tu, buna prietena, bun om, ca trebuie sa pun pe hartie ceea ce gândesc.

(Spun onest,  repetând, ca eu am „cerut” o pictura, ceva ce stiam eu din ce era la vedere, ca ii place Georginei sa faca. Intr-un fel, poetic asa, imi era un fel de dor sa-i vad sufletul cantand… Ma gândeam ca de-acolo vine cantecul interior).

Cu sfiala si  nesiguranta, cred ca „un dirijor de suflete” la fel ca si dirijorul marilor orchestre ale lumii m-ai decis sa actionez intru acest dar minunat, al gândurilor si al simtamintelor.

Oamenii sunt de multe facturi sufletesti; intre ei unii stiu sa imparta cu ceilalti din ceea ce sunt si simt…(simtind asa, eu cred ca Georgina se bucura de ea insasi, de descatusare, si pune pe seama mea ceva ce a faptuit ea singura, da’-i de mare bine… fiindca actiunea a perseverat….)

Da, buna prietena, mi-ai facut un mare bine, ai destelenit o planta si ai ajutat-o sa-si indrepte frunzele spre Tatal -soare si poatevsa si infloreasca intr-o zi… Iti multumesc!

Mi-a folosit motivatia care sa ma faca sa incep: am primit curajul si determinarea.

De fapt a pasit Georgina inainte, din pasul inlauntrul sau si-a iesit bucurie.

Ca sa vezi o lumina din sufletul ei, al Georginei, uite cum scrie:

Chemarea

(fragment)

O zi de iarna, de sfarsit de ianuarie, cu un cer atat de curat si de inghetat pe ulite straine, dar cu multa nadejde.

El si Ea isi cheama Marele Parinte, sa le trimita, daca ar vrea, o stea mica, buna si jucausa sa incunune viata lor.

-Cum o sa coboare steluta curata, stea limpezita sau mai  bine zis, curatita, stearsa de umbrele din indepartatele constelatii, care au facut-o sa uite ce-i pe-acolo, pe unde a zburat nestingherita… ?

-Da, nestingherita de nimeni, decat de… (poate) un deget îngeresc sau de causul palmei Divine, care sa-i arate drumul printre atatea miliarde de locuri…, pe unde, impreuna cu multi, multi frati si prieteni a tot haladuit…

De acolo, din acele locuri indepartate, cu lumini divine, ea „steluta” chemata aude ca si o muzica a ingerilor, dorinta lor,…., a parintilor, de a o avea aproape.

Scrierea aceasta s-a intregit intr-o rugaciune pentru parinti care iubesc si-si doresc sa cheme in viata lor un prunc.

Daca am stiut cum scrie Georgina?

Am aflat. S-a intamplat  citindu-i paginile de manuscris. Asa lucram acum.

Si de atunci scrie, scrie si se infloreste pe sine, cu fiecare fila de cuvinte vii ale inimii ei, despre care- spunea initial ca i-ar placea sa imi foloseasca mie.

Am explicat,  in timp ca ceea ce scrie  imi place, imi incanta sufletul, ca asta  e munca ei, care, ar putea sa inspire, la vremea potrivita si oameni mai multi.

Am depasit impreuna si credinta aceasta ca e pentru mine ceea ce scrie.

E de la ea, pentru ea insasi, fiindca o exprima si-apoi e pentru cei ce-si amintesc ca a citi e mare bogatie.

Iubesc momentul in care s-a decis sa se exprime.

Imi place asta cel mai mult din viata mea, sa privesc oamenii care se bucura facand ceea ce le place. Cei care isi amintesc ca stiu sa mearga singuri.

Antrenamentul zilnic,  observarea, auto-observarea, acea cercetare interioara,  bucuria dintru începutul creatiei, a fiecaruia dintre noi  e munca mea.

E acel entuziasm pe care imi place sa il provoc, bland, avand ca temelie un act de vointa, o actiune scoasa la lumina, din interior.

Fiecare om o are asupra sa, e acea putere, ce stie  sa daruiasca fiintei viata, bucuria, mereu si mereu, care duce inainte, izvorand cumva din „inapoi”.

De-aici inzvoraste proiectul SCOALA DE PASIUNI pe care il derulez in recentii ani pentru adolescenti si copii.

Constatam iar cascoala aceasta de pasiuni nu cunoaste varste si ma bucur tare!

Stiu ca fiecare om are potentialul acesta de a renaste, si mai stiu  unde duce calatoria inceputa si sustinuta.

 Pentru fiecare dintre noi drumul isi are samanta in buna intentia din gândurile, convingerile, faptele repatate, innoite, inobilate de adevaruri ale inimii curate.

PS. Pe 25 martie are loc in Brasov seminarul interactiv de dezvoltare personala Aleg sa traiesc Azi. Adulti, adolescenti in armonie.

Relatii si inscrieri pe mail.

Simona Ciobanu, cu drag,

simona_azi@yahoo.ro

***

Consiliere in dezvoltare personala

Ma inclin (fiindca ma bucur sa întâlnesc stralucurea aceea de miracol, de bucurie, de divin din sufletul tau; de-asta) si iti multumesc ca esti!

photo by:

In prezent

For, That Alone is The Pursuit Of Life.... -Reji via Compfight

Pentru unii dintre noi timpul pare să fie un element rar.

Intrăm în fiecare dintre zile ca într-o casă de oaspeți, uneori, musafiri în viețile noastre, fără să zăbovim prea atent asupra a ceea ce trăim și mai ales fără să ne întrebăm ”ce facem aici, acum și de ce”.

