Arhive etichetă: OPTIUNE

Povestea schimbarii din izvorul constientizarii


 

Treci uneori pe langa oameni ca e firesc si te prind ganduri rostite parca anume, in lume:

„Nu mi-a placut „ploaia rece” neaparat. Dar m-a trezit.” **

Am patit asa, da-mi convine „programul”. Nu l-as schimba.

Ma aflu in pozitia de a negocia?

(Poate-atunci cand il construiesc eu, in rolul de angajat al meu.)

***

S-apoi, intamplari…

E duminica: sunt 3 angajati in supermarket, 100 de clienti care aleg sa se relaxeze la cozi.
Angajatii, atatia sunt ei toti.

Un vis? (stadiu de imaginat?) S-aude muzica de relaxare in perimetrul caselor de marcat.

Ganduri la buna vedere: „Alta data cand vreau operativitate, ma organizez cu constientizare. Merg la piata. Poate vinerea.”

Si tot asa…

Cred eu ca alegerea de a face cumparaturi intr-un magazin foarte mare, un singur scop-intentie are: acela pentru care acesta, supermarketul a fost infiintat. Sa-ti furnizeze produsul, al carei calitate sa fie ceva garantat.

Despre organizare interna, organigrama, timp de servire/client-sunt acestea norme de simt bun, integru, iar respectarea lor tine de integritatea fiecarui om care ia parte simultan la vreo actiuneprecum si de sistemele de valori insumate si asumate. De observat persoanele implicate.

 

Asa-i?

Oare vorbim, cu cuvinte sau dincolo de ele, pe aceleasi intelesuri, avem in minte aceleasi ‚modele”?

Sigur altfel este, cand sunt diferente intre asteptari si rezultate.

Atunci?

Oriunde mergi e important sa ai in vedere ca e posibila o re-creare.

Varianta ta-varianta de la fata locului, creatia comuna prin comunicare si negociere buna si rezultatul, cu alegere cu tot a acceptare.

Ce de operatiuni…

 

Transformarea in om se petrece atunci cand el reuseste sa traiasca provocarea din perspectiva rezolvarii ei, ca si cum ar intoarce-o pe partea binecuvantarilor pe care le aduce.

Oricare e provocarea.

Privita asa, aceasta se transforma, omul isi schimba credinta despre ea si reuseste asa sa vada „altfelul” din situatie.

De-aici, altfel devenind gandurile si trairile, in consecinta se schimba din realitatea traita, detaliile. Apare bucuria, c-ai vazut o solutie. „Iesirea din…”, lumina.

Atitudinea, schimbarea perspectivei face diferenta.

E drept ca fiecare om isi munceste cum vrea, cum stie, cum invata, cum permite, viata cu bucurie. Si-apoi e bucuria o achizitie noua sau o redescoperire?

Ne gandim asa: cu revenire la ideea de „magazin”.

Si educatia? Cat costa educatia? Cu ce produs o putem compara?

 

O noua achizitie, un cost mai inalt?

Nu stiu cat de mult e vorba despre a fi „ieftin” sau „scump” ori „gratuit”. Un cost mai mare implica un grad de constientizare + folosinta.

Adica -la treaba cu tine- si cu produsul ori cartea ori serviciul achizitionat.

Cati dintre noi au cumparat un telefon si l-au odihnit in sertar? Cati au cerut de la magazin „vreau masina sa-mi fie dar”?

„Gratuitatea”, sa vedem… In ce masura aplicam, traim, apreciem?

*** Educatia, ca achizitie. Cum o apreciem? Eu stiu ca felul de a aprecia da tonul unei schimb[ri intentionate si constiente. Tu? Ce spui?

 

 

Cand alegi sa lucrezi cu tine si pe langa aceasta consideri ca ai pretui un rol de asistenta, ghid, observator, apeleaza cu incredere, pregatindu-te sa te sustii zi de zi.

Sunt aici ca sa pot sprijini.

 

Aleg sa traiesc Azi

Concept de Dezvoltare personala. Constientizare.

Simona Ciobanu

simona_azi@yahoo.ro

Armonia? Matematica iubirii

Victoria vietii. Re-nastere: DoRa

Buna vreme minunata, om drag!

Ma tot cerceteaza soli, ganduri.
Cum s-a-ntamplat? Ce rost are puzzle-ul acesta de trairi …
Sa-ncep… poveste.

