Arhive etichetă: Vibratii

Zvonuri de bucurie, stiri

 


Ce de  dimineti…

Cand zarea imbraca-n zori de zi, asa, azurie culoare

Semn pare de oarecare nerabdare…

Ori scrisoare

 pe care primavara a ales s-o scrie

Ca sa aseze-anticipand in suflete de om

O poezie:
C-apoi asa se poate inspira
Sa insufleteasca muguri 
Ghiocei…
Tot a bucurie si ei.

 

Ce-ar fi, primavara care se-aude prin cer cantand, si semana flori cu adieri de vânt

 altceva decat…

Intoarcerea la iubire?

Asa-i?

Anotimp, dupa anotimp infloreste iubirea din oameni in muguri iar…

 

Am admirat, de tare curand, lumina din sufletul unui adolescent coborand in cuvinte blajine si domolind.

Era ca intelepciunea de „bun” numa’ca-n frageda primavara a vietii genialului magician.

Cuvinte ca susurul lin abia simtit, de izvor.

Sau am ascultat…

Lumina din om se simte in mii si miriade de feluri. De-asta, detaliez.
S-a auzit, linistitor, un glas de om care stie pacea inimii s-o daruiasca, iar zbuciumul ori surplusul-greutate sa le prefaca in calm pe toate.
Parca vedeam gingasia unei flori de primavara, deschidere-soare de dimineata.
Cam asa…
Si s-a facut ce era omul despre care drag imi e sa zic ceva-n cuvinte.
Imi canta si acum, bucurie, inima…
Ce frumusete, cat dar sa vad!

 

Intoarcerea la iubire?

Asa-i?

Anotimp, dupa anotimp infloreste iubirea din oameni in muguri iar…

Cum e cand.. inveti tabla inmultirii?
O intelegi si o-nveti: repeti, repeti, repeti pana o stii bine. Face parte din tine .
Si un rol de actor?
Repeti, repeti, repeti pana ajungi sa te identifici cu personajul.
Cam cat? Pana la spectacolul cu public.
E clar?
Si cand ai fi atent tu… ce spectacol pregatesti in viata ta?
Care-i gandul ce te preocupa si pe care te observi a-l repeta?

Un inteles sublim, un fel de transfigurare, gasesti si-ntr-un cantec anume, când alegi sa ai rabdare s-auzi mesaje revelatoare,

cand Omul si Pamantul canta impreuna…

🙂

ori Clientul si Vanzatorul…
Elevul si Profesorul.
Publicul cu Actorul.
***
Ori „cine vrei tu” cu „celalalt”-„dragul meu” cu ‘cea draga”,
oricare,
subiect activ in comunicare, cu care comunica si coopereaza”: iubirea asa rezolva lucruri, dintr-un cantec, impreuna
o strofa canti,
una asculti si 
alta construiesti,
refren.

***

Inceputuri

O culoare de cer, 

Pe pamant inca una

Si-mpreuna, a treia e -o cale.
De strabatut.

cand ritmic,

cand

agale. Zi noua:

Azi, s-o urcam impreuna,

fiecare

pe drumul inimii sale.

 

PS. Pe 24 februarie 2017 are loc Atelierul interactiv Aleg sa traiesc Azi. Relatii. Armonie, in Brasov.

Te poti inscrie printr-un un mail la simona_azi@yahoo.ro

***

O zi frumoasa, cum iti place, ca o dimineata de pace!

Citeste, zambeste, iubeste, traieste. S-aducem pace prin linistea din suflete, impreuna.

Simona, cu drag

Ma inclin!

Re-creatie

B-Pop Coloring Book Character Cartoon CD Crayon Pink Blue Japanimation Anime Manhua Doll Action Figure Superhero Toy Halloween Comic Book Poster Image Shonen Jewelry Seinen Chibi Kawaii Cartoon Character Costume Outfit Doll Picture Symbol Paint Girl SuCreative Commons License nalends via Compfight

Re-creatie.

Cateva sute de copii se pregatesc de ceea ce urmeaza: alt curs, alte invataturi, alta concentrare de atentie. Se-odihnesc.

In curtea unei scoli sunt cateva bare, de folosit in orele de sport, in catarari.

Porti metalice, mici si mari, de avut in vedere intre limite sanatoase-spre siguranta, intre scolari. In recreatii,  atractii cu rol in autocontrol.  Unii oameni le vad asa. Altii… Tu, cum?

Rol? „Le privesti” si le lasi acolo.

Trei-patru dascali si trei-patru-sute de copii care elibereaza energii,  petrec impreuna sub soarele cald ce straluceste pe cerul blajin de toamna, cateva minute.

O doamna si-un voinic de sapte ani,  cu ceva distanta intre ei se potrivesc langa o constructie metalica, ca cele despre care e povestea. Doamna observa, copilul se joaca, firesc. Cumva, impreuna, construiesc.

Voinicul se anina, de-o mana, apoi cu cealalta prinde bara… iata-ndrazneala…  Ca sa nu omitem, langa el se mai afla un scolarel. Observator, cam implicat si el…

Se leagana usor, in vreo 3 exersari, inainte-napoi.

Doamna il zareste, asa cum intelegi si-ti imaginezi si tu, cititor in actiunea mentionata in regulament pe voinic-pe cel mai implicat dintre ei- si-l cheama, intrebandu-se-ca are timp-un gand-lumina, oare,.. ce idee de intrebare ar putea sa-i vina.

„Ce-o sa-i zic, cat sa evit … sa interzic” Sa se simta tot el, copilul, care face dintr-o recreatie scolara, pauza lui preferata-exact, asa poti gandi cateodata…  ?

Se apropie, poate simte ca-i chip de tratat de pace, fiindca nu infatiseaza vreo urma de teama.

„Ce zici tu de-o-mbratisare?”

Ochii de copil se fac mai mari, parca, se umplu de-o mirare frumoasa, pasii mai iuti, hotarati, vine precis: o imbratisare se face! Schimb.