Unde ne-om fi ”vândut” timpul?

Cât ne-ar lua să ne îl recuperăm? Și cum am face?

Să fie vremea noastră,  așa cum sângele din venele trupului  ne aparține, și să renunțăm la a ne privi existența aidoma unui râu care izvorăște de undeva și se-ndreaptă, iar,spre un loc precis, cu noi, privitori, pasivi ce privim așa, spectatori fiind.

Când am respira odată viața curat, ne-am opri din depănat un ghem gata lucrat și-am schimba cursul lui ”mă tem” în ”iubesc să trăiesc așa” și ”îmi place asta”?

Câteva clipe de trăire în acum durează să te așezi pe scaunul din clipa conștientizării.

Să te bucuri de miracolul de a respira, de a fi viața.

Să iei un loc acolo unde te simți tu în siguranță, în spațiul sublim dinlăuntrul tău, în inima care știe toate răspunsurile fiindcă le simte adevărul cu care ești și tu congruent: iubire, pace, sănătate, oameni, pamânt, soare, colaborare.

Să te redescoperi și să regăsești așa siguranța de a trăi în acord cu pacea inimii.

E clipa aceasta tăinuită în cât ai închide ochii, ai respira, iar, curat și profund.

Să respiri, să asculți, să fii una cu viața care curge prin tine, cu tine trăind, prin tine fiind bucurie, și să-ncepi, schimbând cu răbdare, câte-un gând, câte o trăire, câte-o acțiune. Să perseverezi.

Să te-asculți ce spui și să alegi: ”asta e pentru mine, asta …nu-i” și să purcezi la schimbare printre acele gânduri, ale tale care-ți grăbesc timpul, spre destinații mai puțin corespunzătoare.

Să începi să spui și să trăiești ca și cum mergi la serviciu fiindcă tare-ți place, să inspiri și copilului tău apoi, echilibru, pasiune, bucurie, pace…

Un început.

Detașarea e un fel de a te redescoperi pe tine, de a te odihni, când și când în prezent.

Să cauți confortul simplității și al esenței din viața ta trăită e alt pas.  Să așezi așa, clipă cu clipă, perle de bucurie măruntă și prețioasă.

Să pleci cu bucurie spre oameni, să te-ntorci tot cu bucurie, acasă. Să duci pace, s-aduci seninul în mijlocul alor tăi. Să faci și să fii ce ție ți-ar plăcea să primești, din inimă, cu inimă bună.

Închizi, când și când ochii cât să fii din nou în legătură cu tine?

Asculți muzica inimii din dulci și suave armonii, bătăi pulsând sănătate, și simți așa că tot ce nu e pace e o iluzie în care ai ales să crezi prea multă vreme, așa-i de ușor.

Pentru o clipă-prezentul-permite fluxului vieții să  te redea ție, pe tine.

Ia decizia aceea de a merge câteva minute la pas cu tine, prin viața ta și permite-ți un zâmbet sincer la conștientizarea unui gând. Culege pace de-acasă sufletească și dăruiește-o oamenilor cu care interacționezi.

Fă o oprire unde simți că-i locul.

Ca și cum te-ai așeza pe un câmp întins și-ai privi cerul, e momentul prezent, o oprire a alergatului prin viața ta, un moment conștient.  O realizare a măreției, a infinitelor posibilități care îți stau la dispoziție. Un dar.

Dăruiește prezentului miracolul de a respira limpede, a trăi frumos și adevărat.

Un dar precum e primăvara asta care vrea și-ncepe iar.

Inspirație:

Imn to the present moment

 

 

 

Re-creatie

B-Pop Coloring Book Character Cartoon CD Crayon Pink Blue Japanimation Anime Manhua Doll Action Figure Superhero Toy Halloween Comic Book Poster Image Shonen Jewelry Seinen Chibi Kawaii Cartoon Character Costume Outfit Doll Picture Symbol Paint Girl SuCreative Commons License nalends via Compfight

Re-creatie.

Cateva sute de copii se pregatesc de ceea ce urmeaza: alt curs, alte invataturi, alta concentrare de atentie. Se-odihnesc.

In curtea unei scoli sunt cateva bare, de folosit in orele de sport, in catarari.

Porti metalice, mici si mari, de avut in vedere intre limite sanatoase-spre siguranta, intre scolari. In recreatii,  atractii cu rol in autocontrol.  Unii oameni le vad asa. Altii… Tu, cum?

Rol? „Le privesti” si le lasi acolo.

Trei-patru dascali si trei-patru-sute de copii care elibereaza energii,  petrec impreuna sub soarele cald ce straluceste pe cerul blajin de toamna, cateva minute.

O doamna si-un voinic de sapte ani,  cu ceva distanta intre ei se potrivesc langa o constructie metalica, ca cele despre care e povestea. Doamna observa, copilul se joaca, firesc. Cumva, impreuna, construiesc.

Voinicul se anina, de-o mana, apoi cu cealalta prinde bara… iata-ndrazneala…  Ca sa nu omitem, langa el se mai afla un scolarel. Observator, cam implicat si el…

Se leagana usor, in vreo 3 exersari, inainte-napoi.

Doamna il zareste, asa cum intelegi si-ti imaginezi si tu, cititor in actiunea mentionata in regulament pe voinic-pe cel mai implicat dintre ei- si-l cheama, intrebandu-se-ca are timp-un gand-lumina, oare,.. ce idee de intrebare ar putea sa-i vina.