Couleur de vie Lilac and Honey via Compfight

Cred c-am retrait nasterea pe Pamant.
Si-ti spun ca intr-un fel nu voiam. Am simtit o re-trimitere inapoi. Eu am ales, m-au convins imprejurarile. Parea ca stiam… Parea ca acolo mai usor; mai simplu straluceam.
Acolo, inainte de a porni in calatoria vietii.
Familia m-a primit, cu acceptul meu. C-am primit cumva.
M-au chemat parintii. Fratii, o prietena buna.
Si sufletul -echipa/pereche scria in gand:
„Mergi pe pamant…
Te-asteapta oamenii.
Au nevoie sa te stie langa ei. Copiii; mai ales.”
Ma priveam alegand. Ma vedeam.
Si-am venit. 🙂
Pe incredere in spusele lor. Bucuria de a trai urma construita sa fie din gânduri in care sa cred cu tarie. Asa…poezie.
Vedeam totodata imagini care, prin maiastra interpretare, pareau complexe…taare.
„Convingatorii”?
Se aflau simultan deja in realitate, totodata in visul din minte.  Argumentau cu „viata” pe Pamant… ca merita experimentata.
„Viata ti-a dost data dar. Mergi si-o traieste.. „
Se facea… astfel ca inainte de a te naste vedeai filmele toate..
Intamplarile, oamenii, povestile.
Tot se stia dinainte. Tablouri vii erau.
Se afisau animat, temeri, ocazii de invatat.
Vedeai, mai ales frici. De ce asa, o sa zici?? De ce „mai ales”?
Ele fricile…
Le vedeai conform „paritatii bine-rau” de pe Pamant. Oamenii sunt in stare sa creada grozavii. Când le-ar crede pe cele care le fac viata bine… Cum ar fi?

Despre bucurii?
Bucuriile erau la loc sigur, in sipetul sufletului.
In locul secret. Se depanau, blajine, frumoase, dragi, fine, calde inimii. Acolo, mereu.

Portocale, zi de scoala, prima carte, brad de Craciun, RaZa.. copiii, cartile, oamenii, marea, muntele, vacantele, rugaciunile, toate-toate.
Frici?
De medici.
De bani.
De singuratate.
Rezolvate prin rugaciune toate. Incredere, iubire, bunatate.
Si rabdaaare.
Prin joc si zambet si „driblare”. Driblare de temeri, iubire de vise-mplinite.
Ca stim fotbal…si-i maiestrie (actiune) din mers inainte…
***

Partea asta cu iubirea care se creeaza-recreeaza mereu  a fost piesa  convingere-cheie.
Asa am primit sa traiesc.
*
Pai ..cum sa merg?? Sa reinvat A FI? CacI SUNT.
Printre oameni. Mai ales printre copii.
Darul tau va fi timpul. Petrece-l cu rost.
„Tu ai timp…”. Asa-i. Adesea am trait ce scrie aici, alaturat. Am timp fiindca sunt.
Si intre oameni, ce sa fac, anume?
Fii tu.
S-or lua dupa tine…
Pe Pamant traiesti, in Iubire dintotdeauna esti.
*
Aleg sa traiesc Azi.

Asa s-a nascut visul… Iar aceasta e o re-amintire, careia ii aduc cu sufletul recunostinta.

Iar tie, iti multumesc ca esti! Scriem impreuna din viata traind, povesti.

Simona, cu drag!

Ma inclin!

De-a pacea, Azi: cum poti sa fii

Te salut cu bucurie, om frumos!

Incep ca articol-poveste (reala) astfel….

….Trei feti-frumosi, inalti si zvelti, cam de aceeasi statura si, dupa o abordare, convorbire „frontala”, colegi de varsta, de clasa gimnaziala, se angajasera intr-un schimb-comunicare cu alti doi oameni.
Intamplarea se petrece in fata unei scoli.
Feti-frumosii erau la serviciu, ofereau replica-fiindca ceilalti deschisesera „meciul” (cand am face o paralela cu un joc de tenis, sa zicem asa….)

 3 porti cuvantului 
Ce-ar face… un „facator/consilier de pace”?
Pace.      🙂

Cand un om CREDE in valoarea unui sfat dat lui si il APLICA, el creeaza […] realitatea succesului.
Neville Goddard


Ma antrenez sa fiu „consilier de pace”  de vreo 7-8 ani.  Si-nainte cale…

E o sensibila diferenta.  Pe aceasta o studiez. A oferi cui cere,  sprijin, dupa valorile tale de om, a iesi din postura de „salvator”.

Despre ocupatia de consilier de pace: imi pare  meserie onesta, adevarata, concordanta.  seamana frumos cu cea de invatator. Inveti mereu. Inveti ajutând oamenii sa invete, invatand cu ei.

Stiu ca poti sa soliciti sprijin, când vrei sa o traiesti. Pacea, echilibrul, gândul constructiv, viata creata cu armonie, când iti spui tu povestile.
Stiu cateva metode care functioneaza.
**

In cazul acesta, din motiv de deprindere/meserie exersata ani buni, uite cum am procedat.

Am salutat.
(Ca tot treceam pe-acolo. ..
Veneam de la alergare.)
Si a fost asa:
O intrebare in suflet; „sa intervin?”/ „dascal esti, si om esti, ia decide tu, vine-un raspuns, rapid „.
Si-am ales momentul „captare a atentiei” cat sa priveasca spre mine, cerand acordul sa -i intreb si sa le-arat ceva.
Pot sa va arat ?

„Un pliant cu o excursie ce urmeaza sa aiba loc curand.”
„Asa pret?

E unul promotional. este eveniment de deschidere.”