„S-apoi de bara aceasta, stii tu ceva? Ce cauta-aici in calea ta? Ce zici sa facem cu ea?”

Ceilalti copii, si mici si mai mari?

Cele inca trei sute de copii? Petrec, dupa caz, acelasi ragaz. Unii alearga, altii se plimba, unii privesc spre munte, ca-i aproape. Trec clipele de re-creatie cat ai scrie cuvântul „poveste” pe cer, cu mintea ta. Curioasa treaba, ce s-ar desena…

 

Uneori, interactiunile ‘ies’ exact asa, cand ai timp sa te-ntorci in prezent, ajungi sa fii cumva congruent cu energia situatiei si tot ce se-ntampla in jurul tau sa fie parte din aceeasi poveste. Ce se petrece, sa fie parte dintr-o rezolutie -pe cale de intuitie.

Alteori, cuvintele acestea vin cat sa coloreze povestea si sa intelegem ca facem parte dintr-un joc mai complex, in care fiecare actiune e supravegheata si ca siguranta din sufletul tau, al omului care traieste experienta, are-un rost.

Actiune-re-actiune

Creatie-re-creatie

Asteptari-confirmari?

 

Onoare vietii

Balancing Stones Steven Vacher via Compfight

Ce este ceea ce ne dorim?

O lume cum e ea de frumoasa. Pasnica, in iubire crescuta, trezita la realitatea inimii. Constienta si creatoare.

Sanatoasa, plina de culoare, care, la o privire sa te vindece de orice indoiala. Tot frumosul admirat cu ochii si cu sufletul sa te-ntoarca in inima, glasuind tacut:

„E-asa de grozava ziua, precum tu, din gand ai facut…”

Sa privesti imprejur si sa respiri siguranta. Sa fi tu convins in sufletul tau ca esti

Ce ne dorim, de fapt?

Aerul respirat,  curat, vorba rostita, blajina, mangaiere, alinare, cum sunt razele de soare-n dimineti tinere de toamna.

Oglinda limpede, clara omul, oamenii de langa tine, intru aceeasi revenire la sine.

Onoare vietii, celebrand cu tine, dintru inceput. Nu pentru asta te-ai nascut?

De fapt, ce vrem, traind?

Cutezanta. Bucurie. Sens. Onoare. Impreuna. Iubire.

Putem pastra sufletele inaltate drept, in primele clipe ale intalnirilor dintre noi, zambindu-ne a intelegere din priviri si-apoi, sa ascultam,…, sa vorbim de bine. Sa incurajam.

Ne acordam timp sa ne calibram pe cateva valori esentiale, sa vedem, sa construim, sa admitem ce ni se potriveste, sa intelegem  cum sa pornim impreuna o cale, când ne dorim cu-adevarat parteneriat si reusite.

E simplu. Ce faci când simti indoieli?

Te increzi in ceva mai presus de tine. Ceva din care oricine, orice exista, de-acolo se naste. Iti amintesti sa ai incredere.

„Cum se face eliberarea de temeri?”
Intai.. ca sa-ti placa ceva, iti ingadui sa cunosti. Te-mprietenesti cu gandul, il recunosti.

„Si-atunci, cum?”
S-ar putea sa fie iluzie „teama de…” fiindca e pasul nou ce-asteapta abia sa fie experimentat.

„E de trecut prin…?”
De aflat cu- adevarat.

De ce e important sa te cunosti pe tine?
Valorile tale -morala interna- intuitia, dau acceptare, te responsabilizeaza.

Stii ca ai acceptat tu sa mergi inainte pe strada asta, fiindca alegi sa afli ce-i dincolo de semnele de intrebare.
De cele mai multe ori, dupa asemenea alegeri se intampla sa cresti ca incredere, sa adaugi vietii valoare.

Ca sa-i intelegi omului „tot-ul” care este e important sa-ti fi trait tu,  la rastimp si umbra si lumina, ca sa renunti sa mai trimiti incolo, ori incoace … „vina” de a fi. C-asa vine intelegerea celuilalt. De-aici se naste si priceperea de a te detasa, de a-ti urma calea ta.
De asumat se afirma, ca necesar ceva: alegerea.
De a privi, de a fi altfel, de a ramane-acolo, de-a inainta.

Onoare vietii? Cu incredere, da?

Viata e un fel de negociere reactualizata cu noi, cu celalalt si rezultatele-intelegerea.

Spre ce?

ia sa ne-ntrebam, fiecare, cu mintea limpede, inima…

Eu ce-mi doresc, cu -adevarat, Azi? Tu?

 

Simona, cu drag.

Ziua cand poti, fiindca vrei tu, in locul tau

AugenBlickCreative Commons License rippchenmitkraut66 via Compfight

Azi e ziua aceea. O stiai. Tot ce poti face, se intampla Azi.

C-am putea traversa asa, … copilaria-adolescenta cu pasul de-acum in maturitate. Sa-ntelegem, ce s-a intamplat si sa multumim, iar din intentiile viitoare sa ne alelgem pe noi, cu rabdare, stiind ca stim ce vrem.

Exista in copilarie ceea ce traim in iubirea de mai tarziu, ca matineu. Senzatia aceea de bine, relaxare si credinta in vis. O mai stii? Când respiri, cateva clipe, dincolo de gândurile multe ale zilei, venite-de-nu-stiu-unde, o regasesti in sufletul tau. Totul e acolo imprimat.