„Ce-o sa-i zic, cat sa evit … sa interzic” Sa se simta tot el, copilul, care face dintr-o recreatie scolara, pauza lui preferata-exact, asa poti gandi cateodata…  ?

Se apropie, poate simte ca-i chip de tratat de pace, fiindca nu infatiseaza vreo urma de teama.

„Ce zici tu de-o-mbratisare?”

Ochii de copil se fac mai mari, parca, se umplu de-o mirare frumoasa, pasii mai iuti, hotarati, vine precis: o imbratisare se face! Schimb.

„S-apoi de bara aceasta, stii tu ceva? Ce cauta-aici in calea ta? Ce zici sa facem cu ea?”

Ceilalti copii, si mici si mai mari?

Cele inca trei sute de copii? Petrec, dupa caz, acelasi ragaz. Unii alearga, altii se plimba, unii privesc spre munte, ca-i aproape. Trec clipele de re-creatie cat ai scrie cuvântul „poveste” pe cer, cu mintea ta. Curioasa treaba, ce s-ar desena…

 

Uneori, interactiunile ‘ies’ exact asa, cand ai timp sa te-ntorci in prezent, ajungi sa fii cumva congruent cu energia situatiei si tot ce se-ntampla in jurul tau sa fie parte din aceeasi poveste. Ce se petrece, sa fie parte dintr-o rezolutie -pe cale de intuitie.

Alteori, cuvintele acestea vin cat sa coloreze povestea si sa intelegem ca facem parte dintr-un joc mai complex, in care fiecare actiune e supravegheata si ca siguranta din sufletul tau, al omului care traieste experienta, are-un rost.

Actiune-re-actiune

Creatie-re-creatie

Asteptari-confirmari?

 

Onoare vietii

Balancing Stones Steven Vacher via Compfight

Ce este ceea ce ne dorim?

O lume cum e ea de frumoasa. Pasnica, in iubire crescuta, trezita la realitatea inimii. Constienta si creatoare.

Sanatoasa, plina de culoare, care, la o privire sa te vindece de orice indoiala. Tot frumosul admirat cu ochii si cu sufletul sa te-ntoarca in inima, glasuind tacut:

„E-asa de grozava ziua, precum tu, din gand ai facut…”

Sa privesti imprejur si sa respiri siguranta. Sa fi tu convins in sufletul tau ca esti

Ce ne dorim, de fapt?

Aerul respirat,  curat, vorba rostita, blajina, mangaiere, alinare, cum sunt razele de soare-n dimineti tinere de toamna.

Oglinda limpede, clara omul, oamenii de langa tine, intru aceeasi revenire la sine.

Onoare vietii, celebrand cu tine, dintru inceput. Nu pentru asta te-ai nascut?

De fapt, ce vrem, traind?

Cutezanta. Bucurie. Sens. Onoare. Impreuna. Iubire.

Putem pastra sufletele inaltate drept, in primele clipe ale intalnirilor dintre noi, zambindu-ne a intelegere din priviri si-apoi, sa ascultam,…, sa vorbim de bine. Sa incurajam.

Ne acordam timp sa ne calibram pe cateva valori esentiale, sa vedem, sa construim, sa admitem ce ni se potriveste, sa intelegem  cum sa pornim impreuna o cale, când ne dorim cu-adevarat parteneriat si reusite.

E simplu. Ce faci când simti indoieli?

Te increzi in ceva mai presus de tine. Ceva din care oricine, orice exista, de-acolo se naste. Iti amintesti sa ai incredere.

„Cum se face eliberarea de temeri?”
Intai.. ca sa-ti placa ceva, iti ingadui sa cunosti. Te-mprietenesti cu gandul, il recunosti.

„Si-atunci, cum?”
S-ar putea sa fie iluzie „teama de…” fiindca e pasul nou ce-asteapta abia sa fie experimentat.

„E de trecut prin…?”
De aflat cu- adevarat.

De ce e important sa te cunosti pe tine?
Valorile tale -morala interna- intuitia, dau acceptare, te responsabilizeaza.

Stii ca ai acceptat tu sa mergi inainte pe strada asta, fiindca alegi sa afli ce-i dincolo de semnele de intrebare.
De cele mai multe ori, dupa asemenea alegeri se intampla sa cresti ca incredere, sa adaugi vietii valoare.

Ca sa-i intelegi omului „tot-ul” care este e important sa-ti fi trait tu,  la rastimp si umbra si lumina, ca sa renunti sa mai trimiti incolo, ori incoace … „vina” de a fi. C-asa vine intelegerea celuilalt. De-aici se naste si priceperea de a te detasa, de a-ti urma calea ta.
De asumat se afirma, ca necesar ceva: alegerea.
De a privi, de a fi altfel, de a ramane-acolo, de-a inainta.

Onoare vietii? Cu incredere, da?

Viata e un fel de negociere reactualizata cu noi, cu celalalt si rezultatele-intelegerea.

Spre ce?

ia sa ne-ntrebam, fiecare, cu mintea limpede, inima…

Eu ce-mi doresc, cu -adevarat, Azi? Tu?

 

Simona, cu drag.

Cum treci la actiune

Azi?

Chiar asa!

Actiune.

Intai… Impulsul acela care te pune in miscare, stare naturala a lucrurilor,  energie fiind, când te gandesti putin.

777 Prosperitate Nou

Alegi din gânduri relevante, reflectate o vreme, asezate in proiecte in care crezi si pornesti.