‘Si ramanem peste noapte?”
„Cand cititi cu-atentie pliantul, calatoria e destinata parintilor, bunicilor, adultilor-vasazica…”
Au luat pliantele. Le-au studiat.

***Oamenii de pe partea cealalta de fileu, merg cu treaba lor.
Adolescentii au povestit, dupa ce ne-am prezentat ca au fot provocati la un fel de dialog.
I-am intrebat, schimband brusc -cumva-directia, daca ei cred in ingeri.  Asa veni gândul. Chipurile li s-au luminat in incuviintare. Tuturor.
Si daca …ingerii s-ar deghiza si-ar aparea asa?
„Da’ ei ne-au vorbit cumva…. Ingerii-ar vorbi asa?”

Buna verificare.

***
Solutie? Spui si tu una? Ce-ai fi facut? La varsta lor?

Si cum ai fi procedat, când ai fi trecut prin mijlocul actiunii?

*
Autocontrol.
Fiindca, dintotdeauna, pe traite si verificate, a raspunde, cand nu-ti place ce ti se-ntampla e a incuviinta ori deja a participa. Te implici, intri in ~vartej~.
A lasa sa treaca…fiindca-i binecuvantare deghizata -devine arta vietii.

*
Avem de-a face cu trei feti-frumosi aici.
De partea cealalta, cu oameni, la fel, voinici.

Feti-frumosii, cu zambete-soare pe chip au pornit spre bucuria serii lor, fiecare, dupa gand.

Despre pliantele pe care le-am oferit: ele descriu o calatorie. proiectata pe 18 iunie, cu plecare din Brasov..

Destinatia: Prislop, Castelul huniazilor, Sarmizegetusa

 

Tema: Prosperitatea, ca stare launtrica

 

Calatoria e o propunere oferita adultilor care vor sa petreaca o zi- in energie buna, frumoasa, comuna, prima din calendarul de evenimente Aleg sa traiesc Azi, din aceasta vara.

Pentru inscrieri si detalii /relatii  (contributie)  suplimentare:

mail: simona_azi@yahoo.ro

PS. In tot ce faci, ca actiune intentia conteaza, ca directie pe care s-o mentii in atentia ta.

Evenimentele care vin sa se sincronizeze cu ea, se aleg si se experimenteaza.

In momentul de debut al intamplarii, ma gândeam cum sa popularizez primul eveniment despre care tocmai ti-am relatat mai sus. Om la om, prima cale, s-a intamplat asa.

Te-astept cu un rand! Un comentariu, o clipa-atentie pacii din suflet si gand.

Simona, cu drag si Azi!

Ma inclin!

Multumesc ca esti!

Citeste, zambeste si da mai departe

144 - Fiquei com pena de comer ele depois de bater a foto... Josué Braun via Compfight

Lumeeeee… lume frumoasa   {fii atenta ca strig}

M-apuc sa fac dulceata de capsuni…!!

Eu!

Stai linistita, lume! 2 borcane construiesc, ca sa vad cum imi iese. C-asa-s femei multe. fac dulceata si le place actiunea asta.

Eu le prefer cum sunt, când sunt ele, mai degraba, fructele. Acum testez, m-am hotarat. Stiu si motivul, implicit.

Si când mi-o placea si mie, asta ce-o sa fie? (Vedem…)

Pe locuri

Pun zahar brun

Fiti gata…

(Mai iau intai un kilogram de capsuni)…

Si m-astepata un premiu, dupa ce reusesc si asta, pe cuvântul inimii iti spun!

Am in fata, drept model, o dulceata de afine. O vizualizez asa, pana reuseste si a mea1 Doar ca-s capsuni…

Tot seamana putin , ca rude cu fructele de padure. Ce-i fragul, nu capsunica libera cugetatoare…?

Oare?

Sa revin. {Am scris deja in caractere 111 de elemente si merg inainte}.

Sa vad eu precis care-s cantitatile.

Am primit si asigurari cum ca maxim 2 ore petrec alaturi de combinatia fruct si zahar-experimentare, impreuna in lucrare.

Iau si agenda, alaturi de ea, observ, notez, cine stie ce s-o crea….

Lumeeeee… chiar fac eu dulceata!

 

PS.

Stii tu, om frumos vreo reteta speciala? Eu-s gata sa mai fac inca o data actiunea, când impartasesti tu o metoda, zici ca ti-a reusit! Chiar si una, frumos, in acceptare intre oameni , in pace de trait!

 

Simona, cu drag si Azi!

O zi cu minuni!

Ma inclin!

Unde zici tu c-a stat (re)sursa de vindecare?

Buna dimineata, viata si Azi!

Adolescenta

Tie, om drag, care citesti, recunostinta! Am o promisiune de gand aici de asezat, in scris, concis.. De fapt, doua s0au facut.