Perioada de fascinatie-adevar. Miracol, magie, putinta, calea de la pamant la cer, strabatuta-n clipa, gandul indrazneala, uimirea de a crea din nimic, jocul, minunatul, sublimul. Adolescent fiind incepi a deslusi, a prevedea. A te vedea. Alegeri se valideaza si descriu arhitectura vietii de om care vrea si traieste visele lui. Momentul cand te alegi pe tine. Tot aici se deprinde si puterea de a schimba, de a renunta si a reincepe, deplin. Matur, omul descopera apele vietii, in care inoata ca sunt adanci. Acum se deschide iubirea. Intelegere ca-i de trait, de invatat, de continuat, ca undele acestea sunt din bucuriile diminetii vietii laolalta cu bogatiile interioare cultivate-n amiezi de descoperiri launtrice. Ca el, omul atrage curentii, ca el, omul e intai limpede si senin. Iar curentii trec, precum vin, lasandul pe el hotarat.  Raspunsurile sale netezesc calea. E momentul in care se „construieste” constient. Oriunde-am privi, inapoi, in noi sunt primele raspunsuri, la oricate intrebari. Intamplarile? Ca sa ne intelegem noi bine…

„Cand omul devine atent la ce traieste el si de ce face asta, incepe sa vrea a se bucura”.

Atentia? Ce dar pretios…

Si cata desfasurare! Abilitatea fundamentala a omului prezent e sa tina minte, ce vrea el, de fapt, constient si sa faca in sensul acesta, cate ceva, s-ajunga acolo. C-altfel, sta privind. Si -i posibil sa cumpere ce i se ofera, fiindca mereu va fi cineva care va sti  ce e potrivit (si) pentru  el. E la dispozitie, când vrei sa aleaga in locul tau, cineva, fiindca-asa s-a obisnuit. Când faci tu constient demersul, e-altfel de rit.

M-am tot muncit gândind in anii acestia de auto-observare, cum ar putea avea atentia un caracter romanesc diferit si cum de aici la noi altfel sunt stimulii motivationali de hranit. Are exact aceeasi tinta. Oamenii care privesc spre ei insisi cu intelegere si pre lumea din exteriorul lor cu acceptare, merg inainte.

Rezultatele personale-fiecare poate face verificarile, constient, pe raspunderea sa- eu zic ca atentia focalizata asupra a ceva, acel ceva il genereaza si-n viata ta, care-l observi, interesat.

Imagineaza-ti …o palnie prin care torni apa intr-un vas mai mare.

Odata actionand astfel, mai poate apa sa-si urmeze alt curs sau se inglobeaza intr-un tot pana umple capacitatea intentionata?

Si-acum, de care fel sunt informatiile cu care iti hranesti viata din momentul prezent?

Real, despre focalizare a atentiei pe solutii si economie de timp pretios, iata o intamplare: întâmplarea simpla, talcul  de mare pret.

Am primit de curand o mana de ajutor. „De aur” mana si de-ajutor.
Vezi tu, drag-drag prieten si minunat cititor, parchez, cam o data la 7 ani masina, sau poate cumva, ceva, mai des, ziceam, ca parchez cum stiu eu, in loc corespunzator. Cred ca loc era regulamentar.
Parchez. Rezolv treburi si frumoase si importante, iar la intoarcere, langa Albastrica mea, vreo 4 -8 (12 pare mult, ca distanta cand stau si masor) centimetri maxim, o Negruta maaare. O Bleumarina frumoasa. Intre culorile-aceste doua era culoarea ei.
Da’aproape tare!
M-am pornit sa ies, am coborat.
Am calculat unghiul, ca la inceputuri… de vreo 2 ori.

(Clatin si-acum din cap ca atunci).
Dupa analiza rapida, de posibilitati, a venit solutia urmatoare.
Privind in parcare, vad doi domni tocmai coboara.
Cer ajutor. Am soptit, auzindu-ma, n-am strigat…
~Ati putea… -sigur ca puteti, (vorbeam in gand cu mine) ati dori sa ma ajutati? Si le-arat…. imprejurarea, cand s-au apropiat.
 

Recunosc. Multumesc. Iar despre mana ..de ajutor, mai stau sa cuget sufleteste, semn de la univers a fost.
Am vazut oamenii, am trait povestea; mana unuia dintre ei era „de aur.”
Mereu suntem sprijiniti, noi sa stim s-o cerem. Iar Universul iti raspunde la intrebari, poate cel mai des tot prin oameni.

Despre miracole, tot astfel

Gandul, azi e ca o bagheta minunata.

Cred c-a fost asa in permanenta.
 Ti-ai dorit vreodata sa ai o baghet[ magic[, cu care, fluturand, sa ajuți pe cineva drag?
Energia curge întotdeauna in direcția in care este focalizata atentia. Cand iti directionezi energia recunostinței catre nevoile altor persoane, ea se va indrepta automat catre acestea.
Când ai un amic, un membru de familie sau o altă persoană la care ții și care trece prin provocări, fie pe plan al relațiilor, al sănătății, ori pe plan financiar, tu poți folosi forța invizibilă a recunoștinței, prin puterea gândului tău, pentru a-l ajuta să se simtă mai bine, să fie fericit, să prospere.
Cum anume?
Intr-un moment de relaxare, alege 3 persoane apropiate pe care dorești să le ajuți.
Vizualizează, fiecare persoană, privind, când este posibil, fotografiile, imaginile pe rând, închide ochii și imaginează-ți că ai primit vestea ceea bună-persoana respectivă și-a rezolvat problemele. În final, deschide ochii, privește imaginea și rostește lent, de 3 ori: ”Mulțumesc”, ”Mulțumesc” Mulțumesc” pentru sănătatea, prosperitatea sau fericirea lui…………..
Procedează la fel, în cazul fiecărei persoane.

Exercitiul acesta, practicat la unison si la scara larga are rezultate fabuloase atestate stiintific.

Unele dintre  cercetari care atesta puterea gândului benefic-a actiunilor consecvente-  sunt consemnate si in cartea domnului Constantin Dulcan „In cautarea sensului pierdut”.

Asupra omului care gandeste binele celuilalt, bine se revarsa. Locul in care traim astfel, se cheama armonie.

In ce te priveste, când simti necesar, la fel imagineaza, cu lux de amanunte, sanatatea celulelor toate din corpul tau. E bun antrenamentul, alaturi de oricare alte actiuni pe care le consideri necesare. E orientare de atentie pe sanatate, ca valoare. Este recunostinta, energia care aduce in viata mai multa sanatate, recunoscator fiind ca ai deja.