A… analizezi in prealabil si iti asumi consecintele, atat pe cele cunoscute, cat si pe minunatele imprevizibile, fiindca viata uneori le presupune. Reponsabil si constient. Asta se petrece cu viata de adult, in prezent.

Motivul pentru care scriu articolul acesta deriva din Intrebari de la cititori/clienti:

Cum treci la actiune?  Ce faci?

Definesti tipul- dupa „domeniul” de interes.

Te-ntrebi lamuritor, care e-actiunea. O stii?

  1. Vrei si te angajezi tie sa actionezi. Esti pregatit si pentru momentul de ”nu” si pentru cel de ”da” când planul tau e-zicem ipotetic- sa prezinti o oferta spre vanzare unui client. Tu mergi inainte, cum stii. Ai de ajuns unde ti-ai propus. Asta nu uiti.
  2. Iti asiguri instrumentele necesare la indemana si la vedere. Ai cercetat cam ce ti-ar fi util, necesar. Detii un inventar.
  3. Ai un plan pe care il urmezi.  Intentia din spatele lui e integra, adica iti respecta valorile si pe cele ale legilor naturale. (Pe parcurs, esti atent si consemnezi ce se intampla). Tii o evidenta e util si necesar, ca sa stii ce urmeaza sa faci.
  4. Te ridici si mergi. Tot ce-ti spui, face parte din planul tau, constientizezi. Tu propui un proiect vietii tale, cu universul negociezi prin gânduri pe care le asociezi demersului tau. De vrei reusita, crede mereu si creeaza oportunitati. Asa cresti, asa fac oamenii care stiu sa mearga inainte. Putini se opresc sa vada ce face cel ce n-a urcat in tren. Calatorii din tren ajung la destinatie.
  5. Pleci dintr-un loc ca s-ajungi unde stii tu ca vrei sa vezi cum e si ai cercetat, ai studiat.
  6. Evaluezi si iar te ridici. Schimbi cateva obiective, unde vezi tu necesar.  Esti ceva rigoare, planificare
  7. Te deschizi oamenilor si esti tu. Celor care inteleg si doresc, sau solicita.

Exemplificare:

Poti avea 18 ani si poti simti, ca stare ca esti altfel, ca si tu te straduiesti sa te intelegi, ca oamenii ceilalti, parca respecta un anume model.

Sa fii altfel e minunat!

Sa exersezi sa-ti placa cine esti, e un… deziderat, obiectiv.

E grozav  sa stii sa-ti afli loc bun in viata ta. Fiecare ne traim  ”spatiul personal”, zi de zi.  ”Spatiul social” il construim. De-aceea sunt frumosi oamenii.

S-apoi sunt pasiuni diferite de experimentat, sporturi de practicat, intelegere de acordat si tie si incredere de a deslusi caile potrivite.

Asa te descoperi, vazand ce iti place, asa te cunosti.

In lumea in care iesi in fiecare zi exista o frecventa, o latura a ei care vine din perceptia ta asupra sa. Cam asa… Ce vezi, tu crezi despre ea ca este, ori ti s-a spus si ai invatat.

Antreneaza-te spre a trai din adevaruri ale gândului curat. Aici iti setezi-la orice varsta, o colectie de valori. Pe viata, comori. Cu ele mergi inainte. Cu ele alergi dimineata ori seara, te hidratezi, ai prieteni tot din baza lor. A valorilor.

Stiu despre varsta adolescentei ca-i o perioada de incubatie frumoasa a viselor mari, ca e de acordat credit, de sprijinit, de binecuvantat. Am trecut pe-acolo, vad si azi minuni-oameni de privit cu luare-aminte.

Poti avea 45 de ani, la fel de bine si când privesti in jur sa para sa se fi schimbat o intreaga lume. O intrebare buna e daca nu cumva si aici, schimbarea porneste din perceptia ta. (De cele mai multe ori, da.)

Ma gândesc eu ca oriunde ai pleca, din mediul in care esti/profesezi, traiesti- duci cu tine privirea interioara. De-aici incepe sa vezi.

Vorbim despre varsta de 60 de ani?

Amintesc. ca sa fie concis de varsta intelepciunii de aur, unde timpul pare sa-si faca rabdare cu asa zisa-evaluare, blanda asupra a ceea ce ai trait/ai de trait inainte. Vad si acum oameni dispusi, când simt sa faca schimbarea de-acolo de unde incepe, din minte. Ce oameni frumosi!

Cum treci la actiune?

Tii far -gândul ca mai intai visul tau e creatie mentala, ca se petrece in prezentul acum, ca sunt posibile experimentari si re-evaluari fiindca actiunea poarta pecete personala. Intentia cu care actionezi e colosala.

Si te ridici si mergi iar, cu tinta.

Adaugi  un  ingredient, demonstrat cu viata:

Se ”pune”  entuziasm in actiune.

Entuziasmul-energia si bucuria- aduc rezultate stralucitoare in ceea ce intentionezi sa faci.
Ia-ti o clipa-doua-trei sa observi daca ai ingredientul acesta magic in atitudinea cu care abordezi viata-aspectul, domeniile asupra carora te concentrezi..
Cand vrei sa reusesti, „te faci ca esti”, pana se creeaza starea.
Jucam vreme necesara rolul acesta, pana devenim una cu el, una cu bucuria, una cu viata.

„Casa”-mintea-corpul-relatiile-emotiile-profesia- armonia-viata.