Uite cum incep sa tot inteleg… Cand privesti trecutul- ceea ce spun aici e despre mine- poti s-o faci a:

Recapitulare

Faci sport din adolescenta.
Pentatlonul, ti-amintesti, o proba preferata. „Nimerita” des la concursuri intre orase si faze judetene.
Si saritura in inaltime era printre probele la care participai atunci. Mereu se ridica o bara, mai sus.
Porneai de undeva, ca s-ajungi, sa reusesti sa fii mai sus ca ea.
Si alergarea de viteza: 500 de m garduri mai era.
Erau si probe normale. Alergarea de rezistenta. 2000 de m. Eu 11, 12 ani.
Domnul profesor Wagner, un inger de om.
(Mama mai are de cercetat pe unde-a pus diplomele de la concursuri. Amintirile-s la mine…)

Canti, solfegiezi, inveti fiindca pare complex… Mai mult decat o ora obisnuita.
Reciti La Steaua… Povestesti La Vulturi. ..Alergi, desenezi. Te faci invatator. Matematica reluata te-nvata rabdarea cu tine, inca o data.
Trece timpul.  Intelegi.
A fi invatator inseamna a primi cunoastere, experimentand tu viata a invata de la fiecare minune cu care te intalnesti constient. Si azi, updatezi.
**

Tot spre trecut, recent, a inspiratie, si-asa ajungem la tel. De-aceea e articolul de Azi

Eram in vacant vara trecuta la Ocna Sibiului, unde-am intalnit tot oameni minunati asa ca tine. Asta cred ca e omul, fara deosebire, o minune. Autocontrolul si stiinta de a vrea, a sti ce face diamantul interior sa straluceasca in viata. Asa stiu.

Vacanta a fost un exercitiu sublim din multe perspective, dupa cum imi e obiceiul-imi place sa observ, sa-nvat.

Un detaliu aduc atentiei tale-un gand vindecare.

(Caut in agenda… si ma astept la un fel de inceput.. Stiu ca rasare.)

Seara pe terasa, ne intalneam, de drag, la poveste, turistii din curtea intreaga. Asa-i. eram mai multi laolalta.

Povestea, intocmai ca la Hanul Ancutei (de unde ideea asta ,asa…) domnul din  fata mea:

„Eram in Germania.”

(Drept iti spun si eu am fost acolo si mi-a placut sa fiu.)

„Intr-o farmacie, cand am intrat, simteam nevoia sa cumpar un leac, fiindca starea fizica asa ma anunta.

(Repovestirea devine subiectiva, intelesul ma straduies sa-l redau clar, asa cum l-am simtit)

„Fiindca erau oameni multi in fata mea, am renuntat sa mai stau, aveam o durere de cap, o stare febrila… Ies din farmacie, cu gand ca gasesc ceva de leac acasa, la sotie. Acasa-fiind locul unde dumneaei se afla, acasa, acolo, acasa mai putand insemnand si orice altceva..

In spatele meu aud strigandu-ma o doamna, era farmacista. Ma cheama sa imi ofere un medicament, fiindca a observat starea mea. Imi da cateva pilule.

Ajuns acasa, am luat o singura tableta. Mi-a trecut instant.”

Acum, catre tine drag om care citesti, cu rugaminte de intoarcere la tiltlu, mai sus, o actiune de derulare:

Ce parere ai, oare?

Unde zici tu c-a stat (re)sursa de vindecare?

***Din tolba cu zambete, c-au rasarit asa si s-au adunat manunchi:

I lost my keys. All.
I have me. (Mi-am pierdut cheile. Mi-am ramas eu…)

🙂
Ia sa le caut….

Multumesc si ma bucur. Ma bucur si multumesc iar!

PS. Pe 9 mai-gandesc o privire spre trecut cu bucurie personala si o ancorare in prezent pentru tinerii de Azi-Adolescenta. Provocare. Adevar. Binecuvantare. E o tema draga. Cand poti si vrei, sa vii.

Simona, cu drag.

 

Importanța lui A ști ce vrei tu

Ne imaginam ca alegi ceva sa faci. Intentionezi, dar…

si ca sa fie clar-clar, o notezi si-n agenda ta-fapta, intentia, in agenda de buzunar, ori in vreun calendar personal de impliniri.
Care e experimentul?

AziDrum 777
Dimineata, printre alte treburi, planificari curente, revezi intentia ta.
Porneste unde ti-e pasul de-ndreptat-cum stii tu planificat,  si vreme de vreo 3 zile initial, asaza-te si pe-observat..
Cumva, acasa, pe-nserat aduci si intentii, ganduri care-s diferite de a ta, cea principala, cea scrisa cu mana ta, din gand alegere transpusa de cuvant:
Ce poti sa faci? Poti, cand alegi asa, drumul a da… altor ganduri si sa revii la planul tau, fara vreo alta osteneala.
Are sa-ti placa sa mai fii cercetator asa?
Treaba ta? Intentia.

Iar joc? Mai joci?

Ne imaginam…(ori, dupa caz ne amintim… )
Iti place fotbalul. Mergi ..fix in Bucuresti la derby Steaua Dinamo si „nimeresti” in galeria ” adversarului” … Strigi „victoria” cu glasul ori in gand…? Mi s-a intamplat.
&
Cam la fel si cu antrenamentul mental intru bucurie, antrenament gandului tau, fidel.
Oricum ar fi si orice-ai gandi poti sa tii pentru tine.
O lectie de dezvoltare personala invatata, cu ani in urma,.. bine . Si de mine.