Când Albert Einstein, multumea zilnic de cel putin 100 de ori inaintasilor sai pentru minunatele descoperiri care i-au deschis si lui insusi drum de explorare, in intelegerea energiei creatoare si a schimbarii, a afirmat ca pentru a solutiona o proplema e necesar un nivel superior de abordare,  credinta mea  este ca traind constient si stiind ca impreuna construim ceea ce ne apartine tuturor, fiecare face saltul lui.


 Personal, mă bucur să-ți spun cum am exersat  metoda, în urmă cu aproape 4 ani și cât mă bucur să revăd pe stradă un om sănătos, pentru care m-am rugat /”am folosit bagheta” magică si eu. Mai spun ce stiu si ce cred. Un om este sanatos, fiindca are incredere infinita in valoarea aceasta de adevar, traieste in spiritul ei, simte, asemenea. El si Dumnezeu stiu cum se intampla minunea.
Bagheta: imaginara.
Gândul-rugaciune-real.
Binele trimis cu inima printr-o rugăciune-gand astfel, se împlinește cu viteza iubirii de oameni. Poți experimenta și tu.

(Inspirație: Rhonda Byrne, Magia)

Ce e important? Sa-ti dai seama  ce vrei, sa-ti dai ingaduinta. Ce faci, cu ce ai, când esti cine esti si-ncotro te-ndrepti tocmai tu, cel care traieste.

Omul – sa-si raspunda intrebarilor … cu bucurie. Sa vada, sa aleaga, sa porneasca. Tinta, cat mai dreapta. Cat mai a sa.

Cautarea lui se face ca prin magie, arta…. Drumul, numai al lui… Indicatoare, sunt in universul tot. Suntem si noi si întâlnirile dintre noi? Sunt sanse grozave de stralucire, prin bucurie.

 Si când  drumul lui, s-a intersecta cu alte vieti, c-aici e maiestria, a bucura imprejur o lume se petrece, ghici?

Ce mai frumos imprejur! Viata înflorind!

Aleg sa traiesc Azi e un exercitiu de constientizare personalizat. Cand te inspira si pe tine, ma simt onorata.

Când ceri ajutor, e pentru ca meseria mea, de baza e cea de invatator.  Stiu sa-ti ofer metode si-am vazut exemplificari din ambele parti ale fetei monedei. Toate demersurile, in afara de orientare-solicitata- sunt actiuni personale, ajustate ca tu sa traiesti cum alegi.

Bucuria, masura in care primesti minunile dintru-nceput de zi. Felul in care te pregatesti sa traiesti. Pacea, calmul din inima care le deschide drum.

Spor si iubire, rabdare si traire sa fim!

Simona Ciobanu, cu drag

Victoria vietii. Re-nastere: DoRa

Buna vreme minunata, om drag!

Ma tot cerceteaza soli, ganduri.
Cum s-a-ntamplat? Ce rost are puzzle-ul acesta de trairi …
Sa-ncep… poveste.

Couleur de vie Lilac and Honey via Compfight

Cred c-am retrait nasterea pe Pamant.
Si-ti spun ca intr-un fel nu voiam. Am simtit o re-trimitere inapoi. Eu am ales, m-au convins imprejurarile. Parea ca stiam… Parea ca acolo mai usor; mai simplu straluceam.
Acolo, inainte de a porni in calatoria vietii.
Familia m-a primit, cu acceptul meu. C-am primit cumva.
M-au chemat parintii. Fratii, o prietena buna.
Si sufletul -echipa/pereche scria in gand:
„Mergi pe pamant…
Te-asteapta oamenii.
Au nevoie sa te stie langa ei. Copiii; mai ales.”
Ma priveam alegand. Ma vedeam.
Si-am venit. 🙂
Pe incredere in spusele lor. Bucuria de a trai urma construita sa fie din gânduri in care sa cred cu tarie. Asa…poezie.
Vedeam totodata imagini care, prin maiastra interpretare, pareau complexe…taare.
„Convingatorii”?
Se aflau simultan deja in realitate, totodata in visul din minte.  Argumentau cu „viata” pe Pamant… ca merita experimentata.
„Viata ti-a dost data dar. Mergi si-o traieste.. „
Se facea… astfel ca inainte de a te naste vedeai filmele toate..
Intamplarile, oamenii, povestile.
Tot se stia dinainte. Tablouri vii erau.
Se afisau animat, temeri, ocazii de invatat.
Vedeai, mai ales frici. De ce asa, o sa zici?? De ce „mai ales”?
Ele fricile…
Le vedeai conform „paritatii bine-rau” de pe Pamant. Oamenii sunt in stare sa creada grozavii. Când le-ar crede pe cele care le fac viata bine… Cum ar fi?

Despre bucurii?
Bucuriile erau la loc sigur, in sipetul sufletului.
In locul secret. Se depanau, blajine, frumoase, dragi, fine, calde inimii. Acolo, mereu.

Portocale, zi de scoala, prima carte, brad de Craciun, RaZa.. copiii, cartile, oamenii, marea, muntele, vacantele, rugaciunile, toate-toate.
Frici?
De medici.
De bani.
De singuratate.
Rezolvate prin rugaciune toate. Incredere, iubire, bunatate.
Si rabdaaare.
Prin joc si zambet si „driblare”. Driblare de temeri, iubire de vise-mplinite.
Ca stim fotbal…si-i maiestrie (actiune) din mers inainte…
***

Partea asta cu iubirea care se creeaza-recreeaza mereu  a fost piesa  convingere-cheie.
Asa am primit sa traiesc.
*
Pai ..cum sa merg?? Sa reinvat A FI? CacI SUNT.
Printre oameni. Mai ales printre copii.
Darul tau va fi timpul. Petrece-l cu rost.
„Tu ai timp…”. Asa-i. Adesea am trait ce scrie aici, alaturat. Am timp fiindca sunt.
Si intre oameni, ce sa fac, anume?
Fii tu.
S-or lua dupa tine…
Pe Pamant traiesti, in Iubire dintotdeauna esti.
*
Aleg sa traiesc Azi.