***

Esti vanzator si vrei sa stii cum faci sa vinzi? Treci mai departe de clientul care n-a cumparat. Asa de simplu. Faci produsul mai atractiv, mai adevarat si crezi in ce faci.

 

Si-apoi-costatare personala, când treci la actiune, alegi, când e cazul, cu cine te asociezi, fiindca:

Nuu… nu sunt oamenii toti la fel.
E farmecul vietii s-accepti si sa-ntelegi.
Sunt una, fiindca-s iubire, da’s diferiti prin nivel de constientizare.
Unii „boboci”, altii „fruct”, unii „floare”.
Sau…
Ca-n „somnul de dimineata”?
Cam la fel.
Unii oameni il dorm altii sunt treji, fel de fel.

Uneori ai de descoperit asta.
Si de-asta
zici tu ca te doare.
C-ai vrea sa fie la fel ca tine, uitand cine esti
pana iti iei tu timp sa-i descoperi, sa-i privesti…
E ca un fel de constientizare a ta… „O sti ce-o vrea’ se intreaba de sus de tot iubirea din care vine ..„eu pot„.
„Tine minte cine esti, tine minte ce doresti si verifica cu viata”!  Ia-ti valorile cu tine!

Eu trec la actiune când scriu pentru oameni ca tine! Si când consiliez, in calitate de invatator particular -consilier in dezvoltare personala-tot asta fac, tin cursuri, prezentari, lucrez cu copii.

Si când ma rog, in fiecare zi.

Actiunile ies frumos la iveala, când esti atent la congruenta gand-adevar-simtire-cuvant-actiuni.

Actiuni-actiuni. Simetrie-incredere in minuni.

PS. Exemplul tau de trecere la actiune? Hai sa-mbogatim cu el o lume frumoasa deja!

Când vrei sa participi la un fel  de actiune care ma defineste particular, te invit pe 2 august, in Brasov, la seminar.

Simona, cu drag!

Iti multumesc ca esti! Iti multumesc ca impartasesti!

 

Jocul vietii dintr-o zi

trampolineCreative Commons License Bill Abbott via Compfight

Fiindca:

Inceputurile se scriu cu litere mari…

asa, ca rasaritul de soare. Nu ti se pare? Cum se iveste dintai oricare dintre începuturi?

Cu majuscula 🙂
Cu incredere se iscalesc. Toate. Altfel, ar mai incepe ceva?

Gandeste-te clipe, cateva, la unele dintre începuturile tale. (Ne luam timp, si tu si eu, fiecare… Merita sa- ti amintesti ca la drum incaltarile cu care pornesti sunt „incredere”.

(Vezi tu, eu scriu povestile cum sunt ele, vii…

Le insufletesc cu butonul reeditare, când isi cer ele vreo completare… si-acum se intampla.)

Joc. Incredere. Pas inainte. Toate-s in … litera mare.

Litera asta mare le straluceste pe rand, le contine pe fiecare. Etapa din joc al vietii, cu etapa, inaintare.
Reflectam…?

Numele de orice fel de fiinta, obiect sau loc-substantive proprii zicem, romanesti, asemenea debuteaza cu ea, cu majuscula.

La inceput, de-oricare-ar fi „proiectul” derulat, fiindca te-ai hotarat,  ai deliberat, ai decis:  toate conditiile-ti plac. Oamenii, locurile, actiunile, interactiunile.

E nou, e provocare, e creativitate, e miscare. E bine. Biine.

E ca la urcus de munte. Ceru-i sus, calea-nainte, mersul tau face lucrurile sa se intample.

Când pleci alaturi iei parteneri de urcus,  oameni, iubitori, ca tine, de miscare.

  E si antren e si comunicare si acomodare, ritmuri se dezvaluie, a adaptare…

Ajungi întotdeauna sus. Asa-i? Pe munte.

Ai in fata ochilor privelistea intreaga. Cat timp ai petrecut, pe unde ai suit, ce vai ai depasit, ce flori minunate s-au infatisat in tacere ochilor tai, cum ai ales sa le admiri si sa-mpartasesti trairea.

Ce faci de-acolo, de sus?

Asa-i, cobori, de cele mai multe ori.

Mereu?

Cobori, ca sa urci iar,  alt traseu sa intocmesti, sa faci parteneriat din nou cu prieteni iubitori, ca tine de-ale muntelui solemne povesti intiparite-n frunze si stanci… Si-atunci?

Urci, stiind ca si cobori. Ca sa urci, iar, cu vointa.

Cel mai pretios dar?
Viata.

Cum e viata?

Frumoasa!

Ce e viata?

Iubire-i.

De unde vine iubirea?
Traind-o.

***

Cum sa-ti spun ca nu e nimeni „vinovat” pentru ceea ce traiesti? O stii.
E  responsabilitate.
Ai ales candva o cale. Ai tot mers pe ea pana se facu una cu tine.
Iar tu esti tu si drumul e alegere.
Poti sa te bucuri, poti sa schimbi, poti sa mai construiesti.
Poti sa mergi pe alta-cale,  poti ramane pe ea. Alegerea, oricat ai simti altfel, e a ta.
Orice poti tu face, oricum ti s-ar parea, tu o s-o faci si pe-asta,
in locul tau, asa cum s-a-ntamplat mereu.

A denumi-a privi drept ceva- a materializa- a crea
Dumnezeu, oriunde ar fi e trait de tot si toate-s una, orice a creat cu gandul s-a materializat cu cuvantul: pe Dumnezeu il putem simti asa, ca-i o relatie personala, cu inima.