În loc de PS.

Tocmai mi-am amintit un amanunt semnificativ, din clasa a patra primara.
Am facut cu drag parte din „detasamentul Tot inainte!
Mi-amintesc  si scrisul, in antet si … planificarea pe activitati clare.
Lunare.
Eram pe „detasamente” organizati adicaa.. detasati de griji, ,si in loc de asta-cutezatori.

Cand tot imi place sa interpretez si stiu ca-i personal, invat si care-i avantajul chestiunii. A fi pe val, una cu el..

See what’s next…

(Gand de inima stralucind in iubire)
Traducere romaneasca aproximativa, in AFIRMATII croita ad-hoc
(Zambet raspuns…)
Merg inainte, mai urc un munte
Pana ajung acolo, de unde incep din nou….

Stau putin, respir si privesc
Si-ti spun,
Hai, ca poti si tu
E-un pas firesc…
Esti dar, esti zambet ceresc…

(Si mai vedem cum se „potrivesc”…)

 Stii?
Exista dintotdeauna  explicatii pentru toate.

Simona, cu drag! Ma inclin!
Pace si iubire! Spor si magie oriunde Azi!

Din litere, cuvinte, din cuvinte ordonate atent: povești. Azi ce pagină citești?

New Treasure V A.Currell via Compfight

Mai ții tu minte emoția de început, când ai învățat pentru prima oară literele?

Ce-ai crezut, ce-ai simțit atunci?

S-a luminat a soare tot Universul?

”Era clipa dintâi a scoaterii din ceață a unei povești”:  (reușise copilul să citească în întregime și să-nțeleagă o poveste de Ion Creangă: ”Acul și barosul”-titlu cu tâlc.)-cu gândul acesta asociez eu bucuria acestei descoperiri uimitoare. Mi se părea fantastic să știu să citesc!

Îți amintești clipa de lumină? Ce-a fost emoția aceea? Uimire, descoperire, recunoștință?

Și când vorbim de miracolul citirii pentru prima dată,  ce anume, mai mult a contat?

Să vezi cum legăturile dintre litere cunoscute iscă cuvinte ți-a plăcut? Conexiunea lor, în anume feluri, miraculoase  cum generează un rezultat…

Cuvintele..

Primul cuvânt citit și scris ?  ”Mama” era. Coincidență… Că-i tot mama întâia ființă pe care ochii o recunosc alegere.

Despre alfabet? Litere. Semne.

Izvoare de cuvinte, într-o disciplină a înțelesurilor au scris împreună primele idei.

Ordinea lor în cuvânt te-a ajutat să le imaginezi, apoi să le creezi ca realitate. Le-ai putut înțelege, le-ai transmis la rândul tău, comunicând cu oamenii ți-ai adus -firesc- contribuția cu conexiuni, înțelesuri noi.

Ș-apoi…Admiți? Una e să scriu: ctrae, amestecând slovele oricum, alta e să scriu limpede… ”carte”.

Povestea, mai departe?

Din câte două-trei cuvinte unite și ele ca semnificație au reieșit primele comunicări.

Au fost  enunțurile-constatări.  Adevăruri văzute de jur-împrejur s-au făcut credințe, prin imitare.

Observații ale altora, citite de-acum cu expresivitate, grație exercițiului constant de a citi, s-au făcut ”ale tale” . pe multe dintre ele și cu implicare personală-le-ai scris, mi se pare, ori datorită actului cititului, le-ai pronunțat cu voce tare. Ai învățat, te-ai făcut auzit.

Au venit descoperirile, uimitoare! După constatări , observații asupra vieții apar semnele de întrebare.

Răspunsurile? Creatoare.

Perseverența duce la învățare de meșteșug. Și azi ”citești”. Oriunde privești, citind, pricepi și alegi.  La propriu, la figurat, când înțelegi tot mai mult… Citești mereu. Etichete, denumiri, indicatoare, facturi, cărți…

Fiindcă deja cunoști rostul literelor și felul în care ele se unesc în cuvinte, ai început să redai forma lor în realitatea curentă. Creezi. Crezi?

Toată această poveste cu litere, începuturi, scriere după dictare, scriere liberă, compoziție personală sunt dintr-un suflet care începe să înțeleagă palierele vieții, viața, o școală.

***Trecem de la litere și alfabet utile în creații literare, spre alfabetul trăirilor interioare? Un pas.

Dacă din litere, semne de început, filme de anvergură, viață s-au făcut, când citești în suflet semne-stare de bine ori altceva-emoții noi, te întrebi vreodată dacă-s ale tale?

Când ”ceea ce numim materie, în esență este energie dublată de informație” (D. C. Dulcan), poți fi de acord sau nu cu ideea că suntem, asemenea, energii și noi.

La nivelul acesta, energetic ne întâlnim, cu toate literele alfabetului emoțional, fizic, mental,  din ceilalți oameni, asemeni nouă.  Pe unele le citim adesea mai clar, decât pe altele. Se văd pregnant. Se simt.