Asa s-a nascut visul… Iar aceasta e o re-amintire, careia ii aduc cu sufletul recunostinta.

Iar tie, iti multumesc ca esti! Scriem impreuna din viata traind, povesti.

Simona, cu drag!

Ma inclin!

De-a pacea, Azi: cum poti sa fii

Te salut cu bucurie, om frumos!

Incep ca articol-poveste (reala) astfel….

….Trei feti-frumosi, inalti si zvelti, cam de aceeasi statura si, dupa o abordare, convorbire „frontala”, colegi de varsta, de clasa gimnaziala, se angajasera intr-un schimb-comunicare cu alti doi oameni.
Intamplarea se petrece in fata unei scoli.
Feti-frumosii erau la serviciu, ofereau replica-fiindca ceilalti deschisesera „meciul” (cand am face o paralela cu un joc de tenis, sa zicem asa….)

 3 porti cuvantului 
Ce-ar face… un „facator/consilier de pace”?
Pace.      🙂

Cand un om CREDE in valoarea unui sfat dat lui si il APLICA, el creeaza […] realitatea succesului.
Neville Goddard


Ma antrenez sa fiu „consilier de pace”  de vreo 7-8 ani.  Si-nainte cale…

E o sensibila diferenta.  Pe aceasta o studiez. A oferi cui cere,  sprijin, dupa valorile tale de om, a iesi din postura de „salvator”.

Despre ocupatia de consilier de pace: imi pare  meserie onesta, adevarata, concordanta.  seamana frumos cu cea de invatator. Inveti mereu. Inveti ajutând oamenii sa invete, invatand cu ei.

Stiu ca poti sa soliciti sprijin, când vrei sa o traiesti. Pacea, echilibrul, gândul constructiv, viata creata cu armonie, când iti spui tu povestile.
Stiu cateva metode care functioneaza.
**

In cazul acesta, din motiv de deprindere/meserie exersata ani buni, uite cum am procedat.

Am salutat.
(Ca tot treceam pe-acolo. ..
Veneam de la alergare.)
Si a fost asa:
O intrebare in suflet; „sa intervin?”/ „dascal esti, si om esti, ia decide tu, vine-un raspuns, rapid „.
Si-am ales momentul „captare a atentiei” cat sa priveasca spre mine, cerand acordul sa -i intreb si sa le-arat ceva.
Pot sa va arat ?

„Un pliant cu o excursie ce urmeaza sa aiba loc curand.”
„Asa pret?

E unul promotional. este eveniment de deschidere.”

‘Si ramanem peste noapte?”
„Cand cititi cu-atentie pliantul, calatoria e destinata parintilor, bunicilor, adultilor-vasazica…”
Au luat pliantele. Le-au studiat.

***Oamenii de pe partea cealalta de fileu, merg cu treaba lor.
Adolescentii au povestit, dupa ce ne-am prezentat ca au fot provocati la un fel de dialog.
I-am intrebat, schimband brusc -cumva-directia, daca ei cred in ingeri.  Asa veni gândul. Chipurile li s-au luminat in incuviintare. Tuturor.
Si daca …ingerii s-ar deghiza si-ar aparea asa?
„Da’ ei ne-au vorbit cumva…. Ingerii-ar vorbi asa?”

Buna verificare.

***
Solutie? Spui si tu una? Ce-ai fi facut? La varsta lor?

Si cum ai fi procedat, când ai fi trecut prin mijlocul actiunii?

*
Autocontrol.
Fiindca, dintotdeauna, pe traite si verificate, a raspunde, cand nu-ti place ce ti se-ntampla e a incuviinta ori deja a participa. Te implici, intri in ~vartej~.
A lasa sa treaca…fiindca-i binecuvantare deghizata -devine arta vietii.

*
Avem de-a face cu trei feti-frumosi aici.
De partea cealalta, cu oameni, la fel, voinici.

Feti-frumosii, cu zambete-soare pe chip au pornit spre bucuria serii lor, fiecare, dupa gand.

Despre pliantele pe care le-am oferit: ele descriu o calatorie. proiectata pe 18 iunie, cu plecare din Brasov..

Destinatia: Prislop, Castelul huniazilor, Sarmizegetusa

 

Tema: Prosperitatea, ca stare launtrica

 

Calatoria e o propunere oferita adultilor care vor sa petreaca o zi- in energie buna, frumoasa, comuna, prima din calendarul de evenimente Aleg sa traiesc Azi, din aceasta vara.

Pentru inscrieri si detalii /relatii  (contributie)  suplimentare:

mail: simona_azi@yahoo.ro

PS. In tot ce faci, ca actiune intentia conteaza, ca directie pe care s-o mentii in atentia ta.

Evenimentele care vin sa se sincronizeze cu ea, se aleg si se experimenteaza.

In momentul de debut al intamplarii, ma gândeam cum sa popularizez primul eveniment despre care tocmai ti-am relatat mai sus. Om la om, prima cale, s-a intamplat asa.

Te-astept cu un rand! Un comentariu, o clipa-atentie pacii din suflet si gand.

Simona, cu drag si Azi!

Ma inclin!

Multumesc ca esti!

Unde zici tu c-a stat (re)sursa de vindecare?

Buna dimineata, viata si Azi!

Adolescenta

Tie, om drag, care citesti, recunostinta! Am o promisiune de gand aici de asezat, in scris, concis.. De fapt, doua s0au facut.