Aleg sa traiesc Azi. Joc si pace. Actiune si rugăciune. Fapte bune!
(Jocul e locul din prezent unde se scrie mereu… Viata-n litere – cuvinte- povesti, de undeva de unde vii si tu si sunt si eu.)

Stii?

Gandurile infloresc cu rapiditatea intentiei asumate; adevar si realitate.

Deschide ploii fereastra spre inima ta, s-auzi

Povesti dintotdeauna, istorii cu timp etern

Iubire de viata.

Stropi vii si calmi,

Pamantului balsam,

Pura eliberare sunt,

Energie si vindecare.

Ploaia-i miracol…

Binefacere, dar.

Calatorie a apei din mare prin soare, iar pe Pamant

Si intoarsa in prezent-prin cuvant.

 

Cantec de ploaie… m-auzi?

Fost-am un gand, uscat de vant si-nflorit iar cuvant,

Rostit mai bland,

Aud

Norii se joaca visand

chipuri de ploi curgand..


Aleg sa traiesc Azi e despre optiune si constientizare.
A-ti da valoare.

Antrenament

Dintr-o alergare

Copacii se fac umbrele
De ploaie si de soare..
(dupa caz si vreme)
Prin impreunare.

Ipoteza:
Un munte si un gard, ori un arbore inaintea sa.
Ai intentia de a-l fotografia; muntele ca inaltime, doar el, asa.

Pas intr-o parte, lateral sa-l vezi falnic, limpede, clar.
Cale-n dar !

Dar?

Sa simti verdele frunzei, catifea,
Ca si cand ai gandi culoarea cu inima.

Vezi adesea

Pietrele atinse de picior de om iau adesea forma inimii.
(Ia drumul Poienii (Brasov) si-ai sa stii…)
Stii de ce?
A aduceri aminte.
Cele cu forma clara, sunt bine ancorate in pamant.
Inimi cu radacini? Constructii.
Case
Poduri
sosele-directii.
Lumini.

Gânduri-adică…PS.

Doamne, incep oamenii sa invie, exact in viata lor…
Incep sa o traiasca.
Stiu si isi amintesc cum sa iubeasca…

Stiu ca -i bucurie viata,

stiu si-o aleg.

Frumos culeg!

Iti multumesc ca citesti!

Simona Ciobanu, cu drag

 

Strada Diminetii

De-a Azi
777Prospetime a unei dimineti
…mergand la pas de gand
de curand
am descoperit Strada Diminetii..
Incepea intr-un rasarit de soare si dura… pana catre un deal potrivit de mare.
Era si este si-acum de-ai gasi -o si tu,
 urcus.
Cred ca atunci cand cobori dealul se face seara, ca sa ai TIMPUL sa il urci din nou.
Cu gand frumos.
Ca sa vezi cum e gândul, poti sa iei o oglinda si sa te privesti pe tine. Asa-i! Asa e frumosul, izvorat din lumina de rai.
Ma gandeam, ce grozav sa fie sa te trezesti in fiecare noua zi cu gandul ca esti exact in dimineata visului TAU si sa pasesti asa constient si vesel prin prezent.
**
🙂
Tot ce spui si crezi capata viata. Am facut in sensul acesta douazeci si doi de ani de cercetare, fiindca -ca si tine, precis 🙂 sunt invatator-invat cu viata, traind-o si m-am nascut sa fiu eu..  si profesez printre oameni si copii, acolo unde e grozav sa fii.
Tot atatia  ani -plus cei dinainte si de observare.  Viata e bucurie, e inainte e miscare.
Asa-cu unison in gand, zic:
Buna minunata dimineata!
Ir tie,
Hai in joc frumos cu viata!
Ca inceput-la 8.02 (m-am obisnuit eu)…
Rugaciune:
Doamne, multumesc ca ma ajuti sa joc frumos jocul -miracol al vietii!
Multumesc ca esti in fiecare raza de-nceput a diminetii!
Multumim ca suntem! Multumim ca esti!
Iar-fiindca repetitia e invatare buna:
Buna minunata dimineata!
Hai  si tu cu pace, in dans grozav, in armonie cu viata!
Pentru programari de sedinte de dezvoltare personala, analize matrice numerologice scrie cu incredere un mail:
simona_azi@yahoo.ro sau trimite un mesaj la tel. 0722 851183.
O zi de Azi cu ganduri din suflet, curate: realitate!
Simona, cu drag.
Ma inclin!

De-a pacea, Azi: cum poti sa fii

Te salut cu bucurie, om frumos!

Incep ca articol-poveste (reala) astfel….

….Trei feti-frumosi, inalti si zvelti, cam de aceeasi statura si, dupa o abordare, convorbire „frontala”, colegi de varsta, de clasa gimnaziala, se angajasera intr-un schimb-comunicare cu alti doi oameni.
Intamplarea se petrece in fata unei scoli.
Feti-frumosii erau la serviciu, ofereau replica-fiindca ceilalti deschisesera „meciul” (cand am face o paralela cu un joc de tenis, sa zicem asa….)

 3 porti cuvantului 
Ce-ar face… un „facator/consilier de pace”?
Pace.      🙂

Cand un om CREDE in valoarea unui sfat dat lui si il APLICA, el creeaza […] realitatea succesului.
Neville Goddard


Ma antrenez sa fiu „consilier de pace”  de vreo 7-8 ani.  Si-nainte cale…

E o sensibila diferenta.  Pe aceasta o studiez. A oferi cui cere,  sprijin, dupa valorile tale de om, a iesi din postura de „salvator”.