De ce-i importantă cunoașterea de sine, a ști ce vrei, a ști să menții?

Fiindcă, după felul în care predominant gândești și vibrezi, modul în care îți onorezi corpul fizic cu odihnă, hrană și altele necesare-poți fi, fie farul, de lumină, fie buretele care absoarbe tot.

Cum?

Imaginează-ți o sală cu studenți în ani diferiți, cu specializări diverse, care vin laolaltă, într-o sală de așteptare, ca să-și dea examenele. Susțin  examenul, fie la biologie, fie la management, fie la educație fizică, fie la psihologie. Sala de examen a Universului mare cuprinde orice specializare.

Merg oamenii în săli diferite și scriu, povestesc.  Scrii și tu, când acolo cu scop similar ai ajuns.

Mergi, susții lucrarea, te îmbogățești cu o experiență.  Remaci, observând atent, exerciții de”evaluare”, la tot pasul prezent.

Te-ai gândit vreodată că pot exista și alte examinări, mai subtile?

Poate ai remarcat cum…Te simți cumva dintr-odată, altfel. Atent/ă la gândurile, la emoțiile, la trăirile pe care le deții, le iei cu tine, înainte și după ce ai fost într-o mare  de oameni, -la piață, în supermarket, ori unde alegi tu, te-ntrebi, ”ce poate aceasta să mai însemne?”. (Din câte știi, ce anume exerciții de autocontrol ai și aplicat? E tot asemenea cu ”a citi” mereu…)

Știi să imaginezi pe loc o cascadă minunată care se revarsă din înalt? O poți privi în minte.

Când așa cum ai învățat a citi, știi corespunzător să stăpânești  și forul emoțional interior, te câștigi.

Rămâi tu. Știi încotro? Te răsplătești cu plimbare pe jos, Respiri conștient. Faci cel puțin 3 lucruri noi, simple, ca să-ți menții creierul atent și prezent, conștient de tine. Te bucuri.

Când ne gândim că tot ce ne-nconjoară, Universul ”se formează tot printr-o evoluție de la simplu la complex, după un model general, cu legi comune de organizare și funcționare” (Dumitru Constantin Dulcan) -aidoma literelor din alfabetul care generează într-o coerență anumită cuvinte și povești…, noi toți, ”ca toate structurile vii, avem capacitatea de a primi și prelucra informația”.

Cel care preia informația de o anumită vibrație, ce va prelucra și va retransmite, ca emițător?

Bucuria se răspândește pe sine-tot bucurie. Pacea, la fel. Fapta bună, tot!

***

Când acum sute de ani transportul se făcea prioritar pe picioarele domniei sale, omul, iar azi s-a inventat zborul cu avionul, ce era motiv declanșator?

Evoluție. Știință. Exercițiu. Voință. Muncă.

Când felul de a gândi și a acționa de azi ne indică o contribuție clară asumată la evoluția globală.

Tot evoluție. Conștientizare. Voință. Exercițiu.  A ști ce vrei să trăiești.

Multe ”povești” de viață te-nvață să-ți reții drumul când te-a condus unde-ai ales să ajungi. E poate inițierea ta în sensul vieții tale pă Pământ. Să-ți memorezi cumva indicatoarele. Să recunoști pe cale oamenii ca tine.

Cum să fac să râmân ce sunt? Cum să știu, să pot?

E despre a continua ”să citești” în ritmul tău. A avea încredere în mintea ta, în Univers, în Dumnezeu. A crede că meriți. Așa cred eu.

…A te cunoaște. A intra în jocuri de gând calm. 

Una e să scriu: ctrae, amestecând slovele oricum, alta e să scriu limpede… ”carte”.

Știi toate literele, poți crea cuvinte noi!  Cuvinte cu sens.  Conexiuni dorite. Vise-povești.

Povestea întreagă a Universului în care suntem, o facem. Din gânduri, din armonii între vise. Rămâne să crezi,  să vezi.

Inspirație: Dumitru Constantin Dulcan, În căutarea sensului pierdut

Simona, cu drag!

Despre a sta pe loc, a trece, a aștepta, a ști când: alegerea

Imaginează-ți că e o dimineață obișnuită de mers la serviciu, ori de îndreptat spre școală, grădinițe, cu copiii de mână alături, tu însoțindu-i.

DON'T walk or cross or ride a bike or anythingCreative Commons License Daniel Gómez via Compfight

Zi de luni, ori zi de vineri, oricare, alegi să fie. Zi obișnuită.

Știi unde vrei să mergi, într-acolo îți sunt îndreptați pașii.

Vezi, alături de tine oameni mai mulți care merg în aceeași direcție cu tine.

Cum te verifici că știi tu ce vrei?

Știi. Ai de ajuns într-un loc anume. Conștientizezi că te-ndrepți într-acolo cu un temei… ”Merg acolo, fiindcă acolo vreau să ajung.” ”Duc copilul la școală.”

Mai presupunem ceva?