Uite cum incep sa tot inteleg… Cand privesti trecutul- ceea ce spun aici e despre mine- poti s-o faci a:

Recapitulare

Faci sport din adolescenta.
Pentatlonul, ti-amintesti, o proba preferata. „Nimerita” des la concursuri intre orase si faze judetene.
Si saritura in inaltime era printre probele la care participai atunci. Mereu se ridica o bara, mai sus.
Porneai de undeva, ca s-ajungi, sa reusesti sa fii mai sus ca ea.
Si alergarea de viteza: 500 de m garduri mai era.
Erau si probe normale. Alergarea de rezistenta. 2000 de m. Eu 11, 12 ani.
Domnul profesor Wagner, un inger de om.
(Mama mai are de cercetat pe unde-a pus diplomele de la concursuri. Amintirile-s la mine…)

Canti, solfegiezi, inveti fiindca pare complex… Mai mult decat o ora obisnuita.
Reciti La Steaua… Povestesti La Vulturi. ..Alergi, desenezi. Te faci invatator. Matematica reluata te-nvata rabdarea cu tine, inca o data.
Trece timpul.  Intelegi.
A fi invatator inseamna a primi cunoastere, experimentand tu viata a invata de la fiecare minune cu care te intalnesti constient. Si azi, updatezi.
**

Tot spre trecut, recent, a inspiratie, si-asa ajungem la tel. De-aceea e articolul de Azi

Eram in vacant vara trecuta la Ocna Sibiului, unde-am intalnit tot oameni minunati asa ca tine. Asta cred ca e omul, fara deosebire, o minune. Autocontrolul si stiinta de a vrea, a sti ce face diamantul interior sa straluceasca in viata. Asa stiu.

Vacanta a fost un exercitiu sublim din multe perspective, dupa cum imi e obiceiul-imi place sa observ, sa-nvat.

Un detaliu aduc atentiei tale-un gand vindecare.

(Caut in agenda… si ma astept la un fel de inceput.. Stiu ca rasare.)

Seara pe terasa, ne intalneam, de drag, la poveste, turistii din curtea intreaga. Asa-i. eram mai multi laolalta.

Povestea, intocmai ca la Hanul Ancutei (de unde ideea asta ,asa…) domnul din  fata mea:

„Eram in Germania.”

(Drept iti spun si eu am fost acolo si mi-a placut sa fiu.)

„Intr-o farmacie, cand am intrat, simteam nevoia sa cumpar un leac, fiindca starea fizica asa ma anunta.

(Repovestirea devine subiectiva, intelesul ma straduies sa-l redau clar, asa cum l-am simtit)

„Fiindca erau oameni multi in fata mea, am renuntat sa mai stau, aveam o durere de cap, o stare febrila… Ies din farmacie, cu gand ca gasesc ceva de leac acasa, la sotie. Acasa-fiind locul unde dumneaei se afla, acasa, acolo, acasa mai putand insemnand si orice altceva..

In spatele meu aud strigandu-ma o doamna, era farmacista. Ma cheama sa imi ofere un medicament, fiindca a observat starea mea. Imi da cateva pilule.

Ajuns acasa, am luat o singura tableta. Mi-a trecut instant.”

Acum, catre tine drag om care citesti, cu rugaminte de intoarcere la tiltlu, mai sus, o actiune de derulare:

Ce parere ai, oare?

Unde zici tu c-a stat (re)sursa de vindecare?

***Din tolba cu zambete, c-au rasarit asa si s-au adunat manunchi:

I lost my keys. All.
I have me. (Mi-am pierdut cheile. Mi-am ramas eu…)

🙂
Ia sa le caut….

Multumesc si ma bucur. Ma bucur si multumesc iar!

PS. Pe 9 mai-gandesc o privire spre trecut cu bucurie personala si o ancorare in prezent pentru tinerii de Azi-Adolescenta. Provocare. Adevar. Binecuvantare. E o tema draga. Cand poti si vrei, sa vii.

Simona, cu drag.

 

Importanța lui A ști ce vrei tu

Ne imaginam ca alegi ceva sa faci. Intentionezi, dar…

si ca sa fie clar-clar, o notezi si-n agenda ta-fapta, intentia, in agenda de buzunar, ori in vreun calendar personal de impliniri.
Care e experimentul?

AziDrum 777
Dimineata, printre alte treburi, planificari curente, revezi intentia ta.
Porneste unde ti-e pasul de-ndreptat-cum stii tu planificat,  si vreme de vreo 3 zile initial, asaza-te si pe-observat..
Cumva, acasa, pe-nserat aduci si intentii, ganduri care-s diferite de a ta, cea principala, cea scrisa cu mana ta, din gand alegere transpusa de cuvant:
Ce poti sa faci? Poti, cand alegi asa, drumul a da… altor ganduri si sa revii la planul tau, fara vreo alta osteneala.
Are sa-ti placa sa mai fii cercetator asa?
Treaba ta? Intentia.

Iar joc? Mai joci?

Ne imaginam…(ori, dupa caz ne amintim… )
Iti place fotbalul. Mergi ..fix in Bucuresti la derby Steaua Dinamo si „nimeresti” in galeria ” adversarului” … Strigi „victoria” cu glasul ori in gand…? Mi s-a intamplat.
&
Cam la fel si cu antrenamentul mental intru bucurie, antrenament gandului tau, fidel.
Oricum ar fi si orice-ai gandi poti sa tii pentru tine.
O lectie de dezvoltare personala invatata, cu ani in urma,.. bine . Si de mine.

În loc de PS.

Tocmai mi-am amintit un amanunt semnificativ, din clasa a patra primara.
Am facut cu drag parte din „detasamentul Tot inainte!
Mi-amintesc  si scrisul, in antet si … planificarea pe activitati clare.
Lunare.
Eram pe „detasamente” organizati adicaa.. detasati de griji, ,si in loc de asta-cutezatori.

Cand tot imi place sa interpretez si stiu ca-i personal, invat si care-i avantajul chestiunii. A fi pe val, una cu el..

See what’s next…

(Gand de inima stralucind in iubire)
Traducere romaneasca aproximativa, in AFIRMATII croita ad-hoc
(Zambet raspuns…)
Merg inainte, mai urc un munte
Pana ajung acolo, de unde incep din nou….

Stau putin, respir si privesc
Si-ti spun,
Hai, ca poti si tu
E-un pas firesc…
Esti dar, esti zambet ceresc…

(Si mai vedem cum se „potrivesc”…)

 Stii?
Exista dintotdeauna  explicatii pentru toate.