Despre ocupatia de consilier de pace: imi pare  meserie onesta, adevarata, concordanta.  seamana frumos cu cea de invatator. Inveti mereu. Inveti ajutând oamenii sa invete, invatand cu ei.

Stiu ca poti sa soliciti sprijin, când vrei sa o traiesti. Pacea, echilibrul, gândul constructiv, viata creata cu armonie, când iti spui tu povestile.
Stiu cateva metode care functioneaza.
**

In cazul acesta, din motiv de deprindere/meserie exersata ani buni, uite cum am procedat.

Am salutat.
(Ca tot treceam pe-acolo. ..
Veneam de la alergare.)
Si a fost asa:
O intrebare in suflet; „sa intervin?”/ „dascal esti, si om esti, ia decide tu, vine-un raspuns, rapid „.
Si-am ales momentul „captare a atentiei” cat sa priveasca spre mine, cerand acordul sa -i intreb si sa le-arat ceva.
Pot sa va arat ?

„Un pliant cu o excursie ce urmeaza sa aiba loc curand.”
„Asa pret?

E unul promotional. este eveniment de deschidere.”

‘Si ramanem peste noapte?”
„Cand cititi cu-atentie pliantul, calatoria e destinata parintilor, bunicilor, adultilor-vasazica…”
Au luat pliantele. Le-au studiat.

***Oamenii de pe partea cealalta de fileu, merg cu treaba lor.
Adolescentii au povestit, dupa ce ne-am prezentat ca au fot provocati la un fel de dialog.
I-am intrebat, schimband brusc -cumva-directia, daca ei cred in ingeri.  Asa veni gândul. Chipurile li s-au luminat in incuviintare. Tuturor.
Si daca …ingerii s-ar deghiza si-ar aparea asa?
„Da’ ei ne-au vorbit cumva…. Ingerii-ar vorbi asa?”

Buna verificare.

***
Solutie? Spui si tu una? Ce-ai fi facut? La varsta lor?

Si cum ai fi procedat, când ai fi trecut prin mijlocul actiunii?

*
Autocontrol.
Fiindca, dintotdeauna, pe traite si verificate, a raspunde, cand nu-ti place ce ti se-ntampla e a incuviinta ori deja a participa. Te implici, intri in ~vartej~.
A lasa sa treaca…fiindca-i binecuvantare deghizata -devine arta vietii.

*
Avem de-a face cu trei feti-frumosi aici.
De partea cealalta, cu oameni, la fel, voinici.

Feti-frumosii, cu zambete-soare pe chip au pornit spre bucuria serii lor, fiecare, dupa gand.

Despre pliantele pe care le-am oferit: ele descriu o calatorie. proiectata pe 18 iunie, cu plecare din Brasov..

Destinatia: Prislop, Castelul huniazilor, Sarmizegetusa

 

Tema: Prosperitatea, ca stare launtrica

 

Calatoria e o propunere oferita adultilor care vor sa petreaca o zi- in energie buna, frumoasa, comuna, prima din calendarul de evenimente Aleg sa traiesc Azi, din aceasta vara.

Pentru inscrieri si detalii /relatii  (contributie)  suplimentare:

mail: simona_azi@yahoo.ro

PS. In tot ce faci, ca actiune intentia conteaza, ca directie pe care s-o mentii in atentia ta.

Evenimentele care vin sa se sincronizeze cu ea, se aleg si se experimenteaza.

In momentul de debut al intamplarii, ma gândeam cum sa popularizez primul eveniment despre care tocmai ti-am relatat mai sus. Om la om, prima cale, s-a intamplat asa.

Te-astept cu un rand! Un comentariu, o clipa-atentie pacii din suflet si gand.

Simona, cu drag si Azi!

Ma inclin!

Multumesc ca esti!

7 gânduri: cine ești

Cand stii ce vreiCum de răspândirea negativului se face mai repede?

Ce e … ”negativ”?

E una dintre culorile ”bine”, ”rău” ale realității.

Culorile? Valorile?

Culori…

Atunci sunt bune amândouă. Culorile zugrăvesc.

Privește într-o zi pe cer, norii. Când sunt albi, când sunt cenușii… Când sunt în atelierele lor și meșteresc, iar tu nu-i prea vezi, căî pare că lipsesc… Mereu lucrează ceva. Unii pacea seninului, alții ploaia câmpului. Construiesc.

Știi ce cred?

Binele, răul… Se răspândesc la fel.

Reușești să-ți dai seama, când ești atent cam ce te-nconjoară. Unde-s mulți de-același fel, puterea crește. Atâta cred. Sau simt.

Și-ncepi, poate să te-ntrebi care-i explicația….

***Tu știi:

1.Cânți viața cu notele tale.

Compui melodii din cele dragi inimii. Plac cântecele tale lumii din care ești și pulsează de bucuria prezentului fiecare interval intonat.  Ton, semiton, ascendent, descendent, asumat. Cunoști melodia, armonie întreagă.

2. Te exprimi autentic. Tu. Te re-creezi zi de zi. Te manifești în bucuria prezentului trăit. conștient. Cum? Se simte direct ca stare de bine. Diferit, ”miliard’ime”… de la om, la om.

3.Știi cine ești, știi ce vrei și mergi pe calea asta. Îți urmezi valorile cu credința că poți.