Mergem pe jos? Distanța e scurtă, cam jumătate de kilometru, parcurs în 10 minute lejere.

Să faci cu pașii tăi calea- prețuiești și călătoria și mișcarea. Ai timp. Ți-l oferi.

Ajungi, firesc la un moment dat să traversezi o stradă, fiindcă așa e traseul.

Te oprești. Este o intersecție semaforizată.

Semaforul e pentru tine și cei care merg pe jos asociat cu moment de oprire. Indică culoarea roșie pentru pietoni.

Coincidența face ca și pe șosea tot liniște să fie, tot o pauză-n trafic, așa  se descrie mișcarea autoturismelor de oricare fel, acum și aici. Inexistentă. (Copii isteți ar exclama: E ”capcană” 🙂 )

Nu trece vreun vehicul; pe carosabil oameni, copii și adulți, fel de fel.  Căciuli colorate, obraji roșiori, puțină iarnă afară și zâmbete-n suflete. Stau toți și așteaptă.

Street of Paris Franck via Compfight

Propun ca observator, în jocul nostru de-a imaginația, 2 feluri de acțiuni: 2 alegeri, mai curând. Ce se poate petrece?

Un domn cu copilul de mână, părinte, privește îndelung în fiecare parte de șosea, ia pruncul și trece calea. Firesc și copilul cu-acesta, odată a traversat.

Oamenii ceilalți, toți, așteaptă la semafor -vreo 4 minute să tot fie, ce par a se dilata, ca timp- de parcă înadins se  lasă loc de reflectare- oamenii așteaptă, iar stau, tot acolo-s, ca s-apară semnal de trecere cu ”verde colorat” indicator.

Pe carosabil, alți copii stau de mâna părinților lor. Ei și câteva întrebări murmurate și răspunsuri:

”Noi mai stăm să se facă verde semaforul”.

”Ei de ce-au trecut?” ,”Știu și ei ce e acela un semafor”…? Unii da, alți oameni își asumă să învețe.  Poate doar un aflat despre el. Nu l-au ”aplicat”.

Putem să ne închipuim sau știm deja că și în viață apar frecvent situații cu ”treceri semaforizate”. Experiențele umane cumulate, de același fel au dat un anume rezultat.  Semaforul poate fi un tâlc. O scurtătură, ori o steluță magică drept ajutor.

Poate că știm că ”verdele” e semn că poți traversa, că și așa, tot privești în ambele părți de stradă, că să te asiguri că e liber drumul pentru tine și ți-e și bine astfel.

Verdele acesta unanim e foarte posibil să se fi constituit așa, drept rezultat din experiențe legiferate în norme de circulație pentru pietoni, care pot să semene (ori știi deja, sunt unanime) cu legile naturale ale firii… Că-i nimerit să aștepți când tu ești trecător la pas, să ai siguranța acțiunii.S-aștepți momentul potrivit.  Că Dumnezeu e și toate-s alături, tu alegi ce valori să respecți.

Alte experiențele, de viață, cele care, fără semafoare, sunt cele ce pun la încercare, valorile personale și testează tot responsabilitatea pentru acțiuni. Treci strada, fără semafor și poate știi că mai atent privești în stânga/dreapta ca s-alegi ce faci.

Tu cum faci trecerea?

De unde vin deciziile? Chiar și aceasta simplă de a traversa o stradă?

Din ”rădăcini personale”, din ceea ce vedem că fac și alții și consecințele prime, aparente?

Ori din convingeri exersate prin acțiuni repetate-din obișnuințe.

***

Știai?

Creierul iubește ceea ce cunoaște deja. Mintea umană preferă ceea ce îi este familiar și dezagrează noul.  Când te gândești ce-ai face, când înțelegi cum vine asta.

Minunat e să te-asiguri că schimbarea face bine. Să treci o stradă, chiar și semaforizată pare lucru simplu.

Să schimbi un obicei? Întâi să știi că vrei, că merită, că-i spre înalt bine. Apoi să experimentezi cu acțiuni de cele noi.

Asta da ucenicie permanentă, reactualizare conștientă, viață în binecuvântări.

Grozav  mai e, să știi direct, precum cunoști ce-i verdele semaforizat, cum că fiecare acțiune are efectul ei, asociat.

În loc de final:

Exemplificare, acțiuni: Hidratare-corp fizic- sănătate.

Sticla cu apă alături, la vedere.

Informația necesară: apa curăță cel mai bine interiorul corpului omenesc  de orice fel de reziduuri, vibrații, gânduri. Ești apă, majoritar, când simți sete, bei.

Conexiuni: și lămâia din apă face minuni.  (Îți știi cel mai bine corpul, când ai învățat, c-ai intenționat să-l asculți, atent. )

Ș-apoi… din întâmplarea- joc imaginat:

Un singur om a traversat? Testul Universului pentru oamenii care știu că ei aleg să respecte culorile semaforului.  Ce zici tu?

Și dacă… la semafoare, ne-ntâlnim energii din gânduri creatoare, cu tot cu lecții ori experiențe de-nvățare? … și înțelegi că suntem în etape diferite?