Simona, cu drag! Ma inclin!
Pace si iubire! Spor si magie oriunde Azi!

Ce mai face copilul tău?

”S-a necăjit copilul meu fiindcă proiectul la care a lucrat, n-a iesit din prima, cum a sperat… A plâns toată noaptea..
 
Iar tu, ai răspuns… I-ai zis că de cele mai multe ori și a treia experimentare aduce in suflet bucurie mai mare? Ca important e sa continui pâna reușesti. Așa-i?
Îi povestesti?  Împărtășești cu el, cu copilul tău că ai trăit și tu experiențe similare? Blajin, precis că îi oferi și o îmbrățișare.”
 
Cui i s-a mai întâmplat? Tu cum ai reacționat?
 
***
Povestesc și eu…
Prin clasa a XII-a de liceu, tot stăruie în gând o amintire. E momentul când, urmând să susțin lecția de diplomă la istorie, eram pregătită cu 2 feluri de resurse: cele scrise (planșe, fiindcă doamna dirigintă ne obișnuise dintr-a IX-a cu ele) și cele .. .IT.
S-a întâmplat…
Emotii eu? Mereu.
Erau pregătite imagini, fotografii.
Știu că retroproiectorul n-a funcționat atunci și am improvizat un scenariu B, având pe ce să mă bazez ca o alternativă.
Momentul-acela nu m-a derutat, fiindcă aveam în minte, ca o lumină clară rezultatul final: mă vedeam deja în clasă printre copii. Mă plimbam printre ei. Să știi…
Imaginea asta rula mereu, mereu în mintea mea. O susținea ceva, din inimă încrederea.
Ceea ce s-a și petrecut. Pană azi, aproximativ 22 de ani de bucurie.
Mai mult, fiindcă vine-n mintea mea exact asa,  o simțire argumentată de gând…iti mai spun ca in copilărie, de fapt printr-a cincea gimnaziala era sigur asa, practicam atletismul.
Domnul profesor Wagner e un soare din gândul meu.
Blandete, disciplina, perseverenta… chip de zambet, mereu.
Alergam în cursa cu obstacole, asa mi-amintesc c-am gandit și-atunci am vizualizat o cursă la fel, la lecția de diplomă.
Gardurile acelea-s mereu de depăsit.
Poti face asta, usor, prin inaltare.
Ori..
Poti atinge obstacolul, poti simti că pe moment doare; e după tine și după puterile tale.
Eu? M-am facut invatatoare…
 
Cum și ce a sustinut launtric visul-acesta mie mi-a devenit clar…. Lumină ti-e traiul printre ei, e credința mea.
Asa se face că… convingerea mi-a rămas atâta vreme ca soarele-n amiază, înaltă pe cerul vieții: a fi printre copii!
”Îndoieli mi-au fost și mie destule”.
(Si mie… Si mie….)
 
Examenele toate pentru visul de ”învățător” ori specializări similare, s-au sustinut cu
ușurință și-au parut la îndemână mereu.
 
Ce pare simplu, în fapt, cu bucurie e îndelung muncit, și ușor; acesta ar putea să fie un indicator… s-ar putea sa fie Calea.
 
Despre mine, eu, autoarea, am încă de susținut si.. pentru a …11 -a oară un ”examen” principal, unii-ar zice..”greu” :).
(Mă tot gândesc la bec-lumina care pân’ la urmă s-a inventat… )
 
 
 
Scrieri- inspirații din suflet de copil interior. Cale liberă au fiindcă transmit ușor.
PS. Ridică-te și mergi, aș spune eu copilului meu cu calm. Iar tu?
Copiii vin în viața noastră ca șansă de a ne retrăi. Depinde de conștientizare.
Un fel de îndrumar, mie mi-a prins tare bine sa citesc: știu că devin ceea ce gândesc. Un gând de încredere copilului tău, copilului interior, mereu.
***

Milioane de cititori au trăit experienţa puterii descrise de James Allen în cartea Omul devine ceea ce gândeşte.

Simona, cu drag!

Mă înclin!

Din litere, cuvinte, din cuvinte ordonate atent: povești. Azi ce pagină citești?

New Treasure V A.Currell via Compfight

Mai ții tu minte emoția de început, când ai învățat pentru prima oară literele?

Ce-ai crezut, ce-ai simțit atunci?

S-a luminat a soare tot Universul?

”Era clipa dintâi a scoaterii din ceață a unei povești”:  (reușise copilul să citească în întregime și să-nțeleagă o poveste de Ion Creangă: ”Acul și barosul”-titlu cu tâlc.)-cu gândul acesta asociez eu bucuria acestei descoperiri uimitoare. Mi se părea fantastic să știu să citesc!

Îți amintești clipa de lumină? Ce-a fost emoția aceea? Uimire, descoperire, recunoștință?

Și când vorbim de miracolul citirii pentru prima dată,  ce anume, mai mult a contat?

Să vezi cum legăturile dintre litere cunoscute iscă cuvinte ți-a plăcut? Conexiunea lor, în anume feluri, miraculoase  cum generează un rezultat…

Cuvintele..

Primul cuvânt citit și scris ?  ”Mama” era. Coincidență… Că-i tot mama întâia ființă pe care ochii o recunosc alegere.

Despre alfabet? Litere. Semne.

Izvoare de cuvinte, într-o disciplină a înțelesurilor au scris împreună primele idei.

Ordinea lor în cuvânt te-a ajutat să le imaginezi, apoi să le creezi ca realitate. Le-ai putut înțelege, le-ai transmis la rândul tău, comunicând cu oamenii ți-ai adus -firesc- contribuția cu conexiuni, înțelesuri noi.

Ș-apoi…Admiți? Una e să scriu: ctrae, amestecând slovele oricum, alta e să scriu limpede… ”carte”.

Povestea, mai departe?

Din câte două-trei cuvinte unite și ele ca semnificație au reieșit primele comunicări.