Ai valorile tale. Ele sunt …….. Le-ai trăit, testându-le compatibilitatea cu viața ta. E așa: …. (loc de completat)

4.Alegi să formulezi răspunsuri potrivite, la momentul oportun. Altfel…. ? Te bucuri, respiri, râzi sănătos, ești în mișcare, construiești, ajuți, trăiești, iubești.

5. Reușești să discerni care e manifestarea ta.  O menții. Are legătură cu cine ești. Te detașezi de ceea ce produce dizarmonie. Știi fiindcă te prețuiești.

6. Te înconjori de oameni senini. Calmi, încrezători. Oameni care reușesc fiindcă își propun asta. Firește, sunt oameni așa, ca tine.

 

7***Reușești să-ți dai seama, când ești atent cam ce te-nconjoară. Și-ncepi, poate să te-ntrebi care-i explicația….

 

Fiecare dintre noi are ziua și noaptea vieții în cântecul din inima sa. Alegerea, conștienta, prezența, exercițul țin de voință, autocontrol și direcția în care alegem să mergem. Fiindcă de îndreptat, ne îndreptăm undeva. Oricât am alerga, ori am sta.

Ia-ntoarce-te-ntre flori de gând și structurează, ceva rând de informație sufletească… Cu voință, când e, firească.,..

Eu??? Bine. Mă-ntorc și numerotez.

Cum e?

Întreabă cititorii cum le aplică. Le văd cu viața trăită, adică?

 

Aleg să trăiesc Azi. Alegi și tu. Cum?

Cu bucurie,

Simona sunt și mă înclin!

Ce mai face copilul tău?

”S-a necăjit copilul meu fiindcă proiectul la care a lucrat, n-a iesit din prima, cum a sperat… A plâns toată noaptea..
 
Iar tu, ai răspuns… I-ai zis că de cele mai multe ori și a treia experimentare aduce in suflet bucurie mai mare? Ca important e sa continui pâna reușesti. Așa-i?
Îi povestesti?  Împărtășești cu el, cu copilul tău că ai trăit și tu experiențe similare? Blajin, precis că îi oferi și o îmbrățișare.”
 
Cui i s-a mai întâmplat? Tu cum ai reacționat?
 
***
Povestesc și eu…
Prin clasa a XII-a de liceu, tot stăruie în gând o amintire. E momentul când, urmând să susțin lecția de diplomă la istorie, eram pregătită cu 2 feluri de resurse: cele scrise (planșe, fiindcă doamna dirigintă ne obișnuise dintr-a IX-a cu ele) și cele .. .IT.
S-a întâmplat…
Emotii eu? Mereu.
Erau pregătite imagini, fotografii.
Știu că retroproiectorul n-a funcționat atunci și am improvizat un scenariu B, având pe ce să mă bazez ca o alternativă.
Momentul-acela nu m-a derutat, fiindcă aveam în minte, ca o lumină clară rezultatul final: mă vedeam deja în clasă printre copii. Mă plimbam printre ei. Să știi…
Imaginea asta rula mereu, mereu în mintea mea. O susținea ceva, din inimă încrederea.
Ceea ce s-a și petrecut. Pană azi, aproximativ 22 de ani de bucurie.
Mai mult, fiindcă vine-n mintea mea exact asa,  o simțire argumentată de gând…iti mai spun ca in copilărie, de fapt printr-a cincea gimnaziala era sigur asa, practicam atletismul.
Domnul profesor Wagner e un soare din gândul meu.
Blandete, disciplina, perseverenta… chip de zambet, mereu.
Alergam în cursa cu obstacole, asa mi-amintesc c-am gandit și-atunci am vizualizat o cursă la fel, la lecția de diplomă.
Gardurile acelea-s mereu de depăsit.
Poti face asta, usor, prin inaltare.
Ori..
Poti atinge obstacolul, poti simti că pe moment doare; e după tine și după puterile tale.
Eu? M-am facut invatatoare…
 
Cum și ce a sustinut launtric visul-acesta mie mi-a devenit clar…. Lumină ti-e traiul printre ei, e credința mea.
Asa se face că… convingerea mi-a rămas atâta vreme ca soarele-n amiază, înaltă pe cerul vieții: a fi printre copii!
”Îndoieli mi-au fost și mie destule”.
(Si mie… Si mie….)
 
Examenele toate pentru visul de ”învățător” ori specializări similare, s-au sustinut cu
ușurință și-au parut la îndemână mereu.
 
Ce pare simplu, în fapt, cu bucurie e îndelung muncit, și ușor; acesta ar putea să fie un indicator… s-ar putea sa fie Calea.
 
Despre mine, eu, autoarea, am încă de susținut si.. pentru a …11 -a oară un ”examen” principal, unii-ar zice..”greu” :).
(Mă tot gândesc la bec-lumina care pân’ la urmă s-a inventat… )
 
 
 
Scrieri- inspirații din suflet de copil interior. Cale liberă au fiindcă transmit ușor.
PS. Ridică-te și mergi, aș spune eu copilului meu cu calm. Iar tu?
Copiii vin în viața noastră ca șansă de a ne retrăi. Depinde de conștientizare.
Un fel de îndrumar, mie mi-a prins tare bine sa citesc: știu că devin ceea ce gândesc. Un gând de încredere copilului tău, copilului interior, mereu.
***

Milioane de cititori au trăit experienţa puterii descrise de James Allen în cartea Omul devine ceea ce gândeşte.

Simona, cu drag!

Mă înclin!