Viața, despre acceptare.  Fiecare am învățat/învățăm cândva cum e cu trecerea mai ales când există și semafor!

 

Simona, cu drag!

Lumea din gânduri: Azi, natural

2015-10-31 13.29.12Minunată regăsire în prezent, suflet calm!

Da, e Azi, iar și mereu. Cum se simte în interiorul tău?

Vibrează vremuri… simți? Lumea e nouă. Cunoști?

O lume în care ne dorim să trăim începe din noi. Cu noi.

Gândurile, cuvintele, acțiunile predominante se constituie în aspecte-realități. Contează natura lor. Importă spre ce privești. Ce programe rulezi. Dacă-s ale tale.

Luăm ca exemplu anotimp la îndemână: toamnă blajină.

O vezi, silențioasă? Își urmează programul, maiestuoasă.

Ți-arată covor de frunze, culori, deși căzute, tot vii. Le vezi acolo, altfel decât A FI ele însele?Ce roluri joacă toamna, în afară, ca realitatea ei să o percepem iar?

E regină?

Ce mai bal…

Câtă abundență, când munca a precedat-o, e-n hambar…

E gazdă?

Ce plimbări frumoase prin păduri te invită să faci?

Mergi pe cărări fiindcă toamna, o placi! E frumoasă! Își joacă adevărul său. Și e natură în splendoare. Ce gânduri Universul să gândească oare când e atâta toamnă minunată pretutindeni de simțit? Și ce fac oamenii cu-așa miracol?

Ce cuvinte să ilustreze văile prin suflet omenesc când e-atâta aur prin ramuri, atâta purpuriu de iubit?

Credința dinainte în asta, antrenament, ajustare, te plasează în vibrații dorite.

Suntem energie. Suntem ceea ce gândim.

Se întâmplă, fie că conștientizezi în prezent, (”ce e gându-acesta, e ce vreau sa trăiesc?”) fie că descoperi ulterior.

Mai știi? ”Unde-s mulți, puterea sporește”. Ce-am vrea, conștient, să sporească? Când am ști și știm, fiecare de-alegeri, cum o lume să se nască?

”Este la fel de ușor să îți imaginezi că ai succes așa cum este să îți imaginezi un eșec, dar este mult mai interesant.” Joseph Murphy

Ce e succesul? Depinde. Știu din trăire că place. E deschidere, expansiune, viață.

Ce e eșecul? Ceva ce lasă un semn de întrebare, la care, când găsești răspunsul se transformă în binecuvântare.

Cine-ți poartă cu prezență, în conștiență, viața? Cine iubește cel dintâi zorii dimineața?

Să vorbesc despre o scuturare de vechi?

E provocare a prezentului pe care o trăiesc și eu. În conștientizare, accentul e pe experimentare, acord sufletesc: ”hai să văd, îmi place ce trăiesc?”

În aceeași mare a conștiinței colective m-am ivit și eu, cu aceeași scânteie de Dumnezeu ca și tine.

Să schimbi o lume începe cu tine. Cum?

Ai în tine prezența, puterea de a-ți schimba viața, (Ester si Jerry Hicks) au subliniat-o experimentând oameni, mulțime.

Ești manager peste propriul tău domeniu conceptual: tu ai putere asupra gândurilor, sentimentelor, emoțiilor, răspunsurilor/reacțiilor. Poți oricând acționa: ”Am în mine putința și puterea de a rezolva situația aceasta. Sunt în stare să găsesc un răspuns la această întrebare.”

Apoi…

Imaginația este cea mai puternică însușire, Ester si Jerry Hicks.

Testezi?

Imaginează-ți numai lucruri frumoase și folositoare. Ești ceea ce îți imaginezi că ești.

Creativitatea începe cu imaginația. Vorbim despre imaginația controlată, disciplinată, canalizată.
A-ți imagina înseamnă a concepe ceva, a impregna acel ceva în subconștient.
Tot ce se imprimă în subconștient capătă expresia formei și a spațiului, a funcției, a experienței și a eventualității.

Are sens pentru viața ta să privești în alte grădini mentale? Cum e nimerit? Să cultivi florile tale… să îngrijești cu compasiune fiecare loc din minte. Să înțelegi corespondente cu lumea în care trăiești.
Cum de privesc mai des spre păduri și toamne, când atâția oameni sunt împrejur?

Simplu. E pace–n natură și-s puține cuvinte. Infinite-s trăiri. Iar pe cele pe care le simți tu adevărate, le aflii mai lesne-n tăceri… Gândești în anotimpuri. Vezi frunzele se fac împreună pentru pământ covor… Se lasă trecerii în acceptare, o fi gândul lor.

Despre lumea din gânduri ale noastre? Gând cu gând -frate se face. Prin asemănare.

Poți să fii doar în locul tău. Poți ajuta pe oricine, când te pricepi tu bine, deja.

Să cultivăm gând de sănătate, împreună: tu ce crezi, om cu om, după ”model” natural, poate?

 Simona, cu drag!

Te îmbrățișez! Mă înclin!