Au fost  enunțurile-constatări.  Adevăruri văzute de jur-împrejur s-au făcut credințe, prin imitare.

Observații ale altora, citite de-acum cu expresivitate, grație exercițiului constant de a citi, s-au făcut ”ale tale” . pe multe dintre ele și cu implicare personală-le-ai scris, mi se pare, ori datorită actului cititului, le-ai pronunțat cu voce tare. Ai învățat, te-ai făcut auzit.

Au venit descoperirile, uimitoare! După constatări , observații asupra vieții apar semnele de întrebare.

Răspunsurile? Creatoare.

Perseverența duce la învățare de meșteșug. Și azi ”citești”. Oriunde privești, citind, pricepi și alegi.  La propriu, la figurat, când înțelegi tot mai mult… Citești mereu. Etichete, denumiri, indicatoare, facturi, cărți…

Fiindcă deja cunoști rostul literelor și felul în care ele se unesc în cuvinte, ai început să redai forma lor în realitatea curentă. Creezi. Crezi?

Toată această poveste cu litere, începuturi, scriere după dictare, scriere liberă, compoziție personală sunt dintr-un suflet care începe să înțeleagă palierele vieții, viața, o școală.

***Trecem de la litere și alfabet utile în creații literare, spre alfabetul trăirilor interioare? Un pas.

Dacă din litere, semne de început, filme de anvergură, viață s-au făcut, când citești în suflet semne-stare de bine ori altceva-emoții noi, te întrebi vreodată dacă-s ale tale?

Când ”ceea ce numim materie, în esență este energie dublată de informație” (D. C. Dulcan), poți fi de acord sau nu cu ideea că suntem, asemenea, energii și noi.

La nivelul acesta, energetic ne întâlnim, cu toate literele alfabetului emoțional, fizic, mental,  din ceilalți oameni, asemeni nouă.  Pe unele le citim adesea mai clar, decât pe altele. Se văd pregnant. Se simt.

De ce-i importantă cunoașterea de sine, a ști ce vrei, a ști să menții?

Fiindcă, după felul în care predominant gândești și vibrezi, modul în care îți onorezi corpul fizic cu odihnă, hrană și altele necesare-poți fi, fie farul, de lumină, fie buretele care absoarbe tot.

Cum?

Imaginează-ți o sală cu studenți în ani diferiți, cu specializări diverse, care vin laolaltă, într-o sală de așteptare, ca să-și dea examenele. Susțin  examenul, fie la biologie, fie la management, fie la educație fizică, fie la psihologie. Sala de examen a Universului mare cuprinde orice specializare.

Merg oamenii în săli diferite și scriu, povestesc.  Scrii și tu, când acolo cu scop similar ai ajuns.

Mergi, susții lucrarea, te îmbogățești cu o experiență.  Remaci, observând atent, exerciții de”evaluare”, la tot pasul prezent.

Te-ai gândit vreodată că pot exista și alte examinări, mai subtile?

Poate ai remarcat cum…Te simți cumva dintr-odată, altfel. Atent/ă la gândurile, la emoțiile, la trăirile pe care le deții, le iei cu tine, înainte și după ce ai fost într-o mare  de oameni, -la piață, în supermarket, ori unde alegi tu, te-ntrebi, ”ce poate aceasta să mai însemne?”. (Din câte știi, ce anume exerciții de autocontrol ai și aplicat? E tot asemenea cu ”a citi” mereu…)

Știi să imaginezi pe loc o cascadă minunată care se revarsă din înalt? O poți privi în minte.

Când așa cum ai învățat a citi, știi corespunzător să stăpânești  și forul emoțional interior, te câștigi.

Rămâi tu. Știi încotro? Te răsplătești cu plimbare pe jos, Respiri conștient. Faci cel puțin 3 lucruri noi, simple, ca să-ți menții creierul atent și prezent, conștient de tine. Te bucuri.

Când ne gândim că tot ce ne-nconjoară, Universul ”se formează tot printr-o evoluție de la simplu la complex, după un model general, cu legi comune de organizare și funcționare” (Dumitru Constantin Dulcan) -aidoma literelor din alfabetul care generează într-o coerență anumită cuvinte și povești…, noi toți, ”ca toate structurile vii, avem capacitatea de a primi și prelucra informația”.

Cel care preia informația de o anumită vibrație, ce va prelucra și va retransmite, ca emițător?

Bucuria se răspândește pe sine-tot bucurie. Pacea, la fel. Fapta bună, tot!

***

Când acum sute de ani transportul se făcea prioritar pe picioarele domniei sale, omul, iar azi s-a inventat zborul cu avionul, ce era motiv declanșator?

Evoluție. Știință. Exercițiu. Voință. Muncă.

Când felul de a gândi și a acționa de azi ne indică o contribuție clară asumată la evoluția globală.

Tot evoluție. Conștientizare. Voință. Exercițiu.  A ști ce vrei să trăiești.

Multe ”povești” de viață te-nvață să-ți reții drumul când te-a condus unde-ai ales să ajungi. E poate inițierea ta în sensul vieții tale pă Pământ. Să-ți memorezi cumva indicatoarele. Să recunoști pe cale oamenii ca tine.

Cum să fac să râmân ce sunt? Cum să știu, să pot?

E despre a continua ”să citești” în ritmul tău. A avea încredere în mintea ta, în Univers, în Dumnezeu. A crede că meriți. Așa cred eu.

…A te cunoaște. A intra în jocuri de gând calm. 

Una e să scriu: ctrae, amestecând slovele oricum, alta e să scriu limpede… ”carte”.

Știi toate literele, poți crea cuvinte noi!  Cuvinte cu sens.  Conexiuni dorite. Vise-povești.

Povestea întreagă a Universului în care suntem, o facem. Din gânduri, din armonii între vise. Rămâne să crezi,  să vezi.

Inspirație: Dumitru Constantin Dulcan, În căutarea sensului pierdut

Simona, cu drag!